PIAŢA PRODUSELOR

ECOLOGICE:
CONSIDERAŢII TEORETICE

Masterand: Achiţei Vlăduţ

Specializarea: Horticultură ecologică

Anul: II

2017
 PIATA,PROSPECTAREA SI PREVIZIUNEA PIETEI PRODUSELOR AGRICOLE SI/SAU
AGROALIMETARE
1.Piata:caracteristici, structura, factori de influenta.
2.Piata firmei si piata de gros
3.Capacitatea, segmentarea, tipologia, gradul de concentrare si aria pietei.
4.Studiul cojunctural al pietei
5.Prospectarea pietei externe
6.Peviziunea pietei
7.Strategii de piata

1.Piata: caracteristici,structura, factori de influenta.

Considerate drept criterii ale unei piete perfecte - uniformitatea pretului in spatiu, timp si clasa
de calitate - se poate spune ca acestea corespund cu cele trei utilitati pe care marketingul le
genereaza determinand vanzarea unui produs: utilitate de spatiu, timp si forma.
Pietele agricole au particularitati ce tin de specificul concurentei, cerintele consumatorului,
gradul de atomizare a celor doua categorii de participanti, de faptul ca agricultura isi autoproduce
o parte din input-urile necesare, de specificul produselor destinate consumului, de legaturile cu
alte sectoare, de accentuarea procesului de internationalizare a pietelor, de gradul de organizare
economica si sociala a sectorului agroalimentar, de nivelul de dezvoltare economica a tarii etc.
Piata agricola se caracterizeaza prin:
- instabilitate,
-insecuritatea aprovizionarilor,
-incertitudinea vanzarilor,
-fluctuatii de preturi,
-mari dezechilibre cerere-oferta,
-acces diferit la piete si la asigurarea securitatii alimentare pentru anumite categorii de
populatie.

Oferta si cererea reprezinta componente esentiale ale mecanismului economic, care definesc
conceptul general de piata concurentiala. Facandu-se abstractie de amploarea domeniului de
manifestare si de tipul ei de functionare, piata este definita ca locul unde se intalnesc si se confrunta
oferta si cererea, aceasta tinzand sa se echilibreze, prin intermediul oscilatiilor preturilor.

Factori de influenta pe piata

Caracteristicile cererii de produse agroalimentare

- cererea de produse agricole de baza este putin elastica in raport cu preturile, pe termen scurt,
deoarece cresterile demografice si modificarile in modelele de consum alimentar sunt edificatoare
doar pe termen lung.

Consumatorii acorda o importanta redusa unui supliment de produse agroalimentare, in

comparatie cu alte produse. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru produse agroalimentare
este estimat a fi cuprins intre valorile 0,20-0,25, ceea ce inseamna ca pretul trebuie sa scada cu 40-
50% pentru o crestere suplimentara a cererii cu 10%. Inelasticitatea cererii se explica prin
diminuarea utilitatii marginale a consumatorilor manifestata fata de produsele agroalimentare.

- cererea de produse agricole este relativ stabila, daca nu au loc cresteri semnificative ale
veniturilor si explozii demografice;

- cererea de produse agroalimentare este continua, pe parcursul anului.

Caracteristicile ofertei de produse agroalimentare

- oferta de produse agricole are un caracter sezonier. Pentru asigurarea continua a pietei cu
produse agricole se recurge la mentinerea acestora in spatii de depozitare, in conditii de
microclimat sau la procesarea acestora prin conservare, transformare etc.;

- oferta de produse agricole este perisabila. Pentru prelungirea duratei de viata a produselor se
recurge la operatiile amintite mai sus, care presupun existenta unei logistici de distributie de-a
lungul filierei agroalimentare: depozite frigorifice, mijloace de transport dotate cu sistem frigorific,
silozuri etc.;

- oferta produselor perisabile este, in general, rigida, si se impune vanzarea rapida; pe termen
scurt, oferta este variabila in functie de factorii climatici si de nivelul stocurilor (pentru produsele
stocabile). Producatorii agricoli detin un control limitat asupra productiei. Inundatiile, seceta,
ingheturile tarzii de primavara, brumele timpurii de toamna si atacurile de boli si daunatori
determina reduceri de recolta;

- pe termen lung, oferta este, in general, stabila, depinzand de suprafata cultivata, numarul de
animale, randamentele medii pe unitatea de suprafata si pe cap de animal (si, implicit, de
tehnologiile folosite), efectele politicilor agricole etc.
Totodata, structurile organizatorice caracteristice fiecareia din cele trei stadii reflecta
în acelasi timp deosebiri esentiale în optica activitatii de marketing dar si de productie
agricola. In aceasta ambianta, prin intermediul pietei si al fluxurilor monetare, obiectivele de
marketing se întrepatrund în mod organic.

SISTEME DE FACTORI DE INFLUENTA AI ARIEI DE PIATA INDICATORI

SELECTATI
a. Mediul fizic
 Suprafata cadrului construit
 Numarul dotarilor urbane de importanta oraseneasca
 Densitatea locuintelor în principalele zone
 Perimetrul zonelor aglomerate ale orasului
 Numarul si amplasarea arterelor principale sau secundare de
circulatie

b. Mediul economic si social

 Factorii demografici ce influenteaza cererea populatiei;
  Factori socio-psihologici ce influenteaza comportamentul de consum a
populatiei;
 Numarul locuitorilor
 Numarul familiilor;
 Densitatea populatiei pe zone ale orasului;
 Structura populatiei;
 Ponderea populatiei ocupate;
 Veniturile banesti pe un locuitor;
 Bugetul de venituri si cheltuieli/familie;
 Nivelul consumului populatiei pe principalele grupe de marfuri;
 Numarul turistilor;
 Nivelul de trai;
 Bugetul de timp individual;
 Obiceiuri de cumparare
c. Mediul concurential
 Numarul vânzarilor de marfuri pe principalele tipuri de magazine
 Volumul vânzarilor de marfuri pe principalele tipuri de magazine
 Densitatea retelei comerciale pe principalele zone
 Gradul de dotare a populatiei cu retea comerciala
 Distanta dintre magazine si zonele de locuit

2. Piata firmei si piata de gros

Piata întreprinderii agricole/agroalimenatre constituie aria de actiune a acesteia, în care
firma patrunde cu produsele sale, cu marca sa, cu spiritul sau. Aceasta piata de
întreprindere exprima raporturile ce se formeaza între oferta proprie, alcatuita din unul
sau mai multe produse si cererea clentilor acestora. În cazul firmelor agricole/agroalimentare cu
grad ridicat de specializare, piata firmei se poate suprapune cu piata produsului.
Piata produsului poate fi definita prin gradul de penetrare a acestuia în consum, prin frecventa de
cumpararede catre consumatori, prin posibilitatile prezente si viitoare de valorificare etc.

Centru comercial agricol este locul unde se realizeaza concentrarea si confruntarea directa si
deschisa a cererii cu oferta de produse agricole (angrosisti si detailisti).
Este o forma moderna si eficienta de comert agricol, menita sa satisfaca cerintele de desfacere
a unei important volum din productia agroalimentara a unei zone.
Exista piete specializate pentru legume, fructe, peste, animale vii s.a. (pentru cereale - bursa
agricola).
La piata de gros, cumparatorii si vanzatorii negociaza liber – in prezenta marfurilor (bine
individualizate si in cantitati mari) - pretul de piata, se realizeaza controlul calitatii produselor,
impunerea anumitor standarde de calitate.
Avantajele folosirii acestui sistem:
- este o sursa de informatii privind cererea, oferta de produse (volum, structura, calitate) si
preturile practicate
- permite identificarea si contactul direct intre vanzatori si cumparatori, precum si negocierea
pretului de piata
 - pune la dispozitie (prin inchiriere) standuri pentru expunere, spatii de depozitare si pastrare
la rece a produselor, celule de coacere a bananelor, servicii (parcare, incarcare-descarcare,
transport, consultanta de specialitate, servicii bancare, vamale si postale, servicii ale laboratorului
de merceologie s.a.).
Piata este un serviciu public pentru comunitate (nu se implica ea insasi in comertul cu produse
agricole nu vinde si nu cumpara produse, ci presteaza servicii in favoarea participantilor la
schimburi) se autofinanteaza din vanzarea acestor servicii (in principal, din inchirierea spatiului).
Piata de gros Bucuresti, prima de acest gen din Romania (specializata in distributia de legume,
fructe si flori), a fost infiintata (ca societate comerciala pe actiuni) in1993, in cadrul unui proiect
finantat de BERD, cu asistenta tehnica din partea Guvernului Germaniei. Prima din cele patru hale
comerciale a fost deschisa in decembrie 1997. Proiectul a vizat, de asemenea, infiintarea a sase
centre de colectare a legumelor si fructelor in jurul Bucurestiului, constituirea de asociatii de
producatori in zonele de colectare, modernizarea a patru piete stradale in Bucuresti.

3. Capacitatea, segmentarea, tipologia, gradul de concentrare si aria pietei

Capacitatea pietei exprima dimensiunile cantitative ale fenomenelor de piata,

reflectând posibilitatea pietei de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fara a lua în
consideratie preturile. Studiul capacitatii pietei necesita luarea în considerare a urmatoarelor
trei
dimensiuni:
- piata reala a unui produs, formata din consumatorul produsului respectiv;
- piata potentiala sau posibila, formata din consumatorii relativi;
- piata teoretica a produsului, formata din consumatorii produsului si totalitatea
neconsumatorilor.
Capacitatea pietei poate fi caracterizata printr-o serie de indicatori globali si partiali.
-Îndicatorii globali caracterizeaza piata în ansamblul ei incluzând potetialul pietei
(marimea globala a cererii), marimea globala a ofertei, volumul pietei (dat de totalul
produselor si serviciilor vândute pe piata respectiva în urma confruntarilor cererii cu
oferta), gradul de saturare a pietei si consumul aparent.
-Indicatorii partiali adâncesc cunoasterea capacitatii pietei pâna la nivelul produselor si
întreprinderilor existente pe piata. Se pot prezenta: Piata produsului, Piata întreprinderii
( ce reflecta câmpul de actiune prin care întreprinderea patrunde pe piata cu produsele
sale ),Pozitia întreprinderii pe piata , etc.

Tipologia pietei
În functie de localizarea pietelor care concura la transferul produselor agricole si
agroalimentare din stadiul de productie la stadiul de consum, aceste piete pot fi grupate în
urmatoarele categorii:
- pietele produselor agricole de baza, la nivelul agriculturii;
- pietele produselor agroalimentare, la nivelul industriei alimentare;
- pietele de consum, la nivelul menajelor;
- pietele internationale pentru fluxurile de export si import, la nivel mondial.
 Acest sistem este complex si dinamic, care încadreaza multiple interdependente cu
pietele din amonte si din aval.

Structura pietei. Pietele pot fi structurate prin încadrarea în mai multe categorii,
dupa:
-locul de desfasurare a actelor de vânzare-cumparare (piata interna, piata externa),
- în functie de obiectul vânzarii-cumpararii (piata marfurilor, piata serviciilor),
- dupa natura produselor (piata mijloacelor de productie, piata bunurilor de consum), conform
repartizarii teritoriale a relatiilor de vânzare-cumparare (piata urbana, piata rurala, diferite piete
locale în special pentru bunurile de consum individual).
- dupa posibilitatile absorbtiei produsului de catre consumatori pe piata, existând astfel o piata
potential teoretica si o piata potential reala (care include ansamblul tuturor cumparatorilor de
a
absorbi produsul);
Un rol important revine cunoasterii cailor de extindere a pietei reale catre piata
potentiala si teoretica. O prima cale o constituie calea intensiva, care se refera la cresterea
intensitatii medii de consum, prin: consumul unor cantitati sporite din diferite produse,
înlocuirea
la termene mai reduse a produselor, folosirea mai frecventa a acestora etc ; calea extensiva
consta în cresterea numarului de consumatori prin atragerea neconsumatorilor relativi si
absoluti.

Dinamica pietei. Dimensiunile, structura si conditiile concrete de desfasurare a

fenomenelor de piata care se afla în continua schimbare. Aceasta se datoreste unor factori, cum
sunt: cresterea productiei de marfuri, cresterea veniturilor banesti ale populatiei, politica
preturilor, intensitatea consumului etc.Se poate arata ca dimensiunile pietei se caracterizeaza
printr-un anumit grad de mobilitate determinat de actiunea factorilor mentionati anterior.

Aria pietei caracterizeaza dimensiunile spatiale ale acesteia prin cunoasterea relatiei
piata-spatiu, având o importanta practica deosebita în fundamentarea urmatoarelor probleme:
structura ofertei si a cererii, amplasarea depozitelor, organizarea retelei de desfacere etc. Aria
pietei poate fi definita prin parametrii:
- gradul de penetratie al pietei, care exprima distributia teritoriala a actelor de piata, fiind în
functie de urmatorii factori: locul de desfacere a operatiilor de vânzare-cumparare, natura si
destinatia produsului, piata interna si externa etc. Poate fi exprimat printr-o serie de indicatori,
cum sunt: repartizarea teritoriala a vânzarilor de marfuri, densitatea retelei comerciale, gradul
de
solicitare a retelei comerciale etc.;
- gravitatea comerciala se refera la forta, posibilitatea sau gradul de atractie exercitat de
centrele
urbane asupra consumatorilor din zonele înconjuratoare;
- gradul de solicitare a retelei comerciale, face referiri la deplasarile cumparatorilor generate
de
atractia comerciala exercitata de centrele urbane sau chiar de anumite unitati comerciale;
- imaginea întreprinderii (produsului) se refera la prestigiul, reputatia acesteia, a produselor
sau
serviciilor sale, la modul cum sunt apreciate de consumatori. Poate varia între anumite extreme,
existând uneori situatii insuficient de clare (atunci când întreprinderea nu este cunoscuta),
datorându-se unei întelegeri gresite privind destinatia produselor fabricate

4.Studiul cojunctural al pietei

Conjunctura pietei, sub aspectul volumului, structurii si dinamicii sale, este exprimata
prin raportul între cerere si oferta, referindu-se atât la obiectul lor (produse, servicii, forta de
munca, tehnologii, capitaluri etc.), cât si la sursa de provenienta (de pe piata interna sau de pe
cea externa).
Factori ce influenteaza piata pot fi delimitati prin urmatorii:
- calitatea activitatii de distributie si valorificare;
- raportul dintre nevoile de consum si cererea de consum;
- politica economica a statului privind impozitele, taxele , autorizatiile de functionare,
licentele de fabricatie, standardele de calitate etc;
- elasticitatea cererii de consum în functie de nivelul pretului;
valoarea unicat a produsului;
- existenta pe piata a unui înlocuitor al produsului;
- dificultatea comparatiei calitatii unui produs cu cea a altui produs substituent;
- marimea cheltuielilor totale de achizitie a produsului în structura veniturilor banesti
ale cumparatorilor;
- avantajele finale privind costul total al produsului;
- participarea la cheltuili si a unei terte parti;
- asocierea produsului în utilizare;
- imaginea produsului si cheltuielile de promovare a produsului;
posibilitatile de stocare.

5.Prospectarea pietei externe

Cercetarea pietei se realizeaza printr-o activitate sustinuta de

marketing care, în ultimele decenii, s-a impus ca o conceptie si un sistem de
metode si instrumente de conducere a economiei prin luarea în considerare, în
mod prioritar, a problematicii pietei. Cunoasterea pietei presupune studierea
acesteia pe baza unui program care trebuie sa contina etapele cercetarii,
problematica si termenul în care trebuie parcursa fiecare etapa, precum si
cheltuielile necesare.
Etapele cercetarii pietei externe
Etapele cercetarii pietei externe pot fi sintetizate astfel:
• stabilirea obiectivelor cercetarii pietei externe: analiza situatiei
conjuncturale, segmentarea pietei, determinarea cotei de piata detinuta de o
întreprindere, elaborarea de previziuni în ceea ce priveste exporturile proprii,
politicile si reglementarile comerciale existente pe piata respectiva;
• identificarea si selectarea surselor de informatii. Sursele de informatii
se afla partial în întreprindere, unele se obtin din unitatile specializate din tara, iar
altele din surse externe;
 • selectarea metodelor de cercetare, care se face în functie de obiectivele
urmarite, de volumul si calitatea informatiilor, de caracteristicile fiecarei metode,
de pregatirea cercetatorilor si experienta acumulata în aplicarea tehnicilor de
cercetare;
• culegerea informatiilor, prin obtinerea datelor necesare pe diferite cai, si
anume prin observatii directe, studii, documentatii special comandate etc;
• prelucrarea informatiilor, care are drept scop transformarea lor pentru a
putea fi analizate si interpretate;
• analiza si interpretarea informatiilor, care constituie suportul
fundamentarii deciziilor;
• redactarea studiului de piata, prezentarea într-o forma sintetica a
concluziilor si propunerilor.

Etapele cercetarii pietei externe

Metode de cercetare a pietei.
In cercetarea pietelor externe se folosesc diferite metode, printre care mentionam:
> Metoda balantelor si conturilor nationale. Balantele statistice sintetizeaza,
intr-un sistem de tabele, prin indicatori statistici, informatiile necesare
caracterizarii procesului complex de reproductie materiala pe o perioada limitata,
de regula un an.
In prezent, în diferite tari ale lumii se folosesc mai multe tipuri de balante: balanta
legaturilor dintre ramuri; diverse balante pe produse; balanta platilor externe;
balanta de comert exterior etc.

6.Previziunea pietei
PREVIZIUNEA PIETEI RODUSELOR AGRICOLE
SI AGROALIMENTARE
Previziunea pietei : continut, factori de influenta,tipuri de previziune, orizontul de previziune,
intervalul depreviziune, modelul economico-matematic de previziune
Previziunea fenomenelor de piata este strâns legata si de evolutia înviitor a productiei agricole,
care reprezintasursa de baza a ofertei.Cunoasterea tendintelor de viitor în realizarea produselor
agricole si agroalimentare trebuie sa se bazeze pe multitudinea factorilor de influenta, care se pot
grupa în doua mari categorii :exogeni si endogeni.Complexitatea factorilor
si modalitatile de clasificare a acestora, formeaza un adevarat evantai, cu numeroase
legaturi.Procesul de previziune se bazeaza pe calcule si analiza stiintifica.De aceea, metodele
cantitative, cât si modelele economico-matematice de previziune, trebuie sa fie privite doar ca
mijloace de prelucrare sistemica a informatiilor, fara a se substitui procesului de analiza.
Previziunea,ca parte integranta a procesului de management,îndeplineste mai multe functii:
-cercetarea si descoperirea tendint elor fenomenelor de piata(evolutia viitoare a cererii si a
ofertei, a pret urilor, etc.,
-stabilirea posibilitatilor,conditiilor si mijloacelor de realizare a unor programe care sa
raspunda tendintei);
-estimarea actiunilor viitoare, elaborarea altor alternative, determinarea obiectivelor viitoare;
-asigurarea parametrilor necesari analizei economice, ca elemente de apreciere si ierarhizare a
alternativelor, în vederea adoptarii unor decizii optime de prevedere.
 Previziunea reprezinta o extrapolare a situatiilor viitoare pe baza unor evolutii anterioare, care
se poate corecta cu ajutorul unor parametri ce masoara ultimele realizari si descoperiri stiintifice
în domeniul analizat.În functie de modul de formulare, previziunile pot fi:
• punct, care se refera la estimari ale evolutiei fenomenelor de piata sub forma unei cifre
(exemplu: în anul 2007, în România,consumul mediu anual de carne pe locuitor va fi de 70 kg);
•interval , care evidentiaza evolutia fenomenelor între anumite limitesau intervale (exemplu:
în anul 2007, în România, consumul mediuanual de carne pe locuitor va ajunge la 65-75 kg);
•termen, care prezinta evolutia fenomenelor în cadrul unui intervalde timp (exemplu: în
perioada 2004-2007, în România, consumulmediu anual de carne pe locuitor va marca o crestere
de 30-40 %fata de anul 2000).
Dupa modul de exprimare, deosebim urmatoarele tipuri de previziune:

 previziuni cantitative, care indica valori absolute;

 previziuni calitative, care exprima tendinte si orientari ale pietei;
Dupa modul de abordare a fenomenelor de piata ,previziunile pot fi:
 exploratoare, care prezinta probabilitatea evolutiei viitoare fenomenelor de
piata;
 normative,se bazeaza pe existenta unor norme pentru a defini limitele
viitoare ale fenomenelor de piata;

7.Strategii de piata
Strategiile în domeniul produsului agroalimentar, sunt considerate urmatoarele:
- penetratia produsului agroalimentar pe o piata existenta, prin valorificarea mai completa
a posibilitatilor de desfacere;
- desfacerea produsului existent pe noi piete, prin identificarea unor noi consumatori care
ar putea utiliza produsul respectiv;
- extinderea desfacerii produsului pe piata agroalimentara existenta prin modernizari si
îmbunatatiri ale carcteristicilor si performantelor;
- diversificarea produsului prin lansarea de noi produse;
- diferentierea produsului agroalimentar prin adaptarea la nevoile consumatorilor.

Strategii în domeniul publicitatii, promovarii si vânzarii produselor agroalimentare, se

pot mentiona :
- stimularea cererii directe ( strategie prin care se urmareste realizarea de vânzari
imediate, prin atragerea consumatorilor potentiali spre achizitionarea anumitor produse de
utilitate urgenta ) ;
-crearea unui climat favorabil cumpararii;
- stimularea vânzarilor în perioadele de cerere scazuta ;
- promovarea selectiva a vânzarilor prin actiuni publicitare;
- promovarea extensiva a vânzarilor prin actiuni publicitare în cadrul mai multor
segmente ale pietei agroalimentare;

Strategii în domeniul distributiei produselor agroalimentare, se pot enumera:

- d. directa prin reteaua proprie existenta;
 - d. directa printr-o noua retea agroalimentara proprie;
- d. prin reteaua intermediarilor se impune când producatorul nu dispune de retea proprie

Piaţa produselor ecologice

Agricultura ecologică se bazează pe cunoştinţe fundamentale de ecologie, agroecologie şi

protecţia mediului, fără de care dezvoltarea acesteia nu ar fi posibilă-
Obiectul ecologiei în formează studiului ecosistemului, care poate fi considerat ca o unitate
fundamentală de structurare a naturii, care integrează o comunitate vie cu mediul fizic pe care îl
ocupă şi în care există un permanent flux de energie.
Produsele ecologice vor fi cele mai indicate pentru a satisface noile exigenţe ale calităţii, de
securitate şi de respect faţă de natură. Acest fenomen este deosebit de bine scos în evidenţă de tipul
procesului de producţie din agricultură, care elimină folosirea produselor chimice de sinteză. În
schimb, adepţii agriculturii biologice aplică metode bazate pe reciclarea materiilor organice
naturale şi rotaţia culturilor în asolament.
Consumatorii produselor ecologice îşi bazează opţiunea lor pe posibilitatea evitării riscurilor
de îmbolnăvire, pe respectul faţă de mediul natural, pe regăsirea gusturilor pentru produsele
naturale, etc.
Interesul pentru produsele ecologice a crescut în majoritatea ţărilor europene, cât şi în alte ţări.
Din datele publicate recent în literatura de specialitate, rezultă că la nivel mondial, suprafaţa
culturilor ecologice a ajuns la circa 16 milioane ha, din care 3,7 milioane ha se cultivă în ţări ale
Uniunii Europene, existând peste 130000 agricultori care practică agricultura biologică.
În Codexul alimentarius sunt evidenţiate o serie de obiective la care trebuie să contribuie
agricultura ecologică:
 Creşterea biodiversităţii pe ansamblul sistemului de producţie ecologică;
 Creşterea activităţii biologice a solului
 Menţinerea pe termen lung a fertilităţii solului;
 Reciclarea deşeurilor de origine vegetală şi animală
 Extinderea folosirii resurselor regenerabile în sistemele agricole organizate la nivel
local
 Promovarea utilizării raţionale a solului, apei şi a aerului şi reducerea cât mai
accentuată a tuturor formelor de poluare provocate de cultivarea plantelor şi de
creşterea animalelor;
În cadrul agriculturii ecologice, menţinerea şi restaurarea fertilităţii şi a activităţii
microbiene a solului trebuie să fie asigurată cu ajutorul culturilor de leguminoase, a
îngrăşămintelor verzi şi a plantelor cu sistem radicular bine dezvoltat, în cadrul unei rotaţii
anuale.
Protecţia plantelor împotriva bolilor şi dăunătorilor, cât şi combaterea buruienilor
trebuie să se facă evitând, pe cât posibil, folosirea produselor fitosanitare. Totuşi, sunt
admise în caz de pericol imediat, unele produse fitosanitare.