ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A TERENURILOR ÎN REGIUNEA DE

DEZVOLTARE NORD A REPUBLICII MOLDOVA

Bejan Iurie, dr., conf. univ., Institutul de Ecologie și Geografie

Abstract. The land use has undergone some changes in the last 30 years, by reducing the areas with arable land,
converting multi-annual plantations into other categories of land, etc. According to the current mode of land use, the
Northern Development Region has a pronounced agricultural profile - 80.3% of the total area represents agricultural
land. The spatial differentiations regarding the morphological and agro-climatic conditions allowed the identification
within the region of areas with agro-forestry and agro-pastoral specializations.

Key words: land use, north region, agriculture, forestry

INTRODUCERE
Modul de utilizare a terenurilor a suferit unele modificări în ultimii 30 de ani, prin diminuarea
suprafețelor și parcelelor cu terenuri arabile, convertirea plantațiilor multianuale în alte categorii de
terenuri, etc. În acest context, scopul acestui studiu este aprecierea modului actual de utilizare a
terenurilor în Regiunea de Dezvoltare Centru, în baza analizei imaginilor satelitare actuale.
Arealul de studiu – Regiunea de Dezvoltare Nord (RDN) se desfășoară în partea nordică a țării
pe o suprafață puțin mai mare de 10 mii km2, cuprinzând următoarele unități naturale: Podișul
Moldovei de Nord, Câmpia Prutului de Mijloc, Podișul Nistrului și Câmpia Bălților, iar în partea sa
de sud cuprinde o porțiune din Podișul Codrilor și Podișul Ciulucurilor. Condițiile naturale variate au
influențat și asupra modului de utilizare a terenurilor, astfel identificându-se clar mai multe categorii.

MATERIALE ȘI METODE
Harta „Modul de utilizare a terenurilor în Regiunea de Dezvoltare Nord” a fost creată în baza
interpretării imaginilor Landsat cu rezoluția de 30 m, achiziționate în 2004 [3]. Clasificarea hărții a
fost realizată în conformitate cu Sistemul FAO de Clasificare a Acoperiri Terenului – Corine Land
Cover Land Use, la nivelul II de clasificare și cuprinde 7 categorii de terenuri – arabil, pășuni, vii,
livezi, păduri, ape și intravilan.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Specificul cadrului natural a impus și o structura funcțională mai variată a RDN, în comparație
cu celelalte regiuni. Regiunea are valori medii privind altitudinea și gradul de fragmentare a reliefului,
de asemenea și cantități suficiente de precipitații. Acestea au influențat și profilul ei funcțional –
104
104
ponderea înaltă terenurilor arabile (58,3%) și cea mai mare frecvență a pășunilor (16,1%). În această
regiune se concentrează 37% din toate terenurile arabile și 38 din toate pășunile (fig. 1).
Terenurile arabile cuprind terenurile pe care se execută arătură, cultivate cu cereale, culturi
tehnice, legume și unele culturi furajere. Ele reprezintă principala formă de utilizare a terenurilor la
nivel de regiune, deținând în prezent 5831 km2 (sau 58,3% din regiune). În profil spațial terenurile
arabile au o repartiție neuniformă, influențate în special de condițiile pedo-morfologice. Din cele
1822 mii ha de terenuri arabile la nivel național, RDN îi revine 37% [3]. La nivel de raioane, ponderea
arabilului variază de la 36% în mun. Bălți la 72% în raionul Drochia [1]. Gradul de asigurarea a
populației cu arabil variază de la 0,02 ha/loc. în mun. Bălți până la 0,85 ha/loc. în raionul Dondușeni.
În viitorul apropiat sunt necesare măsuri de reducere a acestor suprafețe, în special pe contul
terenurilor degradate și celor de versant. Acest lucru poate fi realizat numai prin introducerea
stimulilor economici pentru micii proprietari. Scopul final al acestor măsuri trebuie să fie ridicarea
productivității terenurilor arabile: mărirea suprafeței parcelelor (în regiunile de câmpie), creșterea
gradului de mecanizare și chimizare, introducerea asolamentelor ş.a.

Figura 1. Modul de utilizare a terenurilor în Regiunea de Dezvoltare Nord [3]

Plantațiile multianuale reprezintă suprafețe cultivate cu pomi fructiferi, viță de vie și alte
culturi multianuale. Categoria dată de terenuri are o mare importanță, remarcându-se prin
randamentul deosebit și prin caracterul în general intensiv de utilizare. Aceasta determină o eficiență
sensibil mai mare decât în cazul altor categorii, mai ales dacă speciile în cauză sunt intens
comercializate. Repartiția spațială a plantațiilor multianuale este foarte neuniformă, condiționată, în
primul rând, de neuniformitatea repartiției resurselor termice. În RDN se concentrează numai 18,8%
din toate terenurile cu plantații multianuale [1]. Ponderea mică a plantațiilor în raioanele de Nord este
cauzată și de frecvența foarte mică a viilor (0,7%), în comparație cu cele de Sud (10,1%) sau Centrale
105
105
(6,4%), influențată de specificul agro-climatic al acestei culturi. RDN se evidențiază în special prin
livezile de tip intensiv din raioanele Briceni și Soroca. Cea mai mare pondere plantațiile multianuale
o înregistrează în unitățile cu relief fragmentat și condiții agro-climatice favorabile – Ocnița (6,7%)
și Soroca (6,3%) [1]. În afară de factorul morfologic, asupra repartiției plantațiilor multianuale
influențează condițiile agroclimatice (vița de vie este mai bine asigurată cu resurse termice în
regiunile Centrală și de Sud, iar în regiunea de Sud apar și unele culturi pomicole termofile – caisul,
piersicul), parțial și bonitatea solurilor. Asupra repartiției plantațiilor multianuale mai influențează și
prezența centrelor de prelucrare (orașele Soroca și Cupcini). Pentru plantațiile multianuale sunt
importante respectarea cerințelor ecologice în amplasare și structurii culturilor, care pot preveni
procesele de degradare a terenurilor (terasarea versanților, amplasarea sub formă de fâșii ş.a.). Din
păcate, aceste reguli nu se respectă întocmai. Terenurile din depresiuni (sectoarele înguste de luncă)
pot fi utilizate, după amenajare prealabilă, sub livezi. Versanții, întretăiați de râpe, afectați de
alunecări, cu soluri hidromorfe, după petrecerea măsurilor meliorative, pot servi ca rezervă pentru
mărirea suprafețelor cu plantații multianuale și culturi furajere [2].
Pășunile și fânețele reprezintă suprafețele acoperite de vegetație ierboasă și utilizate pentru
hrănirea animalelor prin pășunat sau pentru cosit. Pajiștile, până la mijlocul sec. XIX, reprezentau
principala categorie de utilizare a terenurilor. Terenurile cu pajiști cel mai bine s-au păstrat în luncile
râurilor mici, unde excesul de umiditate le asigură o productivitate înaltă. Aceste terenuri au o pondere
mai înaltă în bazinul Câmpia Prutului de Mijloc (16%) [3]. În comparație cu celelalte categorii de
terenuri, pășunile și fânețele au o repartizare mai uniformă. Regiunea de Nord deține 38,2% din toate
pajiștile, înregistrându-se și cea mai înaltă frecvență ale lor – 12,6%. La nivel de raioane, frecvența
pajiștilor variază de la 9,2% în municipiul Bălți și până la 16,7% în raionul Fălești [1].
Dacă e să analizăm gradul de asigurare a animalelor cu pășuni, atunci majoritatea comunelor
din RDN dispun de suprafețe optime. Valori de peste 1 ha de pășuni la 1 animal convențional
(asigurare foarte bună cu pășuni) se înregistrează în comunele situate în luncile râurilor din cadrul
Câmpiei Prutului de Mijloc (Camenca, Camencuța, Căldărușa).
Impactul antropic sporit asupra pajiștilor prin desțelenire și prin pășunatul intensiv au condus
la degradarea accentuată a acestor categorii de terenuri. Din aceste motive, gestionarea durabilă a
acestora devine o preocupare prioritară a statului și comunităților locale.
În RD Nord suprafața pădurilor constituie 712 km2 sau 18,3% din suprafața totală a pădurilor
[3], majoritatea cărora sunt localizate în Podișul Nistrului și Podișul Moldovei de Nord – în limitele
cărora relieful, de regulă, este mai fragmentat. Gradul de împădurire este mic – 9,7% și numai pe
alocuri depășește media pe republică (Șoldănești – 18,8 și Ocnița – 13,3%). O frecvență mică a
pădurilor este caracteristică pentru Câmpia Bălților (sub 5%), evidențiindu-se în această privință
raionul Drochia cu 2,9% (minimul absolut) [1]. Câmpia Bălților se caracterizează prin cel mai înalt
nivel de utilizare agricolă a teritoriului, altitudini mai joase și condiții climatice mai aride, de aceea
suprafaţa silvică este mai restrânsă. În ultimii ani se înregistrează o creștere a nivelului de fărâmițarea
a trupurilor de pădure; se înrăutățește componența pe specii a pădurilor; scade mult ponderea
pădurilor naturale seculare; se diminuează substanțial gradul de asigurare a populației cu păduri.
Intravilanul cuprinde suprafețele construite și spațiile dintre acestea din cadrul unui oraș sau
sat. În ce privește repartiția spațială a suprafeței intravilanului, Regiunea de Nord concentreză 35,9%
din suprafața totală pe republică. Densitatea medie a rețelei de așezări umane în regiune este de 6
localități la 100 km2, fiind în funcție de caracterul activității agricole (specializarea, mărimea solelor,
etc.). Cea mai mare densitate se înregistrează în raioanele Fălești, Florești, Soroca, Sângerei – 7
localități la 100 km2, cea mai mică – în Drochia și Ocnița – 4 localități la 100 km2 [2]. În aceste

106
106
raioane variază mult suprafața localităților, fiind în funcție și de condițiile morfologice existente.
Ponderea intravilanului în suprafața totală este de 10,2%, variind de la 8,2% în raionul Sângerei și
până la 43,3% în mun. Bălți. Ponderea înaltă a intravilanului se înregistrează în raioanele cu condiții
naturale destul de favorabile – relief plan, solurile fertile și nivelul înalt de asigurare cu resurse
acvatice (Glodeni – 13,3%, Briceni – 12,1%, Dondușeni – 10,8% și Ocnița – 10,8%). În orașe, în mod
normal, ponderea intravilanului este mai mare (21,6%). În medie pe regiune ea variază de la 2,4%
(or. Costești) până la 97,5% (or. Ghindești). Ponderea intravilanului este mai mare în localitățile, în
care, perimetrul lor coincide cu cel al urbei (Ghindești – 97,5%, Biruința – 89,9%, Ocnița – 88,8%,
Drochia – 82,1%, Dondușeni – 69,2%) sau când suprafața urbei este destul de mare (mun. Bălți –
3094,5 ha sau 74,7%; Soroca – 1226,5 sau 93%). Intravilanul deține o pondere redusă în localitățile,
care și-au pierdut funcția industrială, predominând în prezent cea agrară, respectiv devenind și centre
de comune (Costeşti – 2,4%, Sângerei – 7,1%) [1].
Terenurile fondului acvatic includ în componența sa albiile cursurilor de apă, cuvetele
lacurilor, a iazurilor și a rezervoarelor de apă, mlaștinile, terenurile pe care sunt amplasate construcții
hidrotehnice și alte amenajări hidrotehnice, precum și terenurile repartizate pentru fâșiile de deviere
(de pe maluri) a râurilor, a bazinelor de apă, canalelor magistrale inter gospodărești și a colectoarelor.
În cadrul RDN, ponderea acestor terenuri este de 2,3%, fiind mai mare decât media pe țară, în special
datorită prezenței lacului de acumulare Costești-Stânca, dar și numeroaselor lacuri / iazurilor în cadrul
Câmpiei Prutului de Mijloc.
CONCLUZII
După modul actual de utilizare a terenurilor, Regiunea de Dezvoltare Nord are un profil
agricol pronunțat – 80,3% din suprafața totală reprezintă terenurile cu utilizare agricolă. Diferențierile
spațiale privind condițiile morfologice și cele agro-climatice au permis identificarea în cadrul regiunii
a unor areale cu anumite specializări agricole [2]. Relieful mai înalt din partea de Nord și de Est a
regiunii (Podișul Moldovei de Nord și Podișul Nistrului), dar și prezența sectoarelor joase de luncă
inundabilă din cadrul Câmpiei Prutului de Mijloc, au permis prezența unor terenuri extinse cu păduri.
Astfel, aceste areale, pe lângă profilul agricol de bază, mai prezintă și o specializare secundară silvică.
Zona centrală și central-sudică al regiunii, dispune de un relief mai jos și condiții climatice mai aride,
de aceea aici, pe lângă suprafețe arabile extinse, mai sunt prezente și pășunile. Arealul dat, pe lângă
profilul agricol de bază, mai prezintă și o specializare secundară pastorală [2].
Totuși, coeficientul de stabilitate ecologică a terenurilor [4], în cadrul RDN, înregistrează o
valoare de 0,30, ceea ce ne denotă că regiunea se atribuie la cele ecologic instabile. Astfel, pentru a
majora gradul de stabilitate ecologică a peisajelor se impune extinderea suprafețelor cu pășuni (pe
contul terenurilor arabile degradate) și păduri (pe contul plantațiilor multianuale abandonate).
Bibliografie:
1. Agenția Relații Funciare și Cadastru. Cadastrul funciar al Republicii Moldova (2004-2019).
2. Bejan, Iu. Utilizarea terenurilor în Republica Moldova. Editura ASEM, Chișinău, 2010. 165 p.
3. Landsat 7 ETM+ pentru anul 2004. descărcate de pe site-ul USGS (Science for a changing world) -
https://earthexplorer.usgs.gov/
4. Rîbarski L, Gaise E., (), Vlianie sostava ugodii na ecologhiceskuiu stabilinosti teritorii, Tatranska Lomniţa,
1988.

107
107