Substantivul

Substantivul este partea de vorbire care denumește ființe, lucruri,

fenomene ale naturii, însușiri, acțiuni, stări sufletești, considerate în
sens larg obiecte.
Clasificarea substantivelor
1. după ceea ce denumesc:
 comune, când denumesc o clasă de obiecte de același fel; ex.
floare, școală, pădure etc.

 proprii, când denumesc individualități cum ar fi: nume de

persoane, de țări, de localități, de ape, de sărbători etc.; ex. Deva,
Marcel, Corina etc.
Acestea se scriu cu literă mare la inițială.
Există substantive proprii obținute din substantive comune.
Ex. Se numește Georgeta Pădure.
Colega mea este Floarea Popescu.

2. după structură:
 simple, alcătuite dintr-un singur cuvânt; ex. carte, Paris,
Belgia etc.
 compuse, alcătuite din două sau mai multe cuvinte; ex. Valea
Jiului, floarea-soarelui, untdelemn etc.

Categorii gramaticale ale substantivelor

- gen
- număr
- caz
- funcție sintactică

Genul este o categorie gramaticală proprie unor limbi, pe baza

căreia substantivele sunt grupate în clase:
- masculin: copac, câine, băiat etc.
- feminin: floare, carte, minge etc.
- neutru: penar, frigider, dulap etc.
 Numărul este o categorie gramaticală bazată pe distincția
naturală dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale
aceluiași obiect.
- singular: copil, floare, codru etc.
- plural: copii, flori, codri etc.

Desinența este un sufix (sunet/ literă) prezent la sfârșitul

unui cuvânt, după care nu mai pot fi adăugate alte sufixe.
Desinențele exprimă diverse categorii gramaticale, în funcție de
limbă, ale părților de vorbire variabile:

 la părțile nominale: genul, numărul, cazul etc.;

 la verb: persoana, numărul, genul etc.