La începutul anului 1920, fascismul reprezenta cel mai nou şi contagios fenomen politic european.

Acest
fenomen nu avea să se bucure peste tot de succes. În românia, dornică să copieze modelele politice ale
Europei, o parte a intelectualilor au început să importe ,, mimetic fascismul mussolinian” imediat după
apariţia sa pe scena politică românească. Impactul fascismului asupra României este dat de Garda de Fier
care în ani 30 reuşeşte să se impună pe scena politică românească ca mişcare şi partid de care celelante
părţi trebuie să ţină cont. Grupări precum ,,Fascia Română” sau Acţiunea Românească”, slabe mişcări, nu
reuşesc să se impună pe scena politică. Faptul că Garda de Fier a ajuns să impună teamă în rândul
forţelor politice româneşti se datorează electoratului român care, derutata de avalanşa de ideologii, are
preferinţă pentru specificul naţional al legionarismului ,, ca versiune indigenă a fascismului”1 . În
România, în care o mare parte a electoratului era nemulţumit, îi va permite Gărzi de Fier să se
poziţioneze între primele trei partide ale ţării. ,,Fascismul şi legionarismul sunt pentru români, ca de alfel
pentru majoritatea europenilor din anii 1920-1940, ultimii veniţi în politică” 2 . Fascismul si legionarismul
se traduce prin termeni, ca anti-liberalism, anti-comunism, antisemitism, ai revoluţiei fie ea naţională,
politică sau spirituală, fascismul şi legionarismul nu reprezenta în aceea perioadă doar o ,,realitate
cotidiană ci şi un virus semantic”3 . Petre Andrei, un admirator al fascismului italian consideră fascismul o
,,doctrină fundamentală apusă comunismului, reacţionar- burgheză, naţionalistă prin excelenţă”4 . Petre
Andrei arată cauzele care au permis fascismului italian să se impună: după anul 1890 liberalii erau
nepregătiţii să guverneze, erau prea oportunişti, preocupaţi doar de putere şi de lupta contra celorlalte
partide. În opinia lui Vasile Marin, ideologul de frunte al legionarimului ( şi-a dat teza de doctorat asupra
fascismului la Universitatea din Bucureşti), considera elementul fascism un ,,spirit combativ, reacţia faţă
de Revoluţia din Rusia. În România, Ionel Brătianu nu conducea ca un liberal, ci in mod autoritar -
partidul, guvernul, ţara.

1.Primele Acţiuni Legionare

La începutul anilor 1920, tinerii studenţi şi adolescenţi priveau cu admiraţie la eroismul părinţilor,
bunicilor, fraţilor mai mari sau al rudelor apropiate, care luptaseră în război şi realizaseră Marea Unire.
Marea Unire a fost realizată cu mari sacrificii. Ungaria şi Bulgaria au refuzat să accepte apartenenţa
Transilvaniei şi a Dobrogei la statul român şi au început o campanie pentru revizuirea tratatelor, iar
Uniunea Sovietică a refuzat să accepte faptul că Basarabia aparţinea României şi nu a semnat nici un
tratat în acest sens. Din acest motiv, mişcările de extremă dreapta au avut o largă audienţă în provinciile
recent intrate în componenţa statului român (Banat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania). La
Mişcarea Legionară au aderat aromânii veniţi din statele balcanice (în special Grecia dar şi Albania,
Bulgaria şi Iugoslavia). În aceste state aromâni au fost persecutaţi datorită faptului că şi-au exprimat
dreptul la autodeterminare. După Primul Război Mondial România a început refacerea economică dar
această tentativă a fost spulberată de criza economică mondială din 1929- 1933, care a afectat profund
atât gospodăriile ţărăneşti, cât şi pe muncitorii industriali. Reforma agrară şi introducerea sufragiului
universal pentru bărbaţi au marginalizat pe urmaşii aristocraţiei funciare autohtone, care se identificase
în perioada Vechiului Regat cu Partidul Conservator. Reprezentanţi ai păturilor sărace, cât şi descendenţi
ai marilor proprietari conservatori s-au întâlnit în cadrul extremei drepte române, inclusiv Garda de Fier
2. Liga Apărării Naţional Creştine

În anul 1923 Codreanu a convocat delegaţiile studenţilor grevişti din totaă ţara. În urma acestei întâlniri a
luat fiinţă Liga Apărării Naţional Creştine ( LANC). În spatele LANC se ascundea inteţia de a lansa mişcarea
studenţească împotriva noului proiect de Constituţie care se discuta în Parlament. LANC erau împotriva
modificării articolului 7 din Constituţia României. Parlamentul modifică art. 7 din Constituţie, dând din
oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul patriei, în pofida faptului că ,,mulţi nu ştiau
bine limba română, intraseră clandestin în ţară, erau agitatori comunişti infiltraţi şi promotori ai
schimbării violente a ordinii sociale şi ai dezmembrării României”7 . În cele din urmă Constituţia a fost
votată iar LANC lansează o campanie de proteste din ce în ce mai violentă. Au loc nenumărate ciocniri cu
poliţia

3. Legiunea Arhanghelului Mihail

Codreanu şi Moţa vor părăsii România în toamna anului 1925 pentru un stagiu de pregătire în Franţa.
Aceştia se vor întoarce în ţară în aprilie 1926 pentru a participa la prima campanie electorală de
anvergură din România. Codreanu ca candida pentru un post de deputat în judeţul Putna. Aceste alegeri
vor reprezenta sfârşitul relaţiei dintre LANC şi Codreanu. Motivul acestei despărţiri era : militanţii
cu ,,revolverul în buzura” se constituie într-o aripă tot mai radicală care devenise incomodă pentru
conducătorii Ligii.

5.Instaurarea statului naţional-legionar în România

În seara zilei de 3 septembrie 1940 a izbucnit confruntarea violentă a activiştilor legionari cu forţele de
ordine, mişcarea fiind cunoscută sub numele de revoluţia legionară. Centrele de acţiune au fost
Bucureşti, Constanţa, Braşov, Timişoara, Sibiu, Deva şi Alba Iulia. Cad 8 legionari şi sunt răniţi alţi 40.
Cinci jandarmi şi poliţişti îşi pierd viaţa. Autorităţile statului au pierdut sitauaţia de sub control. Pe 6
septembrie Carol al II-lea abdică. Mihai este proclamat rege. Ion Antonescu devine conducător al
Statului. Forul legionar îl proclamă pe Horia Sima Comandant al ML. La 14 septembrie 1940 România este
proclamată Stat Naţional Legionar prin decret de regele Mihai I. Se alcătuieşte noul guvern sub
conducerea lui Ion Antonescu, iar Horia Sima este numit vicepreşedinte al consiliului de miniştri.

6. Exilul

Imediat după Ianuarie ’41 Antonescu a trecut la arestări masive de legionari, opt mii fiind încarceraţi
doar în primele zile. Horia Sima şi câteva sute de legionari au reuşit să fugă în Germania unde au fost
închişi în lagărele de concentrare Buchewald, Dachau, Orianenburg şi altele. Când a început războiul
împotriva U.R.S.S., deşi legionarii din toate închisorile cât şi cei din Germaina au cerut să fie trimişi pe
front, ei au fost refuzaţi. În final, Antonescu a trimis pe front zece noi divizii din care făceau parte şi
legionari, care au cerut să lupte. Ei au fost încadraţi în batalioanele disciplinare (aşa-zisele batalioane de
la Sărata) împreună cu delicvenţii de drept comun, cu ordine date comandanţilor de a-i folosi în misiunile
cele mai periculoase, practic misiuni sinucigaşe. În multe cazuri s-a ordonat omorârea lor pe la spate.
Peste 5000 de tineri legionari morţi în asemenea ,,împrejurări are generalul Antonescu pe conştiinţă”.14