1) Printre principalii factori care trebuie luaţi în consideraţie la elaborarea planului de

agromarketing sunt:
-Capacitatea de producţie agricolă
-Experienţa productivă şi cunoştinţele tehnico-economice ale personalului,
-Adaptabilitatea producţiei
-Standardizarea,
-Calitatea
-Studii tehnice

2)Pentru întocmirea unui program de agromarketing trebuie să ţină seama de:

-Modul de informare privind piaţa agricolă
-Studierea fenomenelor social-economice din raza de activitate a întreprinzătorului agricol
(numărul şi structura populaţiei, consumul pe locuitor, etc.)
-Asigurarea unui raport just între volumul desfacerii şi ponderea consumului, pe de o parte, şi
între desfacerea pe un lucrator si câştigul mediu, pe de altă parte
-Organizarea evidenţei operative şi statistice care să asigure informaţiile

3)Pentru desfăşurarea programului circulaţiei produselor agricole trebuie să ţină seama de

următorii indicatori:
- Volumul desfacerilor anuale şi repartizarea pe trimestre
-Volumul livrărilor de produse agricole către fondul pieţei la grupele stabilite de produse
-Volumul desfacerilor en gros anuale şi pe trimestre
- Stocurile de produse agricole la sfârşitul anului

4) în programarea valorificării produselor a producătorilor agricoli pot fi evidenţiate

următoarele secţiuni de plan:
-balanţa mişcării produselor
-planul fondului de stat
-planul desfacerilor de produse en detail,
-planul de transport
-planul de investiţii
-planul de reparaţii capitale
-indicatorii cheltuielilor de circulaţie, necesarul de forţă de muncă.

5)Planul de recepţionare este parte componentă a balanţei mişcării produselor agricole, fiind
elaborat pe un an calendaristic, corelat cu condiţiile pieţei
Planul desfacerilor de produse en detail este principalul element în planificarea activităţilor
comerciale pentru întreprinzătorii agricoli. în planul livrărilor de produse agricole pe piaţă
sunt incluse cantităţile de produse repartizate care asigură satisfacerea următoarelor
consumuri:
-desfacerea în stare proaspătă către populaţie, consumurile colective
-materia primă pentru prelucrarea unor produse necesare consumului intern
-rezervele de produse agricole.
Balanţa mişcării produselor agricole are ca scop acoperirea stocurilor de mărfuri de la
începutul şi sfârşitul perioadei planificate. Balanţa permite stabilirea unui echilibru între
resurse şi necesităţi
Planul stocurilor de produse reflectă la sfârşitul fiecărui trimestru rezervele de produse
destinate pieţei existente în reţeaua de valorificare, inclusiv în depozite.
Planul de investiţii şi planul de.reparaţii capitale au ca scop evidenţierea costurilor pentru
construirea unor noi capacităţi de depozitare, extinderea capacităţilor la obiectivele deja
existente.
Planul de transport este întocmit în corelaţie cu planul de livrare, incluzând volumul
vânzărilor de produse care necesită mijloace speciale de transport.
Totodată, la programarea de agromarketing o importanţă deosebită i se acordă fundamentării
economice a repartizării pe beneficiari a producţiei agricole, pentru că este firesc să existe
mai mulţi beneficiari, fiecare oferind preţuri diferite la aceeaşi producţie agricolă.

6) Pentru contractarea produselor agricole o atenţie specială se acordă următoarelor momente:

-Termenele de livrare, se stabilesc conform graficelor anuale, încheiate înaintea începerii
anului de planificare, cu repartizarea cantităţilor pe trimestre şi pe fiecare grup de produse
-Calitatea produselor, trebuie să corespundă prevederilor din standardele naţionale, normele
tehnice, sau înţelegerii a furnizorului şi beneficiarului în condiţiile prevăzute de lege
-Recepţia calitativă şi cantitativă, se face diferenţiat pe grupe de produse ioco-furnizor sau
loco-beneficiar
-Ambalarea produselor, se efectuează conform standardelor sau înţelegerii între furnizor şi
cumpărător, preţul ambalajelor fiind inclus sau nu în preţul produsului.
-Transportul produselor, se acoperă după înţelegere între furnizor şi cumpărător.

7)Dupaamplasarea, se deosebesc următoarele tipuri de magazine sau unităţi de desfacere:

~ Unităţile centrale principale
~ Unităţi medii
~ Chioşcurile şi unităţile improvizate
~ Unităţile din pieţele agroalimentare
Unităţile mobile sunt:
-Tonete
-Autofurgonete
-Automagazine
-Unităţilede desfacere din pieţe în spaţii deschise

8) Pentru agenţii economici organizarea şi amplasarea reţelei de desfacere cu

amănuntul se face ţinând cont de anumite criterii specifice unei economii concurenţiale de
piaţă:
-Frecvenţacumpărării ciecătre populaţie a diferitor sortimente de produse agroalimentare;
-Organizareaconcentrică a reţelei comerciale;
-Numarul, structura şi puterea de cumpărare a populaţiei pe care o aprovizionează;
-Repartizareauniferină şi proporţională pe teritoriu a diferitelor tipuri de unităţi comerciale;
-Existenţaunităţilor concurente pe piaţă;
-Folosireaintensivă a spaţiilor comerciale şi asigurarea unei eficiente economice
corespunzătoare pentru fiecare unitate de comerţ;
-Repartizareacât mal raţională a fondului de produse agroalimentare.

9)vânzarea directă a produselor de către producătorii agricoli presupune existenţa şi a unor

limite sau restricţii privind această activitate, care se referă la:
- Activităţile suplimentare ele industrializare şi comercializare desfăşurate de producătorul
agricol cer în anumite perioade o suprasolicitarea forţei de muncă.
~ Producătorul agricol îşi asumă responsabilitatea civilă pentru toate riscurile de intoxicaţie
alimentară.
~ Produsele comercializate trebuie să fie diferenţiate de produsele obişnuite prin calitatea
~ Producătorul agricol trebuie să aibă cunoştinţe privind tehnologiile de industrializare şi cele
ale tehnicii comerciale.

10.Formele de vânzare directă pot fi diferenţiate în: forme individuale şi colective de vânzare.
Formele individuale de vânzare directă pot fi următoarele:
-Vânzareadirectă în cadrul exploataţiei agricole
-Vânzareape piaţă
-Vânzareaîntr-un magazin a produselor de către mai mulţi producători agricoli.
-Vânzareaprin deplasare în cadrul unei localităţi
-Vânzarea pe marginile şoselelor sau a străzilor
-Vânzareaîn campinguri.
Formele colective de vânzare directă se referă la crearea de către mai mulţi producători
agricoli a unor puncte de vânzare permanente sau sezoniere.

11. Aprovizionarea tehnico-materială cuprinde:

- Determinarea necesarului de mijloace de producţie sub aspect cantitativ, calitativ şi
sortimental
~ încheierea contractelor de furnizare
~ Stabilirea măsurilor de utilizare raţională şi eficientă a mijloacelor de producţie
~ Organizarea activităţii de recepţie cantitativă şi calitativă a resurselor materiale
~ Organizarea depozitului resurselor materiale prin folosirea celor rnai avansate sisteme şi
metode de depozitare
~ Organizarea aprovizionării subunităţilor de producţie, întreţinere şi a locurilor de muncă cu
mijloacele de producţie necesare
~ Asigurarea sistemului informaţional al aprovizionării tehnico-materiale

12. Sarcinile sistemului de aprovizionare tehnico-materială a producătorilor agricoli se împart

în: sarcini de ansamblu şi sarcini de proces.
Sarcinile de ansamblu pot fi:
-aprovizionarea cu bunuri şi servicii de natura şi calitatea corespunzătoare necesităţilor
-perfectarea documentaţiei privind fluxul materialelor aprovizionate
Sarcinile de proces sunt derivate din sarcinile de ansamblu şi se divizează în:
-sarcini în afara procesului de achiziţie propriu-zis
-sarcini în cadrul procesului de achiziţie
-sarcini în legătură cu gestiunea stocurilor
Activitatea de aprovizionare tehnico-materială este în mare măsură realizată de întreprinderi
de aprovizionare şi magazine agricole specializate

13. întreprinderile pentru valorificarea cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor

oleaginoase sunt reprezentate prin diferite tipuri de întreprinderi. Obiectivul de activitate a
acestor întreprinderi îl constituie:
~ Contractarea, achiziţionarea şi preluarea de la producătorii agricoli a cerealelor,
leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase la fondul de stat şi păstrarea acestora până la
livrare;
~ Preluarea, depozitarea şi păstrarea cantităţilor de cereale şi leguminoase boabe şi seminţe
oleaginoase importate de stat, precum şi pregătirea şi livrarea cantităţilor disponibile şi
aprobate pentru export;
~ Asigură formarea, păstrarea şi administrarea stocurilor de cereale rezervă de stat, finanţate
de bugetul statului;
~ Organizează şi asigură transportul produselor preluate din zonele mari producătoare în cele
deficitare, în vederea aprovizionării în mod ritmic a beneficiarilor de produse de la fondul de
stat.

14. Sistemul informaţional de agromarketing reprezintă ansamblul de procedee cu ajutorul

cărora, pe baza tuturor informaţiilor de care se dispune, întreprinzătorul agricol îşi pregăteşte
deciziile de marketing.

15.Informaţia în domeniul agromarketingului trebuie să posede următoarele însuşiri esenţiale:

să se refere la obiectivele activităţilor de marketing; să fie exacte şi complete; să fie transmise
la timp; să fie eficiente economic.

16.In sistemul agromarketingului cele mai importante decizii se pot referi la:
-Decizii privind produsul
-Decizii privind preţurile
-Deciziile privind distribuţia produsului agroalimentar
-Deciziile privind prelucrarea produsului agroalimentar
-Decizii privind livrarea pe piaţă a produsului respectiv (publicitatea şi promovarea
produsului).

17.Modelarea matematică a condiţiilor de piaţă se face cu referire la trei opţiuni de influenţă a

acestor condiţii asupra deciziilor de marketing:
-Deciziile adoptate în condiţii de certitudine, sunt considerate situaţii în care rezultatul
deciziei poate fi determinat cu anticipaţie
-Deciziile în condiţiile de incertitudine, sunt adoptate în situaţii în care posibilităţile
rezultatelor acţiunilor întreprinse nu sunt cunoscute;
-Deciziile adoptate în condiţii de risc, poate exista posibilitatea întâmplării unei pierderi sau a
altei cheltuieli apărute în activitatea de un întreprinzător agricol pe piaţă.
procesul decizional este parcurs prin următoarele etape:
1.Actiunea de a explora si rezultatul ei
2.Stabilirea diferitor moduri posibile de acţiune,adica să reiasă cît mai clar scopul urmărit şi
mijloacele prin care va fi atins.
3.Identificare principalelor ipoteze.
4.Colectarea datelor necesare pentru rezolvarea problemei
5.Analiza ipotezelor alternative, cu scoaterea în relief atât a factorilor de influenţa
6.Estimarea eficienţei diferitor moduri posibile de acţiune
7.Aplicarea în practică a soluţiei alese.
18. . Ca atare circuite sunt specifice fiecărui produs sau grupe de produse şi cuprind
următoarele etape principale:

producţia,

colectarea, transformarea, distribuţia şi consumul.

19.Pentru conservarea produselor cerealiere se cunosc următoarele etape:

~ Conservarea în starea proaspătă şi uscată, care se aplică îndeosebi la seminţe;
~ Conservarea prin răcire
~ Conservarea prin aerare se poate face pe cale artificială sau naturală.
~ Conservarea fără accesul aerului
~ Conservarea prin mijloace chimice constă în introducerea în masa de seminţe a unor
substanţe
chimice care reduc sau sistează respiraţia boabelor.

20. Reieşind din particularităţile produselor cerealiere, pot fi evidenţiate următoarele etape de
valorificare a acestor produse: recepţie, depozitare, condiţionare, control calitativ, desfacere,
consum.

21. valorificarea producţiei animaliere. Cele mai importante din aceste forme pot fi grupate în:
1.Piaţa liberă a producătorilor agricoli specializaţi în creşterea animalelor;
2.Piaţa întreprinderilor specializate în prelucrarea şi industrializarea produselor animaliere;
3.Piaţa întreprinderilor integrate care produc, industrializează şi comercializează produse
animaliere;
4.Piaţa producătorilor de animale pentru selecţie şi pentru reproducţie.

22.Metoda regresiei multiple reprezintă o metodă statistică multivariată de cercetare a relaţiei

dintre o variabilă dependentă şi două sau mai multe variabile independente.
Modele de agromarketing urmăresc reprezentarea simplificată a unui sistem de ecuaţii
matematice compiexe care măsoară influenţa şi variabilele mediului ambiant şi de decizie
asupra volumului vânzărilor sau a beneficiului. Posibilităţile modelării' în procesul decizional
de ' agromarketing sunt foarte largi, existând trei tipuri de modele: conceptuale, analitice de
optimizare şi de simulare.
Modele de simulare asigură o descriere a sistemului în diferite ipostaze, permiţând astfel
efectuarea unei analize detaliate a proceselor ce au loc în cadrul pieţei agricole. Modele de
simulare, având la bază studiul activităţilor desfăşurate pe piaţă, pot fi elaborate prin abordare
fie statică, fie dinamică.
Metodele interogării cuprind următoarele mijloace: întrebările directe, interviul, conferinţe
de presă, anchete, sondaje, recensăminte, experimente de marketing, târgurile şi expoziţiile
agroalimentare, etc