POLITICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN DOMENIUL CULTURII ȘI A PATRIMONIULUI

CULTURAL – PROGRAMUL DE GUVERNARE 2016 – 2022

 
 CUPRINS

INTRODUCERE……………..………………………………………………………………pg.
3

1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE……………………………………………………………..pg.
4

2
INTRODUCERE

După cum este lesne de înțeles, din pacate, sectorul cultural național nu a beneficiat de un
document care să fundamenteze pe termen mediu și lung obiectivele din domeniul culturii și
patrimoniului cultural național, care să poate constitui baza întregului sistem de planificare
culturală în România. De altfel, niciun astfel de document nu a fost capabil să ofere coerența,
respectiv continuitatea necesară pentru permiterea elaborării unor documente regionale sau
locale astfel cum este și cazul documentaţiilor operaționale pentru programe și proiecte cu
fonduri publice.

Este important de menționat faptul că orice persoană are dreptul de a participa la viața
culturală, de a avea acces la cultură, precum și libertatea de exprimare artistică. Adiacent, se
consacră și respectul identităţii culturale sau dreptul de a se identifica cu o comunitate culturală
și cu patrimoniul material sau imaterial al acesteia, inclusiv drepturile ce privesc diversitatea
culturală religioasă sau lingvistică, sau alte drepturi conexe.  
În acest sens, s-a evidențiat necesitatea de abordare a acestui subiect extrem de important,
fapt pentru care a fost elaborată Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-2022.
Acesta este un document ce încorporează politici publice pe termen mediu și care definește, în
principiu, politică adoptată de guvernul național în domeniul culturii și a patrimoniului
României, propunându-și să conducă la o dezvoltare culturală echilibrată, durabilă, inteligentă, în
beneficiul tuturor celor direct implicați în activități culturale și al societății în ansamblul său. De
asemenea,  obiectivele, direcțiile și măsuri cuprinse în cadrul Strategiei Naționale reprezintă, în
momentul de față, textul principal pentru orice persoană ce dorește sau este interesată să se
implice în dezvoltarea de proiecte sau programe de tip cultural.
 

3
1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
 
            Pentru a putea înțelege mai bine ce anume vizează cultură și patrimonial cultural, este
necesară înțelegerea a cee ace înseamnă cuvântul patrimoniu. Acesta se află într-o strânsă
legătură cu un termen care, de foarte multe ori este utilizat că sinonim, respectiv “moștenire”.
Din perspectiva istorică, această moștenire vizează transferal de proprietate, respectiv drepturile
materiale sau imateriale pe care tatăl le lasă moștenire copiilor. 1
            Legislația națională definește patrimonial cultural că fiind „format din totalitatea
bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și
tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora.”2
            De altfel, acest patrimonial cultural cuprinde inclusiv expresia sau modurile de viață pe
care o comunitate le-a dezvoltate, menționând, în acest sens:
 Obiceiurile
 Practicile
 Locurile
 Obiectele
 Expresiile artistice
 Valorile comunitare.
Cu privire la patrimoniul cultural, acesta cuprinde atât lucruri materiale, cât și imateriale,
după cum urmează:
 din punct de vedere material, precum clădirile, peisajele și artefactele;
 din punct de vedere imaterial, se remarcă limba, muzica obiceiurile și tradițiile.
La nivel național, nu se poate vorbi despre o strategie bine consolidată în acest domeniu,
ci, mai degrabă, despre o o inițiativă mai curând mimetică ce a fost profund influențată de
aderarea României la Uniunea Europeană.
Astfel, odată cu aderarea la comunitatea europeană, s-a evidențiat intenția de armonizare
cu tendințele promovate la nivel european și în ceea ce privește cultură și patrimonial național,

1
Suciu, M.C., Economia şi civilizaţia globală. Investiţia şi speranţa în om, Editura ASE, Bucureşti, 2002
2
Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

4
remarcându-se, cu precădere, influență statelor precum Franța sau Italia, referitoare la restaurarea
patrimoniului.
În ceea ce privește necesitatea și dorința de reformizare și modernizare a legislației
naționale, această este în strânsă legătură cu sporirea presiunii de ordin public, datorată
necesității de corectare a unor practice defectuoase dar și pentru a pune în valoare cultură și
patrimonial cultural național.
S-au remarcat, de altfel, și dorința de dezvoltare a infrastructurii ce a condus, în unele
cazuri, la distrugerea unor bunuri arheologice, a zonelor urbane sau rurale de interes cultural,
inclusiv a zonelor sau rezervațiilor naturale.
Este important de menționat și impactul pe care acțiunile de braconaj arheologic l-au avut
asupra cetăților din Munții Orăștie, inclusiv dorința de recuperare a bunurilor de patrimoniu
național ce au fost sustrase în cadrul acestor acțiuni.
Astfel, s-a reiterat necesitatea formării unui cadrul legislativ clar și coerent privind la cultură și
patrimonial național cultural, cu stabilirea de obiective și proiecte sustenabile care să evidențieze
frumusețea națională culturală și patrimoniul cultural.3

3
A se vedea preambulul Strategiei pentru cultura si patrimoniu national 2016 – 2022