Curs 3

EXAMENUL CLINIC

Examenul fizic cuprinde manevrele folosite si totalitatea datelor descoperite de

personalul medical la examinarea unui bolnav prin simturile sale (vazul, auzul, simtul tactil si
termic) sau folosind o tehnica simpla (pe care o poate purta asupra sa – termometru, stetoscop,
aparatde masurare a tensiunii arteriale, apasator de limba, ciocande reflexe).

Scopul examenului obiectiv este de a evidential modificarile anatomice sau functionale

direct observabile produse de boala. Examenul fizic urmeaza anamnezei si este ghidatde aceasta.

Examenul fizic se face cu pacientul dezbracat in partea de sus a corpului. Studentul se

pozitioneaza pe partea dreapta a pacientului, acesta aflandu-se in sezut sau in decubit dorsal (mai
ales daca mentine cu dificultate pozitia in sezut sau in picioare).

Se tine cont de cateva reguli:

- Examinarea se face pentru diferite aparate de sus in jos si de la suprafata in

profunzime.
- Un alt element important este ca nu se incruciseaza mainile examinatorului in timpul
diverselor manevre. Modificasrile decelate se noteaza la inceput intr-un caiet de
notite.

METODELE EXAMENULUI FIZIC

In realizarea examenului fizic sunt aplicate patru metode generale de investigatie.

Acestea sunt:

- Inspectia
- Palparea
- Percutia
- Auscultatie
Sunt aparate la care se face doar inspectia si palparea (osteoarticular, muscular,
tegumente) altelelacare se fac toti timpii examenului obiectiv (respirator,
cardiovascular, digestiv).
Ele presupun deprinderea de catre medic a unei tehnicitatii a gestului si impugn
cunoasterea normalului si a variantelor sale care servesc drept baza de recunoastere a
patologicului. Aceasta inseamna ca pentru deprinderea metodelor examenului fiziz, trebuie
efectuat un indelung exercitiu atat pe indivizi normali, cat si cu modificari induse de boala.

INSPECTIA
Curs 3

Aceasta etapa a examenului fizic nu necesita in mod evident nici o tehnica deosebita,
ea presupune observarea modificarilor patologice atat la nivel general (starea de
nutritive, atitudinea, mersul, vorbirea, modul de gandire) cat si la nivelul diverselor
aparate si sisteme ale organismului (exemplu> aparat respirator – torace
emfizematos, modificari de cianoza, tipul de respiratie; aparat cardio-vascular -
ortopnee).
Puterea de observare se dezvolta de asemenea in timp prin prezentarea diverselor
patologiidin clinic ace va pune bazele formarii experientei clinice

PALPAREA
Aceasta etapa presupune palparea directa a zonelor cu problem.
Se folosesc degetele pentru simtul tactil (palparea abdomenului , a vaselor) cat si
capul metacarpienelor, adica palma pentru o mai buna percepere avibratiilor
(vibratiile vocale, socul apexian, cracmentele articulare, socul apexian).se percepe de
asemenea, temperature zonei examinate (exemplu: crescuta in inflamatii de
tromboflebita profunda), umiditatea (crescuta in hipertiroidie, unele febre).
Curs 3

PERCUTIA

Este o metoda a carei tehnica trebuie invatata. Principiul metodei este provocarea de vibratii
(zgomote) in supratafa corpului, cu ur,arirea rezonantei lor in functie de structurile subiacente.

Aceasta se realizeaza prin asezarea palmei stangi pe zona de exploatat si se loveste cu degetul
mijlociu al mainii drepte in falanga medie a degetului mijlociu tang, se lasa libera incheietura
mainii drepte, casa cada liber. Zgomotul emis trebuie sa fie audibil la cativa metri. Pentru aceasta
Curs 3

este necesar un minim de repetitii de cel putin o suta de ori pe pacienti sau pe personae normale.
Lipsa de exercitiu se vede imediat pentru un examinator.

Se pot auzi sunete mate, pentru care cel mai bun reper este cel de la nivelul cvadricepsului,
sonore cum ar fi toracele unei personae normale sau timpanism (ca ceva gol) la pacientii cu
pneumotorax sau la nivelul abdomenului in caz de meteorism marcat.
Curs 3

AUSCULTATIA

Consta in urmarirea zgomotelor produse in functionarea organelor interne. Principiul

metodei este evidentierea caracterului curgerii fluidelor (lichide sau gaze) in diverse conducte le
organismului.

Curgerea laminara a acestora nu produce vibratii (deci zgomot) fiind comparata classic cu
curgerea unui rau de campie.

Curgerea turbulent produce vibratii (deci zgomot – raul de munte). De asemenea,

accelerarea sau decelerarea brusca a fluidului pun in vibratie structurile (adica produc zgomot).
Curgerea turbulent este datorata modificarilor de calibru al conductelor princare curge fluidul
respective, deci infoprmeaza despre acesta. Scurgerea aerului in conductele respiratorii, curgerea
sangelui prin cord si vase sau scurgerea chimului intestinal sunt tot atatea surse de fenomene ce
pot fi ausculate.
Curs 3

Auscultatia se efectueaza cu ajutorul unui stetoscop. Se aseaza palnia stetoscopului la

nivelul zonei de examinat si se mentine un timp de cel putin cateva secunde (minim un ciclu
respirator la torace, cateva batai cardsiace la examenul vaselor si al cordului pentru clarificarea
tuturor aspectelor).

Se aud zgomote produce de curgerea fluidelor prin vase sau orificiile cardiac sau a
aerului prin diverse cai aeriene. Pot apare zgomote supraadaugate produse de curgerea turbulent
asangelui sau a aerului in zone ingustate ale vaselor si cailor aeriene. Zgomotele pot avea ca
substrat diverse leziuni ale organelor respective (stenozari, dilatarii, secretii sau leziuni
inflamatorii).