CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

1. Definiţia Primele definiţii ale contabilităţii se axau, în general

contabilităţii pe funcţia tradiţională de ţinere a registrelor pe care o
îndeplinea contabilul. În anul 1941, Institutul american al Contabililor Publici
Autorizaţi a definit contabilitatea ca “arta înregistrării, clasificării, şi rezumării
într-o manieră semnificativă şi în exprimare bănească a tranzacţiilor
(operaţiunilor) şi evenimentelor (faptelor) care au, chiar şi parţial, caracter
financiar, precum şi interpretarea rezultatelor acestei acţiuni”. 1

Contabilitatea are ca scop proiectarea structurii, situaţiei şi activităţii

unei întreprinderi în planul valorilor traducând printr-un limbaj propriu
realitatea economică şi juridică a acesteia.

 CONTABILITATEA ESTE O TEHNICĂ - adică un instrument creat

de om pentru a răspunde unor nevoi precise.

 CONTABILITATEA ESTE O TEHNICĂ DE INFORMARE pentru

diverşii actori economici: în primul rând întreprinderea ca entitate
(conducători, cadre, personalul), iar în al doilea rând partenerii săi (clienţi,
furnizori, bănci ...), Statul şi în sens mai larg, publicul în general. Prin
intermediul informaţiilor furnizate de contabilitate actorii economici vor fi ajutaţi
în luarea deciziilor (exemple: decizii de a fabrica, decizii de a vinde, decizii de
preţ, decizii de angajare a salariaţilor, decizii de asociere, tec).

 CONTABILITATEA ESTE O TEHNICĂ DE INFORMARE A

ÎNTREPRINDERII. Întreprinderea este organismul, entitatea care reprezintă
obiectul contabilităţii; ea trebuie înţeleasă într-un sens foarte larg ca „ organism
financiar autonom, producând pentru piaţă bunuri sau servicii”.

 CONTABILITATEA ESTE O TEHNICĂ DE INFORMARE

ESENŢIAL CANTITATIVĂ deoarece informaţiile furnizate de contabilitate se
exprimă în unităţi monetare (lei, dolari în SUA, etc). Această informaţie de
valoare este completată de o informare cantitativă (exemplu cantităţi fizice,
efectiv de personal) şi de o informare necantitativă (exemple: menţionarea de
evenimente grave survenite în întreprindere sau în mediul său).

1
După Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de bază ale
contabilităţii, ediţia a cincea, Editura ARC.
  CONTABILITATEA ESTE O TEORIE ŞTIINŢIFICĂ respectiv un
sistem de principii şi cunoştinţe privind evidenţa, calculul, analiza şi controlul
valorilor economice separate pe entităţi distincte.

O interpretare tridimensională a contabilităţii realizează Brenard

COLASSE în lucrarea „Contabilitate generală”, ediţia a 4-a tradusă în limba
română de Editura Moldova, 1995. El propune studierea contabilităţii sub trei
aspecte: ca instrument de descriere, de modelare a întreprinderii; ca sistem de
prelucrare a informaţiilor necesare acestei modelări şi ca practică sau „joc”
social (ă) înscris (ă) într-un sistem de restricţii reglementate.

Definiţia modernă a contabilităţii este însă mult mai complexă, ea nu

reprezintă un scop în sine, ci “un sistem informaţional care cuantifică,
prelucrează şi comunică informaţii financiare despre o entitate economică
identificabilă, informaţii ce permit utilizatorilor să opteze în mod raţional între
consumurile alternative ale resurselor rare în procesul desfăşurării activităţilor
de producţie şi comerciale”. 2

Sintetizând definiţiile de mai sus, se poate trage concluzia potrivit căreia,,

contabilitatea reprezintă o activitate de prestare de servicii care:

 face legătura dintre activităţile economice şi factorii decizionali;

 cuantifică (măsoară) activităţile economice, înregistrând datele ce le
privesc pentru o utilizare viitoare;
 prelucrează datele pentru a deveni informaţii utile;
 comunică informaţiile, prin intermediul rapoartelor factorilor de
decizie.

2. Factorii de decizie: Informaţiile contabile oferite de contabilitate

utilizatori ai informaţii- sunt utile unei game largi de utilizatori,
lor contabile care, în general pot fi clasificaţi în trei
grupuri3:

(1) cei care gestionează o întreprindere (managementul);

(2) cei din afara întreprinderii care au interes financiar DIRECT în
societate;
(3) persoane, organizaţii şi instituţii care au un interes financiar
INDIRECT în întreprindere

2
Ibidem 1.
3
Ibidem 1.
 Prin recurs la prevederile Cadrului general conceptual emis de IASB redăm în
sinteză în tabelul de mai jos principalii utilizatori ai situațiilor financiare și nevoile
lor de informații:

CATEGORII DE INFORMARE DESPRE

UTILIZATORI
1.Investitorii  capacitatea întreprinderii de a
existenți și realiza câștiguri viitoare;
potențiali  dividendele distribuite de
întreprindere;
 riscul asociat investiției;
 modul de remunerare al
managerilor;
 rezultatul net pe acțiune;
 cotațiile acțiunii pe diferite
piețe de capital etc.

2.Împrumutătorii de fonduri:
2.1.Obligatarii  randamentul și riscul asociat
unei obligațiuni;
UTILIZATORI  cotațiile obligațiunilor;
EXTERNI  gradul de îndatorare a
întreprinderii;
 posibilitatea de conversie a
obligațiunilor în acțiuni;
 lichiditatea întreprinderii
2.2.Băncile și  capacitatea de rambursare a
societățile de împrumuturilor;
leasing  lichiditatea întreprinderii;
 rentabilitatea întreprinderii;
 modul de finanțare a
imobilizărilor;
 structura financiară a
întreprinderii;
 garanțiile pe care le poate
oferi întreprinderea etc
3.Furnizorii  în ce măsură societatea
debitoare va fi capabilă să își
îndeplinească obligațiile
contractuale
 lichiditate, rentabilitate,
 solvabilitate
4.Clienții  continuitatea activității
întreprinderii
 politica de prețuri și de
servicii
 susținerea ciclului de
fabricație
5.Partenerii sociali:
5.1.Salariații  mărimea și modul de utilizare
a profitului;
 performanțele sectoriale
(extinderea sau restrângerea
de activități);
 continuarea activității
întreprinderii ca o garanție a
conservării locurilor de
muncă;
 investițiile pe care
întreprinderea le face în
pregătirea și perfecționarea
profesională a salariaților etc
5.2.Sindicatele  politica salarială;
 condițiile de muncă;
 modul de remunerare a
managerilor
6.Autoritatea  informații necesare stabilirii
fiscală bazelor de calcul al
impozitelor și taxelor.
UTILIZATORI Managementul  modalitatea concretă de
INTERNI entității gestiune a resurselor
 distribuirea rezultatelor

3. Patrimoniul ca obiect Prin recurs la istorie, pentru a fi defini

de studiu al contabili- şi explica realitatea economică şi juridică
tăţii. Recurs la istorie. în contabilitate demersurile au fost centrate
pe structura calitativă de patrimoniu.

În plan contabil, patrimoniul reprezintă totalitate a drepturilor şi

obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice,
precum şi bunurile la care se referă.
 În literatura contabilă există două concepţii cu privire la categoria de
patrimoniu: concepţia juridică şi concepţia economică.

Potrivit CONCEPŢIEI JURIDICE, patrimoniul reprezintă un complex

de elemente care formează pe de o parte, bunurile economice ale unei entităţi şi,
pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile cu valoare economică ale aceleiaşi entităţi.

Ecuaţia patrimoniului definit în sens juridic are forma de mai jos:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII

Bunurile economice, ca substanţă materială a patrimoniului se identifică

cu mijloacele de acţiune ale unei entităţi, fiind identificabile, după caz ca elemente
sub formă de terenuri, clădiri, construcţii, maşini şi utilaje şi instalaţii de lucru,
mijloace de transport, stocuri de materii prime şi materiale consumabile, stocuri
de mărfuri, disponibilităţi economice şi alte elemente de avere.

Cea de a doua componentă a patrimoniului, drepturile şi obligaţiile cu

valoare economică, exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se
procură şi gestionează bunurile.

Ele capătă forma de drepturi în situaţia în care titularul de patrimoniu este

proprietar şi deci, NU trebuie să acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile
aflate în posesiunea şi folosinţa sa.
În cazul obligaţiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului,
titularul trebuie să îndeplinească o anumită prestaţie sau să dea un echivalent
valoric.

Potrivit CONCEPŢIEI ECONOMICE, patrimoniul se întemeiază pe

structura calitativă de resurse. Din acest punct de vedere, patrimoniul
delimitează, prin valorizare în etalon monetar, resursele unei entităţi, pe de o
parte, şi utilizările aceloraşi resurse, pe de altă parte.

Potrivit concepţiei economice de patrimoniu, ecuaţia sa generală este de

forma:

UTILIZĂRI = RESURSE

Resursele au în principal o determinare financiară, ele reprezentând

sursele sau izvoarele de finanţare a mijloacelor susceptibile de a fi valorificate
într-o împrejurare dată. Discutate prin prisma unei entităţi patrimoniale, resursele
pot fi proprii asigurate de către proprietar, atrase sau străine furnizate de terţe
persoane (bancheri, furnizori şi alte persoane) şi resurse rezultat sub forma
profitului realizat la închiderea exerciţiului contabil.

În ceea ce priveşte utilizările definesc modul de întrebuinţare a resurselor

în cadrul activităţilor desfăşurate de către entitatea patrimonială. Ele sunt grupate
în utilizări permanente sau stabile, adică bunuri de folosinţă îndelungată (mai
mare de un an), utilizări temporare sau curente şi utilizări rezultat sub forma de
pierdere generată de o activitate nerentabilă sau distribuiri de profit.

În contabilitate cele două structuri componente ale patrimoniului, AU

FOST definite prin noţiunile de activ şi pasiv.

Activul în sens juridic reprezintă bunurile economice ca valori pozitive ale

patrimoniului, iar pasivul, drepturile şi obligaţiile ca valori negative ale
patrimoniului.

Dacă se recurge la interpretarea economică, activul reprezintă utilizările

de resurse controlate la timpul prezent de către o întreprindere, care provin din
evenimente petrecute la timpul trecut şi de la care se aşteaptă să genereze la
timpul viitor beneficii economice pentru întreprindere. În cadrul aceleiaşi
interpretări datoriile ca elemente componente ale pasivului reprezintă obligaţii la
timpul prezent, care provin din evenimente petrecute la timpul trecut şi care prin
decontarea cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează
beneficii economice.

În CONTABILITATEA MODERNĂ structurile calitative descrise în

situaţiile financiare sunt cele de activ, datorii, capital propriu, venituri,
cheltuieli, fluxuri de numerar şi echivalente de numerar.

Activul este o resursă controlată de întreprindere, provenită din

evenimente trecute, de la care se aşteaptă beneficii viitoare în favoarea
întreprinderii. Aceste beneficii reprezintă în fond avantaje economice sub formă
de: producerea de bunuri şi servicii, schimbul activelor existente cu alte active,
utilizarea pentru stingerea unei datorii, distribuţia proprietarilor întreprinderii.

Datoriile se definesc ca o obligaţie actuală a întreprinderii, provenită din

evenimente din trecut, şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice. Stingerea obligaţiei se poate
realiza sub formă de: plata în numerar, transfer de alte active, prestarea de
servicii, înlocuirea acelei obligaţii cu alta, conversia obligaţiei în capital propriu
etc.

Capitalul propriu reprezintă interesele reziduale ale proprietarilor

(investitorilor) în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
 Numerarul reprezintă disponibilităţile băneşti, iar echivalentele de
numerar titluri de valori (acţiuni, obligaţiuni) uşor convertibile în numerar
(perioada de conversie nu depăşeşte 3 luni).

4. Trăsăturile obiectului Activele, datoriile şi capitalul propriu

contabilităţii sunt studiate din diverse puncte de vedere
astfel:

Raporturile de schimb privind poziţia financiară exprimă raporturile

entităţii faţă de proprietar şi terţele persoane (creditori) care au furnizat resursele
economice. Ecuaţia generală care dezvăluie aceste raporturi este de forma:

BUNURI ECONOMICE + CREANȚE = OBLIGAŢII FAŢĂ DE

PROPRIETARI + OBLIGAŢII FAŢĂ DE TERŢI.

ACTIV - OBLIGAŢII FAȚĂ DE TERȚI = ACTIV NET

Folosind categoria economică de capital, ecuaţia de mai sus devine:

ACTIV - DATORII (OBLIGAȚII FAȚĂ DE TERȚI) = CAPITALURI

PROPRII (ACTIV NET)

O entitate are o poziţie financiară pozitivă dacă activul net sau

capitalurile proprii  datoriile, caz în care ea ar putea să-şi onoreze obligaţiile
faţă de terţi din resursele pe care le posedă.

Exemplul 1. Plecând de la următorul element: bani în valoare de 100.000

lei se poate construi un bilanţ contabil astfel încât ei să provină din surse proprii
de finanţare ? Explicaţi.

Exemplul 2. Se dau următoarele elemente: clădiri 200.000 lei şi bani

depuşi într-un cont bancar 100.000 lei.

Se cere:

1. Încercaţi să construiţi un bilanţ contabil, bazat pe ecuaţia de forma:

BUNURI ECONOMICE = OBLIGAŢII FAŢĂ DE PROPRIETARI + OBLIGAŢII
FAŢĂ DE TERŢI.
2. Regrupaţi componentele în utilizări și resurse.
3. Ce puteţi spune despre POZIŢIA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII. ?
 Exemplul 3. Doi asociaţi Popescu şi Ionescu vor să-şi constituie în luna
martie 2022 o societate comercială ALFA. Pentru aceasta ei aduc ca aport la
capital o clădire evaluată la 300.000 lei. În aceeași lună ei vor contracta de la BCR
un credit bancar în valoare de 50.000 lei şi vor achiziţiona o camionetă în valoare
de 250.000 lei de la firma BETA, care conform contractului de vânzare cumpărare
va fi plătită în luna aprilie 2022. Care este mărimea ACTIVULUI NET în luna
martie 2020?

Un al doilea ansamblu de raporturi de schimb este cel privind

rezultatul, raporturi studiate pe baza activităţilor care produc transformări
cantitative şi calitative în masa resurselor utilizate. Echilibrul specific acestor
activităţi este descris prin prisma cheltuielilor şi veniturilor.

VENITURILE- constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate

pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori
reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

CHELTUIELILE - constituie diminuări ale beneficiilor economice

înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale
valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către
acţionari

Prin compararea veniturilor şi a cheltuielilor se determină rezultatul.

Acesta din urmă îmbracă forma de profit, dacă veniturile sunt mai mari decât
cheltuielile şi de pierdere în situaţia inversă. Ca urmare, ecuaţia rezultatului este
de forma:

REZULTAT = VENITURI – CHELTUIELI

PROFIT – dacă VENITURI > CHELTUIELI

PIERDERE – dacă VENITURI < CHELTUIELI

CHELTUIELI  REZULTAT = VENITURI

Rezultatul este evidenţiat şi prin variaţia activului net sau a capitalurilor

proprii între două momente succesive pe baza relaţiei:
 Rezultatul Capitalul Capitalul Contributia la capital ( aport/
exerci- = propriu al - propriu al -,+ / rambursare ) a proprietarului
tiului N exercitiului N exercitiului N-1 in cursul exercitiului N

Exemplul 4. O societate comercială producătoare de îmbrăcăminte

efectuează următoarele tranzacții în luna martie 2022:

Achiziționează stofă în valoare de 20.000 lei, plătită pe loc.

Consumă stofă pentru fabricarea unor costume = 10.000 lei
Primește factura de la furnizorul ENEL pentru consumul energiei
electrice = 12.000 lei
Contractează de la BCR un credit bancar în sumă de 30.000 lei
Plătește băncii dobânda lunară datorată conform contractului de creditare
= 1.000 lei
Achiziționează nasturi și fermoare în valoare de 2.000 lei, care conform
contractului de vânzare cumpărare vor fi achitați în luna aprilie 2022.
 Primește factura de la furnizorul ORANGE pentru abonamentul de
telefon = 11.000 lei
Consumă pentru fabricarea costumelor o parte din nasturi și fermoare în
sumă de 800 lei
Încasează de la bancă o dobândă aferentă disponibilităților din contul său
curent = 2.000 lei
Cumpără rochii în valoare de 50.000 lei cu scopul de a le revinde în
magazinul propriu. Rochiile sunt achitate pe loc.
Vinde rochiile de mai sus în magazinul propriu la prețul de vânzare
60.000 lei

Se cere:
1.Precizați care dintre tranzacțiile de mai sus generează venituri și
cheltuieli
2.Calculați rezultatul aferent lunii martie 2022.

Exemplul 5. Societatea ALFA S.A. este fondată la data de 1 martie 2022

prin aportul a 50.000 lei depuşi într-un cont bancar şi prin aportul unor maşini
evaluate la 40.000 lei.
Operaţiile economice efectuate de societate în cursul lunii martie 2022
sunt:

ÄÄ cumpărarea de mărfuri de la societatea BETA, care conform

contractului de vânzare cumpărare vor fi plătite în luna aprilie (pe credit) în sumă
de 100.000 lei.
 ÄÄ vânzarea mărfurilor de mai sus unui client GAMA, care conform
contractului de vânzare cumpărare vor fi încasate în luna aprilie (pe credit) la
preţul de vânzare de 160.000 lei.
ÄÄ campanie publicitară la un post de televiziune plătită din contul
bancar: 5.000 lei.
ÄÄ plata unor taxe profesionale la Corpul Experților Contabili și
Contabililor Aurorizați din contul bancar: 3.000 lei.

În cursul lunii aprilie societatea încasează 160.000 lei de la clienţii săi şi

plăteşte 100.000 lei datorii către furnizorii săi.

Se cere:
1. Construiţi bilanţul de constituire al societăţii.
2. Prezentarea bilanţului la 31 martie 2022 şi a contului de profit şi
pierdere în aceeaşi lună;
3. Prezentarea bilanţului la 30 aprilie 2022.

Cel de al treilea ansambluri de raporturi de schimb studiat se referă la

modificările poziţiei financiare a entităţii . În acest scop, activele, datoriile,
capitalul propriu, utilizările şi resursele sunt grupate în raport de durata de
existenţă, mai mare sau mai mică de un an. Pentru a răspunde la această cerinţă
informaţională, operaţiile ca raporturi de schimb care produc modificări în masa
patrimoniului sunt grupate după următoarele activităţi: investiţii, finanţări şi
exploatări.

Operaţiile de investiţie au ca obiect alocarea sau utilizarea resurselor de

finanţare pentru procurarea bunurilor sau a activelor de folosinţă îndelungată (pe
un termen mai mare de un an) denumite imobilizări.
Operaţiile de finanţare vizează crearea resurselor de finanţare a activelor
pe termen lung, cu deosebire a imobilizărilor. Ele pot proveni din aportul de
capital propriu realizat de proprietar şi din fondurile furnizate de terţe persoane în
raport cu patrimoniul întreprinderii.
Operaţiile de exploatare au ca obiect achiziţionarea - producţia -
vânzarea de bunuri, sub formă de “produse”, achiziţionarea - revânzarea de
“mărfuri”. În sfera operaţiilor de exploatare se includ şi datoriile - creanţele faţă
de terţe persoane, generate de cumpărările - utilizările - vânzările de bunuri,
lucrări şi servicii.

În mod corespunzător valorile economice sunt grupate astfel:

UTILIZĂRI RESURSE
 Utilizări permanente  Resurse permanente
(INVESTIŢII) (FINANŢĂRI)
  Utilizări temporare
(ACTIVE CIRCULANTE)
(EXPLOATARE)
Resurse temporare
(DATORII PE TERMEN SCURT)
(EXPLOATARE)

Ecuaţia statică (la un moment dat) privind modificarea poziţiei financiare

are forma:

RESURSE UTILIZARI UTILIZARI RESURSE

- = -
PERMANENTE PERMANENTE TEMPORARE TEMPORARE

Poziţia financiară este pozitivă dacă resursele permanente sunt mai mari
decât utilizările permanente.

Modificările poziţiei financiare pot fi definite şi cu ajutorul fluxurilor

nete de trezorerie (numerar).

Astfel, fluxurile de trezorerie (numerar) sunt calculate la nivelul fiecărei

activităţi, exploatare, finanţare şi investiţii prin prisma diferenţei dintre încasări
şi plăţi. Formula folosită în acest sens este:

Flux net de Incasari din Plati privind

trezorerie (numerar ) provenit operatii de operatiile de
= -
din operatii de exploatare, exploatare, finantare, exploatare, finantare,
finantare sau investitii sau investitii sau investitii

Exemplul 6. O societate comercială producătoare de îmbrăcăminte se constituie

în luna martie 2022. Dispuneți de următoarele informații:

Bani depuși în contul bancar aduși ca aport la capitalul social în

momentul constituirii societății = 100.000 lei
Mașini de cusut în valoare de 50.000 lei aduse ca aport la capitalul social
în momentul constituirii societății
Prese de călcat în valoare de 20.000 lei achiziționate și plătite pe loc
Mașini de croit în valoare de 90.000 lei, care conform contractului de
vânzare cumpărare vor fi plătite în luna aprilie
Salarii plătite angajaților în luna martie = 180.000 lei
Impozit pe salarii plătit în luna martie = 15.000 lei
Contractarea unui credit bancar de la BCR = 60.000 lei
Rambursarea unei părți din creditul bancar = 4.000 lei
 Sacouri cumpărate în scop de revânzare în magazinul propriu plătite pe
loc = 70.000 lei
Stofă cumpărată în valoare de 15.000 lei, care conform contractului de
vânzare cumpărare vor fi plătite în luna aprilie

Fuste fabricate vândute și încasate pe loc, preț de vânzare 860.000 lei

Rochii fabricate vândute la prețul de vânzare de 18.000 lei, care conform
contractului de vânzare cumpărare vor fi încasate în luna aprilie

Se cere:
1.Precizați care din tranzacțiile de mai sus afectează fluxurile de trezorerie
(numerar) ale întreprinderii în luna martie.
2.Calculați fluxurile de numerar pe cele trei categorii de activități

5. Principiile contabile Principiile contabile fundamentale,

general admise general admise , constau în postulate, reguli,
convenţii care fixează "regula jocului" de întocmire şi de interpretare a situaţiilor
financiare şi care le permit să devină un limbaj internaţional.

Așa cum prevede pct. 48 din OMFP 1802/2014 cu modificările și completările

ulterioare, elementele prezentate în situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate sunt recunoscute şi evaluate în
conformitate cu principiile generale prevăzute de prezentele reglementări.

Redăm în continuare în tabelul de mai jos principiile generale și baza legală

preluată din OMFP 1802/2014 cu modificările și completările ulterioare:

PRINCIPII CONTABILE BAZA LEGALĂ

Principiul continuităţii activităţii
Acest principiu presupune că entitatea
îşi continuă în mod normal
funcţionarea, fără a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativă a
activităţii. (Pct.49. - (1).

Principiul permanenţei metodelor Politicile contabile şi metodele de

evaluare trebuie aplicate în mod
consecvent de la un exerciţiu financiar
la altul (Pct.50).
Principiul prudenţei La întocmirea situaţiilor financiare
anuale, recunoaşterea şi evaluarea
trebuie realizate pe o bază prudentă şi,
în special:

Principiul contabilităţii de
angajamente
Principiul intangibilităţii
Principiul evaluării separate a
elementelor de activ şi de datorii.
Principiul necompensării
Contabilizarea şi prezentarea
elementelor din bilanţ şi din contul
de profit şi pierdere ţinând seama
de fondul economic al tranzacţiei
sau al angajamentului în cauză
a) în contul de profit şi pierdere poate
fi inclus numai profitul realizat la data
bilanţului (nu profitul probabil);
b) sunt recunoscute deprecierile,
indiferent dacă rezultatul exerciţiului
financiar este pierdere sau profit.
(Pct. 51. - (1)) (sunt recunoscute
pierderile probabile)
Efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci
când tranzacţiile şi evenimentele se
produc (şi nu pe măsură ce numerarul
sau echivalentul său este încasat sau
plătit) şi sunt înregistrate în
contabilitate şi raportate în situaţiile
financiare ale perioadelor aferente.
(Pct.53. - (1))
Trebuie să se ţină cont de veniturile şi
cheltuielile aferente exerciţiului
financiar, indiferent de data încasării
veniturilor sau data plăţii cheltuielilor
(Pct. 53. - (2))
Bilanţul de deschidere pentru fiecare
exerciţiu financiar trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului financiar precedent.
(Pct.54. - (1))
Componentele elementelor de active şi
de datorii trebuie evaluate separat
(Pct.55).
Orice compensare între elementele de
active şi datorii sau între elementele de
venituri şi cheltuieli este interzisă.
(Pct.56. - (1).)
Respectarea acestui principiu are drept
scop înregistrarea în contabilitate şi
prezentarea fidelă a operaţiunilor
economico-financiare, în conformitate
cu realitatea economică, punând în
evidenţă drepturile şi obligaţiile,
precum şi riscurile asociate acestor
operaţiuni. (Pct.57. - (1))
 Principiul evaluării la cost de
achiziţie sau cost de producţie
Principiul pragului de semnificaţie
Elementele prezentate în situaţiile
financiare se evaluează, de regulă, pe
baza principiului costului de achiziţie
sau al costului de producţie. (Pct. 58.
- (1)).
Entitatea se poate abate de la cerinţele
cuprinse în prezentele reglementări
referitoare la prezentările de informaţii
şi publicare, atunci când efectele
respectării lor sunt nesemnificative.
(Pct. 59).

Exemplul 7. O tâmplărie posedă un teren achiziţionat în anul 2017 la

costul de achiziţie de 100.000 lei; Ţinând cont de creşterea preţurilor la terenuri se
estimează că, actualul cost (dacă s-ar dori achiziţia unui teren analog) este de
140.000 lei.
Cu ce valoare trebuie înscris în bilanţul contabil al anului 2020 terenul ?
Dar dacă la sfârşitul exerciţiului 2020 valoarea terenului este estimată la
80.000 lei, ce valoare s-ar trece atunci în bilanţ ?
Precizaţi principiile contabile care se aplică în acest caz.

Exemplul 8. O societate vinde mărfuri clientului X pe data de 20

decembrie 2020 în sumă de 25.000 lei. Pe data de 25 decembrie 2020 ea încasează
de la client 18.000 lei, iar restul pe data de 5 februarie anul 2021. Care sunt
veniturile generate de această operaţie înregistrate în anul 2020?
Precizaţi principiul contabil cere se aplică.

Exemplul 9. O societate prezintă la începutul anului 2020 creanţe clienţi

în sumă de 4.000 lei. În cursul anului 2020 ea cumpără pe credit comercial materii
prime în valoare de 3.000 lei de la o altă societate. O lună mai târziu ea vinde pe
credit aceleiaşi societăţi produse finite în sumă de 5.000 lei. La finele anului 2020
în bilanţul său contabil, creanţele clienţi cu ce sumă vor figura?
Precizaţi care este principiul contabil care se aplică.

Exemplul 10. O întreprindere achiziţionează în anul 2020 13 calculatoare

pe care le amortizează în 10 ani. Anul următor ea achiziţionează încă 5
calculatoare identice. În cât timp trebuie să amortizeze întreprinderea
calculatoarele cumpărate în 2021?
Precizaţi principiul contabil care se aplică.