Analizatorul auditiv

Undele sonore din mediu călătoresc prin aer, traversează urechea și ajung sub formă
de impulsuri în centrele auditive ale creierului, unde se formează senzația de auz.
Analizatorul auditiv la om are un rol foarte important în orientarea în spațiu,
depistarea pericolelor și perceperea vorbirii, care stă la baza comunicării şi relațiilor
interumane.

Excitantul adecvat al analizatorului auditiv îl constituie undele sonore (vibrații ale

aerului), care au o anumită intensitate, frecvență și timbru.

Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, este urechea - un organ

pereche, situat pe
părțile laterale ale capului. Urechea include un aparat de transmisie (urechea externă
și urechea medie) și
un aparat de recepție (situat în urechea internă).

Urechea externă este formată din pavilion și conduct auditiv extern, fiind delimitată de
urechea medie, prin timpan.
Pavilionul are rol de captare a sunetelor din mediu.
Conductul auditiv extern conduce undele sonore la membrana timpanică. În
conductul auditiv extern există glande care secretă cerumen, cu rol de purificare a
aerului, prin reținerea particulelor inerte și protejare a timpanului.
Timpanul este o membrana elastică ce transformă undele sonore în vibrații pe care
le transmite urechii medii.

Trompa lui Eustachio are rol în echilibrarea presiunii aerului din urechea medie cu
presiunea atmosferică în timp ce înghițim, vorbim, strănutăm sau tușim, evitând
spargerea timpanului. Spre exterior, urechea medie este mărginită de timpan, iar
spre urechea internă - de două membrane elastice: fereastra ovală și fereastra
rotundă.
Urechea medie conține trei oscioare: ciocanul, nicovala și scărița, ce reglează
intensitatea sunetelor primite și transmit vibrațiile de la timpan
la fereastra ovală, care le transmite apoi spre urechea internă.

Urechea internă este formată dintr-un sistem de spații ce alcătuiesc labirintul osos,
care adăpostește un labirint membranos. Între labirintul osos și cel membranos se
află un spațiu care conține un lichid numit perilimfă. În interiorul labirintului
membranos se află un lichid numit endolimfă.

Labirintul membranos conține trei canale semicirculare, vestibul membranos cu două

vezicule (utriculă și saculă) și melc membranos (cohlee). În canalele semicirculare
membranoase, utriculă și saculă se află receptori vestibulari (receptori pentru
echilibru). În melcul membranos (cohlee) se află receptori auditivi. Cohleea are
formă spiralată și conține o membrană formată din corzi elastice, asemenea unor
strune (20 000) care conțin celule receptoare auditive pentru perceperea vibrațiilor
și formarea impulsului nervos. Impulsul nervos este apoi transmis prin nervul
auditiv spre creier, unde se formează senzația de auz.