INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND TURISMUL ECOLOGIC

1.1. Caracteristica generală a turismului ecologic
1.2. Analiza premiselor de apariţie şi a factorilor de dezvoltare a
turismului ecologic în România
1.3. Direcţii de impulsionare a turismului ecologic în România
1.4. Avantajele şi dezavantajele practicării turismului ecologic în plan
economic și social

CAPITOLUL II. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA DEZVOLTĂRII

TURISMULUI ECOLOGIC IN ROMÂNIA (Maramureș)
2.1. Contextul geografic al regiunii Maramureş
2.2. Patrimoniul turistic din Maramureş
2.2.1. Resurse turistice naturale
2.2.2. Resurse turistice antropice
2.4. Turismul ecologic în Maramureş
2.5. Direcții strategice și acțiuni

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND TURISMUL ECOLOGIC
1.1. Caracteristica generală a turismului ecologic
Odată cu trecerea ireversibilă a timpului, devenim tot mai conştienţi de complexitatea,
fragilitatea şi valoarea inestimabilă a planetei noastre. În acelaşi timp, turismul continuă să
devină o expresie tot mai populară a acestei conştiinţe. Datorită dezvoltării transporturilor şi
tehnologiei informaţiei, tot mai multe zone greu de străbătut au devenit accesibile, fapt ce a
influențat în mod pozitiv ascensiunea turismului în arii naturale.
Se demonstrează a fi tot mai evident faptul că dezvoltarea turismului în arii naturale
sensibile în absenţa unui management corespunzător poate reprezenta un pericol direct pentru
integritatea ecosistemelor şi a comunităţilor locale. Un număr crescând de turiști în zone
sensibile din punct de vedere ecologic poate conduce la o degradare accentuată a mediului.
Deopotrivă, comunităţile locale şi cultura indigenă pot fi influenţate în mod negativ de afluxul
crescut de vizitatori străini cu un stil de viaţă modern. În plus, schimbările ce au loc la nivel
de climă, instabilitatea economică şi condiţiile politico sociale, pot transforma turismul intr-o
afacere riscantă, mai ales în regiunile cu o dependență ridicată față de această activitate
economică. Aspectul pozitiv este că aceeaşi ascensiune a turismului duce la apariția
numeroaselor oportunităţi, atât pentru conservare, cât şi pentru bunăstarea comunităţilor
locale.
Ca răspuns la interesul crescut pentru cunoaşterea naturii, dar şi la semnalele de alarmă
venite din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, s-a conturat treptat o nouă etică a călătoriei
numită ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile atât de necesare pentru protejarea
parcurilor naţionale şi a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obţinute din alte surse.
De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativă viabilă de dezvoltare economică
pentru comunităţile cu puţine activităţi generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate
spori nivelul de educaţie şi conştiinţă al turiştilor, transformându-i în susţinători entuziaşti ai
conservării mediului natural şi cultural.1
Creşterea preocupării pentru starea mediului înconjurător combinată cu insatisfacţia
generată de turismul de masă a condus la o accentuare a cererii pentru turismul bazat pe
natură. În acelaşi timp, unele țări ale lumii au constatat că turismul bazat pe natură poate fi un
mijloc de a aduce venituri considerabile la balanţa de plăţi externe şi în acelaşi timp are efecte
mai puţin distructive asupra resurselor decât agricultura şi exploatările forestiere.
1
Nastas, A. Ecoturismul între teorie și practică. Disponibil: https://www.academia.edu/30458374/ecoturism
[citat 05 aprilie 2021]

2
 Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă şi devine tot mai popular, apar diverse impedimente
care trebuiesc a fi depășite. Problema unei definiţii specifice și bine delimitate este unul dintre
ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea
desfăşurată, aşa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, turism balnear,
turism de afaceri, etc.). Ecoturismul incorporează întotdeauna activităţi diverse în mijlocul
naturii, drumeţii, ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor în habitatul lor natural, etc.,
dar poate include şi activităţi culturale. Ecoturismul are şi o importantă componentă
educaţională, este o şansă de a învăţa respectul pentru natură şi pentru cultura locală, iar
pentru unii o şansă de autoreflecţie inspirată de frumuseţea împrejurimilor. Un alt aspect
caracteristic ecoturismului este obţinerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta
înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale,
implicarea localnicilor în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor turistice.
Una dintre primele definiţii ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea
dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize iniţiat de  Rio Bravo Conservation
&Management  Area: „ Ecoturismul este o forma de turism cu impact scăzut asupra mediului,
bazat pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort conştient în vederea reinvestirii unei
părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de
turism durabil şi care asigură beneficii populației locale.” 2
Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1999 o definiţie mai
succintă: ,, Călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi susține bunăstarea
populației locale.” 3

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiţie

astfel : ,, Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ
nealterate, cu scopul aprecierii naturii (şi a oricăror atracții culturale trecute şi prezente), care
promovează conservarea, are un impact negativ scăzut şi asigură o implicare socio-economică
activă şi aducătoare de beneficii pentru populația locală.” 4

Prin definiţie, ecoturismul este un instrument de conservare a resurselor naturale şi

culturale (şi a biodiversităţii) şi un instrument pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor
locale, în special în zonele rurale. Nu există nicio diferenţă absolută între ecoturism şi alte
2
Nastas, A. Ecoturismul între teorie și practică. Disponibil: https://www.academia.edu/30458374/ecoturism
[citat 05 aprilie 2021]
3
Nastas, A. Ecoturismul între teorie și practică. Disponibil: https://www.academia.edu/30458374/ecoturism
[citat 05 aprilie 2021]
4
Nastas, A. Ecoturismul între teorie și practică. Disponibil: https://www.academia.edu/30458374/ecoturism
[citat 05 aprilie 2021]

3
forme de turism; mai degrabă diferitele tipuri de turism fac parte dintr-un tot continuu.
Provocarea celor care realizează strategii de planificare pe baza biodiversităţii şi a turismului
este să potrivească tipul adecvat de turism cu aşteptările părţilor interesate şi cu capacitatea de
includere a terenurilor, culturii şi comunităţilor. În realitate, mulţi turişti combină ecoturismul
cu activităţi turistice convenţionale. Crearea unei conexiuni între tipurile de turism poate să
introducă şi să atragă mai mulţi turişti conservatori ai practicilor de ecoturism. 5
Indiferent de ce definiţie folosim, ecoturismul ar trebui să aibă un impact pozitiv atât
pentru aria protejată cât şi pentru comunitatea locală. Deşi anumite detalii în definițiile
termenului de ecoturism variază, majoritatea acestora au la bază conturarea unei forme
distinct de turism, care întruneşte patru criterii importante. (Figura 1.1)

Figura 1.1. Criteriile de bază ale ecoturismului

Sursa: Adaptată de autor
Dacă un produs turistic întrunește toate aceste caracteristici, atunci acesta poate fi numit
produs ecoturistic autentic, dar acest lucru se întâmplă mai puțin în practică. Numărul mare al
definiţiilor şi lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite interpretări din partea celor
implicaţi. Chiar dacă ei sunt de acord asupra criteriilor de bază, ponderea acestora în produsul
turistic este diferită. Spre exemplu, proiectele întreprinse de unele grupuri de conservare pot
avea strategii de protejare a mediului foarte eficiente, dar tind să înlăture participarea locală,
neglijează acţiunile de marketing şi dau dovadă de o scăzută cunoaştere a industriei turistice.
Pe de altă parte, unele companii de turism oferă vacanţe în natură care sunt foarte profitabile,
dar fără a organiza acţiuni de conservare şi fără a implica populaţia locală în organizarea
produsului turistic. Cu siguranță, nu se poate afirma că serviciile turistice care nu includ toate

5
Terzieva L., Blumer A., Chașovschi C. Ghid online de ecoturism. Disponibil:
https://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/Ecoturism_Guide_RO.pdf [citat 05 aprilie 2021]
4
cele patru componente listate mai sus au întotdeauna o calitate scăzută, putem afirma doar că
nu reprezintă o activitate ecoturistică.
Ecoturismul oferă oportunități de experiențe în natură care generează o mai bună
înțelegere, apreciere și bucurie de a explora și proteja natura și cultura tradițională locală, atât
pentru turiști, cât și pentru localnici. Produsele de ecoturism sunt atractive pentru acei turiști
care intenționează să interacționeze cu natura și, în proporții variate, doresc lărgirea nivelului
de cunoaștere, înțelegere, apreciere și plăcere.
Cei ce dezvoltă sau coordonează activități ecoturistice trebuie să ofere un nivel
corespunzător de înțelegere a valorilor naturale și culturale ale zonelor vizitate, de obicei prin
utilizarea ghizilor calificați în mod corespunzător și oferirea informațiilor corecte atât
anterior, cât și în cursul experienței. Nivelul și tipul interpretării se planifică, se proiectează și
se oferă în așa fel încât să vină în întâmpinarea intereselor, nevoilor și așteptarilor clientului,
cu includerea unei game largi de posibilități de interpretare atât personală cât și non-
personală. Totodată, la nivelul destinației și al produselor ecoturistice, este important să se
creeze oportunitatea ca membrii comunităților locale să aibă acces la informațiile și
interpretarea oferite în cadrul programului ecoturistic dezvoltat în zonă.6
Principiile ecoturismului
1. Ecoturismul se desfășoară în cadrul naturii și se bazează pe experiența directă și personală
a turiștilor în natură.
2. Ecoturismul contribuie la o mai bună înțelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și
ocroti natura și cultura locală tradițonală, atât pentru vizitatori cât și pentru comunitatea
locală.
3. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al
conservării naturii si dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăsoară și este condus
astfel încât să protejeze și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfășoară.
4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă
modalități practice pentru bunul management și protecția ariilor naturale (spre exemplu
oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor
lăsate de turiști sau contribuții îndreptate către organizațiile de conservare).
5. Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Beneficiile
locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale, precum
și folosirea facilităților locale.

6
Despre ecoturism. Disponibil: https://www.eco-romania.ro/ecoturism/despre-ecoturism/ [citat 05 aprilie 2021]
5
6. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunității locale
vizitate și să contribuie la conservarea culturii și tradițiilor locale. Activitățile de ecoturism
oferă în același timp contribuții constructive pe termen lung acestor comunități.
7. Ecoturismul trebuie să răspundă așteptărilor turiștilor. Potențialii eco-turiști au un nivel
înalt de educație și de așteptări, așadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este
esențial.
8. Marketingul pentru ecoturism oferă clientilor informații complete și responsabile care
conduc la creșterea respectului pentru mediul natural și cultural al zonelor vizitate și a
gradului de satisfacere a turiștilor. 7

Spre exemplu, UNWTO (2001) defineşte ecoturismul ca: forma de turism în care
principala motivaţie a turiştilor este observarea şi aprecierea naturii şi a culturii tradiţionale
dominante în ariile naturale, incluzând partea de educare şi interpretare. De regulă, dar nu
exclusiv, se adresează grupurilor mici de oameni organizate de tur operatorii locali sau de
micile afaceri de profil din zonă. Este orientat spre protecţia ariilor naturale prin:
- generarea de beneficii economice pentru comunităţile locale, organizaţiile şi autorităţile care
susţin conservarea naturii;
- crearea de locuri de muncă şi oportunităţi de venituri pentru comunităţile locale;
- creşterea gradului de conştientizare atât în rândul localnicilor cât şi a turiştilor din
necesitatea conservării valorilor naturale şi culturale. 8
Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale ecoturismului.
Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu condiţia ca acestea să
respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu alte
forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse:
7
Ecostudent- Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 5/2015 Editura „ACADEMICA
BRÂNCUŞI” Târgu Jiu. Disponibil: https://www.utgjiu.ro/ecostudent/ecostudent/pdf/2015- 05/2_Dragu
%20Constantina-Andreea.pdf [citat 06 aprilie 2021]
8
Terzieva L., Blumer A., Chașovschi C. Ghid online de ecoturism. Disponibil:
https://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/Ecoturism_Guide_RO.pdf [citat 05 aprilie 2021]
6
- tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee prestabilite,
schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.);
- excursii / drumeţii organizate cu ghid; - tururi pentru observarea naturii (floră, faună);
- excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii;
- excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiţionale,
vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse alimentare tradiţionale,
achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.).
În categoria “ecoturist” poate intra şi o persoană care în timpul sejurului într-o staţiune turistică
cumpără un program ecoturistic de o zi în cadrul unui parc naţional din apropiere, chiar dacă
activităţile desfăşurate în natură ocupă doar o mică parte din sejurul său. Activităţile care, deşi se
desfăşoară în natură, au un impact negativ evident asupra mediului natural sau sociocultural (de
exemplu activităţile off-road) nu pot fi considerate activităţi ecoturistice. 9

9
Terzieva L., Blumer A., Chașovschi C. Ghid online de ecoturism. Disponibil:
https://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/Ecoturism_Guide_RO.pdf [citat 05 aprilie 2021]
7
8
1.2. Analiza premiselor de apariţie şi a factorilor de dezvoltare a
turismului ecologic în România

Asociaţia de Ecoturism din România (AER) defineşte ecoturismul ca fiind acea formă de turism în care principala
motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale direct legate de natură.
Ecoturismul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. conservarea şi protecţia naturii;
2. folosirea resurselor umane locale;
3. caracter educaţional, respect pentru natură prin conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;
4. impact negativ minim asupra mediului natural, cultural şi social.
AER a stabilit şi promovat o serie de principii ale ecoturismului pe baza a două modele internaţionale: Programul de
Acreditare pe Natură şi Ecoturism dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din Australia, şi Nature’s Best, sistemul de
certificare al Asociaţiei de Ecoturism din Suedia. În abordarea AER, aceste principii ar trebui puse în aplicare de către
cei care oferă produse ecoturistice, dar şi de cei care planifică dezvoltarea unei zone bazate pe ecoturism.
Principiile ecoturismului:

9
1. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură.
2. Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura locală
tradiţională, atât pentru vizitatori cât şi pentru comunitatea locală.
3. Ecoturismul ofera cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservării naturii şi
dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare
mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.
4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru
bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a
ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).
5. Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Beneficiile locale pot proveni din
folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri şi servicii locale şi folosirea facilităţilor locale.
6. Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi să contribuie la
conservarea culturii şi tradiţiilor locale. Activităţile de ecoturism oferă în acelaşi timp contribuţii constructive pe
termen lung acestor comunităţi.
7. Ecoturismul trebuie să răspundă aşteptărilor turiştilor. Potenţialii eco-turişti au un nivel înalt de educaţie şi de
aşteptări, aşadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial.
8. Marketingul pentru ecoturism oferă clienţilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea
respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere al turiştilor. 10

10
Ecoturism,definiție și principii. Disponibil: https://www.capdd-bihor.org/ecoturism-definitie-si-principii [citat
05 aprilie, 2021]

10