Disciplina „Managementul achizițiilor”

METODOLOGICA ELABORĂRII PLANURILOR

1. Munca pregătitoare la întocmirea planurilor
2. Organizarea elaborării planurilor
3. Căile perfecţionării planificării în condiţiile economiei de piaţă

1. Munca pregătitoare la întocmirea planurilor

Elementele principale ale muncii pregătitoare; întocmirii planurilor întreprinderii sunt:
1. Inventarierea mijloacelor fixe şi circulante.
2. Analiza activităţii economice.
3. Precizarea normelor de producţie şi normelor de deservire.
4. Studierea şi implementarea realizărilor ştiinţei în practică şi experienţei avansate
(Schema 2).
5. Determinarea sarcinii de plan.
6. Încheierea contractelor de comercializare a producţiei.
7. Organizarea grupelor de muncă şi repartizarea funcţiilor la elaborarea planurilor pe ramuri.
8. Elaborarea planului desfăşurat.
9. Discutarea proiectului de plan.
10. Aprobarea planului.
La elaborarea planurilor în gospodăriile cu dimensiuni mari trebuie să participe
toţi specialişti, funcţiile lor sunt următoarele:
SERVICIUL ECONOMIC:
Contabilul, trebuie să înfăptuiască
- efectuează evidenţa contabilă a activităţii operaţionale ale întreprinderii;
- elaborează bilanţul şi rapoartele financiare ale întreprinderii;
- duce evidenţa tuturor bunurilor materiale;
- participă la elaborarea şi vizarea tuturor documentelor financiare ale
întreprinderii.
Economistul trebuie să înfăptuiască:
- analiza activităţii economice;
- elaborarea principalelor indici ai dezvoltării gospodăriei;
- determinarea volumelor de producţie;
- repartizarea producţiei;
- calcularea tuturor indicilor valorici ai planului;
- repartizarea veniturilor băneşti;
- determinarea eficienţei activităţii de producţie.
- elaborarea fişelor tehnologice şi normativelor comasate;
- precizarea normelor de producţie şi deservire;
- elaborarea planurilor de pregătire a cadrelor;
- planificarea efectivului necesar de specialişti;
- planificarea fondului de salarizare;
- elaborarea planului centralizat şi balanţei de mijloace de producţie.
SERVICIUL TEHNOLOGIC:
Agronomul, conducătorii colectivelor trebuie:
- să elaboreze structura suprafeţelor cultivate;
- să planifice şi să întocmească balanţa folosirii pământului;
- să determine necesarul în seminţe;
- să calculeze necesarul în material săditor;
- să planifice necesarul în îngrăşăminte şi folosirii lor:
- să precizeze planul necesarului şi folosirii chimicalelor toxice şi erbicidelor;
- să participe la repartiţia a producţiei globale de la cultura plantelor;
- să elaboreze planul aplicării ştiinţei şi experienţei avansate în fitotehnie.

Tema: „Metodologia elaborării planurilor” 1

Disciplina „Managementul achizițiilor”

Sanitaria şi igiena muncii

Estetica de producţie Mecanizare Psihologia muncii

Economia politică Sociologia muncii

Organizarea muncii
Planificarea activităţii
întreprinderilor Marketing
Organizarea producţiei în unităţile agricole

Management
Economia agrară

Bazele dreptului funciar şi civil

Statistica Disciplinele tehnologice Evidenţa contabilă

Schema 2. Locul planificării activităţii întreprinderilor în ştiinţa economică.

Tema: „Metodologia elaborării planurilor” 2

Disciplina „Planificarea şi organizarea achiziţiilor
Serviciu zooveterinar:
- întocmesc planul montelor, însămânţării, fătărilor la porcine şi bovine;
- elaborează planul evoluţiei efectivului de animale şi păsări;
- determină necesarul în furaje.
Inginerul principal, inginerii,
mecanicii.
- planifică necesarul în tehnică;
- întocmesc planul repartiţiilor şi deservirilor tehnice;
- elaborarea planului preocupării tehnicii;
- planifică livrarea produselor petroliere;
- precizează gradul de mecanizare a proceselor de muncă;
- întocmesc planul folosirii energiei electrice;
- elaborează planul aplicării ştiinţei şi experienţei avansate.

2. Organizarea elaborării planurilor

Activitatea de elaborare a planurilor poate fi exprimată în modul următor:
Proiectare  planificare  organizare executare rezultat.
Planul de activitate a unităţilor agricole trebuie să conţină următoarele secţiuni.
1. Condiţiile generale ale gospodăriei:
 componenţa localităţilor şi populaţia;
 caracteristica solurilor, terenurilor agricole;
 caracteristica climei;
2. Bazele dezvoltării în perspectivă:
 canalele realizării producţiei agricole;
 structura organizatorică a gospodăriei;
 forţa de muncă;
 pământul;
 vitele.
3. Cultura plantelor:
 componenţa terenurilor agricole pe secţii;
 productivitatea culturilor agricole;
 suprafaţa cultivată şi recolta globală;
 sistemul asolamentelor;
 planul acumulării şi încorporării îngrăşămintelor, irigarea şi
aprovizionarea cu apă, folosirea solului de protecţie, a mijloacelor de
protecţie a plantelor, repartizarea producţiei globale.
4. Sectorul zootehnic:
 şeptelul de vite şi păsări;
 productivitatea vitelor şi păsărilor;
 producţia globală animalieră şi repartizarea ei;
 balanţă de nutreţuri.
5. Mecanizarea şi electrificarea:
 parcul de maşini şi tractoare;
 încasarea energiei electrice;
 nivelul de mecanizare pe ramurile gospodăriei.
6. Munca:
 Necesarul în forţa de muncă;
 productivitatea muncii;
 fondul retribuţiei muncii.
7. Finanţe:
 planul investiţiilor capitale şi sursele acoperirii lui;
 mijloacele fixe de producţie şi uzura lor;
Tema: „Metodologia elaborării 3
Disciplina „Planificarea şi organizarea achiziţiilor
 costul unitar al producţiei;
 venituri din vânzări.
8. Indicii economici:
 volumul producţiei globale şi marfă;
 nivelul producţiei agricole la 100 ha terenuri agricole;
 folosirea mijloacelor fixe de producţie;
 profit brut;
 profit net;
 rentabilitatea;
 randamentul fondurilor;
 termenul recuperării investiţiilor capitale.
9. Perspectivele dezvoltării sociale:
 perfecţionarea structurii sociale a cadrelor;
 îmbunătăţirea condiţiilor social-economice de muncă;
 ridicarea spiritului activ social al lucrătorilor.
Elementele sus numite şi alţi indicatori servesc baza elaborării planului business.
Planul de activitate a întreprinderilor agricole se întocmeşte în următoarea ordine:
1. Programul de producţie din fitotehnie
2. Planificarea bazei furajere
3. Volumul de producţie marfă din fitotehnie
4. Planificarea sectorului zootehnic
5. Volumul producţiei marfă din sectorul zootehnic
6. Planificarea dezvoltării sectorului auxiliar
7. Planificarea forţei muncii şi fondului de salariu
8. Amortizarea şi reparaţiile curente
9. Cheltuielile generale şi administrative
10. Planificarea costului unitar
11. Planificarea comercializării producţiei
12. Planificarea indicatorilor eficienţei economice.

3. Căile perfecţionării planificării în condiţiile economiei de piaţă

Planificarea poate fi perfecţionată în următoarele direcţii:
1. Elaborarea normelor şi normativelor necesare pentru planificarea cheltuielilor de
muncă şi consumurilor materiale şi financiare.
2. Orientarea specializării la cererea pieţei.
3. Creditarea agriculturii cu dobânzi bancare scăzute.
4. Pregătirea economistelor în domeniu planificării şi prognozării.
5. Normarea muncii şi corectarea normelor de muncă în timpul anului.
6. Întocmirea fişelor tehnologice pe fiecare cultură, specii de animale.
7. Controlul zilnic şi evidenţa corectă a consumurilor.
8. Trebuie iniţiat activitatea de producere numai duce se analizează minuţios piaţa
şi cerinţele consumatorilor şi apoi trebuie de recurs la planificare.
9. Planificarea trebuie să întruchipeze un tablou cât mai real şi posibil de realizat în
perioada viitoare şi cu o gândire logică de dezvoltare ulterioară a întreprinderii.
10. Analiza posibilităţilor de atragere (în caz când este necesar) a finanţării din
exterior la cele mai avantajoase condiţii pentru unitatea economică.
10. Planificarea curentă trebuie să includă implementarea şi viziunilor viitoare de
dezvoltarea a întreprinderii în contextul strategiei.

Tema: „Metodologia elaborării 4