Sistemul senzorial

- organe ce recepționează diferiți excitanți din mediul înconjurător: lumina, sunetul, temperatura,
diverse substanțe chimice etc. Organele acestea se numesc organe de simț (ochi, ureche, piele,
nas, limbă).
Analizatorul vizual este constituit din segmentul periferic, segmentul intermediar şi segmentul
central.
Segmentul periferic ochiul omului este constituit din globul ocular şi organele anexe ale acestuia
care au funcție de protecție (pleoape, gene, sprâncene), de umezire a globului ocular (glandele
lacrimale) și de mișcare a acestuia (mușchii).
Globul ocular este format din membrane și medii de refracție.

-La exterior globul ocular este acoperit de:

Sclerotică - membrană fibroasă de culoare albă, cu funcție de protecție. Sub sclerotică se află
coroida – membrană de culoare brun închisă, bogat vascularizata, cu rol de nutriție
-Coroida în partea anterioară continuă cu:
Irisul – membrană circulară, ce conține pigmenți care dau culoare ochilor, reglează cantitatea de
lumină pătrunsă în ochi prin intermediul pupilei.
Dacă intensitatea luminii este mică, pupila se mărește si pătrunde în ochi o cantitate mai mare de
lumină, pentru a vedea mai bine. La lumină puternică, pupila se micșorează, pentru a preveni
orbirea.
Conurile asigură vederea de zi (diurnă), perceperea culorilor, formelor și sunt concentrate într-o
zonă a retinei, numită pată galbenă (macula lutea), cu un câmp oval (fovee), unde se proiectează
imaginea clară, precisă și colorată.
Bastonasele- localizate la periferia retinei, adaptate la vederea nocturnă, percep lumina slabă și nu
oferă informații despre culori astfel, vederea este difuză și neclară.
Pentru a se focaliza imaginea pe retină, razele de lumină reflectate de obiectul privit pătrund în ochi
și străbat mediile de refracție a luminii:
corneea, umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros, care alcătuiesc aparatul optic al ochiului.
Corneea și cristalinul- lentile transparente ale globului ocular.
Corneea- lentilă convergentă, localizată în fața irisului.
Cristalinul- lentilă mobilă, elastică, care își poate modifica forma în funcție de distanța obiectului
privit, proprietate numită acomodare. La privirea obiectelor în apropiere, cristalinul se umfla
 (lentilă convergentă), iar la privirea obiectelor la distanță, cristalinul se niveleaza (lentilă
divergentă).

Igiena Sistemului Senzorial

Ochii pot fi considerați ca cel mai important organ de simț. De aceea, ochii trebuie protejati,
prevenind factorii de risc.

Pentru a menține sănătatea ochilor, este necesar de respectat unele reguli de igienă:
- protecția ochilor împotriva razelor soarelui cu ochelari de soare, cu protecție UV;
- excluderea privirii directe la soare;
- cititul și scrisul, în mod obligatoriu, la masa de scris, în poziție așezată și coloana vertebrală -
dreaptă;
- căderea luminii, în timpul scrisului și cititului, trebuie să fie pe obiect și din partea stângă sau de
sus;
- iluminarea optimă a locului de muncă;
- respectarea distanței dintre ochi și carte/caiet - de 25-30 cm, între ochi și calculator – de 50-70 cm;
-prezentarea imediată și obligatorie la medicul oftalmolog, în cazul unui accident ocular
-Calculatorul, cititul, televizorul solicită ochii și cauzează oboseala oculară, aceasta stare fiind
provocată de oboseala muschilor oculari cu simptome de: mărirea distanței minime de vedere clară,
încețoșarea vederii, vedere dublă, pierderea clarității imaginii, lăcrimare excesivă, senzație de
uscăciune oculară, de mâncărime, de arsură.
-Pentru a preveni oboseala oculară se recomandă:
-antrenarea muschilor prin anumite exerciții;
-evitarea perioadelor lungi de activitate în fața calculatorului
-pauze a cate 5 minute o dată pe oră pentru a odihni ochii atunci când citim sau folosim un gadget.
-respectarea distanței, poziției corectă a corpului și a monitorului;
-clipitul mai des cu închiderea completă a pleoapelor pentru a ameliora simptomele ochiului uscat;
-evitarea folosirii dispozitivelor electronice cu 2-3 ore înainte de a merge la culcare.

-Atunci când globul ocular este mai alungit, imaginea se formează în fața retinei.
Defectul de vedere, miopie, este atunci cand obiectele nu sunt văzute clar la distanță și se corectează
purtând ochelari cu lentile biconcave (divergente).
-Când globul ocular este mai scurt, imaginea se formează în spatele retinei.
Defectul de vedere, hipermetropie, este atunci cand obiectele nu sunt văzute clar din apropiere si se
corectează prin folosirea ochelarilor cu lentile biconvexe (convergente).
Unele persoane nu pot distinge, îndeosebi culorile roșu de verde, iar acest defect
se numește daltonism. Boala poate afecta mai multe profesii: șoferi, pictori, țesători, aviatori. Alte
afecțiuni pot apărea în rezultatul acțiunii unor factori biologici sau chimici. De exemplu, la
contactul mucoasei ochiului (conjunctiva) cu polenul florilor, apare conjunctivita alergică.

Analizatorul auditiv

Undele sonore din mediu călătoresc prin aer, traversează urechea și ajung sub formă de impulsuri în
centrele auditive ale creierului, unde se formează senzația de auz. Analizatorul auditiv la om are un
rol foarte important în orientarea în spațiu, depistarea pericolelor și perceperea vorbirii, care stă la
baza comunicării şi relațiilor interumane.

Excitantul adecvat al analizatorului auditiv îl constituie undele sonore (vibrații ale aerului), care au o
anumită intensitate, frecvență și timbru.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, este urechea - un organ pereche, situat pe
părțile laterale ale capului. Urechea include un aparat de transmisie (urechea externă și urechea
medie) și un aparat de recepție (situat în urechea internă).

Urechea externă este formată din pavilion și conduct auditiv extern, fiind delimitată de urechea
medie, prin timpan.

Pavilionul are rol de captare a sunetelor din mediu.

Conductul auditiv extern conduce undele sonore la membrana timpanică. În conductul auditiv
extern există glande care secretă cerumen, cu rol de purificare a aerului, prin reținerea particulelor
inerte și protejare a timpanului.

Timpanul este o membrana elastică ce transformă undele sonore în vibrații pe care le transmite
urechii medii.
Trompa lui Eustachio are rol în echilibrarea presiunii aerului din urechea medie cu presiunea
atmosferică în timp ce înghițim, vorbim, strănutăm sau tușim, evitând spargerea timpanului. Spre
exterior, urechea medie este mărginită de timpan, iar spre urechea internă - de două membrane
elastice: fereastra ovală și fereastra rotundă.
Urechea medie conține trei oscioare: ciocanul, nicovala și scărița, ce reglează intensitatea sunetelor
primite și transmit vibrațiile de la timpan la fereastra ovală, care le transmite apoi spre urechea
internă.
Urechea internă este formată dintr-un sistem de spații ce alcătuiesc labirintul osos, care adăpostește
un labirint membranos. Între labirintul osos și cel membranos se află un spațiu care conține un
lichid numit perilimfă. În interiorul labirintului membranos se află un lichid numit endolimfă.
Labirintul membranos conține trei canale semicirculare, vestibul membranos cu două vezicule
(utriculă și saculă) și melc membranos (cohlee). În canalele semicirculare membranoase, utriculă și
saculă se află receptori vestibulari (receptori pentru echilibru). În melcul membranos (cohlee) se
află receptori auditivi. Cohleea are formă spiralată și conține o membrană formată din corzi
elastice, asemenea unor strune (20 000) care conțin celule receptoare auditive pentru perceperea
vibrațiilor și formarea impulsului nervos. Impulsul nervos este apoi transmis prin nervul auditiv
spre creier, unde se formează senzația de auz.