Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unul din cele șapte vârfuri cele mai înalte din lume și
cel mai înalt din Africa
Kiliman
djaro
Geografie
Așezarea geografică a masivului Kilimandjaro este la 340 km sud de ecuator, la granița
dintre Tanzania și Kenya, fiind situat în nord-vest pe teritoriul Tanzaniei , la circa 500 km de Dar
es Salaam, 200 km de Nairobi și 560 km de lacul Victoria. Un platou înalt cu altitudinea între 750
și 1000 m înconjoară masivul muntos; înspre est sunt munții Pare (2.463 m) spre vest podișul
Tanzaniei, la sud stepa populației masai, iar la aproximativ 70 de km se înalță Muntele
Meru având 4.562,13 m.
În masivul Kilimandjaro se află cel mai înalt vârf al Africii, Uhuru Peak cu 5.895 m. Masivul
muntos pe locul doi ca înălțime, Batian, se află la o distanță de 325 km în Masivul Muntelui
Kenya, urmat de Margherita Peak, situat la nord-vest de Kilimandjaro, la 898 km depărtare, în
munții Ruwenzori.
Cu toate că masivul muntos se află situat într-o regiune tropical-ecuatorială fierbinte, una din cele
mai calde regiuni de pe glob, datorită altitudinii ridicate, pe vârful muntelui
există zăpadă permanentă, respectiv un ghețar, care se găsește doar pe muntele Kibo. Din păcate,
aceste zone înghețate se micșorează continuu, fapt confirmat de observarea acestor zone prin
imagini luate de către sateliți. Motivele aparente sunt clima uscată, săracă în precipitații,
și încălzirea globală.
Geologie
Masivul muntos este de origine vulcanică, mai exact este un stratovulcan. Date furnizate de
specialiști în 2003 atestă că magma se găsește doar la circa 400 de m sub fundul solidificat
al craterului din vârf. Datorită poziționării anasamblului montan la limita de coliziune a plăcilor
tectonice africane și a celei numită placa tectonică a Somaliei (placa de est), există o posibilitate
permanentă de erupție vulcanică. De asemenea, prin ciocnirea acestor două plăci, în urmă cu
milioane de ani, s-a format Marele Rift al Africii, care ar putea deveni, conform unor estimări
geologice, un nou ocean.
La marginea acestui gol, numit rift, magma urcă din adâncime creând forme de relief, așa cum
sunt munți de încrețire și vulcani. Kilimajaro se găsește în partea estică a acestei gropi. Masivul
Kilimajaro era încă un vulcan activ în urmă cu 2-3 milioane de ani. Se presupune că o ultimă
erupție puternică ar fi avut loc în urmă cu circa 300 000 de ani. Ultima erupție a craterului
central, Kibo, ar fi avut loc în anul 1700, făcând din acest stratovulcan un munte cu o activitate
vulcanică redusă, care este manifestată prin prezența fumarolelor.
Descoperire
Învățatul grec Ptolemeu menționează în anul 100, un munte înalt din Africa acoperit cu zăpadă.
Cu 1000 de ani mai târziu este din nou amintit muntele de navigatori chinezi. Dintre europeni
primul care amintește Masivul Kilimandjaro la data de 11 mai 1848 a fost
un misionar german Johannes Rebmann, el nefiind crezut de contemporanii săi. În
perioada 1885 - 1918 a fost colonie germană, fiind cel mai înalt munte din Germania.
Escaladare
Undeva la 30.000 de oameni urcă pe Kilimanjaro în fiecare an iar aproximativ trei sferturi
ajung și în vârf. Este o urcare relativ sigură iar cei care nu reușesc să ajungă până în vârf
întâmpină probleme legate de altitudine sau de vremea rea. Temperaturile de pe vârf pot ajunge la
-18 grade Celsius iar dacă vântul bate cu putere se poate ajunge la situații cu adevărat
periculoase.
Se poate urca pe tot parcursul anului, dar iarna ploioasă face ca vara și începutul toamnei să fie
momentele cele mai căutate pentru urcat.
Kilimanjaro are 5 rute ce permit ajungerea pe vârf: ruta Marangu, ruta Machame, ruta Rongai,
ruta Lemosho și nu în ultimul rând, ruta Mweka. Cele mai populare sunt rutele Machame și
Lemosho, acest lucru datorându-se faptului că pe acolo se găsesc cele mai frumoase peisaje. Cea
mai ușoară rută este Marangu, până la urcarea finală dificilă de pe marginea craterului.
În 1861, ofițerul german Carl Claus von der Decken și geologul britanic Richard Thornton au
făcut o primă încercare de a urca pe Kibo, dar au fost nevoiți să se întoarcă la o altitudine de
2.500 de metri. Anul următor Von der Decken a mai făcut o încercare alături de Otto Kersten dar
au ajuns doar până la o altitudine de 4.280 de metri.
În 1887, în timpul primei sale încercări de a urca pe Kilimanjaro, profesorul german de geologie
Hans Meyer a ajuns până la baza vârfului Kibo, dar nu era echipat corespunzător pentru a face
față zăpezii și gheței, motiv pentru care a fost nevoit să se întoarcă.
Pe 5 octombrie 1889, Meyer, alături de un cercetaș local și de austriacul Ludwig Purtscheller au
fost primii care au ajuns pe vârf. Ei au fost primii care au confirmat faptul că în vârful lui Kibo
se află un crater. La acea vreme craterul era umplut cu gheață.
Pentru cei care doresc să ajungă pe vârf este recomandată o urcare înceată pentru a crește
timpul de aclimatizare și pentru a maximiza șansele de a duce la capăt traseul. Pentru a evita
răul de altitudine, ar trebui acordate măcar 5 nopți (de preferat chiar mai multe) pentru urcat. În
fiecare an câteva persoane mor din cauza diferențelor de altitudine.
Râuri
Râurile mai importante, care se formează ulterior prin unirea pâraielor sunt: Pangani și Galana.
Flora
Lobelia
Români pe Kilimandjaro
Primul român care a escaladat Kilimandjaro a fost alpinistul David Neacșu. În anul 1994, el a
condus prima expediție românească spre vulcan și a realizat recordul mondial de viteză în
ascensiune.
În 1998 s-a realizat primul documentar românesc despre ascensiunea pe Kilimandjaro și pe
muntele Kenya.
Actualmente mai multe agenții de turism din România organizează anual expediții pe
„Acoperișul Africii”.
Masivul Kilimandjaro
Galerie video
https://www.youtube.com/watch?v=61hkC0wTzzo
Galerie foto