„Poulaine”, panto i cu vârful de 50 de centimetri ce

făceau furori în Evul Mediu

incredibilia.ro

Când vine vorba despre modă, ecare epocă a avut parte de tendințe excentrice, e că
vorbim de corsete – adevărate instrumente de tortură pentru femei – sau de perucile
înalte și pudrate purtate de nobilimea din secolul XVIII. Un alt astfel de exemplu sunt
panto i „poulaine”, care au făcut furori în Evul Mediu.

„Poulaine” aveau vârful subțire, ascuțit și foarte lung (între 10 și 50 de centimetri) și au

fost la modă în secolele XIV și XV.

Vârful era umplut cu mușchi, păr sau lână

Un pantof „poulaine” din colecția Muzeului Londrei. Foto: museumo ondon.org.uk

Acești panto au apărut în jurul anului 1340 în Cracovia, Polonia, potrivit autoarei cărții
„Panto i: O istorie ilustrată”, Rebecca Shawcross.

De obicei, panto i „poulaine” erau confecționați din piele, iar vârful alungit era umplut cu
mușchi, păr sau lână, ca să-și păstreze forma. La exterior, panto i erau e simpli, e
ornați cu diverse elemente plane sau în relief.

Dar care era, totuși, motivul pentru care erau atât de râvniți acești panto total nepractici?
Curiozitate.ro

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Care este diferența dintre ciori și corbi? „Eminențele cenușii” din lumea animalelor

Revistadesanatate.ro

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

Miracolul frunzelor de țelină. A ă de ce o numea Homer „iarba sacră”

„Poulaine” din secolul XIV. Foto: historisches-museum-frankfurt.de

La începuturi, această încălțăminte era purtată doar de către bogați, ind un simbol al
statutului social, la fel cum sunt astăzi ceasurile sau poșetele scumpe.

„Poulaine” se vindeau la prețuri exorbitante, iar lungimea vârfului re ecta cât de bogată
era persoana care îi purta.

Acești panto făceau mersul di cil. Ca să nu se împiedice, unii bărbați foloseau un șnur
sau un lanț de argint sau de aur, cu care își legau de genunchi vârfurile panto lor.
Foto: Pinterest

Purtați în special de bărbați și mai rar de către femei, acești panto erau foarte sexy la
acea vreme, deoarece erau decupați și expuneau gleznele bărbaților. Dar pentru bogații
Europei medievale, „poulaine” nu erau doar un articol la modă, ci și un simbol puternic.

„Dacă erai un om cu statut și erai su cient de bogat, voiai să arăți acest lucru.
Iar la acea vreme, asta presupunea să porți panto cu vârful cât mai lung.
Panto i cu vârful absurd de lung îl împiedicau pe cel care îi purta să ia parte la
orice muncă zică. Astfel, indicau că persoana în cauză duce o viață de huzur,
lipsită de eforturi și de griji”, a explicat Shawcross.

Un semn de vanitate lumească

Moda panto lor „poulaine” l-a „molipsit” până și pe Maximilian I, împăratul Sfântului
Imperiu Roman. Armura împăratului, circa 1485. Acești panto aveau și rol de armă
împotriva pedestrașilor. Foto: Wikimedia

Moda panto lor „poulaine” nu a durat câțiva ani sau un deceniu, ci mai bine de un secol.
Asta, deoarece în Evul Mediu tendințele aveau nevoie de mult timp ca să se
răspândească în diferite orașe și țări.

În lipsa mijloacelor de comunicație moderne, care propagă aproape în timp real

tendințele din lumea modei, în Evul Mediu aceste in uențe luau naștere în rândul
nobilimii, iar apoi se transmiteau, în ani de zile, și claselor inferioare.

Însă nu toată lumea din societatea medievală a văzut cu ochi buni această modă. În
Franța, clerul a condamnat „poulaine” ca ind un semn de vanitate lumească, care
des gura omul și trupul său creat de Dumnezeu.

În 1368, regele francez Carol al V-lea a emis o serie de legi menite să limiteze excesele în
materie de vestimentație, interzicând, printre altele, și încălțămintea „poulaine”. În ciuda
acestui fapt, moda a continuat în Franța până în anii 1480.

În Anglia, regele Eduard al IV-lea a adoptat în 1463 o lege care le interzicea tuturor celor
care aveau calitatea de lord, esquire sau gentleman să poarte panto cu vârful mai lung
de cinci centimetri.

În 1465, panto i „poulaine” au fost interziși cu desăvârșire în Anglia, iar pantofarilor

londonezi nu li s-a mai permis să confecționeze încălțăminte cu vârful mai lung de cinci
centimetri.