Curs introductiv

CURS INTRODUCTIV SEMIOLOGIE

Denumirea de “semiologie” vine de la termenii grecesti “semion”, adica semn si “logos”,

adica cuvant, stiinta.

Semiologia totalizeaza si sistematizeaza semnele bolilor, prin acestea se intelege atat

simptomele subiective (acuzele bolnavilor, date obtinute din interogatoriu, date despre
antecedentele personale fiziologice, patologice, toxice, conditii de viata si de munca), semnele
obiective (inspectie, palpare, percutie, auscultatie) cat si semnele obtinute din examinarile
paraclinice. Scopul cunoasterii acestor semne este utilizarea lor la stabilirea diagnosticului
afectiunii decare sufera pacientul si realizarea unui plan terapeutic individualizat fiecarui bolnav
in parte.

Diagnosticunei boli este un process de gandire medicala, rezultat al interoperabilitatii

logice cu notiuni, simptome, semne, date paraclinice, date din cunostintele si experienta clinica
proprie sau experienta medicilor publicata in lucrari stiintifice.

Notiunile de baza cu care opereaza semiologia sunt:

- Simptomul este un fenomen pathologic pe care pacientul il descrie sub forma de

acuza. Este o notiune subiectiva, pe care pacientul o descrie asa cum o simte. Cel mai
pregnant exemplu este durerea, un symptom pur subiectiv, care este descries diferit de
fiecare bolnav, in functie de gradul semsibilitatii nervoase si psihice, dar si de nivelul
cultural-afectiv. (exemplu: o durere de infarct miocardicacut poate descrisa de un
bolnav ca o durere insuportabila, in timp ce alt bolnav o prezinta ca o durere discrete,
netulburandu-i activitatea curenta; exista situatii in care infarctul miocardic nuse
insoteste de durere si ester numai o descoperire paraclinica). Unii bolnavi suporta
dureri excesiv de mari cu demnitate si resemnare, in timp ce alti bolnavi fac o
maretevatura pentru dureri insignifiante clinic sau chiar inexistete.
Unele simptome sunt pur subiective, pe cand altele se insotesc si de anumite semne
care le pot obiectiviza (exemplu: la persoanele emotive, durerile, chiar minuscule se
insotesc de roseate sau paloarea fetei si de tahicardie; palpitalii pot fi obiectivizate
daca palpand pulsul si ascultand cordul, sesizam tulburari de ritm; durerea biliara se
poate obiectiviza prin palparea punctului colecistic abdominal).
Alte simptome sunt in acelasi timp atat subiective cat si obiective. Sunt suficiente
cateva exemple: febra, frisonul, dispneea, tusea, expectoratia, varsaturile, disfagia.
(exemplu: durerea dentara este un semn subiectiv, dar devine obiectiv daca se
accentueaza la percutia dintelui respectic sau la alte manevre instrumentare)
- Semnul reprezinta o modificare patologica care este sesizata de catre medic prin
examenul fizic. (exemplu: suflul cardiac este un semn obiectiv obtinut prin palparea
sau auscultatia cordului; hepatomegalia este un alt semn obiectiv care se obtine prin
Curs introductiv

palparea abdomenului; edemele, desi pot fi descries de catre bolnav, sunt semne
obiective, intrucat sent decelate de catre medic prin inspectie si palpare). In cazul
unor semne obiective foarte importante, nu este suficienta descrierea lorde catre
medic, ci este necesara obiectivarea lor, indiferentde eforturi (exemplu: hemoragia
digestive superioara manifestata prin melena – bolnavul poate descrie correct si cu
lux de amanunte, dareste necesar si tuseul rectal si endoscopie digestive superioara).
- Grupe de simptome si semne cu semnificatie comuna reprezinta o etapa superioara a
gandirii clinice: aceea de analiza si sinteza. Aceasta grupare de simptome si semne se
foloseste in doua etape ale ratiunii clinice:
1. Prima etapa: cele mai importante afectiuni in care apare semnul respective. Este o
etapa de analiza a gandirii medicale, acre se bazeaza pe memorizarea unor liste de
boli legate de un anumit semn (exemplu: hematemeza(varsatura in sange) apare
frecvent in: ulcerul gastro-duodenal, gastritele erosive, varicele esofagiene rupte
(pe fndul cirozei hepatice), cancerul gastric. Memorizarea acestei liste permite
orientarearapida diagnostic in situatii de urgent hemoragica, printr-o anamneza si
un examen obiectiv tintit spre diagnosticare cauzei hemaragiei).
2. A II-a etapa: cele mai importante simptome si semne (clinice si paraclinica) care
caracterizeaza o boala. Seanalizeaza rapid menta; care sunt cele mai importante
simptome si semne ale fiecarei boli din gruparea etapei precedente si in ce masura
sunt ele prezentate la bolnavul in cauza. Este o etapa de sinteza a gandirii
medicale, carese bazeaza pe cunostintele clinice teoretice dar sip e experienta
personala obtinuta dintr-un numar cat mai mare de pacienti examinati avand boala
respectiva, cu particularitatile individuale si cu diferitele forme specifice de
manifestare (forme clinice).
- Sindromul se formeaza din totalitatea simptomelor si semnelor care apar impreuna
intr-o anumita boala. In cadrul sindromului intra siexaminarile paraclinice legate de
simptomele si semnele respective (exemplu:”sindromul nefrotic” cuprinde oligurie,
edeme, p[roteinurie, lipidurie, hipoproteinurie, hiperlipidemie). Gruparea
simptomelor in “sindroame” usureaza gandirea clinica medicala, deoarece reduce
numarul nelimitat al diagnosticelor posibile la un numar limitat de diagnostic cu
probabilitate foarte mare.
- Boala constituie un sindrom (sau un grup de sindroame) acre are o cauza precisa,
evidenta (exemple: “sindromul nefrotic” apare in contextual a numeroase boli, dintre
care cele mai importante sunt: glomerulonefritele cornice, unele toxice renale,
nefropatia gravidica, infectii sistemice (malaria, lues, HIV), colagenoze (lupus
eritematos diseminat, periarterita nodoasa) mielomul multiplu. Daca pacientul are un
sindrom nefrotic evident (clinic si paraclinic) se vor continua investigatiile pentru
diagnosticul précis de boala. Se vor face investigatii suplimentare fiecarei bolu in
parte si se vor exclude pe rand afectiunile care nu indeplinesc toae criteriile de
diagnostic. Infinal va ramane boala care indeplineste cele mai multe criteria de
Curs introductiv

diagmostic. Prin toate aceste operatiuni logice ale gandirii, seface diagnostic
diferential si se tabileste in final diagnosticul pozitiv al bolii).

FOAIA DE OBSERVATIE

Foaia de observatie este un document important clinic, stiintific si juridic care se

utilizeaza numai la bolnavii internati.
Pentru bolnavii ambulatorii se foloseste “REGISTRUL DE CONSULTATIE” sau “FISA
DE CONSULTATIE”.
Foaia de observatie se compune din:
1. Date generale (nume, prenume, varsta, sex, profesie, domiciliu, data internarii)
2. Anamneza
3. Starea prezenta
4. Evolutia bolii
5. Foaia de temperature si tratament
6. Rezultatele examinarilor paraclinice
7. Diagnosticul
8. Epicriza