Om

Sunt, eu sunt o frunza verde.

Sunt, eu sunt un spic de grau.
Sunt, eu sunt un strop de apa.
Intr-o mare. Intr-un rau.
Ce-i o frunza verde-n codru!
Ce-i un spic de grau in lan!
Ce-i un strop de apa-n mare
Si in rau, si in ocean!
Frunza-i frunza langa frunza.
Langa spic e spicul spic.
Dar si stropul, ah, si stropul
fara mare e nimic.
Sunt o frunza, sunt un codru.
Sunt un spic si sunt un lan.
Sunt un strop si sunt o mare,
sunt un rau, un ocean.

Aici
Aici sunt toate pentru noi
si toate vin din vesnicie.
Din vesnicie ploua ploi,
izvoare murmura-n zavoi
aici sunt toate pentru noi.
Aici e Soarele strabun
un mar domnesc intotdeauna,
aici copiilor cei buni
bunicile povesti le spun
aici e Soarele strabun.
E nucul de la poarta bland
si adumbreste fruntea mamei;
se-asterne frunza la pamant,
o poarta catre iarna vant
e nucul de la poarta bland.
E blanda casa cu pridvor
in care canta o vioara;
cu ea ma stiu nemuritor,
cu ea mi-e neamul dor din dor
e blanda casa cu pridvor.

Radacini (2)
A cazut din nuc o nuca
si-a crescut un nuc din lut:
pelerin cu dor de duca,
intr-o noapte a crescut.
Gospodarul si nevasta
(oameni credinciosi, milosi)
au vazut minunea asta
si-au ingenuncheat, frumosi,
si au plans, si din genunchi
(cat au plans si s-au rugat)
radacini de nuc, manunchi,
le-au crescut
si i-au legat,
i-au invesnicit cu dor
de casa, necalator.