Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dispute
teritoriale
Cauzele
Pretentii
principale ale
dinastice
conflictului
Competitie
economica
Disputele teritoriale
Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscută și cu
denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul
Franței și parte din regatul Franței. Disputele
teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea,
o dată cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania,
moștenitoarea tronului ducal, și Henric al II-lea al
Angliei, regele Angliei care era și duce al Aquitaniei.
Pretentii dinastici
Acestor probleme li s-a mai adăugat, după 1328, încă
una: pretențiile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea
lui Carol al IV-lea fără urmași direcți (1328),
dinastia capețiană se sfârșise, iar drepturile dinastice cele mai
solide la tronul Franței le avea chiar regele Angliei, Eduard al
III-lea - fapt doar în aparență paradoxal, ținând seama de
mariajele dinastice dintre Capețieni și Plantageneți, care îi
aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a
viza tronul Franței. Alegerea regelui Angliei ca rege al Franței
punea însă probleme insurmontabile pentru nobilimea și
înaltul cler francez, tocmai din prisma îndelungatei rivalități
dintre cele două țări și a conflictelor recente.
Competitie economica
Conflictul poate fi văzut însă și ca unul economic. Aquitania
ocupa o vastă suprafață costieră, acoperind mare parte din
accesul Franței la oceanul Atlantic; porturi ca Bordeaux generau
un venit fiscal important datorită comerțului cu vin și pește. De
aici și dorința monarhiei franceze, aflată într-un proces de
consolidare și expansiune de mai bine de un veac, de a controla
nu doar coastele Aquitaniei, ci și ale provinciei vecine, Bretania.
De altfel, Bretania va juca un rol important în cursul Războiului
de 100 de Ani. Din aceeași perspectivă economică era vizat și
comitatul Flandrei, ale cărui manufacturi de postav depindeau
de comerțul cu lână din Anglia; ori regii Franței încercaseră să-și
subordoneze total Flandra, cel mai recent cu doar două decenii
în urmă, în timpul lui Filip al IV-lea.
Principalele batalii
24 iunie 1340 - Bătălia de la Sluis
26 august 1346 - Bătălia de la Crécy
4 septembrie 1346 - 3 august 1347 - Asediul cetății Calais
19 septembrie 1356 - Bătălia de la Poitiers
29 septembrie 1364 - Bătălia de la Auray
3 aprilie 1367 - Bătălia de la Nájera
25 octombrie 1415 - Bătălia de la Azincourt
21 martie 1421 - Bătălia de la Baugé
31 iulie 1423 - Bătălia de la Cravant
17 august 1424 - Bătălia de la Verneuil
12 octombrie 1428 - 8 mai 1429 - Asediul Orléansului
18 iunie 1429 - Bătălia de la Patay
18 iunie 1430 - Asediul Compiègne-ului
9 mai 1435 - Bătălia de la Gerberoy
15 aprilie 1450 - Bătălia de la Formigny
17 iulie 1453 - Bătălia de la Castillon
Batalia de la Sluis
Bătălia de la Sluis a fost o importantă bătălie navală
din timpul Războiului de 100 de Ani. Desfășurată la 24
iunie 1340, în portul orașului Sluis, această bătălie a
asigurat Angliei și aliaților săi supremația navală
asupra Franței și controlul asupra Canalului Mânecii.
Bătălia de la Crécy
Purtată în nordul Franţei, în apropiere de Crécy,
bătălia este una dintre cele mai impresionante bătălii,
nu prin victoria englezilor asupra unei armate net
superioare ci prin tehnicile de luptă folosite în timpul
ei.
În fruntea celor două armate au fost Eduard al III-lea,
Anglia şi Filip al VI-lea al Franţei.
Batalia de la Castillon
Bătălia de la Castillon a avut loc
la 17 iulie 1453, pe teritoriul
actualei comune Castillon-la-
Bataille din Franța, între armatele
lui Henric al VI-lea al
Angliei și Carol al VII-lea al
Franței. A fost ultima bătălie
din „războiul de o sută de ani”, un
război ce părea că nu se mai
sfârșește, bătălie ce s-a terminat
cu o victorie decisivă a francezilor.
Sfarsit