Cuprins

Capitolul 1 Lucrari pregatitoare

1.1 Inventarierea in teren

1.2 Elaborarea cartogramei pantei

Capitolul 2 Organizarea terenurilor agricole

2.1 Organizarea terenurilor agricole
2.2 Calculul necesarului suprafetelor furajere

Capitolul 3 Amenajarea teritoriului asolamentelor

Capitolul 4 Amenajarea teritoriului plantatiilor viticole

4.1 Alegerea asolamentului viticol

Capitolul 5 Amenajarea teritoriului plantatiilor pomicole

5.1 Alegerea asortimentului pomicol

Capitolul 6 Stabilirea cheltuielilor de deviz

6.1 Calculul termenului de recuperare a investitiilor capitale

Concluzie
Bibliografie

1
 Introducere

Organizarea teritoriului este amplasarea coordonată pe teritoriu a reţelei de aşezări omeneşti, a

echipării tehnice a teritoriului in condiţiile folosirii raţionale a resurselor si în special a fondului
funciar în cadrul tuturor ramurilor economiei naţionale şi a diferitelor societăţi comerciale, regii
autonome sau firme private. Asadar, putem preciza faptul că organizarea teritoriului are rolul de
punere in valoare a resurselor si de dezvoltare economică, echilibrată prin folosirea spaţiului şi
cadrului unitar ale teritoriului fiecărei ţări.

Organizarea teritoriului este singurul mod de coordonare a elementelor spaţiale cu dezvoltarea

preconizată, asigurînd o soluţie globală de optimizare a folosirii spaţiului în funcţie de cerinţele
prezente si viitoare ale societăţii. Ea poate trata in mod complex problemele cu caracter general sau
poate adînci una sau mai multe probleme specifice dezvoltării unui anumit teritoriu, activitatea
acestuia putîndu-se clasifica in funcţie de urmatoarele criterii de bază:

 obiectivele şi treapta de abordare a problemelor;

 ramura(zona) economică sau fondul funciar pentru care se execută;

 categoria documentaţiei tehnico – econonică ce se elaborează.

Organizarea şi amenajarea teritoriilor agricole are ca sarcină crearea condiţiilor pentru o bună
dezvoltare şi folosire a terenurilor în scopul producţiei agricole se execută pe bază de studii şi
proiecte, şi se referă la corelarea dezvoltării agriculturii zonale cu celelalte activităţi şi destinaţiei în
concordanţă cu structurile de proprietate şi formele de cultivare a pămîntului, organizarea şi
amenajarea exploatăţii agricole, stabilirea reţelei de drum cu reţeaua de drum cu interes general.

Lucrările de organizare a teritoriului sunt efectuate în baza unor principii care reflectă
cerinţele, legile economice obiective şi care răspund necesităţilor concrete ale proceselor de
producţie; iar acestea sunt:
 Solul (terenul), constituie obiectul principal al organizării teritoriului, el este principalul
mijloc de producţie în agricultură;
 Stabilirea şi respectarea bazei juridice a proprietăţii asupra terenurilor şi îmbinarea raţională
a intereselor proprietarilor;
 Caracterul concret şi de perspectivă rezultat din politica statului în domeniul funciar;
 Organizarea concomitentă şi reparaţia reciproc coordonată a diferitelor ramuri de producţie
şi a unităţilor economice;
 Apărarea, conservarea, ameliorarea şi utilizarea completă a fondului funciar;

2
  Formarea condiţiilor optime de utilizare a solului, ridicarea fertilităţii, alegerea raţională a
folosinţelor şi culturilor, care sa valorifice superior condiţiile natural de dezvoltare;
 Studiul multimaterial al condiţiilor naturale şi economice zonale şi locale şi asigurarea
condiţiilor organizatorice teritoriale pentru realizarea obiectivelor propuse.

Sarcina principală a lucrărilor de organizare intragospodărească a teritoriului constă în crearea

unor aşa forme de organizare a teritoriului, care să permită folosirea complexă, raţională şi eficientă
a fiecărui sector de pămînt.

Scopul organizării intragospodăreşti a teritoriului constă în stabilirea unei aşa ordine în

proprietatea funciară, care să contribuie la obţinerea unor reolte înalte şi stabile cu cheltuieli
minime, transportarea acestei recolte consumatorilor fără pierderi şi ridicarea nivelului de trai al
populaţiei din această gospodărie.

Ca materiale iniţiale principale servesc :

- planul situaţiei existente a organizării teritoriului (evidenţa grafică a terenurilor) ;

- proiectul precedent al organizării teritoriului ;
- materialele tuturor cercetărilor.
În cadrul lucrărilor pregătitoare se evidenţiază măsurile principale, care trebuie realizate în
proiect. O atenţie deosebită se acordă alegerii terenurilor pentru transformare în altă categorie de
folosinţă şi pentru îmbunătăţire.

3
 1. Lucrări pregătitoare

Elaborarea proiectului de organizare intragospodăreasca a teritoriului necesită studierea

profundă a condiţiilor naturale, economice şi sociale, şi perspectiva de dezvoltare a gospodăriei.
Aceste situaţii se efectuează în cadrul lucrărilor pregătitoare, care pot fi:
 în birou
 pe teren.
Scopul lucrărilor pregătitoare este acumularea, generalizarea şi analiza materialelor şi
documentelor care caracterizează condiţiile naturale şi economice ale gospodăriei agricole, nivelul
folosirii terenurilor agricole şi elaborarea unor decizii preliminare care pot fi considerate în
proiectul de organizare intragospodărească a teritoriului.
Lucrările pregătitoare de birou includ:
1. Studierea, sistematizarea, analiza şi estimarea datelor privind datele cartografice, cadastru
funciar şi materialele tuturor cercetărilor efectuate;
2. Acumularea si analiza datelor care caracterizeaza economia diferitor ramuri, condiţii
agroclimatice si calcule de prognoză care reflectă dezvoltarea producţiei in plan de
perspectivă;
3. Studierea organizării existente a teritoriului si gospodăriei, precum şi proiectele elaborate
anterior.
Din cărţile Cadastru Funciar a raionului şi gospodăriei sunt selectate date despre înregistrarea
fondului funciar, cantitatea şi calitatea lui, estimarea economica a pamîntului. Caracterizînd
componenţa fondului funciar al gospodăriei se reflect următoarele:
 Suprafaţa totală
 Componenţa şi suprafeţele terenurilor irrigate şi desecate
 Caracteristica calitativă a solului pe categorii de folosinţă
 Componenţa mecanică a solurilor
 Pantele şi gradul de eroziune, salinizare şi alţi factori care duc la scăderea fertilităţii solului
 Estimarea terenurilor agricole după producţia globală şi recuperarea cheltuielilor
 Estimarea pămînturilor arabile dupa eficienţa producţiei agricole
 Informaţii despre numărul populaţiei, caselor, suprafeţele loturilor individuale.

Cu scopul aprecierii condiţiilor naturale a teritoriului gospodăriei se acumulează datele

diferitor cercetări (pedologice, geobotanice, ameliorative, hidrologice etc.). După analiza acestor
cercetări se determină volumul de lucru pentru cercetări suplimentare necesare. De la staţia
meteorologică din apropiere sunt accumulate date şi sunt analizate condiţiile climaterice, şi anume:

4
perioada de vegetaţie, regimul temperaturilor, deficitul de umiditate, precipitaţiile şi distribuirea lor,
viteza şi direcţiile vînturilor predominante. Pentru aprecierea condiţiilor economice şi sociale se
analizează indicia din ultimii 3 ani, precum şi planul de dezvoltare pe viitorii 5 – 10 ani. Din aceste
documente sunt selectate următoarele date:

 Specializarea producţiei agricole şi relaţiile intragospodăreşti

 Realizarea planurilor şi contractelor de vinzare a producţiei
 Suprafeţele însămînţate, structura însemănăturilor, îngrăşămintele introduce, recolta
culturilor de cîmp şi multianuale, producţia global
 Numărul de animale pe diferite categorii, aprovizionarea lor cu nutreţuri şi realizarea
producţiei
 Indicatorii dezvoltării ramurale auxiliare
 Asigurarea cu braţe de muncă
 Nivelul de mecanizare a proceselor de muncă
 Cantitatea, calitatea şi costul clădirilor de locuit, de destinaţie social culturală şi altor obiecte
inginereşti
 Asigurarea cu energie, productivitatea muncii, venitul bănesc şi investiţiile capitale,
remunerarea muncii şi alţi indici economici.

Se studiază deasemeni schema raională de organizare a teritoriului şi alte documente care

stau la baza unui proiect de organizare a teritoriului. În caz că sunt elaborate diferite obiecte ale
terenurilor gospodăriei, din ele sunt selectate toate materialele necesare pentru proiectare de
organizare a teritoriului minuţios.
Pe parcursul lucrărilor pregătitoare pe teren se examinează terenurile, se precizează şi se
completează datele lucrărilor pregătitoare de la birou. Acesta este efectuat de o comisie specială
compusă din reprezentanţii Institutului de Proiectări şi de specialiştii principali ai gospodăriei
agricole.
Sarcina principală a acestor lucrări constă în studierea terenurilor din punctul de vedere a
organizării teritoriului. Scopul lor se reduce la constatarea organizării existente a teritoriului,
evidenţierea folosirii existente şi planificate pe viitor a fiecarui sector de pamînt.
Luînd în consideraţie faptul ca la IPOT sunt deja acumulate diverse materiale a cercetărilor
efectuate, nu mai este necesar de a examina toate sectoarele de pamînt a acestei gospodării. De
regulă se examinează minuţios acele sectoare , care se propun pentru modificare în rezultatul
organizării teritoriului. În acelaşi timp trebuie de luat în evidenţă datele despre eficienţa lucrărilor
de organizare a teritoriului afectuate anterior. Pe parcursul examinării sunt determinate suprafeţele,

5
amplasarea şi raţionalitatea folosirii pamîntului de alţi beneficiari. Mai detaliat sunt examinate
suprafeţele terenurilor irigate, desecate şi posibilitatea lărgirii lor.
Este foarte important de a găsi posibilitatea pentru lărgirea suprafeţelor arabile. Pentru
aceasta trebuie schiţat principalele masuri antierozionale sau de cultură tehnică necesare.
La încheiere se determină gradul de realizare a proiectului precedent de organizare a
teritoriului, cauzele abaterilor de la deciziile primite în proiect, căile de perfecţionare a organizării
teritoriului, posibilitatea de a păstra la maximum organizarea existentă a teritoriului.
Rezultatele studierii organizării teritoriului gospodăriei sunt înscrise intr-un registru special,
se centralizează într-un act şi se reprezintă pe un desen.

1.1 Inventarierea terenurilor

Proprietatea funciară se caracterizează prin suprafaţa, componenţa şi raportul terenurilor

agricole, amplasarea lor, dimensiunile contururilor, particularităţile reliefului şi solurilor, numărul
satelor şi centrelor de producţie.
Configuraţia este determinată de compactivitatea terenurilor cu diferite categorii de folosinţă
şi altele.
Pentru a caracteriza nivelul valorificării teritoriului gospodăriei se efectuiază o trecere în
revistă a tuturor contururilor terenurilor gospodăriei pe categorii de folosinţă.

Tabelul 1.1 Suprafaţa terenurilor comune pe fiecare categorii de folosinţă (arătură)

Suprafata Cat. de Suprafata Cat. de
Nr. Nr.
, ha folosință , ha folosință
1 118,56 Arabil 198 14 Arabil
10 128,20 Arabil 204 127,07 Arabil
21 128,05 Arabil 215 25,45 Arabil
22 8,98 Arabil 219 23,39 Arabil
27 28,05 Arabil 220 28,45 Arabil
156 89,36 Arabil 227 4,39 Arabil
170 112,15 Arabil 229 22,81 Arabil
176 3,64 Arabil 231 4,62 Arabil
177 2,03 Arabil 236 55,37 Arabil
178 50,32 Arabil 245 99,81 Arabil
180 12,92 Arabil 281 3,07 Arabil
181 1,32 Arabil
183 8,38 Arabil
185 14 Arabil Total 1139,84 Arabil

6
Tabelul 1.1 Suprafaţa terenurilor comune pe fiecare categorii de folosinţă (vie)

Nr. Suprafata reper Nr. Suprafata Reper

29 1,44 VIE 72 1,75 VIE
32 1,94 VIE 74 1,90 VIE
35 3,12 VIE 77 1,84 VIE
38 3,74 VIE 78 1,75 VIE
60 1,75 VIE 80 1,87 VIE
62 1,75 VIE 83 1,90 VIE
64 1,75 VIE 86 1,90 VIE
66 1,75 VIE 89 1,90 VIE
70 1,75 VIE 92 2,11 VIE
Total 35,91 VIE

Tabelul 1.1 Suprafaţa terenurilor comune pe fiecare categorii de folosinţă (Pășune)

Suprafata Suprafata
Nr. Reper Nr. Reper
, ha , ha
190 6,11 Pasune 195 7,03 Pasune
191 0,19 Pasune 263 2,47 Pasune
192 4,63 Pasune 297 3,80 Pasune
194 2,12 Pasune Total 26,35 Pasune

Tabelul 1.1 Suprafaţa terenurilor comune pe fiecare categorii de folosinţă (livadă)

Suprafata Suprafata
Nr. Reper Nr Reper
, ha , ha
28 9,86 Livada 77 1,94 Livada
41 3,58 Livada 80 1,87 Livada
44 4,16 Livada 83 1,90 Livada
49 2,74 Livada 86 1,90 Livada
52 2,70 Livada 89 1,90 Livada
55 2,12 Livada 92 2,11 Livada
58 1,65 Livada 95 2,22 Livada
60 1,75 Livada 100 0,86 Livada
62 1,75 Livada 102 1,89 Livada
64 1,75 Livada 105 1,17 Livada
66 1,75 Livada 109 1,89 Livada
68 1,75 Livada 112 1,57 Livada
70 1,75 Livada 118 1,89 Livada
72 1,75 Livada 119 1,56 Livada
74 1,90 Livada 123 1,90 Livada
126 1,56 Livada 140 1,88 Livada
130 1,89 Livada 144 1,87 Livada
133 1,56 Livada 147 1,49 Livada
137 2,24 Livada Total 99,58 Livada

7
 Pentru a caracteriza nivelul de valorificare a terenurilor gospodăriei trebuie de determinat
componenţa şi raportul terenurilor, adică ponderea terenurilor agricole şi suprafaţa lor. (Tabelul
1.2.)

Tabelul 1.2 Componenţa şi raportul terenurilor agricole

Procente în raport cu
Terenurile şi categoriile de
folosinţă
Suprafaţa, ha Suprafaţa terenurilor Suprafaţa totală,
agricole, % %
1. Arătură 1139,84 88 38
2. Plantaţii multianuale
135,49 10 4
inclusiv:
- Vii 35,91 - -
- Livezi 99,58 - -
- Pomuşoare - - -
- Nucari - - -
- Aguzi - - -
3. Păşuni, total inclusiv: 26,35 2 1
- Îmbunătăţite - - -
- Înmlăştinate - - -
- Întufărite - - -
- Naturale - - -
4. Total terenuri agricole 1301,68 100,00 43
5. Păduri, total inclusiv: 7,53 - 0,25
- Fîşii forestiere - - -
6. Sub apă 28,21 - 1
7. Suprafaţa satului 181,41 - 6
8. Loturi individuale 1342,79 - 44
9. Fondul de rezervă 110,89 - 4
10.Alte terenuri 53,31 - 2
Total: 3025,82 100,00

1.2 Elaborarea cartogramei pantelor

Planul fondului funciar prezintă baza tehnică pentru elaborarea proiectelor si de regula sunt
reprezentate la scara 1:10000.

Relieful terenurilor influenţează considerabil asupra regimului hidric şi termic, condiţiile de

umeditate a solului si caracteru vegetaţiei. În dependenţa de panta terenului, expoziţia şi suprafaţa
versantului, se schimbă intensitatea scurgerei apei si volumul înmagazinării apei in sol. La

8
elaborarea cartogramei pantelor în dependenţă de mărimea pantei se evidenţiază sectoare cu pante:
<1°; 1°-3°; 3°-5°;5°-7°; >7°. Pentru a acumula suprafeţele de teren cu pantele sus menţionate
trebuie de determinat distanţa între curbele de nivel:

D=(100*h)/I*m*1,75

h- echidistanţa curbelor de nivel

I- panta în grade
m- exprimă scara planului(nr. de metri în procent metri).

Exemplu: dacă este necesar de a determina dinstanţa între curbele de nivel pe un plan la
scara 1:10000 la care echidistanţa curbelor de nivel este de 5 metri şi panta de:

a) 1° D=(100*5)/(1*100*1,75)=2,85

b) 3° D=(100*5)/(3*100*1,75)=0,95

c) 5° D=(100*5)/(5*100*1,75)=0,57

d) 7° D=(100*5)/(7*100*1,75)=0,4

Conturarea se începe de la marginea de sus a planului unde există cea mai mică pantă. Fîşia
de hîrtie se amplasează perpendicular pe 2 curbe de nivel alăturate şi se mişcă pînă cînd ea se
sprijină pe liniile acestor curbe. Aici se înseamnă cu creionul ambele curbe de nivel şi se trece la
următoarele 2 curbe aşăturate. Procedura se repetă pînă se încheie conturul.

Suprafeţele contururilor cu diferite pante se determină cu planimetrul sau prin alte metode
pe categorii de folosinţă şi se înscriu în tabel.

Organizarea raţională a producţiei unei exploataţii agricole este strîns legată de organizarea
teritoriului.Acceasta se datoreşte faptului, că pentru o bună organizare a producţiei agricole, este
necesar de a se considera toate productivitate a lui, şi anume: fertilitatea, gradul de eroziune,
condiţiile de umiditate, mărimea şi amplasarea sectorului, numărul de sectoare ale unui beneficiar
etc.
Pe parcursul reformei agrare în Moldova au intervenit schimbări colosale şi în organizarea
subunităţilor de producţie. În mare parte a gospodăriilor agricole, unde au fost distruse fostele
colhozuri şi sovhozuri şi au fost formate gospodării ţărăneşti sau Asociaţii de gospodării ţărăneşti,
în locul brigăzilor şi secţiilor de producţie sau format colective mici,conduse de liderul ales, care
funcţionau mai mult formal, adunîndu-se de fapt, numai la recoltarea culturilor de cîmp,plantaţiile
de vii şi pomi fiind lucrate de fiecare în parte.

9
 Totodată trebuie de menţionat ,că în rezultatu efectuării proiectelor de consolidare a
terenurilor şi de comas are a unor sectoare apare necesitatea de a concretiza specializarea
exploataţiilor agricole şi, respective determinarea numărului şi dimensiunilor subunităţilor de
producţie care se vor ocupa de producerea diferitor tipuri de producţie agricolă.
La amplasarea subunităţilor de producţie este necesar de a considera mai multe cerinţe,
inclusive cele de ordin economic, de construcţie, sociale şi ecologice.
Cerinţele de construcţie se reduc la necesitatea respectării normativelor în vigoare (sanitare,
antiincendiare, veterinare etc.) la alegerea suprafeţelor pentru diferite construcţii. Cerinţele sociale
include necesitatea de a optimiza distanţele de la locul de trai pînă la locul de muncă,deservirea
socială a colectivelor de muncă,organizarea comunicaţiilor commode între sate şi între sate şi
centrele culturale din apropiere,crearea condiţiilor pentru odihnă şi recreaţie a lucrătorilor.
Subunităţile sunt părţi component ale gospodăriilor agricole,care se specializează la producerea
unui anumit tip de producţie. De ele sunt întărite pe o perioadă îndelungată suprafeţe de
pămînt,forte de producţie tehnică şi agricolă.Subunităţile de producere sunt amplasate în centrele
gospodăreşti (sate), unde sunt concentrate atît conducerea gospodăriei cît şi fondurile locative,de
menire culturală,socială şi de producţie. Către aceste subunităţi se referă sectoarele de producţie,
brigăzile, brigăzile specializate, secţiile specializate pe diferite ramuri. Echipele şi echipele
mecanizate se organizează numai pe un sezon sau pe o perioadă anumită,necesară pentru efectuarea
unor lucrări agricole. Deci ele pof fi private ca forme de organizare a muncii în cadrul subunităţilor
de producţie. În cadrul proiectării de organizare intragospodărească a teritoriului, pe baza
cercetărilor effectuate trebuie de atras atenţia la următoarele momente:
 de clarificat raţionalitatea structurii organizatorice propusă în fişa de comandă.
 de determinat componenţa, numărul şi dimensiunile subunităţilor de producţie.
 de determinat suprafeţele de pămînt pentru fiecare subunitate de producţie.
Tipul, numărul şi dimensiunile subunităţilorde producţie,amplasarea masivelor întărite de
aceste subunităţi,depind în mare măsură de numărul de sate, care intră în componenţa gospodăriei şi
perspectiva dzvoltării lor. Unele sate sunt folosite în calitate de centru administrativ şi
cultural,altele-în calitate de centre ale subunităţilor de producţie,în dependenţă de numărul de
locuitori,amplasarea lor,componenţa şi valoarea clădirilor şi construcţiilor. Practic orice localitate
(sat) poate fi privită ca un centru gospodăresc de diferită importanţă (principal sau auxiliar). De
aceea se proiectează concomitent şi amplasarea subunităţilor de producţie şi amplasarea centrelor
gospodăreşti.
Amplasarea subunităţilor de producţie şi a centrelor gospodăreşti necesită soluţionarea
următoarelor probleme:
 Determinarea numărului,tipurilor şi suprafeţelor subunităţilor de producţie;

10
  Precizarea perspectivelor de dezvoltare a localităţilor şi alegerea locurilor pentru noi
localităţi;
 Amplasarea masivelor de pămînt întărite de subunităţile de producţie.
Ordinea îndeplinirii lucrărilor de amplasare a subunităţilor de producţie şi a centrelor
gospodăreşti ,conform metodei aproximaţiilor succesive, este următoarea:
a) Se sistematizează materialele lucrărilor pregătitoare,care caracterizează organizarea
producţiei şi teritoriului gospodăriei ,structura organizatorică existentă,specializarea
planificată,încadrarea gospodăriei în cooperarea intergospodărească, nivelul concentrării
ramurilor în diferite subunităţi de producţie şi particularităţile amplasării în spaţiu a
teritoriului şi materialele cadastrului funciar ce ţin de estimarea pămîntului.
b) Se studiază recomandările Instituţiilor de cercetări în ce priveşte dimensiunile optime ale
subunităţilor de producţie pentru gospodării de acest tip.
c) Se analizează soluţiile primite în schema raională de organizare a teritoriului şi dezvoltarea
planificată a localităţilor.
d) Se precizează structura organizatorică şi specializarea intragospodărească pe viitor.
e) Se schiţează o soluţie în ceea ce priveşte organizarea subunităţilor de producţie şi a centrelor
gospodăreşti (locul sediului gospodăriei, tipul şi numărul subunităţilor, volumul şi
amplasarea în subunităţile diferitor ramuri, locul centrelor gospodăreşti, suprafeţele şi
limitele masivelor de pămînt).
f) Se efectuează calcule economice, dacă este necesar se îndeplinesc cîteva variante.
g) Se efectuează analiza economică şi logică a variantelor şi se alege varianta optimă.
h) Se precizează limitele masivelor de pămînt şi amplasarea ramurilor de producţie conform
variantei optime.

Tabelul 1.3 Caracteristica terenurilor agricole conform condiţiilor de relief

Panta
Categoria Suprafaţa
N/o <1° 1°-3° 3°-5° 5°-7° >7°
terenurilor totală, ha
ha % ha % ha % ha % ha %
1 Arătură 1139,84 37,23 2,9896 137,76 11,062 289,45 23,243 488,88 39,258 116,09 9,3223
2 Vie 35,91 11,4 0,9154 12,55 1,0078 16,07 1,2905 37,48 3,0097 22,3 1,7907
3 Livadă 99,58 0 0 0 0 19,19 1,541 0 0 0 0
4 Păşuni 26,35 0 0 18,7 1,5016 28,96 2,3255 47,38 3,8047 10,49 0,8424
5 Total 1301,68 0 0 169,01 13,572 353,67 28,4 573,74 46,072 148,88 11,955

11
 2. Organizarea terenurilor agricole

Terenurile agricole includ terenurile care sunt folosite pentru obtinerea productiei agricole,
şi anume :
 Terenuri arabile;
 Păşuni;
 Plantaţii multianuale;
 Fîneţe.
Terenurile care nu se folosesc pentru obtinerea productiei agricole se impart in :
1. terenuri ce pot servi ca rezerva pentru terenurile agricole (mlastini, terenuri intufarite si
terenuri intretaiate de ravene)
2. terenuri ocupate de diferite constructii , lacuri, iazuri, paduri.
Ponderea terenurilor agricole este in Republica Moldova de 74% si structura terenurilor
agricole depinde specializarea si tipul gospodariei. Trecerea de la structura existenta la cea
planificata se efectueaza prin lucrari de transformare adica prin trecerea terenurilor dintr-o categorie
in alta. Pentru a intensifica folosirea terenurilor agricole este necesar de a executa diferite lucrari de
imbunatatiri funciare:
a) Desecări
b) Irigaţii
c) Lucrări agrotehnice
Scopul organizarii terenurilor agricole consta in ridicarea intensitatii folosirii terenurilor
pentru obtinerea unei agricole maxime cu conditia pastrariii si ridicarii fertilitatii solului, ocrotirea
mediului inconjurator.
Structura terenurilor agricole si amplasarea lor pe teritoriul gospodariei trebuie sa corespunda
cerintelor :
I. Folosirea complexa rationala si eficienta a tuturor terenurilor in confirmitate cu proprietatile
lor natural;
II. Stopara proceselor de eroziune a solurilor si iimbunatatirea landsafturilor;
III. Corespunderea specializarii gospodariei si raportul dintre ramuri;
IV. Asigurarea fara intreruperi a animalelor cu nutreturi;
V. Cheltuieli minime la transportarea productiei;
VI. Investitii capitale minime la valorificarea noilor terenuri.
Pentru organizarea terenurilor sunt folosite schemele organizarii teritoriului raionului si toate
materialele lucrarilor pregatitoare. Metodica lucrarilor de transformare si imbunatatire a terenurilor,
determinarea structurii terenurilor si amplasarea lor prezinta anumite actiuni :
12
  Se studiaza minutios proiectele lucrarilor de imbunatatire funciara si alte masuri prevazute
lucrarilor de imbunattire funciara si alte masuri prevazute in schema organizarii teritoriului
raionului cu scopul evidentierii posibilitatilot extinderii suprafetelor terenurilor agricole si
imbunatatireaa structurii lor.
 Se evidentiaza suprafete sub iazuri, lacuri si alte constructii hidrotehnice pentru irigatie din
surse de ape locale, constructii si drumuri.
 Se proiecteaza sistemul de fisii forestiere de protectie contra eroziunii.
 Pe baza analizei materialelor cercetarilor si a studiilor pe teren se
 determina posibilitatea majorarii intensificarii pamintului in particular analizindu-se
momentele :
a) largirea suprafetelor pamintului arabil din contul altor terenuri agricole precum si din
contul terenurilor de alta folosinta;
b) imbunatatirea calitatii terenurilor arabile prin lichidarea sectoarelor inmlastinite,
intufarite, saraturate;
c) largirea suprafetelor pasunilor din contul terenurilor de alta folosinta;
d) imbunata tirea finetelor si pasunilor prin lucrari de irigare, desecari si imbunatatire
superficiala.
o Se proiecteaza sectoare de vii, livezi , pomusoare si alte plantatii de folosire intense;
o Se delimiteaza pe plan sectoarele destinate lucrarilor de imbunatatiri funciare si cele lasate
in stare naturala;
o Se elaboreaza planul prelimiinar de transformare a terenurilor si explicatia lor, precum si
planul masurilor pentru imbunatatirea terenurilor;
o Se determina eficienta economica.
Rezultatul final al lucrarilor de transformare a terenurilor agricole e structura definitiva a lor
cu masurile necesare pentru imbunatatirea si ocrotirea lor. Aceste lucrari duc la majorarea ponderii
terenurilor agricole a terenurilor arabile cu culturi valoroase. In cadrul lucrarilor de proiectare apare
necesitatea de a preciza limitele terenurilor folosite reiesint din conditiile specifice amplasarii lor si
care ocupa si care nu ocupa suprafete mari (livezi, vii, sectoare irigate). La organizarea acestor
terenuri trebuie de considerat momentele :
 Fiecare sector trebuie utilizat corespunzator proprietatii sale naturale cu un efect economic
maxim;
 Terenurile care necesita un volum mare de lucrari trebuie amolasate mai aproape de sate si
centre de producer;
 Organizare si indreptarea limitelor terenurilor pentru a miscora cheltuielile la prelucrarea
solului si pentru a majora productivitatea masinilor agricole.
13
 2.1 Organizarea teritoriului asolamentelor

Cel mai important element în cadrul organizării terenului arabil este asolamentul, care
reprezinta principala măsura în realizarea productiei vegetale. Prin organizarea terenului în
asolamente se asigură deopotrivă creşterea capacităţii de producţie a suprafeţelor agrocole,
ameliorarea solurilor slab productive, prevenirea proceselor de degradare a solului.
Amplasarea masivelor de asolamente se realizează diferenţiat, în funcţie de condiţiile
concrete ale fiecaărei unităţii. Delimitarea asolamentelor se face prin limite obligate naturale
(cursuri de apă, văi, păduri etc.), construite (căi de comunicaţie,canale etc.) şi convenţionale.
Asolamentul contribuie la :
1) adoptarea unei structuri adecvate a culturilor. O structura optima este determinata de
factorii sociali-economici si reprezinta procentul pe care il ocupa in asolament anumite plante
de cultura, alternarea lor si introducerea plantelor amelioratoare (leguminoase) in rotatia
culturilor. Toate acestea creaza posibilitatea valorificarii potentialului biologic al plantelor,
concretizat prin productii ridicate la hectar precum si economisirea unor mari cantitati de
ingrasaminte cu azot , pesticide si energie (30-35 %);
2) înlătură fenomenul de "oboseala a solului" adica scaderea treptata a fertilităţii lui,
datorată unor multiple cauze de natura chimica, biochimica sau biologica. Unii cercetatori
explica fenomenul pe seama inmultirii unor bacterii sau ciuperci proprii anumitor culturi si a
caror toxine secretate in sol stanjenesc cultivarea altor plante. Fenomenul in sine, prezinta
aspecte foarte complexe, unele inca insuficient elucidate;
3) contribuie la combaterea buruienilor, a bolilor si a daunatorilor. Din multitudinea
posibilitatilor de combatere, asolamentul se remarca prin controlul gradului de imburuienare
al culturilor sub pragul economic de daunare, fara a necesita investitii suplimentare.
Asolamentele multianuale,cu rotatii bine chibzuite, reduc sau elimina fondul biologic de
buruieni, nefiind necesara interventia cu erbicide pentru combaterea lor;
4) contribuie la utilizarea judicioasa a ingrasamintelor sub aspectul efectului direct si
prelungit;
5) ofera posibilitatea aplicarii unor sisteme rationale de lucrare a solului si de
exploatare rentabila a tractoarelor si masinile agricole.
Sola reprezintă suprafaţa constituită din una sau mai multe parcele de lucru, destinate unei
culturi sau grupe de culturi cu agrotehnică asemănătoare. Parcela reprezintă o parte a unei sole,
avînd aceeaşi categorie de folosinţă, delimitată natural sau artificial, cultivată cu aceeaşi cultură si
aceeaşi soi şi aparţinind aceluiaşi proprietar. Mărimea solelor şi a parcelelor au evoluat în raport cu

14
structurile organizatorice, cu forma de proprietate, cu dotarea tehnică, cu sistemul de agricultură
promovat etc.
Aşadar, clasificarea curenta a asolamentelor cuprinde :
1) Asolamente curente;
2) Asolamente furajere;
3) Asolamente speciale;
4) Asolamente mixte.
Asolamentele agricole mai sunt cunoscute si sub denumirea de asolamnte de camp sau
generale. Ele se folosesc in cultura mare sau a plantelor de camp. Aceste plante se cultiva in general
pe suprafete mari si produc materie prima care poate servi atat in producerea de alimente pentru om,
in producerea de nutreturi pentru animale, cat si pentru diferite industrii (agro-alimnetara, textila,
chimica etc.).
Asolamentele agricole, la randul lor, pot fi cu sau fara ierburi perene, adica se poate include
sau nu o sola (parcela, tarla) cu ierburi perene, care mai poarta denumirea si de sola
saritoare sau sola amelioratoare. Aceasta sola nu este inclusa efectiv in asolament (sola saritoare)
atatata timp cat productia ierburilor (ierburi perene, fie amestec de graminee perene si leguminoase
perene, fie lucerna) este rentabila. Solele cu ierburi perene se introduc acolo unde productia fermei
este diversificata, respectiv acolo unde exista si productie zootehnica.
Introducerea solei amelioratoare este necesară şi datorită unor condiţii pedologice specifice.
Astfel, in cazul solurilor podzolice argilo-iluviale este necesar sa se introduca o planta
amelioratoare care sa contribuie la imbunatatirea insusirilor fizice ale solului. De asemenea, pe
terenurile cu pante afectate de eroziune este necesar sa se introduca o cultura perena
(amelioratoare), in vederea reducerii fenomenului de eroziune. Probleme speciale se pun in
organizarea asolamentului pe terenurile nisipoase si pe solurile degradate prin saraturare.
Asolamentele agricole se organizează in general in zone de campie, unde terenurile sunt
deseori plane sau prezinta forme de relief pozitive sau negative, ale caror pante sunt in general sub
10%. In organizarea asolamentelor agricole se vor avea in vedere si posibilitatile de transport, mai
ales in cazul productiilor mai usor perisabile.
In exploatatiile bine organizate se practica in general asolamente de 3-6 ani. In numeroase
situatii insa, in special in exploatatiile foarte mici, rezultate conform legii fondului funciar (legea
18/1991), se practica deseori rotatii scurte, de 2 ani, in special grau-porumb, data fiind si ponderea
acestor specii in structura culturilor. Acest tip de rotatie nu numai ca nu este eficient din punct de
vedere economic dar el favorizeaza si transmiterea unor boli la plante.
Asolamentele furajere cuprind adesea culturi furajere si se aplica oriunde este nevoie de o
baza furajera importanta pentru dezvoltarea zootehniei. Aceste asolamente se organizeaza, de

15
asemenea, in zonele de ses, unde, pentru cresterea animalelor, nu exista alte surse de nutret decat
cultura plantelor. Acest tip de asolamente poate cuprinde, sau nu sole cu ierburi perene.
Asolamente speciale. Aceste asolamente se organizeaza pentru anumite tipuri de culturi,
care necesita o tehnologie specifica. Este vorba despre:
 asolamentele legumicole, unde se pot infiinta culturi succesive;
 asolamente cu ingrasaminte verzi, unde scopul este de a ameliora proprietatile fizice,
chimice si biologice ale unor soluri degradate;
 asolamente cu plante medicinale;
 asolamnete de livada;
 asolamente de pepieniera.
Aceste tipuri de asolamente se organizeaza in zonele care permit cultivarea unor specii
importante din punct de vedere economic, altele decat cele de cultura mare, iar solurile se preteaza
foarte bine pentru culturi precum cele mentionate mai sus.
Asolamente mixte. Acestea pot include culturi diverse, cu specii de plante de cultura mare,
specii furajere sau horticole. Aceste tipuri de asolamente se pot organiza atat in agricultura durabila
cat, mai ales, in agricultura biologica ale carei principii insista pe diversitatea productiei agricole si
pe autosuficienta.

2.2 Calculul necesarului suprafeţelor

La baza proiectării suprafeţelor şi asolamentelor furajere stă necesitatea de a le amplasa cît

mai aproape de ferme pentru a micşora cheltuielile de transport. Considrînd această cerinţă putem
menţiona că apare posibilitatea de a cultiva culturile furajere şi în asolamentele de cîmp şi pe
sectoarele din afara asolamentelor.
Trebuie de avut în vedere, că săturarea asolamentelor furajere cu culturi furajere nu permite
folosirea efecientă a precedenţilor, şi deci nu contribuie la obţinerea unor recolte înalte. În fiecare
caz aparte trebuie de găsit raportul şi structura optimă a asolamentelor furajere.
Metodica optimizării structurii asolamentelor furajere include următoarele acţiuni:
 se examinează suprafaţa culturilor furajere determinată în cadrul calculelor agroeconomice;
 se determină necesitatea proiectării unor asolamente furajere aparte;
 dacă este necesar se alcătuieşte schema rotaţiei culturilor în asolament.
 se proiecteză planul amplasării culturilor furajere.
Analizînd planurile de realizare şi a contractelor care trebuie să fie însămînţate cu culturi
agricole pentru îndestularea cerinţelor în produse alimentare ale locuitorilor din această localitate
sau a lucrătorilor exploataţiei agricole.
16
 Suprafaţa asolamentelor depind de necesitatea în suprafaţa culturilor de bază, precum şi de
numărul culturilor în asolament.
Suprafaţa asolamentelor de pe lîngă ferme trebuie să fie minimă posibilă pentru a micşora
distanţa de la masiv pînă la fermă.Asolamentele de pe lîngă taberele de vară au destinaţia de a
aproviziona cu nutreţuri animalele în perioadele secetoase de vară.
Suprafeţele de păşuni au destinaţia de a aproviziona cu fîn, făină şi masă verde sectorul
zootehnic. Aceste asolamnte sunt periodic arate şi folosite pentru creşterea culturilor de cîmp (4 – 5
ani) şi apoi (4 – 8 ani) ca asolamente de păşuni-fîneţe.
Proiectarea sistemului de asolamente presupune determinarea tipurilor de asolamente şi
numărul lor, dimensionarea masivelor şi amplasarea lor pe teritoriul gospodăriei, intărirea lor de
brigăzi şi de alta subunităţi de producţie. Fiecare asolament este amplasat conform destinaţiei şi
aproape de sat sau de centrele de producţie fiindcă necesită un volum mare de lucrări şi transportări.
Pentru determinarea suprafeţelor culturilor furajere trebuie să calculăm suma suprafeţelor
diferitor culturi furajere necesare pentru asigurarea animalelor cu nutreţuri.
Trebuie de avut în vedere, că săturarea asolamentelor furajere cu culturi furajere nu permite
folosirea efecientă a precedenţilor, şi deci nu contribuie la obţinerea unor recolte înalte.
În proiectul de organizare intergospodărească a teritoriului asolamentelor sunt întărite de
brigăzile de cîmp, de tractoare sau specializate. Suprafaţa întărită de o brigadă depinde de numărul
de lucrători.
În concluzie putem menţiona că necesarul de suprafeţe furajere se calculează şi se determină
în conformitate cu tipul asolamentul propus, amplasamentul acestuia care trebuie să asigure
minimum de cheltuieli şi productivitate înaltă. Scopul organizării terenurilor agricole constă în
ridicarea intesităţii folosirii terenurilor pentru obţinerea unei producţii agricole maxime cu condiţia
păstrării şi ridicării fertilităţii solului, ocrotirea mediului înconjurător.

Tabelul 2.1 Sectoarele alese pentru transformare şi măsurile necesare

Categoria terenului în care se
Numărul Denumirea Suprafaţa, transformă Măsurile
conturului terenului ha necesare
Denumirea Suprafaţa, ha
Plantația
27 Arătură 28,05 vie 28,05
puieților
Plantația
156 Arătură 89,36 livadă 89,36
butucilor

17
 Tabelul 2.2 Suprafeţele terenurilor agricole după transformare
După transformare
Păşuni Total
Denumirea Suprafaţa
inclusiv terenuri
terenurilor iniaţială Arătură Livezi Vii Pomuşoare agricole
Total
naturale înmlăştinate

1. Arătură 1139,84 1022,43

2. Livezi 99,58 188,94
3. Vii 35,91 63,96
4. Pomuşoare - -
5. Păşuni 26,35 26,35 26,35 - 26,35
6. Total terenuri
1301,68 1022,43 188,94 63,96 1275,33
agricole
7. Păduri 7,53
8. Fîşii forestiere 2,22
9. Mlaştini 1,44
10. Sub apă 28,21
11. Drumuri 56,01
12. Case, străzi 79,52
13. Alte terenuri 53,31
14. Loturi
1342,79
individuale
15. Gospodării
455,09
ţărăneşti
Total 2026,12 1022,43 188,94 63,96 - 26,35 26,35 - 1275,33

Tabelul 2.3 Determinarea necesarului de nutreţuri

Concentrate Fîn Paie Silos Sfeclă Masă verde
Numărul
Grupele de la la la la
de la 1 la 1
animale
animale cap Total cap Total 1 total 1 total 1 total 1 total
cap cap cap cap
Bovine 600 10 6000 10 6000 5 3000 50 30000 10 6000 80 48000
Porcine 1200 9 10800 - - - - 0,3 360 1,2 1440 3 3600
Total - - 18480 - 6600 - 3300 - 33396 - 8184 - 56760

Pentru a acoperi necesităţile de a îndestula animalele cu masă verde în perioada de vegetaţie,

cînd păşunile nu pot să asigure cu o cantitate enormă de masă verde, acest deficit este acoperit de pe
terenurile arabile semănate cu culturi furagere.

Calculul conveerului verde, adică asigurarea neîntreruptă a animalelor cu masă verde, se

efectuează în tabelul 2.4

18
 Tabelul 2.4 Calculul conveierului verde pentru asigurarea animalelor cu masă verde

Necesitatea Producti- Inclusiv pe lunile perioadei de vegetaţie

Suprafaţa Volumul
în masă vitatea Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie
ha Q
verde q/ha 5% 15% 25% 15% 15% 15% 10%
Necesitatea 56760 8108,57 8108,57 8108,57 8108,57 8108,57 8108,57 8108,57
Păşuni 120 26,35 3162 158 474 791 474 474 474 316
De pe
terenurile 53598 7951,57 7634,57 7317,57 7634,57 7634,57 7634,57 7792,57
arabile
Lucernă 300 17549,66 7317,57 7634,57 2597,52
Secară de
100 15586,14 7951,57 7634,57
toamnă
Porumb la
350 7634,57 7634,57
silos
Porumb masă
250 7634,57 7634,57
verde
Sfeclă(frunze) 100 5195 5195
Total 53599,94
Acoperirea 100

Cunoscînd cantităţile necesare de silos, fîn, sfeclă şi concentrate, determinăm suprafeţele

necesare de a fi însămînţate cu alte culturi. Rezultatele se prezintă în tabelul 2.5.

Tabelul 2.5 Determinarea suprafeţelor culturilor furajere

Nutreţuri Necesitatea Cultura Recoltă Suprafaţa, ha
Fîn 6600 lucernă 120 55
Silos 33396 porumb 350 95
Sfeclă 8184 sfeclă( rădăcini ) 500 16
5544 mazăre 20% 20 147,84
Concentrate 9240 orz 30% 25 184,8
porumb boabe
3696 50 154
50%

Reieşind din componenţa culturilor care trebuie cultivate în gospodărie, amplasarea

terenurilor arabile, condiţiile de relief, condiţiile economice şi sociale, putem proiecta următoarele
tipuri de asolamente:
- de cîmp;
- furager;
- legumicol.
Componenţa asolamentelor este prezentată în tabelul 2.6.

19
 Tabelul 2.6 Asolamentele gospodăriei
Suprafaţa medie a
Asolamentul Suprafaţa totală Rotaţia culturilor
solei
lucernă, porumb, sfeclă
Furajer 600,64 48,07
furajeră
mazăre, grîu de toamnă,
De cîmp 704 234,66 orz, porumb, floarea
soarelui
Legumicol
În afara
asolamentului

20
 3.Amenajarea teritoriului asolamentelor

Amenajarea teritoriului asolamentelor se clasifica ca partea cea mai principala a proiectului

de organizare intragospodareasca a teritoriului, fiindca terenurile arabile sunt cele mai pretioase
terenuri agricole.
Amenajarea teritotriului asolamentelor includ urmatoarele lucrari:
 Amplasarea solelor si a parcelelor;
 Amplasarea sectoarelor de lucru;
 Amplasarea fisiilor de protectie,drumurilor,taberelor de cimp(ariilor) si surselor de
alimentare cu apa.
La diferite etape a dezvoltarii societatii continutul lucrarilor de amenajare a teritoriului
asolamentelor era diferit.
La inceput aceste lucrari se reduceau la impartirea teritoriului pe sole si organizarea
drumurilor si cailor de acces.
Cu intensificarea productiei agricole a aparut necesitatea de a delimita sole si sectoare de
lucru cu acelasi nivel de productivitate,de a determina lungimea optima a sectoarelor pentru a crea
conditii eficiente de lucru pentru mecanism.
Insemnatatea unor lucrari de amenajare a teritoriului asolamentelor difera pentru diferite
conditii naturale si zone climaterice.
In conditiile unor centre populate dense nu e nevoie de a proiecta tabere de cimp in zona
silvica nu trebuie proiectate fisii de protectie, in raioanele cu retea densa de drumuri de menire
generala,proiectarea drumurilor de tara se reduce la minim.
In raioanele de stepa trebuie de determinat in prealabil directia prelucrarii
solului,analizind directia vinturilor predominante si conditiile de relief pentru a preveni eroziunea
solului.
Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie sa contribuie la:
 Crearea conditiilor pentru folosirea tehnologiilor progresiste si ridicarea fertilitatii solului.
 Prevenirea si excluderea proceselor de eroziune a solului.
 Crearea conditiilor optime pentru organizarea lucrarilor de cimp cu mecanism inalt
productive.
 Obtinerea unor recolte stabile si inalte la principalele culturi agricole.
 Minimizarea investitiilor capitale si cheltuielilor anuale pentru lucrarilor de
amenajarateritoriului asolamentelor.
Amplasarea solelor, parcelelor si sectoarelor de lucru.

21
 Solele asolamentului – reprezinta suprafete de teren aproximativ egale,fiecare sola
fiind compusa din una sau mai multe parcele de lucru,destinate unei culturi sau a unui grup de
culturi cu agrotehnica asemanatoare.
Parcela – constituie suprafata de teren in cadrul solei avind aceiasi categorie de
folosinta,delimitata prin limite naturale sau artificiale.
Solele si parcelele se caracterizeaza printr-o mare omogenitate din punct de vedere al
fertilitatii solului,conditiilor de relief,configuratia si compactitatii corespunzatoare pentru folosirea
eficienta a masinilor si tractoarelor si aplicarea diferentiata a complexului de masini si tractoare.
La proiectarea solelor trebuie solutionate urmatoarele aspecte:
 Dimensiunile laturilor si forma;
 Amplasarea in functie de relief;
 Amplasarea in raport de sol;
 Amplasarea fata de sat si centrele de productie;
 Amplasarea fata de limitele obligate existente (drumuri, cai ferate, poduri, constructii,
retele hidroameliorative);
 Egalitatea solelor;
Lungimea, latimea si forma solelor

Lungimea, latimea si forma solelor au o influenta directa asupra eficientei lucrarilor

mecanizate. Forma optima a solei este cea dreptunghiulara.

Analiza numarului de curse a mecanismului la 1 ha,durata unei curse,durata unei intoarceri

si timpul total foloit pentruu intoarcerea agregatelor a permis a face concluzia, ca lungimea optima
a unei sole poate fi stabilita 800...1200m.Latimea solelor se stabileste in functie de suparafata lor.
Raportul cel mai favorabil intre latime si lungime este 1:2...1:3
Raportul din cadrul solei trebuie sa corespunda directiei de efectuare a principalelor lucrari
agricole. Un indice economic care caracterizeaza eficienta amplasari solei este lungimea cursei de
lucru a tractorului,care se determina in modul urmator:
a) pentru solele dreptunghiulare-se masoara de pe plan.
b) pentru solele trapezoidale.
Amplasarea solelor în funcţie de relief
Influieţa reliefului asupra producţiei agricole este multelaterală. Solul, regumul hidric şi
termic, textura, fertilitatea, gradul de eroziune pediferite elemente ale reliefului crează condiţii
inegale pentru dezvoltarea plantelor.
O influienţă vastă la scurgerea superficială şi la spălarea solului o are direcţia prelucrării
solului. Peentru a evita aceste consecinţe nocive este neecesar de a amplasa solele cu latura lungă pe

22
direcţia curbelor de nivel. În aşa caz este posibilă întroducerea măsurilor de combatere a eroziunii
solului (culturi în fîşii, benzi înierbate, plantaţii antierozionale). Abaterea laturii lungi de la direcţia
curbei de nivel se admite pînă la 3-5o.
La amplasare se urmăreşte ca sola sau parcela să corespundă unui versant sau unei porţiuni
din acesta, lungimea şi lăţimea fiind condiţionate de limite obligate. Împărţirea în parcele urmăreşte
crearea unor unităţi de lucru care să corespundă fiecărei forme de relief. Aceasta determină
concluzia că, de regulă, masivele de asolamente se împart în parcele şi mai apoi parcelele se
grupează în sole.
În cazul cînd pe linia paletei panta se schimbă în opusă, proiecţiile segmentelor între curbele
de nivel se determină pînă la locul schimbării pantei şi după aceasta separat şi apoi se sumează.
Pentru caracteristica amplasării solelor în funcţie de relief conform variantei primite, panta
transversală medie (de lucru) se compaară cu panta medie a terenului solei carea se determină cu
relaţia:
𝐿c∗h
Iter= 100%,
𝑠

În care Lc este suma lungimilor curbelor de nivel din cadrul solei, m;

h- echidistanţa curbelor de nivel, m;
S- suprafaţa solei, m2.
Cheltuielile pentru lucrările mecanizate se micşorează la fiecare procent de micşorare a pantei
de lucru faţă de panta terenului.
Totodată la micşorarea pantei de lucru se măreşte recolta cu (0,12...0,15) q/ha pentru fiecare
procent de micşorare a pantei de lucru.
Amplasarea solelor în funcţie de sol
Relieful unui sector de teren influieţează considerabil la formarea învelişului de sol şi a
regimului de umiditate, aeraţie, încălzire şi la condiţiile de formare a solului precum şi la
proprietăţile agrotehnice şi bonităţii lor.
La amplasarea solelor trebuie considerate: fertilitatea solului, proprietăţile agrotehnice şi
structura şi textura lui. De aceste proprietăţi depinde recolta la ha, termenii semănatului, recoltării,
tipurile de îngrăşăminte minerale şi organice şi productivitatea mecanismelor.
Deci teritoriul unui sector trebuie să posede următoarele caracteristici omogene:
 Tipul de sol;
 Componenţa granulometrică;
 Conţinutul de humus şi substanţe organice;
 Aciditatea, ph-ul;
 Gradul de eroziune;

23
  Nivelul de valorificare ameliorativă.
Solele trebuie să fie aproximativ de aceiaşi calitate, cu parcele omogene şi cu aceeaşi structură
a solului.
Dacă aşa condiţii nu pot fi îndeplinite, apoi în cadrul solei se deferenţiază sectoare de lucru în
cadrul cărora solul posedă proprietăţi omogene.
Amplasarea solelor faţă de sat şi centrele de producţie
Amplasarea solelor tinînd seama de poziţia satelor şi a centrelor de producţie are scopul
realizării unor drumuri cît mai scurte, determinate de volumul transportărilor şi condiţionate de
particularităţile existente în fiecare unitate (limite obligate, relief etc.).
Se disting următoarele sisteme principale:
1. Radial – cînd terenul este comasat în jurul centrului de producţie sau a satului;
2. Vertebral – cînd terenul are o formă alungită, teritoriul este străbătut de 1-2 drumuri
principale, legătura solelor cu centrul de producţie şi satul se efectuiază prin reţeaua de
drumuri secundare perpendiculare pe drumurile principale;
3. Liniar – se realizează în condiţiile unor perimetre lungi şi înguste, elementele teritoriale
fiind amplasate transversal cu sprijinul pe limitele de hotar;
4. Complex – este determinat de existenţa unor masive mari, care necesită amplasarea a mai
multor drumuri principale, care trebuie să fie proiectate paralel cu laturile perimetrului şi
fără frînturi la intersecţa cu drumurile secundare.
Pentru a estima eficienţa amplasării solelor faţă de sat şi centrele de producţie se determină
următoarele proprietăţi:
 Distanţa medie pînă la sole şi asolamente;
 Calculul cheltuielilor de transport;
 Timpul necesar pentru deplasarea lucrătorilor.
Se analizează mai multe variante şi se alege varianta optimă.

Tabelul 3.1 Estimarea aplasării solelor şi a sectoarelor de lucru a asolamentelor de cîmp

Sectoare
prelucrate Dimensiunea Supr.
Lăţimea Lung.
Nr. Suprafaţa aparte Forma solei, sectorului. maximă între triungh.
conv. conv.
sectoare alăturat
Nr. S, ha
1 18,35 1 18,35 dreptunghi regulat 1220 - 1250 146,8
dreptunghiular
2 28,03 1 28,03 890 - 1430 196
neregulat
3 65,63 1 65,63 trapez 970 - 2240 293

24
 Tabelul 3.2 Estimarea egalitătii solelor asolamentului
Abaterea de la supr. medie
Suprafaţa Supr.conv. Suprafaţa
Nr. Bonitatea Suprafaţa reală
reală ha ha convenţională
Abaterea % Abaterea %
1 20,72 60 12,432 1,315 6,77 0,1647 1,34
2 10,22 54 5,5188 -9,185 47,33 -6,7485 55,01
3 29,98 73 21,8854 10,575 54,5 9,6181 78,4
4 16,66 63 10,4958 -2,745 14,15 -1,7715 14,44
5 18,47 62 11,4514 -0,935 4,82 -0,8159 6,65
6 20,38 58 11,8204 0,975 5,02 -0,4469 3,64
Media 19,405 12,2673

25
 4.Amenajarea teritoriului plantatiilor viticole

La plantatiile viticole amenajarea teritoriului se reduce la amplasarea corecta a principalelor

elemente teritoriale-tarlalelor si parcelelor.
Tarlala de vie reprezinta o suprafata de teren delimitate de limite naturale sau artificiale –
drumuri, zone de intoarcere, debusee ect. Ele pot fi proiectate pe versanti cu panta de pina la 10
grade si chiar mai mare. Dimensiunile tarlalei depind de relief si marimea pantei:
Lungimea : 700-1000 m si mai putin in conditii de relief fragmentat;
Latimea : 200-500 m;
Suprafata : 15-40 ha (la pante mai mici de 5 grade);
10-25 ha (la pante de 5-10 grade);
8-10 ha (la pante mai mari de 10 grade).
Forma – dreptunghi sau trapez cu laturile lungi paralele.
Parcela de vie este suparafata de teren in cadrul tarlalei delimitata de drumuri si proiectata
pentru desfasurarea normala a procesului de productie.Marimea si configuratia parcelelor este
conditionata de relief si panta,limite obligate,masuri si lucrari de combatere a eroziunii solului.
Lungimea : 80-120 m(200 m in cazul recoltarii mecanizate a strugurilor);
Latimea : 200-500 m;
Suparafata : 5-6 ha (la pante mai mici d 3 grade);
3-5 ha (la pante de 3-5 grade);
1-3ha (la pante mai mari de 5 grade).
Forma – patrat,dreptunghi sau trapez cu dous laturi paralele.
Regula generala la proiectarea parcelelor este respectarea directiei rindurilor de vie paralel cu
curbele de nivel, delimitate de schimbarile de panta si de expozitia versantului in asa mod ca sa se
respecte conditii uniforme de panta, expozitie, relief si sol.

4.1Alegerea asortimentului viticol

Viţa de vie valorifică terenuri cu soiuri erodate, nisipoase şi alte soluri care nu pot fi folosite
eficient cu alte culturi. Alegerea soiurilor este condiţionată din: climă, sol şi relief.
Pentru vinuri şampanizate : soluri uşoare (nisipoare, nisipo-lutoase) cu structură bună,
aerate, conţinut minim de CaCO3, expoziţie nordică sau nord vestică în treimea mijlocie a
versanţilor sau pe platou;

26
 Pentru vinuri de masă albe şi roşii: soluri afînate cu regim aerohidric bun, conţinut
moderat de humus, bogate în oxizi de fier, expoziţie favorabilă este sud-vest, vestică, iar
în regiunile de la nord şi în special pentru cele roşii, expoziţia obligatorie este sudică;
Pentru vinuri de desert este indicată expoziţia sudică;
Pentru struguri de masă: soluri fertile, conţinut bogat de humus, expoziţii însorite, ferite
de curenţi reci şi umezi.

Tabelul 4.1 Caracteristica tarlalelor în plantaţiile viticole

Suprafaţa, ha Parametrii, m
Nr. Panta Expoziţia
Totală Netă Lungimea Lăţimea
1 7,95 7,51 1-3 N-S 670 200
2 14,28 13,92 3-5 S-E 670 210

Tabelul 4.2 Caracteristica retelei de drumuri

N. tarlalei Suprafata Inclusiv dintre Din contul

totala a tarlale parcele de intoarcere
drumului
1 0,4410 0,066 0,375 - -
2 0,36 - 0,36 - -

Tabelul 4.3 Alegerea soiurilor şi sorturilor plantaţiilor viticole

Suprafaţa, ha Schema
Nr. Soiul şi sortul Portaltoiul De De
Netă Al soiului
plantare amestec
1.De masă
2,31
Avgustovschii
2,31 Irșan
1,16 Codreanca
1. 7,51 2.Tehnic RxR 101-14 2,5x1,5 -
0,68
Aligote
0,69 Fetiasca
0,34 Izabela
1.De masă
4,28
Guzi
4,28 Liana
2,15 Prezentabil
2. 13,92 RxR 101-14 2,5x1,5 -
2.Tehnic
1,28
Caberne
1,28 Drujba
0,64 Noaha

27
 5.Amenajarea teritoriului plantaţiilor pomicole

5.1Alegerea asortimentului pomicol

Tarlala de livada reprezinta o suprafata de teren delimitate de limite natural sau artificiale-
drumuri,zone de intoarcere,debusee ect. Caracterizata de acelasi tip de sol,aceeasi panta si unul-
doua soiuri.Aceste elemente pot fi proiectate pe versanti cu panta de pina la 5-6 grade,mai rar pep
ante de 8-10 grade si mai mari.Dimensiunile tarlalei in functie de relief si marimea pantei pot fi:

Lungimea-800-1000m;

Latimea-300-400m;

Suprafata-8-10 ha(la pante mai mici de 10 grade);

2-5 ha(la pante mai mari de 10 grade);

Forma-dreptunghi sau trapez cu laturile lungi paralele.

Parcela de livada este unitatea teritoriala pentru specie,reesind din necesitatea respectari
unei distante unice intre rindurile de pomi.Dimensiunile parcelelor si forma lor sunt conditionate de
relief,expozitie,sol,clima,condtiile de mecanizare si pot fi:

Lungimea-300-700m;

Latimea-100-300m;

Suprafata-6-15 ha(la pante mai mici de 10 grade);

2-3 ha(la pante mai mari de 10 grade);

La plantatiile multianuale se proiecteaza drumuri secundare intre parcelele(cu latimea de 4-

5)si drumuri principale intre tarlale(latimea de 6-8).

Pentru proiectarea plantatiilor este necesar ca toate elementelor teritoriale sa fie proiectate
reesind din conditiile neadmiterii eroziunii solului,in special drumurile transversal intre tarlale
trebuie proiectate cu panta inversa,iar drumurile intre parcele se inierbeaza.

Alegerea soiurilor este conditionata de clima, sol , relief.Pentru pomicultura sunt

favorabile majoritatea tipurilor de sol cu exceptia celor cu exces de umiditate, saline si alcaline,
precum si a soiurilor din zona montana pe roci tari sau acide.

28
 Cele mai bune sunt ciornoziomurile levigate, solurile brune de padure. Speciile pomicole
au cerinte diferite fata de calitatea solului si fata de alti factori de vegetatie:

Marul – se poate cultiva aproape pe toate suprafetele,este foarte pretentios fata de

umiditate si deci da bune rezultate in zona solurior brune de padure , podzolice sau erodate .
Expozitia perfecta este Sudica si Sud – Vestica in zona premontana si in zonele mai joase –
Nordica, Nord – Estica si Vestica.

Parul – prefera soluri bogate si profunde , care permit dezvoltarea radacinilor in

profunzime . Cerintele catre expozitie si loc pe versanti ca si la mar

Prunul – da recolte maxime in zonele cu suma precipitatiilor < 500 mm si adincimea

apelor freatice mai mare de 1,5 m. Se dezvolta bine pe solurile cu textura mijlocie cu stare fizica
buna si cu suficiente elemente nutritive chiar si cu un continut scazut de humus nu se dezvolta bine
pe solurile argiloase si salinizate , nisipoase si cu exces de carbonati se dezvolta mai bine pa pe
partea inferioara a versantului in zona de silvostepa se poate planta pe toate expozitiile.

Gutuiul – rezista atit la seceta cit si la exces de umiditate se poate plasa pe solurile cu
tecstura lutoasa, uto – nisipoasa sau nisipo-lutoase.

Visinul – se dezvolta bine in toate regiunile , dar rezultate mai bune in conditii de
umiditate. Mai favorabile sunt solurile cu textura lutoasa , lutonisipoase si nisipolutoase datorita
radacinilor sale superficiale visinul poate creste si pe soluri erodate su aluviale mai putin rotunde.

Ciresul – nu suporta secetele prelunfite, umezeala si nici excesul de umezeala . In

silvostepa pe soluri erodate pe versanti cu panta medie. Reactioneaza negativ la prezenta apei
freatice si la salinizare.

Caisul – rezista la seceta nu are nevoie de umiditate atmosferica ridicata fiind ft. pretentios
fata de sol. Nu se dezvolta bine cu solurile de substraturi de pietris si calcaroase compacte.

Piersicul - au cerinte moderate fata de apa, fiind foarte favorabile in zona ciornoziomuriloe
neirigate.

Nucul – este putin pretentios fata de sol si nu dse dezvolta bine pe terenurile mari , ariale cu
exces de carbonati, cu roci compacte aproape de suprafata sau cu apa stagnata.

Distanta de plantare la pomi in sistemul obisnuit este :

La mar, par, cires – 7-7 m intre rinduri, 7 – 6 m pe rind

29
 Prun, cais – 6-7 m intre rinduri, 5 – 6 m pe rind

Visine – 5 – 6 intre rinduri, 4-5 m pe rind

Nuc – 10 – 12 m intre rinduri, 8 – 10 m pe rind

Tabelul 5.1 Caracteristica tarlalelor în livadă

Suprafaţa, ha Parametrii, m
Nr. Panta Expoziţia
Totală Netă Lungimea Lăţimea
1 64,93 63,38 1-3 N-S 735 430
2 11,7 11,21 3-5 N-V 450 255
3 22,4 21,59 >10 N-S 325 700
4 33,81 32,53 >10 N-V 690 430

Tabelul 5.2 Caracteristica retelei de drumuri

N. tarlalei Suprafata Inclusiv dintre Din contul

totala a tarlale parcele de intoarcere
drumului
1 1,54 0,07 1,47 - -
2 0,48 0,045 0,444 - -
3 0,80 0,065 0,74 - -
4 1,27 0,044 1,228 - -

Tabelul 5.3 Alegerea soiurilor şi sorturilor pomicole

Suprafaţa, ha Schema
Soiul şi
Nr. Portaltoiul De De
Netă Al soiului sortul
plantare amestec
Măr
25,35
Melba
1 63,38 25,35 Pioner M7 4x2,5 6:6
12,68
Simerenco
4,48 Prăsadă
Zorica
2 11,21 BA29 5x4 4x4
4,49 Socrovișe

2,24 Bere Ardan

8,63 Prune
Persicovaia
3 21,59 Alîcia 6x4 4x4
8,63
Alitana
4,31 Prezident

30
 13,01 Piersic
Springold
4 32,53 Mindali 6x4 4x4
13,01 Zolotoi
iubilei
6,5 Gălbenica

31
 6.Stabilirea cheltuielilor de deviz

Devizul este actul de baza, in baza caruia se executa planificarea investitiilor capitale,
finantarea constructilor, cresterea plantelor pina la intrarea pe rod si achitarea platilor intre
comandator si executant pentru lucrul indeplinit.
In component devizului se include:
1) memoriu explicativ
2) informatia despre cheltuieli
3) devize locale pe:
 lucrul pregatitoare si constructia teraselor
 construirea constructilor hidrotehnice si pe trecerea masurilor antierozionale..
 plantarea fondului forestier
 pregatirea solului, plantarea si cresterea plantatilor mult. pina la intrarea pe rod.
4) deviz pe obiect
5) calculele devizului pe obiect
6) devizuri locale pe diferite tipuri de lucru si cheltuieli
7) calculul costului lucrului si a materialelor
8) lista costurilor de deviz a plantatilor multianuale
9) lista necesarului de material
10) investitii capitale pentru crearea plantatilor multianuale pe anii de elaborare a proiectului.
La crearea plantatilor multianuale si plantarea lor se formeaza devizele pe obiecte si locale
pentru primii 2 ani, pentru urmatorii ani se calculeaza numai devizul pe obiect, care se calculeaza in
baza de vizurilor analogice sau normativelor intarite.

Conform devizului deja aprobat are loc finantarea proiectului.

Deasemenea devizul este necesar pentru planificarea si evidenta indeplinirii lucrarilor, a economiei
de resurse material si umane.Pentru aprecierea devizului de proiect (general)este necesar
indeplinirea urmatoarelor devize locale si acte:
 Forma Nr.1- care include cheltuieli totale ale proiectului;
 Forma Nr.1a – include cheltueli pentru proiectarea în care sunt incluse construcţii civile;
 Forma Nr.2- include cheltueli pentru un obiect anumit;
 Forma Nr.3- include cheltueli locale sau pentru anumite tipuri de lucrări;
 Forma Nr.4- în care se calculează cheltueli pentru proiecatarea şi montarea utilajului;
 Forma Nr.5,Nr 5a-include indicatori de transformare a volumului de lucru;
 Forma Nr.6-include cheltueli pentru prelucrarea şi transportatea materialului;

32
  Forma Nr.7-include cheltueli pentru lucrări de cercetare.

Forma nr. 1 constă din cheltuieli pe următoarele despărţituri:

 Pregătirea terenului;
 Cheltuieli pentru obiectul de bază al proiectului;
 Cheltuieli pentru obiectele auxiliare;
 Cheltuieli pentru energie electrică;
 Cheltuieli pentru reţeaua de drumuri, fişii forestiere, reţelei telefonice;
 Cheltuieli pentru construcţii temporare;
 Cheltuieli neprevăzute;
 Cheltuieli pentru exploatarea plantaţilor;
 Cheltuieli pentru reciclarea cadrelor;
 Cheltuieli pentru proiectare-investigare.

Devizul se intocmeste conform proiectului ethnic care in prealabil este coordonat cu

organizatia de proectare si cu clientul. Termenul de coordonare este de 30 zile.Oriced eviz include 2
tipuri de cheltuieli:
1.cheltueli directe, la care se refera cheltueli pentru material, transport, salarizare,
exploatarea mecanismelor, si a utilajuluipentru a calcula aceste cheltueli sunt necesare volumele de
lucru.
2.cheltueli administrative, la care se refera cheltueli pentru dirijarea colectivelor si
cheltuelile pentru deservirea cultural(organizarea concertelor, odihne).
Dupa intocmirea proiectelor si a actelor necesare organizatia de proiectare este obligata sa
sustina proiectele pentru aprobare, dar nu inainte de aprobarea devizului de catre expertiza de stat.
Evidenta lucrarilor de indeplinire a devizului se efectueaza dupa 3 forme:
1.evidenta operative(lunara).
2.evidenta statistica(pe trimestru de catre sectia de planificare).
3.evidenta contabila(de catre contabilitatea intreprinderii).

33
 Tabelul 6.1 Investiţii capitale necesare pentru înfiinţarea plantaţiilor multianuale
Nr. Suprafaţa Investiţii capitale, mii lei
Soiul şi sortul
tarlalei netă, ha La 1 ha Total
Livadă
I Măr 63,38 90 5701,5
II Păr 11,21 80 896,8
III Prun 21,59 79 1705,61
IV Piersic 32,53 53 1724,09
Vie
I De masă albă 4,62 103 475,86
De masă roșie 1,16 130 150,8
II Tehnic albă 1,37 135 184,95
Tehnic roșie 0,34 107 36,38
Total 10875,99

Tabelul 6.2 Eficienţa economică a producerii producţiei plantaţiilor multianuale

Preţ de Costul Sinecostul

Soiul şi Suprafaţa Recolta, Producţia Rentabilitat-
realizare, producţiei producţiei, Venitul, lei
sortul netă, ha t/ha globală,t ea, %
1t globale, lei lei

Livadă
1.Măr 63,38 1102,9 2,5 2757,25 2218,3 538,95 24,29
Melba 25,35 25-35 633,75
Pioner 25,35 - 25,35
Simerenco 12,68 30-40 443,8
11,21 213,1 5 1065,5 414,77 650,73 156,88
2.Prăsad
Zorica 4,48 10-12 44,8

Socrovișe 4,49 30-35 134,7

Ardanpon 2,24 15-20 33,6

3.Prun 21,59 345,1 11 3796,1 669,29 3126,81 467,18
Persicovaia 8,63 15-25 129,45
Alitana 8,63 15-20 129,45
Prezident 4,31 20-25 86,2
4.Piersic 32,53 325,15 4 1300,6 1236,14 64,46 5,22
Springold 13,01 - -
Zolotoi
13,01 15-25 195,15
Iubilei
Gălbenica 6,5 20-25 130
Vie
1.De masă
albă 4,62 8-14 46,2 5 231
166,13 157,67 94,90
De masă
roșie 1,16 10-12 11,6 8 92,8

2.Tehnic 1,37 11 15,07 2,5 37,675 9,78 38,09 389,46

34
 albă
Tehnic
roșie 0,34 10 3,4 3 10,2

6.1Calculul termenului de recuperare a investiţiilor capitale

Investitiile reprezinta totalitatea cheltuelilor banesti care se efectueaza pentru crearea de noi
fonduri fixe productive sau neproductive pentru reconstruirea, largirea, modernizarea celor
existente. Din continutul notiunii – caci investitiile sunt destinate numai fondurilor fixe(constructii,
imbunatatiri funciare, reparatii curente, plantatii). Ele pot fi considerate fondurilor fixe
potentiale,iar fondurile fixe sunt investitii realizate.
Investitiile se deosebesc de cheltueli de producer prin faptul caci ele se recupereaza treptat
prin cota de amortizare in timp ce cheltueli de producere se recupereaza in data dupa realizarea
productiei. Eficienta economica a investitilor se integreaza organic in notiunea generala de
eficienta economica, adica exprima in ce masura investitiile alocate sunt recuperate prin efecte de
producere si economice. In agricultura eficienta economica a investitilor este influentata de o serie
de factori: fertilitatea solului, conditii de producere, conditii naturale; Eficienta economica a
investitilor se apreciaza nu numai din punct de vedere a avantajelor materiale si financiare, dar
trebuiesa aiba in vedere si criteriul social. Pentru a determina daca investitiile capitale au fost
efectuate rational se determina eficienta economica.
Eficienta economica reprezinta obtinerea unei cantitati maxime de productie cu cheltueli
optime pentru o unitate de produs.(1ha,1masiv). Pentru determinarea eficientei economice a
productiei de struguri si fructe se folosesc urmatorii indici:
1. productivitatea(recolta q/ha).
2. pretul mediu de realizare a productiei.
3. cheltueli de producere.
4. venitul nett.
5. rentabilitatea.
6. termenul de recuperare a investitilorcapitale.
Venitul nett reprezinta diferenta dintre costul de realizare a productiei si cheltuelilor de
producere.
Vnet=Cr-Ch (lei)

35
 Rentabilitatea este un indicator in care se oglindesc nu numai rezultatele muncii, dar si
canalele de realizare a productiei si forma realizariilor. Ea reprezinta raportul dintre venitul nett si
cheltueli de producere.
V
𝑅 = Cr*100%

Termenul de recuperare a investitilor capitale poate fi calculate dupa:

Icap
𝑇𝑟𝑒𝑐 = Vnet,(ani)

Volumul global al productiei agricole si sinecostul ei, precum si calitatea productiei depind
de eficienta folosirii pamintului si de gradul de intensitate a folosirii lui.

Tabelul 6.3 Indicii tehnico – economici

Nr. Unitate de
Indicii Vie Livadă
Ord măsură
1 Suprafaţa totală ha 22,23 132,84
2 Suprafaţa netă ha 21,43 128,71
3 Coeficientul de utilizare a terenului - 0,96 0,96
4 Producţia globală tone 76,27 1986,25
5 Costul producţiei globale mii lei 371,67 8919,45
6 Cheltuieli de producere ( sinecostul) mii lei 175,91 4538,5
7 Venitul mii lei 195,76 4380,95
8 Rentabilitatea % 161,45 217,85
9 Investiţii capitale mii lei 10559,25 40117,68
Termenul de recuperare a investiţiilor
10 ani 56,93 13,15
capitale

36
 Concluzie

În capitolul 1 al acestei lucrări am îscris datele din plan cu privire la terenurile arabile, viile,
livezile, păşunile din satul Cîşla, r. Cantemir. Am determinat procentele în raport cu suprafaţa
terenurilor agricole, şi totodată suprafaţa totală a terenurilor agricole. În tabelul 1.2 am determinat
terenurile şi categoriile de folosinţă, suprafaţa luînd-o din tabelul 1.
În capitolul 2 am efectuat necesarul de nutreţuri pentru animale, am efectuat organizarea
teritoriului dupa careva măsuri. Pentru organizarea terenurilor am folosit schema organizării
teritoriului raionului şi toate materialele lucrării pregătitoare. Am efectuat organizarea
asolamentelor teritoriului, asolamentul însemnând împărţirea suprafeţei de teren în sole, după care
am amplasat culturile într-o anumită ordine în funcţie de cerinţele agro-biologice ale fiecărei
plante.
În capitolul 3 am amplasat solele şi asolamentele corespunzător datelor efectuate. Cu
intensificarea producţiei agricole a apărut necesitatea de a delimita solele şi sectoarele de lucru cu
acelaşi nivel de productivitate, de a determina lungimea optimă a sectoarelor pentru a crea condiţii
eficiente de lucru pentru mecanisme.
În capitolul 4 am amenajat plantaţiile viticole, în dependenţă de pantă, învelişul pedologic,
căile de acces, viţa de vie de regulă se amplasează pe terenuri în panta mai mare de 5. Lungimea
optiă a tarlalei poate fi de 800-1200 m iar lăţimea tarlalei depinde de panta terenurilor. Am ales
soiurile şi sorturile pomicole în dependenţă de sat şi direcţia tarlalelor.
În capitolul 5 am caracterizat tarlalele de vie, am efectuat alegerea soiurilor şi sorturilor
viticole. Numărul şi raportul dintre specii şi soiuri se determină conform condiţiilor raionale şi
locale.
În capitolul 6 am aflat eficienţa şi importanţa proiectului în organizarea teritoriului. Eficienţa
economică a proiectului de orgaizare a teritoriului se caracterizează prin indicii tehnico-economici.
Investitiile capitale care reprezintă totalitatea cheltuielilor necesare pentru a înfiinţa o plantaţie
multianuală. Investitiile capitale se recuperează cu procente de amortizare în timp. Cheltuielile de
producere sunt cheltuieli efectuate anual necesare pentru a produce un tip oarecare de producţie şi
se restituie îndată după realizarea producţiei.
Acest proiect a fost un exemplu pentru mine, aflând cum se operează cu solele, tarlalele şi
cum să proiectăm plantaţiile corect. Chiar dacă am găsit unele dificultăţi în acest proiect, totuşi am
găsit rezolvarea la toate problemele. Toate informaţiile ce le-am aflat în acest proiect de curs, vom
şti în proiectarea plantaţiilor viticole şi pomicole.

37
 Bibliografie

Proiectarea intragospodărească

Organizarea teritoriului

Internetul;

38