HEPATITA CRONICA

Schema lectiei

Hepatitele cronice reprezintă procese necro-inflamatorii şi fibrotice hepatice cu o

evoluţie de peste 6 luni
Etiologie:
Cea mai frecventă etiologie a hepatitelor cronice este cea virusală. Astfel, virusul B
(eventual asociat cu D) şi virusul C sunt cauzele principale ale hepatitelor cronice.
Alte cauze posibile, dar net mai rare, sunt
hepatita autoimună, cea din boala Wilson (deficitul de ceruloplasmină), cauza
medicamentoasă şi deficitul de alfa-1 antitripsină.
CLASIFICARE:
-principalele etiologii ale hepatitelor cronice sunt:
1. virusul hepatic B
2. virusul hepatic D (obligatoriu împreună cu virusul B)
3. virusul hepatic C
4. cauza autoimună
5. boala Wilson (deficitul de ceruloplasmină)
6. deficitul de alfa-1 antitripsină
7. hepatita cronică colestatică
8. cauza medicamentoasă (produsă de oxifenisatin, izoniazidă, nitrofurantoin, alfa-
metildopa ca medicamente principale).
9. steatohepatita non-alcoolica (NASH) – o cauză din ce în ce mai frecventă, odată cu
creșterea factorilor ei etiologici (obezitatea, dislipidemiile, diabetul zaharat)
10. steatohepatita alcoolică

Modalitati de transmitere:
Transmiterea virusurilor se poate realiza pe diverse căi:
A. Orizontală
- Parenteral sau percutan (sânge, derivate din sânge, contact cu instrumentar infectat,
inclusiv tatuaje).
- Contact fizic non-sexual (intrafamilial, colectivităţi de copii).
- Contact sexual.
B. Verticală
- Perinatală (de la o mamă infectată la copil).

Tablou clinic
Majoritatea bolnavilor sunt complet asimptomatici sau pot acuza o astenie, adinamie,
scăderea forţei de muncă.Episoade de icter sau subicter apar mai rar, de obicei în stadii
mai avansate de boală.
In HC cu VHC mai putem intalni:
-manifestări extrahepatice, considerate ca expresia unor tulburări imunologice:
purpura trombocitopenică, artralgii, poliarterita nodoasă, crioglobulinemia mixtă,
sindromul Sjogren, tiroidita autoimună, glomerulonefrita membranoasă

Explorari paraclinice
Marcherii virusologici hepatici necesari sunt Atg HBs, ca expresie a virusului B, apoi
marcherii de replicare: DNA HBV, Atg HBe (sau nonreplicare - Anti HBe).
Evaluarea coinfecției cu virusul D (delta) în prezenţa virusului B este obligatorie, având
în vedere asocierea celor două (virusul D este un virus defectiv, care nu poate exista în
afara infecţiei cu virusul B).
Hepatita cronică cu virus B poate avea două forme:
- forma “e” pozitivă (Atg HBe pozitiv = virus “sălbatic”)
- forma “e” negativă (Atg HBe negativ, DNA HBV replicativ=virus mutant pre-core).
În ultima vreme predomină forma de hepatită cronică cu virus mutant (în România
aprox.80% din hepatitele cronice B sunt forme “e”negative).
Pentru HC cu VHD
Markerii serologici.
Diagnosticul suprainfecţiei se bazează pe a apariției de novo în ser a a anticorpilor
antiHD la un pacient cunoscut cu AgHBs +.
Coinfecţia este diagnosticată prin decelarea de novo în ser atât a AgHBs, cât și a
anticorpilor antiHD de tip IgM.
Pentru HC cu VHC:
anticorpii anti HCV, Determinarea viremiei se face prin PCR ARN HCV
-transaminaze GPT, GOT (ALAT, ASAT) crescute de câteva ori (în general 2-3xN),
Sindromul hepatopriv (scăderea IQ, TQ, albuminemiei) este puţin modificat.
Sindromul bilio-excretor,cu creşterea bilirubinei,este destul de rar.
Evaluarea noninvazivă prin FibroTest sau FibroScan (sau alte tehnici
elastografice
-ecografie abdominala
Evaluarea morfologică a hepatopatiei cronice se face prin biopsie hepatică (PBH), ea
permiţând stadializarea bolii şi decizia terapeutică
Diagnosticul de boală se face pe tabloul clinic (când există), pe explorarea biologică şi
mai ales etiologică, pe stadializarea histologică.
Complicaţiile posibile sunt evoluţia spre ciroză hepatică (destul de frecvent) şi
hepatocarcinom (cel mai adesea pe fondul de ciroză), cât şi existenţa purpurei, a
glomerulonefritei cu evoluţie spre insuficienţă renală cronică, precum şi a altor boli
autoimune
Tratamentul hepatitei cronice cu virus C cuprinde măsuri generale şi medicaţie
specifică.
Măsurile generale: Se va contraindica în mod absolut consumul de alcool, datorită
efectului sinergic hepatotoxic.
Dieta este apropiată de cea a individului normal;
Medicamentele “hepatotrope” nu modifică evoluţia bolii şi nu au efect antiviral. Se pot
folosi: Essentiale forte, Liv 52, Lagossa, Endonal etc.
Medicaţia antivirală: interferon sau analogi nucleozidici (nucleosidici)
-de aproximativ 2 ani,terapia fara Interferon cu medicamente cu actiune
antivirala(Sofosbuvirul, Ledispavirul)-pt HC cu VHC
Profilaxie :vaccinare cu Engerix B
-obligatorie vaccinarea tuturor persoanelor cu risc pentru hepatită B: personalul
medical, stomatologii, hemodializaţii cronic