Sunteți pe pagina 1din 93

PARTEA I PIAA PRODUSELOR AGROALIMENTARE Introducere Capitolul I. Piaa i produsul 1.1. Piaa 1.2.

Produsul i ciclul de via al produsului 1.3. Produsul agroalimentar 1.4. Piaa produselor agroalimentare Capitolul II. Cererea i oferta de produse agroalimentare 2.1. Cererea de produse agroalimentare 2.2. Oferta de produse agroalimentare 2.3. Reacia ntre cerea i oferta de produse agroalimentare Capitolul III. Dimensiunile pieei produselor agroalimentare 3.1. Necesitatea cercetrii pieei 3.2. Capacitatea pieei produselor agroalimentare 3.3. dimensiunea pieei produselor agroalimentare 3.4. Segmentarea pieei produselor agroalimentare Capitolul IV. Comercializarea pe piaa produselor agroalimentare 4.1.Caracteristicile comerului cu produse agroalimentare 4.2. Comerul en-gross cu produse agroalimentare 4.3. Comerul en-datail cu produse agroalimentare Capitolul V. Agribusiness-ul 5.1. Consideraii generale 5.1.1. Filiere agroalimentare 5.2. Structura agribusiness-ului 5.2.1. Sistem amonte asigurarea resurselor n agricultur 5.2.2. Sistem aval - comerul agroalimentar 5.2.3. Distribuia produselor alimentare 5.2.4. Reele alimentare. Preurile produselor agroalimentare 5.2.5. Consideraii privind sistemul de comercializare al produselor agroalimentare 3 5 5 6 10 11 13 13 17 18 20 20 21 22 23 25 25 28 30 31 31 33 36 39 42 52 55 55

PARTEA a II-a Capitolul I. PIAA FRUCTELOR 1.1. Noiuni introductive 1.1.1.Clasificarea fructelor 1.1.2. nsuiri de calitate ale fructelor 60 60 60 60

1.2.

Piaa fructelor 1.2.1. Factori care influeneaz consumul fructelor 1.2.2. Caracteristici ale pieei fructelor 1.2.3. Politica de produs 1.2.4. Politica de pre 1.2.5. Politica promoional 1.2.6. Sezonalitatea i dinamica pieei fructelor Evoluia pieei fructelor n Romnia 1.3.1. Producia total de fructe 1.3.2. Cererea i oferta de fructe n Romnia 1.3.3. Preurile 1.3.4. Consumul de fructe Piaa internaional 1.4.1. Producia 1.4.2. Comerul

62 62 62 64 66 67 68 70 70 71 71 73 75 75 76

1.3.

1.4.

Capitolul II. PIAA CRNII 2.1. Introducere 2.2. Carnea de bovine 2.3. Carnea de porc 2.4. Carnea de pasre Concluzii Bibliografie

79 79 80 84 87 92 93

INTRODUCERE Lucrarea de fa sintetizeaz principalele probleme privind piaa produselor agroalimentare. Pentru a cunoate piaa produselor agroalimentare se impune nevoia de a privi ntreprinderea agroalimentar prin prisma particularitilor sale, ca un sistem complex i dinamic, ntr-o continu interaciune cu mediul ambiant, ceea ce accentueaz caracterul de sistem deschis. n economie piaa este neleas ca fiind reeaua relaiilor care se formeaz ntre cei care schimb i care sunt n comunicaie strns prin orice mijloc. Piaa este reprezentat de toi clienii poteniali care au aceiai nevoie sau dorin i care sunt dispui s ofere aceste resurse n schimbul a ceea ce doresc. Piaa s-a extins i s-a diversificat n concordan direct cu dezvoltarea produciei i cu creterea randamentului acesteia. ntreprinderea agroalimentar este un sistem organizat de elemente interconectate care ndeplinesc anumite funciuni. Managerii trebuie s aleag cele mai potrivite variante de integrare a tuturor compartimentelor n cadrul ntreprinderii agroalimentare i a acesteia n mediu, care evolueaz continuu i la provocrile cruia trebuie s rspund.. Pentru a-i realiza misiunea i scopurile propuse ntreprinderea agroalimentar i ia din mediu resursele necesare pe care le transform n produs. Organizarea folosirii mijloacelor de producie n ntreprinderile agricole poart amprenta particularitilor proceselor biologice care se mpletesc cu cele de producie ct i a riscului mai accentuat pe care l ofer mediul ambiant, dect firmelor industriale. Piaa n care acioneaz ntreprindere agroalimentar se afl ntr-o continu micare. Aceast micare se refer la: modificarea dimensiunilor pieei, schimbarea structurii sale interne, mutaii n spaiul pieii agroalimentare. Cercetarea relaiei pia economico-geografic prezint importan practic att pentru productorii agricoli ct i pentru comerciant. Dimensiunea spaial a pieei agroalimentare este dat de: gradul de concentrare a pieei, migraia cererii de mrfuri i gradul de solicitare a reelei comerciale. Piaa pe care se tranzacioneaz produsele agricole n relaiile economice internaionale este considerat piaa produselor de baz. Relaiile dintre cererea i oferta de produse agroalimentare este considerat o latur fundamental a funcionalitii pieei produselor agricole-preul rezultat din aceast confruntare ,n stadiul unui echilibru ntre cerere i ofert, aer denumirea de pre de echilibru sau pre unic. Capacitatea pieei exprim dimensiunile cantitative ale fenomenelor de pia, reflectnd posibilitatea pieei de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fr a lua n consideraie preurile. Pentru acest motiv este necesar a afi evaluat capacitatea pieei n limitele creia urmeaz a se desfura activitile de marketing. n marketing, piaa nu poate fi cunoscut i neleas ca fiind o entitate global i nedifereniat, ci dimpotriv ca una structurat pe anumite tipuri sau grupuri de clieni, omogene sub aspectul caracteristicilor de consum i utilizare. Aceste grupuri sau clase tipice poart denumirea de segmente de pia. Comercializarea produselor agroalimentare presupune contientizarea asupra urmtorilor factori: nevoile consumatorilor, caracteristicile agenilor economici care particip la schimbul i transformarea produselor agricole, tehnicile comerciale respectiv acele mijloace ce pot fi folosite de un agent economic pentru a influena piaa. Cererea de consum este o categorie economic a pieei reprezentnd forma de manifestare a nevoii sociale, solvabile, ea exprim nevoile pentru care exist posibiliti reale de satisfacere. Cererea de consum poate fi studiat n funcie de: dimensiunea produs; dimensiunea grup de

consumatori; dimensiunea timp. Comercializarea en-gros cuprinde toate activitile implicate n comercializarea produselor i serviciilor ctre acele firme care le cumpr pentru a le vinde sau utiliza n scopuri de afaceri. Comerul en-gros este realizat de ansamblul agenilor economici care au activiti de distribuie cu ridicata, adic firmele care se afl n primul rnd n activitatea de comer cu ridicata. Acelai lucru se ntmpl i n comerul cu produse agroalimentare, engrositii de produse agroalimentare se afl ntre productorii agricoli i comercianii en-detail. Comerul en-detail cu produse alimentare este o important component a procesului de distribuie pentru c include toate activitile implicate n vnzarea produselor sau a serviciilor direct ctre consumatorii finali, pentru a fi folosite de acetia n scop personal i nu n interes de afaceri. Agribussiness-ul este definit ntr-un sens larg, el cuprinde activiti care confer agriculturii resursele necesare situate n amonte de agricultur ct i activitile din aval adic prelucrare, distribuie i comercializarea produselor agroalimentare.

CAPITOLUL I PIAA I PRODUSUL 1.1. Piaa Piaa este locul de ntlnire, dintre oferta vnztorilor i cererea cumprtorilor, prima fiind forma de manifestare a produciei n condiiile economiei de schimb, a doua exprimnd nevoile umane solvabile, nsoite deci de capacitatea oamenilor de a cumpra mrfurile oferite i convenabile lor.1 n economie piaa este neleas ca fiind reeaua relaiilor care se formeaz ntre cei care schimb i care sunt n comunicaie strns prin orice mijloc (R. Barre)2 Potrivit lui Benoum3 piaa se poate defini ca ansamblul care consum sau este susceptibil s consume un produs sau un serviciu dat ntr-o zon geografic determinat. Piaa - susine Philip Kotler4 - este reprezentat de toi clienii poteniali care au aceeai nevoie sau dorin i care sunt dispuse s ofere aceste resurse n schimbul a ceea ce doresc. Potrivit lui M. Didier5 piaa apare ca un ansamblu de mijloace de comunicaii prin care vnztorii i cumprtorii se informeaz reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acetia au nevoie, despre preurile pe care le cer i pe care le propun pentru ca tranzaciile dintre ei s se ncheie. La origine, termenul de pia nseamn locul (de pild, piaa unui sat) n care se adunau cumprtorii i vnztorii pentru a face schimb de bunuri.6 Oamenii de afaceri utilizeaz frecvent termenul de pia atunci cnd se refer la diverse grupuri de clieni. Ei au n vedere anumite piee de nevoi (precum piaa persoanelor au nevoie de alimentaie dietetic), piee de produse (piaa produselor de nclminte) piee demografice (piaa populaiei tinere) sau piee geografice (piaa francez). Uneori, prin extensie, noiunea acoper i grupuri oare nu. cuprind numai clientela, cum ar fi piaa celor cu drept de vot, piaa forei de munc etc. Piaa s-a extins i s-a diversificat n concordana direct cu dezvoltarea produciei i cu creterea randamentului acestuia. Ca urmare, piaa contemporan este foarte complex i eterogen. Principalele criterii de clasificare a pieelor i formelor de pia, dup fiecare criteriu, sunt n mare, cele ce urmeaz. 1. Dup natura economic a bunurilor ce fac obiectu1 tranzaciilor: piaa satisfactorilor (bunuri corpora1e, de folosin zilnic), bunuri de folosin ndelungat, (servicii de consum personal); piaa prodfactorilor (piaa resurselor naturale, piaa capitalurilor, piaa muncii, piaa informaiei, piaa serviciilor
1 2

Ni Dobrot, Economie politic, Editura Economic, 1997, pag 54 R. Barre, Economie politic, PUF, 1963, citat de Benoum M, marketing Savoirs et Savoir Faire, Economica, 1999 3 Benoum M, Marketing Savoirs et Savoir Faire, Editura Economica 1991, citat de C. Negru, Iniiere n marketing, Editura Augusta, 1997, pag.61 4 Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 40 5 Didier Michel, Economie: regulile jocului, Editura Academiei Romne, Bucureti, 1990, citat de Ni Dobrot, Economie politic, Editura Economic, 1997, pag 54 6 Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag.41

manageriale, piaa de marketing etc). 2. Dup forma obiectelor schimbate: piee omogene i piee eterogene, piee uniforme i piee diversificate. 3. In funcie de existena sau n absena obiectelor (bunurilor) n momentul tranzaciei: piaa real, cererea i oferta de bunuri de consum i factori de producie; piaa fictiv (burs), cererea i oferta de titluri de proprietate asupra acestora. 4. Dup cadrul desfurrii relaiilor de schimb se disting: piee locale, piee zonale, piee urbane; piee regionale; piee naionale; piee intemaionale i piaa mondial (unic i inseparabil).. 5. Dup timpul n care se desfoar obiectul tranzacional ctre cumprtor: piaa la vedere, piee disponibile s livreze, piee la termen. 6. Dup locul unde se desfoar actele de vnzare - cumprare se disting: piee intene, piee externe. Totalitatea pieelor externe alctuiesc piaa internaional. Suma tuturor actelor de vnzare-cumprare efectuate att n interiorul ct i n exteriorul granielor naionale reprezint piaa mondial. 7. In funcie de raportul dintre cererea i oferta unui bun, a unei categorii de bunuri: piaa vnztorului (absorbia); piaa cumprtorului (presiunea). 8. Dup gradul de cunoatere a mediului economic de ctre subiecii pieei: piaa transparent (toi participanii pot cunoate i cunosc efectiv factorii pieei); piaa caracterizat prin opacitate (agenii pieei sunt prost informai despre mecanismul ei). 9. Dup numrul, dimensiunea i puterea economic, a participanilor: atomicitatea oare semnific faptul c subiecii pieei sunt de aceeai importan; molecu1aritatea care sugereaz ideea de grupare a agenilor pieei ceea ce face ca participanii s fie egali. 10. Dup numrul ofertanilor i cumprtorilor se disting: - monopolul: un singur ofertant i o mulime de cumprtori; - monopsonul: un singur cumprtor i o mulime de ofertani; monopolul bilateral: un singur ofertant i un singur cumprtor; oligopolul: civa ofertani i o mulime de cumprtori; - oligopsonul: civa cumprtori i o mulime de ofertani; 1.2 Produsul i ciclul de via al produsului n accepiunea de marketing produsul reprezint ansamblul elementelor care declaneaz cererea, ansamblul care nglobeaz, pe lng forma material (substana) a acestuia, ntreaga ambian care-l nconjoar, alctuit dintr-o gam tot mai larg de elemente corporale. Produsul cuprinde ideea care-i d forma, modul de prezentare, canalele de distribuie, pre, calitate, prestigiul pe care-l ofer productorul i comportamentul vnztorului. Deci, produsul reprezint instrumentul concret de satisfacere a nevoilor de consum. n accepiunea de marketing, componentele care definesc un produs, se pot grupa astfel componente corporale cuprind caracteristicile merceologice ale produsului i ambalajului su determinate de substana material a acestora i utilitate. Se ncadreaz aici dimensiunile produsului, forma, culoare, structura i coninut, greutate, rezisten la aciunea factorilor de mediu etc. componente corporale cuprind elementele ce nu au un suport material nemijlocit,

cum sunt : numele i marca, instruciuni de utilizare, preul, licena de fabricaie sau comercial, termen de garanie, vrst etc. comunicaiile privitoare la produs cuprind ansamblul informaiilor transmise de productor sau de distribuitor, cumprtorului potenial imaginea produsului - sinteza reprezentrilor mintale de natur cognitiv, afectiv, social i personal a produsului n rndul cumprtorilor. Este o component motivaional de natur subiectiv, ea este rezultatul felului n care un produs sau o marc se percepe de utilizatorii sau consumatorii si. Se vorbete i despre o teorie a imaginii produsului concretizat prin unele principii i anume: deciziile de cumprare sunt determinate de imagine, care este rezultatul unor procese psihice i a experienei orice informaie nou poate modifica imaginea, caracteristicile pariale pot influena imaginea global a produsului i chiar imaginea ntreprinderii productoare. Modalitile de concepere i realizare material a bunurilor destinate pieei dau conturul politicii de produs. Aceast politic reflect opiunea ntreprinderii n privina bunurilor i serviciilor, care fac obiectul activitii sale. Productorii trebuie s cunoasc, nainte de diversificarea sortimental existent, att preferinele viitoare ale consumatorilor ct i condiiile de rentabilitate a diversificrii i nnoirii sortimentale a produciei. Marketingul prin metodele i tehnicile sale trebuie s ajute productorii n stabilirea strategiei produciei pentru ca aceasta s fie competitiv n majoritatea situaiilor produsul nu este singur, el se ncadreaz ntr-o anumit gam de produs. Acesta reprezint o grup de bunuri ce se nrudesc prin caracteristici similare privitoare la materia prim folosit pentru obinerea lor, prin tehnologia de fabricaie sau prin destinaie. n cadrul gamei se disting mai multe linii de produs. Linia semnific un grup omogen de produse sub aspectul materiei prime sau tehnologiei de fabricaie (salamuri uscate, crnai, brnzeturi fermentate, legume n sare etc.). Pornind de la aceste elemente, dimensiunile gamei de produse (sortimentale) se pot defini prin: - lrgimea gamei, dat de numrul de linii de produse ce o compun (produse din lapte - lapte pasteurizat, iaurt, brnzeturi, smntn, fric etc.); - profunzimea gamei dat de numrul de produse distincte pe care le conine o linie (lapte pasteurizat - normal, condensat, dietetic, brnzeturi - dulci, fermentate, srate etc.); - lungimea gamei - este dat de numrul produselor tuturor liniilor. Aceast dimensiune semnific suprafaa pe care o acoper o gam de produse n satisfacerea unei anumite trebuine. Dimensiunile gamei sortimentale servesc la aprecieri comparative pentru dou ntreprinderi, care produc aceleai produse ct i pentru comparaii ale ofertei de bunuri destinate acelorai trebuine. Ele reprezint n acelai timp i puncte de reper, pentru posibile strategii de produs ce pot fi adoptate de productori. nlocuirea gamei de produse existente, schimbarea proporiei dintre sortimente este determinat i de faza din ciclul de via al produsului. Ciclul de via al produsului Pe parcursul vieii unui produs, o firm i formeaz strategia de marketing de mai multe ori.1 Acest lucru este determinat nu numai de concuren, ci i de modificarea intereselor i a cerinelor cumprtorilor fa de produs. Iat de ce, firma trebuie s elaboreze
1

Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 446

strategii adecvate fiecrei etape din ciclul de via al produsului. Ciclul de via al produsului este un concept de marketing important, ce reflect evoluia unui produs n raport cu celelalte produse concurente. Gndirea de marketing nu trebuie s nceap cu produsul sau cu o clas de produse, ci cu nevoia. Produsul reprezint una din multiplele soluii de satisfacere a unei nevoi1 n cadrul unui ciclu dat al cererii de tehnologie, exist o succesiune de forme ale produsului care satisfac al momentul respectiv nevoia. Se poate concluziona c, dac o firm se concentreaz exclusiv asupra ciclului de via a propriei sale mrci, nu-i poate forma o imagine de ansamblu asupra ciclului de viat al produsului. Firmele trebuie s decid n ce tehnologie s investeasc i cnd s adopte una nou. In ziua de azi, firmele au la dispoziie mai multe tehnologii, dar nu pot investii n toate. Ele trebuie s mizeze pe cea care va satisface cel mai bine cererea. Ele pot investi totul ntr-o singur tehnologie sau cte puin n mai multe. n al doilea caz, firmele au slabe anse de a deveni lideri pe pia. Firma - pioner care mizeaz totul pe tehnologia ctigtoare are anse de a obine ntietate pe pia. Astfel, firmele trebuie s aleag cu atenie domeniile strategice de afaceri n care urmeaz s opereze. A spune c un produs are un ciclu de viat nseamn a afirma c: - el are o via limitat; - vnzarea produsului trece prin diferite faze, fiecare ridicnd anumite probleme vnztorului: - profiturile sunt mai mari sau mai mici n anumite etape ale ciclului de via al produsului; - el necesit aplicarea unor strategii de marketing, financiare, de producie, de achiziie i de personal diferite, n funcie de fiecare etap a ciclului su de viat. Fazele ciclului de via ale unui produs sunt: - introducerea pe pia; - creterea; - maturitatea; - declinul. Etapa de lansare Atunci cnd se lanseaz un produs conducerea de marketing poate stabili un nivel ridicat sau sczut pentru fiecare variabil de marketing, respectiv pentru pre, promovare, distribuie i calitatea produsului.2 Lund n considerare numai preul i promovarea, conducerea poate alege una din urmtoarele patru strategii: Strategia de fructificare rapid a avantajului de pia, presupune lansarea noului produs 1a un pre ridicat i cu un efort susinut de promovare. Firma practic un pre mare pentru a obine un profit brut unitar ct mai substanial. Ea investete masiv n promovare pentru a-i convinge pe consumatori de calitile produsului. Strategia de fructificare lent a avantajului de pia, presupune lansarea noului produs la un pre ridicat i cu un efort de redus de promovare. Preul ridicat ajut la obinerea unui profit brut unitar ct mai mare, iar efortul sczut al promovrii menine cheltuieli de marketing 1a un nivel redus Strategia de ptrundere rapid pe pia presupune lansarea produsului la un pre sczut i cu cheltuieli mari de promovare. Prin aplicarea aceste strategii se are n vedere o ptrundere foarte rapid pe pia i obinerea acelei mai mari cote de pia.
1 2

Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 447 Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 454

Strategia de ptrundere lent pe pia presupune lansarea noului produs la un pre sczut i cu cheltuieli mici de promovare. Preul sczut ncurajeaz rapida acceptare a produsului, firma meninnd costurile de promovare la un nivel Sczut pentru a realiza profit net ridicat. Etapa de cretere. Etapa de cretere este marcat de o cretere rapid a vnzrilor. Pe pia intr noi concureni atrai de posibilitile mari de producie i de obinere a profitului. Acetia vin cu produse avnd caracteristici noi cresc numrul punctelor de distribuie. Profiturile cresc n aceast etap, deoarece costurile de promovare se repartizeaz la un volum mai mare de vnzri iar costurile unitare de producie scad mai repede dect preurile n aceast etap firma utilizeaz urmtoarele strategii: - firma mbuntete calitatea produsului, adugnd noi caracteristici i mbuntind stilul; - firma adopt noi modele i o serie de produse strategice; - ptrunde pe noi segmente de pia; - realizeaz o mai bun acoperire a pieei cu produse, folosete noi canale de distribuie; - scad preurile pentru a-i atrage pe cumprtorii mai sensibili la pre.

Etapa de maturitate. La un moment dat rata de cretere a vnzrilor va ncepe s scad i produsul va intra n etapa de maturitate relativ. Etapa maturitii se poate mpri n trei faze. n prima faz, ceea a maturitii n cretere, rata de cretere a vnzrilor ncepe s scad. n faza a doua, cea a maturitii stabile volumul vnzrilor pe cap de locuitor. Se stabilizeaz ca urmare a saturrii pieei. n faza a treia cea a maturitii n declin, nivelul absolut al vnzrilor ncepe s scad, iar consumatorii i ndreapt atenia spre alte produse i nlocuitori. Marketerii trebuie s analizeze sistematic strategiile de pia, de produs precum i modificrile mixului de marketing. - Modificarea pieei: Firma ar trebuie s ncerce s extind piaa de desfacere a mrcii sale ajunse n stadiul maturitii acionnd asupra celor doi factori care determin volumul vnzri1or.1 Volumul vnzrilor = numrul utilizatorilor mrcii x rata medie a utilizrii. - Modificarea produsului. Managerii ncearc s stimuleze vnzrile modificnd caracteristicile produsului. Aceasta se poate face n mai multe moduri:2 a) Strategia mbuntirii calitii are drept scop creterea performanelor funcionale ale produsului durabilitate, siguran. vitez gustul. b) Strategia mbuntirii caracteristicilor, are drept scop adugarea de noi Caracteristici care sporesc posibilitile de utilizare, sigurana i folosirea uoar a produsului. c) Strategia mbuntirii stilului - are drept scop creterea atraciei estetice a produsului. - Modificrile mixului de marketing. Directorii de produs ar putea ncerca s stimuleze vnzrile i prin modificarea unuia sau mai multor elemente ale mixului de marketing. Etapa de declin. Vnzrile celor mai multe forme i mrci de produse scad n cele din urm. Declinul poate fi lent sau rapid. Vnzrile pot s tind spre nivelul zero, sau se pot
1 2

Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 461 Philip Kotler, Managementul Marketingului, Editura Teora, Bucureti, 1998, pag. 461

stabiliza la un nivel sczut. Pe msur ce vnzrile i profiturile scad, unele firme ies pe pia, cele rmase putnd reduce numrul ofertelor. Este posibil ca aceste firme s se retrag de pe segmentele de pia mai mici i din cadrul canalelor de distribuie mai slabe reducnd bugetul de promovare iar ulterior i preurile. Strategiile folosite n aceast etap sunt: identificarea produselor slabe elaborarea strategiei de marketing i decizie de renunare. 1.3. Produsul agroalimentar Produsul agricol pentru a deveni un produs alimentar este necesar s sufere urmtoarele schimbri: - schimbare a formei - schimbare n spaiu; - transformare n timp; - schimbare de proprietate; n sfera pieelor agricole pentru valorificarea produselor agricole se pot distinge mai multe criterii de clasificare dintre care se pot aminti urmtoarele: 1) Dup proveniena produsului respectiv se disting: produse ale culturilor cerealiere i tehnice, produse hortiviticole, produse animaliere, produse agricole secundare. 2) Din punct de vedere al prii din plant care se consum produsele agricole se mpart n: fructe, semine, frunzele, inflorescena, tulpini, rdcini, tuberizate. 3) Din punct de vedere a gradului de maturitate produsele agricole vegetale se pot mpri n grupe dup faza de maturitate astfel: maturitatea de recoltare, maturitatea de consum, maturitatea comercial, maturitatea tehnic, maturitatea fiziologic. 4) Din punct de vedere al gradului de perisabilitate produsele sunt grupate n patru categorii astfel: - produse foarte uor perisabile - produse uor perisabile - produse perisabile produse rezistente 5) Din punct de vedere comercial produsele se pot clasifica avnd ca principal criteriu data apariiei pe pia. Din acest punct de vedere se folosesc terminologii: trufandale produse horticole: de var, de toamn, de iama. Uneori n locul denumirilor de mai sus se folosesc denumirile: extratimpurii, timpurii, trzii. 6) Clasificarea produselor agricole n practica comercial. Legat de acest criteriu produsele agricole se mpart n urmtoarele grupe principale: mrfuri cerealiere finoase, zahr, miere, produse zaharoase, alcoolul i buturile alcoolice i nealcoolice, stimulente i condimente, grsimile, laptele i produsele lactate, oule, carnea i produsele din carne., petele i produsele din pete, legumele i fructele proaspete i conservate. 7) Din punct de vedere al gradului i posibilitilor de transformare se disting: produse agricole brute, produse alimentare intermediare, produse agroalimentare. 8) Avnd n vedere legturile existente ntre produsele agroalimentare n sfera consumului, acestea pot fi considerate: produsele independente ntre ele; produse substituibile; produse complementare.

10

1.4. Piaa produselor agroalimentare Piaa reprezint sfera economic n care producia de mrfuri apare sub forma de ofert, iar nevoile de consum sub form de cerere de mrfuri. n literatura de specialitate piaa este neleas ca sfera economic a confruntrii la un moment dat, a cererii i ofertei unui anumit bun sau serviciu i realizarea lor sub forma actelor de vnzare cumprare. 1 n cadrul unei economii naionale pot exista i funciona urmtoarele tipuri de piee: piaa bunurilor i a serviciilor, piaa capitalurilor, piaa muncii, piaa titlurilor de valoare, piaa monetar. n analiza i evaluarea performanelor agromarketingului un rol important l are criteriul conceptual al pieei perfecte. Noiunea de pia perfect poate fi extins pentru cuprinderea unei perioade de timp atunci cnd pe piaa respectiv cererea i oferta nu se schimb iar preui rmne uniform. Oferta cantitativ a unui produs pe piaa de desfacere depinde, n primul rnd, de beneficiul pe care-l va realiza ntreprinztorul. Oferta pe piaa produselor de baz din agricultur este dispersat i cantitativ neregulat. Deoarece ctigul poate fi influenat prin schimbrile costurilor i preurilor se consider c principalele cauze care influeneaz oferta de produse agricole sunt urmtoarele:2 - fora de munc utilizat n agricultur i structura acesteia; - mijloacele de finanare i faciliti n acordarea de credite; - factori socio-economici; - preul produsului oferit pe pia - preul mijloacelor de producie. - preul produsului de substituire. Dintre factorii enumerai anterior, ntreprinztorul sau productorul agricol poate influena de regul, numai costurile, nu i preul de vnzare a1 produsului. Pe termen scurt oferta de produse agricole este variabil n funcie de factorii climatici, sau sezonieri, precum i de nivelul stocurilor n cazul produselor agricole stocabile. Pe termen lung oferta de produse agricole este relativ stabil, depinznd de valoarea produciilor agricole anuale, de nivelul stocurilor acumulate n timp, i de efectul politicilor agricole. Reglarea produciei este un rezultat al jocului liber al ofertei productorilor agricoli i cererii consumatorilor. Piaa produselor alimentare biologice Un produs alimentar biologic, este considerat acel produs biologic agricol care a fost obinut n urma unor practici agricole prin care se respect condiiile referitoare la:3 - interzicerii utilizrii produselor chimice de sintez; - prin tehnologiile utilizate pentru obinerea produsului se protejeaz mediul i animalele; - acceptarea formelor de control al condiiilor de producie; - respectarea regulilor impuse de regulamente i standarde n producerea i distribuia acestor produse; Piaa produselor alimentare biologice se ncadreaz n dou categorii de produse: a) produse alimentare biologice-ecologice rezultate prin respectarea cu strictee a unor tehnologii impuse de obinere a acestor produse; b) produsele cu imagine biologic considerate intermediare care se impun ntre
1 2

Marian Constantin, Marketingul Produciei Agroalimentare, Editura Didactic i Pedagogic, 1997, pag 48 Marian Constantin, Marketingul Produciei Agroalimentare, Editura Didactic i Pedagogic, 1997, pag 49 3 Marian Constantin, Marketingul Produciei Agroalimentare, Editura Didactic i Pedagogic, 1997, pag 55

11

produsele alimentare biologice-ecologice i produsele alimentare curente. Pentru a cuprinde elementele eseniale ale cunoaterii pieei, trebuie ca n prealabil s avem n vedere urmtoarele ntrebri: ce trebuie vndut? cui? i cum? Prin rspunsul la aceste ntrebri pot fi cunoscute urmtoarele elemerte privnd: capacitatea, dinamica, aria i structura pieei.1 Capacitatea pieei exprim dimensiunile cantitative ale fenomenelor de pia, reflectnd posibilitatea pieei de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fr a lua n consideraie preurile. Studiul capacitii pieei necesit luarea n considerarea a urmtoarelor trei dimensiuni: piaa real a unui produs, piaa potenial sau posibil i piaa teoretic a produsului. Dinamica pieei. Dimensiunile, structura i condiiile concrete de desfurare a fenomenelor de piaa se afl n continu schimbare. Aceasta se datoreaz unor factori cum sunt: creterea produciei de mrfuri, creterea veniturilor bneti ale populaiei, politica preurilor, intensitatea consumatorilor etc. Ariei pieei. Caracterizeaz dimensiunile spaiale ale acesteia prin cunoaterea relaiei pia-spaiu, avnd o importan practic deosebit n fundamentarea urmtoarelor probleme: structura ofertei i a cererii, amplasarea depozitelor etc. Aria pieei poate fi definit prin urmtorii parametrii: gradul de penetrare a pieei, gravitatea comercial, gradul de solicitare a reelei comerciale, imaginea ntreprinderii. Structura pieei. Piaa are un caracter deosebit de complex, datorit diversitii largi a produselor care formeaz obiectul actelor de schimb. n acest fel tipurile pieelor pot fi structurate, prin ncadrarea n mai multe categorii, dup: locul de desfurare al actelor de vnzare cumprare (piaa intern, piaa extern), n funcie de obiectul vnzrii - cumprrii (piaa mrfurilor, piaa serviciilor), dup natura produselor (piaa mijloacelor de producie, piaa bunurilor de consum).

Marian Constantin, Marketingul Produciei Agroalimentare, Editura Didactic i Pedagogic, 1997, pag 56

12

CAPITOLUL II CEREREA I OFERTA DE PRODUSE AGROALIMENTARE Piaa pe care se tranzacioneaz produsele agricole n relaiile economice internaionale este considerat o pia a produselor de baz. Ca atare n comer, n piaa produselor de baz se tranzacioneaz i anumite produse agricole, cum sunt: lna, bumbacul, cerealele, pieile brute etc., care sunt incluse n noiunea de materii prime, iar altele, ca ngrminte chimice, insectifungicide sunt incluse n cadrul acelorai piee n categoria produselor semifabricate situate pe diferite trepte de prelucrare. Ca principale forme ale relaiilor ntreprinderii cu piaa pot fi considerate oferta i respectiv cererea de mrfuri sau servicii, vnzarea-cumprarea, circulaia informatiilor i mesajelor. n analiza i evaluarea performanelor agromarketingului, un rol important revine criteriului conceptual al pieei perfecte. Conceptul de pia perfect constituie un etalon pentru aprecierea variaiilor unui pre pe teritoriul n care sunt dispersai cumprtorii i vnztorii. Noiunea de pia perfect poate fi extins pentru cuprinderea unei perioade de timp atunci cnd piaa respectiv cererea i oferta nu se schimb iar preul rmne uniform (plus sau minus cheltuielile cu depozitarea). Considerate drept criterii ale unei piee perfecte uniformitatea preului n spaiu, timp i clasa de calitate, se poate spune c acestea corespund cu cele trei utiliti pe care marketingul le genereaz determinnd vnzarea unui produs: utilitate de spaiu, timp i form. 2. 1. Cererea de produse agroalimentare Cererea de produse agroalimentare este caracterizat prin invariabilitatea acesteia. 1 Astfel, cumprrile de produse agricole din punct de vedere cantitativ variaz puin; dac preurile produselor agricole scad, aceasta va fi considerat o economie n bugetul personal; dac veniturile populaiei cresc, cumprrile suplimentare de produse se vor face de regul n afara sectorului alimentar. Cererea de produse agroalimentare de prim necesitate este puin elastic n raport cu preurile existente pe pia. Pe termen scurt ns, cererea de produse agricole este variabil. Cererea de produse agroalimentare pe plan mondial este relativ stabil, dac nu au loc creteri puternice ale produciei agricole i explozii demografice.2 Pe zone geografice, cererea de alimente de baz variaz n funcie de creterile demografice i calitativ n funcie de nivelu1 veniturilor cosumatorilor. O evoluie calitativ a cererii este specific mai ales n rile dezvoltate, unde nivelul veniturilor face ca acestea s fie adesea elastic n raport cu preul, cum este cazul produselor alimentare de lux (fructe exotice produse alimentare rezultate n foarte multe prelucrri i adaosuri). Pentru a atinge obiectivul de definire a pieei de referin prin prisma ateptrilor cumprtorilor i nu din punctul de vedere al productorului se vor reine trei dimensiuni i decuparea pieei n cupluri produs-pia: - funciunile sau combinaiile de funciuni pe care le ndeplinete produsul; - tehnologiile existente, susceptibile s produc aceste funciuni; - categoriile de cumprtori poteniali interesate de produs. Pornind de la aceste dimensiuni se poate face distincia ntre piaa global i cuplu1 produs-pia: - cuplul produs-pia se situeaz la intersecia unei grupe de cumprtori i a unei categorii de funciuni bazate pe tehnologie particular;
1 2

Ni Dobrot, Economie Politic, Editura Economic, 1997 Ni Dobrot, Economie Politic, Editura Economic, 1997

13

- pia acoper ansamblul tehnologiilor pentru. o funciune i un grup de cumprtori. Cele menionate permit definirea cererii pentru un cuplu produs-pia dat, ca fiind: - volumul total care ca fi cumprat; - de ctre un grup de cumprtori dat; - ntr-un loc i n cursul unei perioade date; - n anumite condiii i cu anumite eforturi de marketing. Cererea de consum poate fi ca clasificat n funcie de mai multe criterii: - dup modul de manifestare n timp; - n funcie de decizia luat n in momentul cumprrii; - n funcie de intensitatea sa - dup gradul de solvabilitate al trebuinelor. Dup modul de manifestare n timp cererea poate fi: - curent (pine, lapte, came, cartofi); - periodic, sezonier (viine, struguri); - rar (flori, plante medicinale). n funcie de decizia luat cererea poate fi: - ferma - pentru produsele de consum curent sau pentru bunurile de utilizare productiv; -spontan - pentru produsele bogate sortimental, decizia lundu-se spontan n momentul cumprrii (vin, ngheat). n funcie de intensitatea sa, cererea poate fi: - constant - pentru bunuri de consum curent; - cresctoare - n condiiile creterii puterii de cumprare, pentru unele produse alimentare la care consumul este mult mai redus fa de un nivel judecat ca ptim. - descresctoare - schimbarea modelelor alimentare determin reducerea cererii pentru unele produse (pine, cartofi); Dup gradul de solvabilitate a trebuinelor cererea poate fi: - efectiv - solvabil n momentul actual iar purttorii ei sunt consumatorii efective; - potenial - poate fi fie solvabil n momentul actual dar nu are o baz real (lipsa ofertei sau necunoaterea ei pentru produsele noi) fie nesolvabil n prezent dar putnd deveni pe msura creterii veniturilor. Funciile complexe i variate care se manifest n cadrul cererii pieei produselor alimentare conduc la cunoaterea unor valori multiple. Ca atare. cererea alimentar exprim nevoile sociale ale oamenilor pentru satisfacerea trebuinelor lor materiale legate de alimentaie. De reinut faptul c ntre trebuinele sau nevoile sociale alimentare i cerere exist diferenieri. Astfel: - numai pentru unele produse alimentare cererea este egal cu nevoia i anume pentru produsele de prim necesitate n alimentaie exist aceast tendin de egalitate, dar pentru alte produse nevoia este mai mare dect creterea; - nevoile alimentare anticipeaz cererea prin diferite forme de manifestare n cadrul pieei. Aceste forme de manifestare specifice produselor alimentare sunt legate de caracteristicile nutritive, igienice i senzoriale ale alimentelor prezentate pe pia; - n timp ce trebuinele evolueaz, pe msur ce societatea se dezvolt se influeneaz n acelai sens cererea. Dar specificul cererii alimentare are diferite forme de experimentale de ctre

14

consumatori. Astfel pot fi sesizate: - dup modul de manifestare n timp a cererii de produse alimentare, distrugndu-se o cerere curent, periodic i rar; - dup evoluia n timp a cererii alimentare exist cereri constante, cresctoare i descresctoare - dup sigurana cererii alimentare se evideniaz cererea ferm i cererea spontan; - conform existenei gamei sortimentale i a fondului de mrfuri alimentare asupra cererii alimentare exist o cretere sau descretere a cererii consumatorilor De aici reiese ca prin analiza cererii alimentare comerciale a nsi modului de solicitare al produselor de ctre consumatori se pot delimita: Piaa alimentar cultural, prin care se nelege segmentul de populaie prezint o unitate n comportament alimentar datorit factorilor culturali. Ca atare aceast pia ncadreaz consumatorii dup nivelul de cultur datorat pregtirii acumulate i capacitii de analiz i sintez a fenomenelor Piaa alimentar senzorial se refer la masa consumatorilor care repereaz anumite alimente, apreciaz anumite forme i procedee de pregtire i consum. Ca atare aceast pia are la baz interrelaia de natur senzorial ntre produs i consumator (prin identificarea dimensiunilor produsului alimentar conform celor cinci simuri umane). Piaa alimentar metabolic. se refer la relaia ofert (agregare pentru produsele alimentare adic de dimensiunea fenomenului de saietate al individului. Aceasta deoarece de eficacitatea produselor metabolice depinde utilitatea alimentelor i eficiena actului alimentar. Legat n mod direct de cererea alimentar, comercial este necesar cunoaterea motivaiilor i a frnelor n aceast cerere. Se pot considera motivaii ale cererii de produse alimentare acele forte psihologice pozitive care determin individul s materializeze actul de cumprare ai produsului. Sunt incluse aici: motivaiile prin care sunt satisfcute plcerile de consum ale alimentelor pentru consumatori i \ sau familie sau anumita colectivitate; motivaiile autoexpresioniste antrenate de dorina de afirmare al individului n sensul scoaterii n relief a afirmrii acestuia; motivaii fiziologice legate de necesitile nutriionale. Cererea de consum se afl sub influena direct a unor factori care imprim o anumit mobilitate i chiar schimbarea de la o perioad la alta. Fiind o parte component a nevoii de consum, asupra sa i i pun amprenta aceiai factori grupai astfel:1 - factori demografici; - factori economici; - factori geografici; - factori sociali i psihologici. 1. Factorii demografici Printre factorii demografici, indispensabili estimrii cererii teoretice se pot preciza: - populaia, mrimea sa ca baz de calcul a diferitelor agregate comerciale, situaia sa n trecut i proieciile pe termen mediu; structura populaiei n funcie de vrsta, reprezentat printr-o piramid a vrstelor, punnd n eviden importana fiecrei grupe; repartiia populaiei pe sexe; numrul i mrimea familiilor; repartizarea geografic i densitatea populaiei pe zone care pot explica diferenele zonale la nivelul consumului;
1

Dobre Costinel, Negru Constantin, Mirela Venczel Marketing, Ed. Amphora, 1995

15

ponderea populaiei urbane i rurale n populaia total. Aceti indicatori pot fi completai cu alii utili n estimarea cererii viitoare: rata mortalitii sperana medie de viat; rata natalitii. 2. Factorii economici permit aprecierea puterii de cumprare. Pentru aceasta se pot utiliza indicatorii macroeconomici, rata de cretere a produsului intern brut, rata omajului, rata de cretere a veniturilor etc. Din aceast categorie de factori, care explic evoluia cererii fac parte: veniturile populaiei; preurile. a) Veniturile populaiei Se pot identifica urmtoarele tipuri de venituri: venitul brut al familiei ca fiind suma brut total a veniturilor obinute prin prestarea unei activiti i din deinerea de capital ntr-o perioad de un an; venitul disponibil al familiei este suma total a veniturilor din n munca i din deinerea capitalului la care se adaug sunetele obinute din alte prestaii i din care se scad cotizaiile sociale i impozitele; venitul discreionar este partea din venitul disponibil care rmne dup ce sau pltit cheltuielile curente i cele fixe. b) Preurile Preul trebuie s aib n vedere complexa psihologie a cumprtorului care determin existena unor situaii particulare cum ar fi: - n rndul categoriilor sociale cu venituri ridicate un mare numr de persoane sporete volumul cumprtorilor chiar n condiiile unor majorri accentuate ale preurilor, nu ca expresie a unor nevoi reale, ci pentru a-i etala avuia, ca efect al snobismului (efectul Veblen); - n condiiile date, regula potrivit creia creterea preului unei mrfi, atrage dup sine micorarea cererii acesteia ia caracter invers, adic majorarea preului poate fi nsoit de majorarea cererii (paradoxul Giffen); - tendina consumatorului de a nlocui n consum bunuri al cror pre rmne constant printr-un alt bun al crui pre se reduce (tendina de substituire); - micorare preului unui bun cu un coeficient oarecare, are ca efect creterea a cantitii vndute din acest bun cu acelai coeficient (legea lui Hicks); - n perioadele de inflaie galopant, ca i-n perioadele de penurie, cererea de consum crete chiar n condiiile majorrii preurilor (efectul preului). 3. Factorii geografici. Localizarea geografic. Aceti factori determin diferene - n comportamentul consumatorilor. Astfel exist diferene ntre consumul populaiei din mediul urban i ai celei din mediul rural. De asemenea, exist zone geografice n care cantitatea consumat este mai mare dect n alte zone. 4. Factorii sociali i psihologici i aceti factori explic, pentru multe produse i n diferite situaii, evoluia cererii de consum. Printre aceti factori se pot enumera - categoria social - profesia capului de familie;

16

trsturile ce compun personalitatea indivizilor care alctuiesc populaia de referin (conservatorism, autonomia, gregarism). 5. Ali factori n aceast categorie se pot include condiiile de producie i prelucrare, sezonalitatea produciei (n cazul produselor agricole) etc. 2.2. Oferta de produse agroalimentare Oferta pe piaa produselor de baz din agricultur este dispersat i cantitativ neregulat. Volumul produciei depinde pe de o parte de tehnica de dotare, iar pe de alt parte de condiiile climatice i biologice care sunt alcatorii, imprimnd acestor piee a produselor de baz din agricultur, un caracter extrem de mobil. Oferta cantitativ a unui produs pe piaa de desfacere depinde n primul rnd, de beneficiarul pe care-l va realiza ntreprinztorul. Deoarece ctigul (beneficiul) poate fi influenat prin schimbrile costurilor i (sau) preurilor, se consider ca principale cauze care influeneaz oferta de produse agricole, urmtoarele: - fondul funciar cu referire la terenurile arabile disponibile, sistemele de hidroameliorati utilizate pe terenurile agricole, recoltele obinute n cultura pura i succesiva; - capacitatea de producie i nzestrarea tehnic a interprinderiie, care condiioneaz i determin nsi sistemul agricol de producie; - factorii climatici influeneaz oferta de produse agricole prin acei factori limitativi pentru condiiile climatice normale i situaiile accidentale care por modifica condiiile climatice normale; - produciile (randamentele) culturilor i animalelor, care sunt legate de sistemele de producie i tehnologiile utilizate, protecia fitosanitar i zooveterinar, energia i mecanizarea disponibile, alimentaia animalelor - fora de munc utilizat n agricultura i structura acesteia; - mijloacele de finanare i faciliti n acordarea de credite; - factorii socio-economici, care se concretizeaz n accesul i stabilitatea pe pia a productorului agricol; - preul produsului oferit pe pia; - preul produsului de substituire; - preul mijloacelor de producie. Dintre factorii enumerai anterior, ntreprinztorul sau productorul agricol poate influena, de regul, numai costurile, nu i preul de vnzare al produsului. De aici se poate deduce c oferta de produse agricole are anumite particulariti, iar cursul pieei depinde de fluctuaii le ofertei, care prezint neuniformitti. Pe termen scurt oferta de produse agricole este variabil n funcie de factorii climatici sau sezonieri, precum i de nivelul stocurilor n cazul produselor agricole stocabile. Pentru aceste produse agricole perisabile, a cror stocare este dificil (legume, fructe), oferta este rigid. Pentru perioade scurte oferta de produse agricole, mai ales n situaia acestor produse agricole perisabile, este reprezentat de ntreaga cantitate de produse recoltate. Totodat, variaia randamentelor anuale pentru culturile agricole i produciile animaliere face ca oferta de produse agricole s fie variabila. Pe termen lung oferta de produse agricole este relativ stabil depinznd de volumul produciilor agricole anuale., de nivelul stocurilor acumulate n timp, de efectul politicilor agricole ctc. Deci, oferta depinde de producie i are raporturi diferite cu cererea, n funcie de o

17

serie de condiii i particulariti ale produselor agricole, n funcie de nivelul de solvabilitate al cererii, de factorii psihologici etc. 2.3. Relaia ntre cererea i oferta de produse agroalimentare Relaia ntre cererea i oferta de produse agroalimentare. Valabil i pentru agroamarketing. relaia dintre cerere i ofert este considerat o latur fundamental a funcionalitii pieei produselor agricole. Preul rezultat din aceast confruntare, n stadiul unui echilibru ntre cerere i ofert, are denumirea de pre de echilibru sau pre unic. Factorii care influeneaz cererea i oferta de produse agricole tind s se abat de la punctul de echilibru, motiv pentru care are loc n mod permanent o regularizare a preuri lor. Referitor la mobilul aciunii reciproce a cererii i ofertei de produse agricole, se pot distinge n general dou perioade: perioad scurt, cnd oferta este determinat de potenialul de producie al productorilor agricoli existeni, potenial care rmne constant n cursul acestei perioade; i o perioad lung, n timpul crei potenialul de producie poate varia. Deci, prin modificarea cantitativ i calitativ a factorilor de producie din cadrul exploataiilor agricole i producia poate varia de la una sau mai multe decade anuale. Diversificarea cererii de produse agroalimentare este o component important a politicii preurilor agricole, fiind determinat deci, de nevoile cumprtorilor i care este generat de urmtorii factori: - consumul alimentar actual; - nevoile alimentare ale populaiei care include: posibilitile de achiziionare a produselor alimentare pe diferite categorii de populaiei; generaiile tinere de consumatori care nu se mai conformeaz schemelor anterioare de consum; - influenta gusturilor individuale n alegerea alimentelor; - factorii demografici, cu referire la: creterea populaiei. structura pc vrst a populaiei, procesul de urbanizare; - factorii economici i politici care privesc tendinele economice pe zone geografice, evoluia cererii pe cap de locuitor; - produsele semifabricate pe care gospodinele le cumpr fcnd economie de timp; - modernizarea mijloacelor de distribuie care favorizeaz difuzarea produselor alimentare industriale, condiionate atractiv; - micorarea nevoilor de calorii cauzate de munc sedentar de la un numr din ce n ce mai mare de oameni. Pot fi redate astfel anumite restricii prin care reiese c cererea populaie pentru produsele agroalimentare nu se suprapune nevoilor. Aceasta se refer la: posibilitatea economic de satisfacere a nevoilor de consum de ctre oferta de produse agricole, care n anumite perioade poate fi limitat; nevoia de consum dispune i de alte posibiliti de satisfacere dect cele oferite pe pia; veniturile consumurilor care n mod frecvent limiteaz cererea la dimensiuni sub nivelul trebuinelor, modul de percepere sau nsuire a produselor alimentare de ctre consumatori. Pentru aceste motive productorul agricol trebuie s tin seama de factorii care influeneaz piaa ce pot fi endogen i exogeni Factorii de pia endogeni se refer la:

18

elementele care condiioneaz oferta, cum sunt: producia, nivelul preurilor, serviciile; - elementele care condiioneaz distribuia cu referire la existena i diversitatea canalelor de distribuie, distribuia fizic a produselor; - elementele de comunicare privind: publicitatea, promovarea vnzrilor. Factorii de pia exogeni pot fi considerai urmtorii; - factori exogeni ai mediului n care i desfoar activitatea productorul agricol se refer la condiiile natural-geografice, economice, sociale, de tehnologie; - factori exogeni politici care se refer la legislaie, politica economic i social; - factori exogeni cu aciune n cadrul pieei, cum sunt: furnizorii, concurenii, ntreprinderea comercial, ntreprinderile prestatoare de servicii, clientela cumprtoare, consumatorii finali. De aici se poate deduce ca reglarea produciei este un rezultat al jocului liber al ofertei productorilor agricoli i cererii consumatorilor. Dar aceast interferen ntre cererea i oferta care constituie o tendin incontestabil a economiei de pia, poate fi realizat dac sunt ndeplinite i respectate condiiile liberei concurene.

19

CAPITOLUL III DIMENSIUNILE PIEEI PRODUSELOR AGROALIMENTARE 3.1. Necesitatea cercetrii pieei Cercetarea de pia este o abordare sistematic menit s adune fapte i cifre legate de marketingul bunurilor i serviciilor. Tull i Hawkins (1922) ofer o definiie foarte simpl dar i util a cercetrii de marketing, care subliniaz scopul fundamental al acestei, activiti un mijloc oficial de a obine informaii necesare n luarea deciziilor de marketing.1 Nu mai este nevoie s spunem c foarte multe decizii de marketing de zi cu zi se iau fr a se face cercetare de marketing. Acest lucru ridic problema: este cu adevrat necesar cercetarea de marketing? O organizaie trebuie s-i pun un numr de probleme nainte de a se lansa ntr-un program de cercetare. Dintre aceste probleme putem aminti: 1. Nu cumva am toate informaiile necesare? Este totdeauna posibil s caui mai multe informaii pentru a ajuta la luarea unei decizii, dar la un moment dat managerul trebuie s-i pun ntrebarea dac are suficiente informaii relevante pentru a putea lua o decizie, iar acest moment poate fi chiar nainte de a se ncepe cercetarea, mai ales u cazul n care problema n chestiune este una clar. 2. Cum vor influena deciziile datele descoperite? Unele organizaii se decid asupra unor aciuni iar apoi fac cercetri de marketing pentru a i le justifica, dar este inutil s faci o cercetare dac ea nu-ti va influenta deciziile. Acest lucru conduce la urmtoarea ntrebare: 3. Dar dac cercetarea mi spune ceva ce eu nu vreau s aud? Tentaia este s se resping cercetarea ca greit fcut, dect s se accepte implicaiile nedorite dac vrei s auzi numai veti bune. 4. Ct de repede trebuie s iau decizia ? Unele probleme trebuie rezolvate urgent astfel c nu este timp pentru a se face o cercetare o intuiie bun la momentul potrivete mai avantajoas dect o decizie n cunotin de cauz luat prea trziu. 5. Care este acuratee rspunsurilor la ntrebrile mele? Aceasta este o ntrebare la care cercetarea nu prea poate s rspund. Inteniile de cumprare, ale consumatorului, de exemplu, pot fi msurate, ns nu exist certitudinea c aceste intenii se vor materializa. Sau invers, consumatorii pot respinge ideea unui nou produs, dar printr-o campanie de promovare persuasiv menit s ndeprteze aceast atitudine negativ se poate dovedi foarte eficient, atunci cnd produsul ofer beneficii reale. 6. Ct va costa cercetarea? Rspunsul la aceast ntrebare determin de obicei topul de cercetare, i poate afecta att procesul cercetrii n sine, ct nsi decizia a face sau nu cercetarea. Trebuie fcut ntotdeauna o evaluare serioas a raportului pre / relevana informaiilor primite. 7. Care sunt riscurile dac nu fac cercetri de marketing ? Riscul nseamn costul potenial al unei decizii greite. S presupunem, de exemplu, c o organizaie vrea s introduc o nou linie de produse, ns costul unei cercetri adecvate este prea mare. Dac costurile introducerii noii linii sunt mici, poate fi mai eficient pentru ca s lanseze produsele i s rite un eec pe pia, dect s cheltuiasc banii pe cercetare. Pe de alt parte, dac acest eec ar putea afecta reputaia firmei, atunci riscurile devin prea mari i cercetarea trebuie fcut, indiferent de cost. n domeniul agricol, marketingul a aprut n rile dezvoltate, n condiiile saturrii
1

Marketing Elizabeth HillTerry OSullivan, Antet, 1997

20

tor mai permanente a pieei. Atunci a aprut necesitatea ca ntreprinderea agricol (productorul) s dispun de instrumente care s fundamenteze deciziile n mod corespunztor noilor cerine de asigurare a competitivitii. n agricultur ns, datorit posibilitilor mai limitate ale ntreprinderii de a-i organiza un sistem informaional satisfctor, s-a creat ideea cooperrii, aprnd agromarketingul care trebuie s ia n considerare c un element fundamental n acest domeniu l constituie aciunile difereniate ale productorilor. De asemenea, formele multivariate ale desfacerii produselor agricole reclam o concepie foarte difereniat n relaiile cu piaa, iar dimensiunile consumului, caracteristicile calitative ale produselor sunt foarte difereniate. n concluzie, pentru a obine rezultate benefice, att pe piaa produselor agroalimentare ct i pe alte piee este necesar a se efectua cercetri de marketing 3.2. Capacitatea pieei produselor agroalimentare Capacitatea pieei exprim dimensiunile cantitative ale fenomenelor de pia, reflectnd posibilitatea pieei de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fr a lua n consideraie preturile. Pentru acest motiv este necesar a fie evaluat capacitatea pieei n limitele creia urmeaz a se desfura activitile de marketing. Studiul capacitii pieei necesit luarea n considerare a urmtoarelor trei dimensiuni: piaa real a unui produs, format din consunatorul produsului respectiv; piaa potenial sau posibil, format din consumatorii relativi i piaa teoretic a produsului. format din consumatorii produsului i totalitatea nonconsumatorilor.1 Capacitatea pieei se identific cu cea de debueu, de putere de absorbie, deci ea reflect posibilitatea de a absorbi un anumit produs sau serviciu, fr a lua n consideraie preurile, ea reprezint deci, necesarul pieei pentru un anumit produs i se poate determina astfel: C=K*Y Unde: C- capacitatea K- numrul total al consumatorilor Y-capacitatea medie de consum sau intensitatea medie de utilizare a unui produs2 Capacitatea pieei poate fi apreciat la un anumit moment dat dar i pe o anumit perioad de timp (an, lun, trimestru, sezon etc). Capacitatea pieei poate fi caracterizat printr-o serie de indicatori globali i pariali. Indicatori globali caracterizeaz piaa n ansamblul ei incluznd potenialul pieei (mrimea global a cererii), mrimea global a ofertei, volumul pieei (dat de totalul produselor i serviciilor vndute pe piaa respectiv n urma confruntrilor cererii cu oferta), gradul de saturare a pieei (Gs) i consumul aparent (Ca). Civa din aceti indicatori pot fi determinai utiliznd urmtoarele relaii de calcul: Gs = P\I; Ca= Q+I-E n care: P - potenialul pieei; V - volumul pieei; Q - producia rii importatoare; T - importul rii importatoare; E - exportul rii exportatoare.
1

Marketingul produciei agroalimentare Marian Constantin & colaboratorii, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1997 2 Marketing. Valorificarea produciei agricole, C-tin Negru&colaboratorii, Timioara, 1991

21

Indicatorii poteniali adncesc cunoaterea capacitii pieei pr la nivelul produselor i ntreprinderile existente pe pia. Dintre acetia se pot prezenta urmtorii indicatori: Piaa produsului, exprim. gradul de penetraie a produsului respectiv, gradul de solicitare de ctre consumatori, adic posibilitile de desfacere a acestuia se calculeaz prin relaia: Cj =Nj *Ij*Kj n care: Cj -piaa produsuluij (j =1, 2,..n); Nj-numrul de consumatori ai produsului j: Ij-intensitatea medie de consum al unui consumator al produsului j; Kj-coeficientul de corecie care ine seama de puterea de cumprare medie a unui consumator al produsului j, n condiiile unui pre stabil. Piaa ntreprinderii. reflect cmpul de aciune prin care ntreprinderea ptrunde pe pia cu produsele sale. Relaiile de calcul pot fi redate pentru un singur produs (cij) sau toate produsele ntreprinderii (Cij) Undc: Cij, Cij - piaa ntreprinderii pentru produsul sau produsele i. Nij -numrul de consumatori ai produsului I, fabricat la ntreprinderea j; Iij - intensitatea medie de consum a unui consumator al ntreprinderii i din produsul j. Poziia ntreprinderii pe pia, se poate calcula astfel: Pij=cij\cj Capacitatea pieei ne spune ct anume s-ar putea consuma sau utiliza anual, din produsul de referin dac acesta n-ar avea pre sau dac veniturile consumatorilor ar fi nelimitate. n principiu, capacitatea pieei se determin cu relaia de calcul de genul: Cp = N * I=N * q * f i se exprim n uniti fizice (buc, t, ml, mp, etc). Unde: N - numrul de consumatori sau utilizatori ai produsului; I - intensitatea medie de consum obinut ca produs ntre mrimea medic a unei cumprturi (q) i rata medie de cumprare (f).
Cij = nij * I ij )cij

3.3. Dinamica pieei produselor agroalimentare Dimensiunile. structura i condiiile concrete de desfurare a fenomenelor de pia se afl n continu schimbare. Aceasta se datoreaz unor factori, cum sunt: creterea produciei de mrfuri, creterea veniturilor bneti ale populaiei, politica preurilor, intensitatea consumului etc. Pe piaa produselor agroalimentare acioneaz urmtorii factori ai dinamicii: a. Creterea producie agricole factorul principal al dinamicii pieei interne, ea determin creterea volumului ofertei i implicit a posibilitilor de satisfacere a cererii. Dezvoltarea i modelarea agriculturii conduce la obinerea unor caliti superioare de produse agricole b. Dimensiunile pieei sunt influenate pe lng creterea produciei i de volumul

22

importurilor. Importurile dein, n genera1, un rol secundar n cadrul ofertei de produse agroalimentare la noi n ar, totui la anumite produse contribuia lor este destul de important. c. Creterea veniturilor bneti ale populaiei. Venitul determin puterea de cumprare a populaiei, nivelul i structura cererii, realizarea ofertei de mrfuri i a relaiilor de pia. d. Relaiile de pia se pot extinde i pe calea denaturalizrii consumului. Rolul acestui factor se menine atta vreme ct persist elementele economiei naturale, mai ales n mediul stesc. e. Preurile reprezint un alt factor important ce i pune amprenta asupra dimensiunilor pieei, deoarece acestea nu depind numai de volumul ofertei i al cererii, luate separat, ci i de condiiile confruntrii i realizrii lor n cadrul actelor de vnzare - cumprare. Astfel, nivelul preurilor inf1ueneaz accesibilitatea mrfurilor, solvabilitatea cererii, puterea de cumprare a populaiei. 3.4. Segmentarea pieei produselor agroalimentare n marketing piaa nu poate fi cunoscut i neleas ca fiind o entitate global i nedifereniat ci, dimpotriv, ca una structurat pe anumite tipuri sau grupuri de clieni, omogene sub aspectul caracteristicilor de consum i utilizare. Aceste grupuri sau clase tipice de clieni poart denumirea de segmente de pia.1 Operaia de identificare i decupare a diverselor grupuri tipice de clieni care acioneaz pe o pia se numete segmentarea pieei. Segmentarea unui sector de activitate poate fi fcut pe mai multe niveluri i grade de profunzime. Se poate face distincie ntre segmentare strategic, macrosegmentare i miscosegmentare. Segmentarea strategic este cea care face delimitri ntre sectoarele de activitate relativ omogene sub aspectul tehnologiilor pe care poate aciona ur grup industrial. Macrosegmentarea este cea care identific produse - pia n interiorul fiecrei diviziuni sau filiale. Un produs - pia este un segment strategic de pia, omogen sub trei aspecte: a) cel al tehnologiei de fabricaie (al industriei de origine); b) cel al fabricilor, atributelor sau avantajelor pe care le ofer produsul; c) cel al caracteristicilor specifice grupului de clieni crora le este destinat. Microsegmetarea sau segmentarea propriu - zis este. aceea prin care, n interiorul unei piee (n interiorul unui produs - pia) sunt identificate grupuri distincte de consumatori sau utilizatori, omogene sub aspectul principalelor caracteristici de consum sau utilizare i care cer produse i servicii adaptate propriilor caracteristici.2 Segmentarea pieei cunoate patru tipuri distincte de segmentare: segmentarea descriptiv sau socio-demografic, care se bazeaz pe ipoteza c diferenele n profil socio-demografic se afl la originea diferenelor n consum i cumprare; segmentarea pe stiluri de via sau socio-cultural, care se bazeaz pe ideea c valorile culturale i modul de viat influeneaz semnificativ structura consumului i comportamentului de cumprare. Segmentarea comportamental i atitudinal, care se bazeaz pe predicaia comportamentului de consum i cumprare, n raport cu obiceiurile, atitudinile,
1 2

Inteligena marketing tefan Prutianu & colaboratorii, Junimea, 1997 Inteligena marketing Plus tefan Prutianu, Polirom, 1998

23

predispoziiile, preferinele i opiniile diverselor grupuri de consunator. Segmentarea dup avantaje cutate de consumatori la produsele i serviciile oferite pe pia este cea care consider diferenele ntre preferinele consumatorilor ca baz explicativ a diversitii comportamentelor de cumprare. n cadrul teritorial al pieei produselor agricole n mod frecvent se utilizeaz noiunea de segment de pia, care este definit prin urmtoarele trei elemente: zona geografic, caracteristicile consumatorului, caracteristicile formei de distribuie n spaiu i tipurile produselor specializate. n cadrul teritorial al pieei fiecare produs trebuie adaptat la segmentul de pia identificat, care poate fi redat prin indicatori adecvai, cum sunt: - segmentul de pia real ce poate fi reinut de partenerii Sj Sj=fj\iFj Unde: Fj-volumul valoric al vnzrilor totale n cadrul pieei. Acest indicator mai poate fi calculat i ca parte de pia relativ, posibil Sp, - Sp innd seama de poziia unui anumit parteneri j, j Sp=Sj/Sj; Spr=Sj/Sj n care: Sj -partea de pia real deinut de partenerul plasat pe locul al doilea, al treilea etc; Sj - partea de pia deinut de partenerul considerat lider Sj - partea de pia posibil a fi deinut de noul partener interesat s-i desfac produsele n cadrul pieei.

CAPITOLUL IV

24

COMERCIALIZAREA PE PIAA PRODUSELOR AGROALIMENTARE 4.1.1. Caracteristicile comerului cu produse agroalimentare Piaa in tem realizeaz aprovizionarea cu produse agricole n proporie ridicat prin canalele de desfacere en detail. Comerul en detail cu amnuntul include toate activitile implicate de vnzarea produselor agricole i alimentare, direct ctre consumatorii finali care le vor folosi n scop personal, nelegat de o anumit afacere. Detailitii pot fi clasificai n dou categorii: detailiti care i desfoar activitatea prin intermediul magazinelor i detailiti care opereaz n afara magazinelor. Spre deosebire de celelalte mrfuri, comerul cu produse agricole are unele deosebiri generate de natura produselor agricole. In general producia agricol Ia majoritatea sortimentelor produselor agricole se realizeaz n anumite zone geografice i bazine specializate, iar consumul are loc pe ntreg cuprinsul trii. Apariia n timp a produciei agricole este difereniat pe zone geograf1ce pe o perioad pn la 20 zile sau mai multe, n timp ce consumul se realizeaz concomitent n majoritatea localitilor din ar. Producia agricol se realizeaz ntr-o perioad de cca. 8 luni din an, iar consumul n stare proaspt, Ia majoritatea produselor este sezonier.1 Comercializarea produselor agricole i agroalimentare presupune contientizarea asupra urmtorilor factori: nevoile consumatorilor, caracteristicile agenilor economici care particip Ia schimbul i transformarea produselor agricole, tehnicile comerciale respectiv acele mijloace ce pot f folosite de un agent economic pentru a inf1uena piaa. Cererea de consum este o categorie economic a pieei reprezentnd forma de manifestare a nevoii sociale solvabile, ea exprim nevoile pentru care exist posibiliti reale de satisfacere. Cererea de consum poate fi studiat n funcie de urmtoarele dimensiuni: dimensiunea produs, dimensiunea grup de consumatori, dimensiunea timp. n cadrul dimensiunii produs se disting urmtoarele niveluri: - cererea global: - cererea pentru produsele unui productor ca parte a cererii globale - cererea pentru o linie de produse, ca parte a cererii pentru produsele unui productor; - cererea pentru un produs specific din cadrul liniei, cererea pentru marc. Dimensiunea grup de consumatori se refer la trei categorii: - cererea total; - cererea unui segment: - cererea unui cumprtor Dimensiunea timp se refer la alegerea orizontului de timp n interiorul cruia se fac analize: - cererea pe termen scurt (1-6 luni); - cererea pe termen mediu (6-18 luni); - cererea pe termen lung (peste 18 luni). Nevoile de consum ale populaiei cuprind totalitatea trebuinelor pe care le au oamenii la un anumit moment al dezvoltrii societii. Ele cuprind nevoi de ordin fiziologic i raional, legate de existena omului ca fiin raional i nevoi de ordin social, determinate de prezena sa n societate n cadrul colectivului n care triete i muncete. Investigaiile de marketing nu se rezum doar la sfera pieei, ci se prelungesc att n
1

Marian Constantin, Marketingul Produciei Agroalimentare, Editura Didactic i Pedagogic, 1997

25

amonte de pia spre izvoarele cererii - nevoile de consum, ct i n aval de pia urmrind nodul de comportare al produselor n consum.1 Nevoile de consum ale populaiei sunt ntr-o continu amplificare ca urmare a aspiraiilor permanente ale omului spre progres i ale cuceririlor tiinifice i tehnice n domeniul produciei. Multe din nevoi apar la nceput doar ca simple aspiraii sau dorine nedefinite, ca nevoi poteniale transformndu-se n nevoi reale odat cu apariia produselor prin care ele pot fi satisfcute. Factorii care influeneaz cererea de consum: a) factorii economici: - veniturile bneti ale populaiei; - preurile diverselor articole; - nivelul ofertei; b) factorii demografici: - structura familiei - structura populaiei dup sex, vrst; c) factori sociali: - structura socio-profesional; - obiceiurile zonale ale populaiei; d) factori psihologici; c) factori sezonieri; f) factori conjuncturali: - lipsa unor produse; - creterea sau scderea preurilor; - faciliti de aprovizionare desfacere: Nevoile de consum de produse agricole are o serie de trsturi caracteristice i anume: este o nevoie de ordin material de prim ordin i este nevoie fiziologic. Ea poate mbrca att forma de nevoie de aspiraie, dar ponderea o deine nevoia obligatorie. Marea majoritate a produselor agricole sunt absolut necesare traiului intrnd n consumul curent (nevoi obligaii) dar sunt unele care nu formeaz obiectul consumului permanent al ntregii mase de consumatori. Necesitatea asigurrii unei alimentaii raionale presupune folosirea unei game largi de produse agroalimentare unele fiind indispensabile (de baz) altele complementare, aprnd n acest caz sub forma nevoilor prioritare i complementare. Cererea bunurilor de utilizare productiv prezint o serie de particulariti, fat de cea a populaiei i anume: - reprezint materializarea unei nevoi foarte complexe, ceea ce face necesar cunoaterea amnunit a elementelor sale formative i a trsturilor sale caracteristice: - purttorii cererii sunt unitile economice care sunt utilizatorii direci ai produselor n scopul produciei, serviciilor etc., iar opinia lor este bazat pe fapte i rezultate nu pe impresii; - cumprtorii sunt foarte bine informai asupra produselor ce urmeaz a fi achiziionate, fiind documentai, avertizai i extrem de exigeni n relaiile de vnzare-cumprare; - nu poate fi stimulat artificial, dimensiunile ci sunt corect determinate de programul de producie prin consideraiuni de rentabilitate i avantaje tehnicoeconomice; - factorii psihologici dein un rol secundar n fundamentarea sa, dar nu trebuie neglijai. Scopul studiilor n domeniul pieei produselor de utilizare productiv const n
1

C-tin Negru, Valorificarea Produciei Agricole, Tipografia Universitii din Timioara, 1993

26

asigurarea unui echilibru optim ntre cerinele pieei i produciei pentru evitarea surprizelor nefavorabile ntreprinderii cum ar fi: scderea brusc a vnzrilor, stocaju1 exagerat modificarea neprevzut a preurilor de vnzare si altele. Cunoaterea piee ofer ntreprinderii posibilitatea adoptrii unei politici active, a anticiprii tendinelor pieei i asigurarea unei adaptri operative la noile tendine.1 O investigaie de pia nu poate fi considerat complet dac nu fumizeaz i relaii despre oferta de mrfuri deoarece urmrirea situaiei acesteia pe pia i anticiparea evoluiei ci ulterioare prezint importan pentru organele de decizie economic. Oferta de produse agricole prezint anumitele trsturi specifice, generate de particularitile agriculturii i a le produciei agricole: - este o ofert de produse perisabile, unele nu se conserv dect cteva zile, iar altele cteva ore ,cu posibiliti de stocare nu reduse, excepie fac cerealele, produsele prelucrate, lna, bumbacul, etc. - este format din produse a cror producie este sezonier; - este o ofert a crui nivel variaz de la un an la altul ca urmare a faptului c randamentul la culturile agricole poate lua valori de la simplu la dublu; - este o ofert incert, depinznd de influena condiiilor naturale, de atacul unor boli sau duntori; - asupra nivelului i structurii acesteia i pun amprenta i ponderea autoconsumului fiecrui productor, dezvoltarea bazei tehnico-materiale, introducerea programului tehni, etc. - evoluia viitoare a ofertei este mai greu de apreciat datorit numrului de ofertani cu sisteme economico-sociale diferite, ct i datorit instabilitii politicii agrare a diferitelor state. Factorii care influeneaz evoluia sectorului de comercializare pot fi grupai n: - factori endogeni care include tehnicile de comercializare, de conservare, de ambalare, de informare, etc.; - factori exogeni care intervin din afara activitii propriu-zise de comercializare genarat de evoluia sistemului din amonte (concretizat prin cantitile i structura produselor livrate) i din aval (privind cerinele de consum). Produsele agricole ndeosebi cele vegetale au urmtoarele trsturi n ceea ce privetze comercializarea: 1) activitatea pronunat sezonier pentru majoritatea produselor n stare proaspt, la care vnzarea ctre populaie se realizeaz pe o perioad scurt, de la cteva sptmni la cteva luni; 2) se realizeaz vnzri de produse cu grade ridicate de perisabilitate, care la majoritatea sortimentelor i pstreaz, n condiii naturale de temperatur ale perioadei, aspectul comercial i calitile nutritive pe perioade de timp de 24 ore pn la 5-10 zile de recoltare; 3) Aprovizionarea zilnic a reelei de desfacere timpurie, dat fiind zonarea produciei agricole i apariia difereniat a produselor pe teritoriul trii, relaii de vnzare-cumprare ntre furnizori i beneficiari din diferite judee ale rii. 4) Dispersarea pe ntreg teritoriul trii a unitilor de desfacere, n toate localitile urbane, n staiuni baleno-climaterice i n principalele localiti rurale. 5) Vnzri de produse cu un volum cantitativ mare i cu o valoare relativ redus., n comparaie cu alte mrfuri, n condiiile unor transporturi pe distane mari, care mpreun cu gradul ridicat de perisabilitate al unor produse i volumul de munc, genereaz un nivel ridicat al cheltuielilor de circulaie.
1

C-tin Negru, Valorificarea Produciei Agricole, Tipografia Universitii din Timioara, 1993

27

6) Comerul cu produse agricole este sub influena direct a pieei produselor agricole ntruct: - desfurare i dezvoltarea acestei piee este n strns concordant cu legea cererii i ofertei, care se manifest n cadrul economiei de pia - ridicarea continu a nivelului de trai al produciei duce la o permanent echilibrare i actualizarea aprovizionrii i desfacerii cu produse agroalimentare prin comercializare - apariia difereniat n timp, pe zone geografice, a sortimentelor produselor agricole angreneaz relaii de pia specifice, cu influene diferite asupra preurilor, sistemelor de aprovizionare i desfacere n centrele de consum etc. n ceea ce privete prezentarea i fluxul problemelor agroalimentare destinate vnzrii cu amnuntul este necesar a se ine seama de urmtoarele: - cunoaterea familiilor de produse, acestea fiind constituite din principalele categorii de produse grupate prin utilizare; - plasarea printr-o grupare orizontal a familiilor de produse n vederea constituiri asortimentului de produse; - plasarea vertical a produselor se va face pe baza unor prioriti la nivelul solului, la nivelul ochilor; - fluxul n rennoire produselor din magazin care depinde de interesul pentru anumite produse de ctre clientel dar i de agentul economic interesat in rotaia stocurilor acestora: - animaia n magazin constituie un complex de operaii utilizate cu scopul: de a vinde repede i mult, de a atrage o nou clientel, de rspunde concurenei Ca metode se pot utiliza: standurile de demonstraie, muzica discret, materiale de informale, degustrile pentru produsele agroalimentare. 4. 2. Comerul en gros cu produse agro-alimentare Comerul en gros cuprinde toate activitile implicate n comercializarea produselor i serviciilor ctre acele firme care le cumpr pentru a le vinde sau a le utiliza n scopuri de afaceri Comerul en gros este realizat de ansamblul agenilor economici care au activiti de distribuie cu ridicata, adic de firmele care se afl n primul rnd n activitatea de comer cu ridicata Aceste firme sunt cunoscute sub numele de angrositi Angrositii cumpr n cea mai mare parte de la productori i vnd mrfurile ctre consumatorul final. Acelai lucru se ntmpl i n comerul cu produse agroalimentare Angrositii de produse agroalimentare se afl ntre productorii agricoli i comercianii en detail. Aceti agenii economici cu activitate en gros constituie un element al lantului de distribuie care nu este ntotdeauna apreciat la justa sa valoare. Chiar dac angrositi nu intervin, funcia en gros va exista ntotdeauna, caz n care se creeaz o relaie direct ntre productor i detailist. Pentru a evidenia rolul comercianilor angositi este necesar s rspundem la ntrebarea: De ce productorii i vnd mrfurile ctre angrositi i nu direct ctre detailiti i consumatori? Pentru c angrositii ndeplinesc mult mai bine urmtoarele funcii ale canalului de distribuie:

28

- vnzarea i promovarea Angrositii au o for mai mare de vnzare i astfel i ajut pe productori s-i vnd marfa la clieni mai muli i la costuri reduse. Ei au legturi mai bune cu clienii i se bucur de o mai mare ncredere. - aprovizionarea i formarea sortimentelor Ei pot selecta produsele i asigur acea varietate de care are nevoie clientul. - desfacerea mrfii n vrac Angrositii cumpr mrfuri n cantiti mari i le ofer clienilor n cantiti mai mici, acetia economisind bani. - depozitarea Ei constituie stocuri de produse, realiznd att pentru furnizori ct i pentru clieni o reducere a costurilor i riscului stocrii. - transportul Angrositii asigur o livrare mai rapid pentru c se afl la distane mici fa de clieni dect productorii. - finanarea Furnizorii sunt finanai prin comenzi timpuri i pli efectuate la termen, iar clienii prin credite. - asumarea riscului Ei i asum riscul legat de furtul, deteriorarea, alterarea i demodarea produselor. - informarea cu privire la conjunctura pieei. Ofer informaii clienilor i furnizorilor despre concureni, noi produse, evoluii ale preurilor. - servicii de consultan i management Angrositii i ajut pe detailiti s-i pregteasc personalul, s-i mbunteasc modul de aranjare a magazinelor, s pun n aplicare sisteme contabile i de control ct mai eficiente ale stocurilor. Pentru exercitarea funciei de angrosist agenii economici trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - existena unor posibiliti de stocare, materializate prin logistice specifice necesare; - existena unui amplasament ntr-o zon cu clientel: vad comercial n serviciul comercial Din punctul de vedere al funciilor ndeplinite de angrositi, se mpart n dou grupe: 1. angrositi specializai; 2. societi comerciale de distribuie care dein depozite i centre de cumprare uniti agricole sau de industrializare. n prezent are loc o concentrare a unitilor en gros i la dezvoltarea activitilor de cumprare direct, prin intermediul centrelor de cumprare proprii Un centru de cumprare propriu este uri element puternic n cumprarea produselor prin oferirea unor condiii avantajoase de pre de la furnizor. Prin centrele de cumprare se contribuie la formarea personalului, implantarea, crearea i amenajarea punctelor de vnzare. Agentul en gros pentru a se dezvolta i a rezista concurenei trebuie s adopte o strategie prin care: - s diversifice gama produselor i a serviciilor: - s-i diversifice sursele de aprovizionare; -s ntrein relaii contractuale permanente cu furnizorii i clienii; s creeze puncte de vnzare proprii;

29

-s se asocieze cu ali angrositi. 4.3. Comerul en detail cu produse agro-alimentare Comerul cu amnuntul este o important component a procesului de distribuie pentru c include toate activitile implicate n vnzarea produselor sau a serviciilor direct ctre consumatorii finali, pentru a fi folosite de acetia n scop personal i nu n interes de afaceri. Activiti de comer cu amnuntul au foarte multe instituii cum ar fi: -productori -angrositi; - detailiti... Cea mai important categorie este ns cea a detailitilor, adic acele firme care obin ctiguri, n principal prin comercializarea produselor ctre consumatorii finali. Comerul cu amnuntul se practic ntr-o gam larg de sectoare, prin urmare ea e practic i n comerul cu produse agroalimentare. Unitile de desfacere fac legtura direct cu consumatorii, n cadrul procesului de circulaie a produselor agroalimentare. Desfacerea produselor agroalimentare se face printr-o reea staionar fix i o reea a comerului mobil. Reeaua staionar este format din: -uniti n spaii nchise; - magazine; - piee; - chiocuri iar reeaua comerului mobil este format din: - tonete obinuite sau mobile; - pe roi; - automagazine... Cea mai reprezentativ unitate de desfacere en detail este MAGAZINUL Activitile magazinelor se desfoar ntr-un spaiu special amenajat pentru prezentarea si vnzarea mrfurilor. Magazinele agroalimentare, n funcie de amplasarea lor se clasific n: unitile centrale principale; unitile medii; chiocurile i unitile improvizate; unitile din pieele agroalimentare

Cap 5 Agribusiness-ul

30

5.1 Consideraii generale Agribusiness-ul este definit intr-un sens foarte larg: el cuprinde activitatile care confera agriculturii resursele necesare situate in amonte de agricultura cat si activitatile din aval, adica prelucrarea, distributia si comercializarea produselor agroalimentare.

Agribusiness-ul, ca sistem conex productiei agricole, are doua componente:


Un sistem in amonte de agricultura, care are ca principala functie sa pregateasca si sa ofere intrarile agriculturii; Un sistem in aval de agricultura care are functia de baza de preluare, pregatire, prelucrare (procesare), distributie si comercializare a productiei agroalimentare.

In ultimii ani, datorita expansiunii sistemelor mari de management (concerne, holdinguri, etc), practic intre sistemul agroalimentar propriu-zis (agricultura industrie alimentara) si agribusiness, cu cele doua sisteme ale sale, nu se mai pot face delimitari precise. Au aparut mari concerne care opereaza atat in aval si amonte de agricultura cat si in sistemul agroalimentar. In tarile cu economie agroalimentara dezvoltata si spatiu rural evoluat, structurile si functiunea complexului agroalimentar (productie agroalimentara + agribusiness) sunt bine conturate. In tarile de tranzitie (foste comuniste) si tarile in curs de dezvoltare aceste structuri se afla in faza embrionara, de cautare tatonare, structurare si consolidare. Costurile resurselor materiale pot ajunge pana la jumatate sau chiar mai mult din valoarea productiei agricole, in timp ce diferite activitati situate in aval reprezinta cea mai mare parte din valoarea majoritatii produselor alimentare pana cand acestea ajung la consumator. Eficienta agribusiness-ului reprezinta, de aceea, un element vital in cadrul intregului sistem alimentar, atunci cand consumatorilor le sunt oferite alimentele in cantitati suficiente, intr-o varietate corespunzatoare si la preturi rezonabile. In economiile agroalimentare evoluate produsele vegetale propriu-zis (graul, porumbul, sfecla, cartoful, rosiile, ardeii, morcovii, castravetii, merele, etc.), fara a mai discuta de produsele animale (laptele, carnea, etc), nu sunt decat materii prime pentru un lung proces de pregatire prelucrare in vederea comerializarii pe piata agricola. In Romania multa vreme s-a acreditat ideea ca produsul agricol dupa recoltare devine automat marfa pentru piata agroalimentara. Intr-adevar, intr-o piata agricola primitiva aceasta practica este foarte frecventa. In schimb, in pietele evoluate, produsul agricol propriu-zis pana ajunge sa fie oferit pe piata este supus unei multimi de operatii de pregatire ca: stocare, sortare, ambalare, prelucrare, transport, distributie. Miscarea rapida a produselor agricole de la producatorul agricol, pe lantul agroalimentar si de aici la consumatorul de alimente este posibila intr-un sistem de piata in care agribusiness-ul detine un rol foarte important. In sistemul agroalimentar se interpune o multime de agenti economici structurati in mai multe subsisteme cu functii si tensiuni determinate de interese economice. In cadrul sistemului agricultorii detin un loc aparte. Desi ei sunt producatorii substantei agricole, care constituie partea cea mai importanta (ca valoare si masa), participarea lor la incasarea partii din venitul produsului final in cele mai multe cazuri nu este proportionala. De exemplu, in cazul laptelui praf, in pretul final (de vanzare), partea ce revine producatorului este de circa 40 50 %, partea ce revine fabricii de prelucrare 20 30 %, iar comerciantului 20 40 %. Repartizarea profitului este si mai inechitabila, respectiv 10 20 % producatorului, 20 40 % prelucratorului si 40 70 % comerciantului.

31

Un sistem de piata eficient asigura miscarea rapida a produsului de la producator pana la consumatorii din primul stadiu si apoi mai departe coborand pe lantul alimentar, cu pirderi minime; incadrarea pe sortimente si calitate se pot efectua in aceasta etapa. Prelucrarea confera produsului utilitate prin modificarea formei sale (de exemplu, de la grau la paine). Transportul produsului de la locul unde este produs si pana la centrele de consum implica cheltuieli si indeplineste o functie importanta. Depozitarea, in special a produselor perisabile este necesara dar presupune cheltuieli si riscuri, ce nu vor fi asumate daca nu aduc un profit corespunzator. Atunci cand concurenta este insuficienta, se pot obtine profituri excedentare, iar valoarea sociala a unor activitati comerciale este indoielnica; spre exemplu, cheltuielile mari ale producatorilor de produse alimentare pentru reclama si pentru campanii publicitare, pun in evidenta o diferentiere artificiala intre produse care sunt de fapt similare. Mai mult, fermierii simt ca au o pozitie de negociere dezavantajoasa comparativ cu puterea marilor societati. Este de aceea important, la examinarea acelor verigi din lantul alimentar dominate de un numar mic de intreprinderi, sa se aprecieze daca fortele concurentiale sunt suficient de puternice. La analiza agribusiness-ului, domeniu in care multe dintre firme sunt foarte puternice, trebuie sa tinem seama ca nu se aplica conditiile de baza ale unei concurente perfecte. La polul opus al concurentei pefecte, se afla cazul monopolului adica, mai precis al unui unic vanzator. Cazul limita in care vanzatorul are controlul absolut asupra pietei este dificil de conceput; aceasta ar presupune ca nu exista alte alternative de satisfacere a clientelei, caz in care clientii nu ar putea opta catre oricare produs alternativ. O astfel de situatie nu se intalneste in agribusiness sau in alte sectoare, cu exceptia existentei monopolului de stat. Asistam intr-adevar la o concentrare mare de firme, asa cum se va vedea, dar construirea unui monopol propriu-zis a fost prevenita de legislatia anti-monopol. Cea mai frecventa situatie este cea de mijloc, in care un numar limitat de firme functioneaza in acelasi domeniu de afaceri sau intr-unul similar. Termenul de concurenta monopolistica a fost folosit pentru o situatie in care firmele sunt relativ numeroase; oligopolul presupune ca un numar relativ mic de firme controleaza piata. Agribusiness-ul, in ansamblu nu poate fi inclus in una sau alta din aceste categorii, dar se caracterizeaza prin existenta tuturor situatiilor: unele sectoare de activitate au un numar mai mare de firme concurente decat altele. Pentru a acoperi aceasta diversitate de situatii, va fi folosita notiunea de concurenta imperfecta. Concurenta imperfecta difera de concurenta perfecta in primul rand prin faptul ca pretul produsului nu este independent de actiunea producatorilor individuali; fiecare firma are suficienta forta pe piata, incat sa influenteze pretul pietei. Daca ea va vinde mai mult, va observa ca pretul se va micsora. Pe de alta parte, concurenta imperfecta difera fata de monopol prin faptul ca exista si alte firme, sau ele pot fi create, asa incat profiturile sunt inalte, vor aparea si alti producatori, determinand reducerea pretului. Aici se mai poate vorbi si despre existenta unor intelegeri intre firme (care sunt mai dificil de detectat de catre autoritati decat fuziunile declarate); sau cea mai puternica firma poate actiona ca leader de pret. Insa, intr-un sistem cu libera initiativa, in care exista accesul la informatii, tentatia pentru marile profituri va determina, in cele din urma, atragerea firmelor concurente. O consecinta importanta a concurentei imperfecte este diferentierea produselor, prin care fiecare firma incearca sa creeze o piata separata pentru propriile sale produse (spre deosebire de concurenta perfecta in cadrul careia produsele sunt omogene). Publicitatea

32

pentru marcile cunoscute , precum si alte forme de promovare a vanzarilor joaca un rol esential in aceasta privinta. Scopul este de a convinge potentialul client ca produsul unei firme este diferit (si, se presupune, mai bun) decat cel al concurentilor sai. Aceasta reprezinta o modalitate utila de crestere a varietatii produselor si, intr-un anume sens poate contribui la bunastarea consumatorului; pe de alta parte, poate fi o risipa de resurse, care servesc la obtinerea unor produse asemanatoare, fabricate si comercializate cu cheltuieli considerabile pentru o publicitate concurentiala. Analiza comparativa a practicilor monopoliste, asociata in special cu numele economistului americano austriac Joseph A. Schumpeter (1883 1950), ia in considerare factorii dinamici. Se argumenteaza, in primul rand, ca inovatiile care determina costuri de productie mai scazute au un efect mult mai mare pe termen lung standardului de viata decat o alocare nepotrivita a resurselor de productie la un moment dat; analiza traditionala amintita mai sus ignora importanta starilor tehnologice. In al doilea rand, inovatiile sunt asociate mai curand cu situatiile de monopol si oligopol, decat cu cele de concurenta. Numai profitul poate stimula, firmele sa-si asume riscul inovatiilor, asadar, ele au nevoie de o anumita garantie ca rezultatul obtinut in cercetare si dezvoltarea de noi tehnologii si noi produse ajunge la alte firme. Nici chiar in conditiile protectiei oferite de legile brevetelor, firmele aflate in concurenta nu pot fi sigure ca-si vor insusi in intrgime valoarea inventiei lor. Asemenea argumente nu pot fi in mod definitiv confirmate sau infirmate; economia, spre deosebire de stiintele naturale, nu poate conduce experimente controlate in care o alternativa este comparata cu alta in situatii identice.

5.1.1 Filiere agroalimentare Agricultorul apare in general ca furnizor de materii prime pentru industria agroalimentara. El este obligat sa produca tot mai mult si nu-si mai prelucreaza singur produsele, livrandu-le in stare bruta. Consumatorul solicita alimente din ce in ce mai elaborate, care include in pret mai multe transformari si conditonari. Industria alimentara joaca tot mai mult rolul de4 motor in dezvoltarea agriculturii. Ea a stiut sa dea produsului alimentar mai multa atractivitate, incorporand in aceasta inovatii, publicitate, valoare adaugata. Pentru a ajunge la consumatorul final, produsul agroalimentar parcurge mai multe verigi distincte care, reunite, poarta denumirea de filiera agroalimentara. Filiera agroalimentara este perceputa ca o inlantuire de activitati care ajung sa puna la dispozitia consumatorului final un bun situat la extremitatea procesului. Aceasta filiera reprezinta un sistem economic constituit dintr-un ansamblu de canale de aprovizionare si de distributie utilizate de mai multi producatori, care vand o familie de bunuri pe o piata de consum. Ea nu se refera numai la o piata de consum data, ci se poate referi si la utilizarea aceleiasi materii prime de catre un grup de industrii prelucratoare. Alegerea intre o familie de produse pe o piata de consum si utilizarea unei materii prime este importanta in determinarea elementelor de care trebuie sa se tina seama intr-o filiera. In functie de acest mod de abordare, se poate vorbi, de exemplu, despre o filiera a incaltamintei, sau o filiera a pieilor de animale, de o filiera a graului sau o filiera a produselor de panificatie. Analiza unei filiere trebuie sa urmareasca itinerariul unui produs agroalimentar de la producerea materiilor prime agricole care servesc la fabricarea lui, pana la utilizarea finala a acestui produs, de la exploatatia agricola pana la farfuria consumatorului. Analiza implica o

33

abordare dinamica ce integreaza atat spatiul ce se refera la productie, piete determinate, consum, cat si timpul care se deruleaza pana la aparitia pe piata a produsului final. Studiul unei filiere cuprinde doua aspecte fundamentale: 1. identificarea filierei (produse, itinerare, agenti, operatiuni, fluxuri) 2. analiza mecanismului de functionare (structura si functionarea pietelor, interventia statului) Pentru identificarea unei filiere este necesar sa se analizeze: a) produsul - care este produsul considerat, produs care va da numele filierei? - care sunt produsele alimentare si nealimentare care apartin acestei filiere? b) itinerarele (tipuri de circuite, lungimea circuitelor, costul transportului); c) agentii - care sunt diferitii intermediari agricultori, prelucratori, consumatori? - care sunt trasaturile specifice ale acestor agenti numar, localizare, marime, profit?; d) functiile - care sunt functiile acestor agenti productie, prelucrare, distributie? e) fluxurile - ce cantitati de marfuri sunt schimbate? - la ce preturi? - care sunt locurile de schimb? O filiera agroalimentara se compune din urmatoarele elemente: a) sectorul agroindustrial care furnizeaza materii prime (produse agricole sau elemente ale acestora). Sunt cuprinse aici industria din amonte, agricultura, industriile agroalimentare de prima transformare; b) sectorul agroalimentar in care se obtin produsele alimentare. Cuprinde industriile agroalimentare de a doua sau de a treia transformare, distributia, alimentatia publica si consumul. Filiera constituie un sistem care permite sa se tina seama de relatiile de interdependenta existente intre diferiti agenti. Astfel se disting relatiile: a) completaritate create de diviziunea tehnica a muncii, in scopul ameliorarii activitatii agentilor; b) solidaritate intre agentii de pe acelasi nivel al filierei in raporturile lor cu agentii situati in amonte sau in aval, intre toti agentii unei filiere in raport cu puterea publica ; c) concurenta verticala intre doua verigi (de exemplu, crescatorii de taurine doresc sa cumpere cat mai putine furaje); d) concurenta orizontala, la acelasi nivel al unei filiere (de exemplu, concurenta comerciala pentru cucerirea unei piete). Relatiile de concurenta si de complementaritate pot conduce la situatii de dependenta sau de dominatie a unor agenti sau a unei retele dintr-o filiera asupra altor agenti sau filiere. Institutele de cercetari agricole, sindicatele si asociatiile consumatorilor, adica tot ceea ce se poate numi mediul unei filiere, au un rol important in evolutia acesteia. In cadrul unei filiere agroalimentare se intalnesc mai multe tipuri de produse : - produse agricole brute - produse alimentare intermediare - produse industriale nealimentare

34

- produse agroalimentare Produsele agricole brute sunt produse agricole neprelucrate, aflate, in general, in vrac, avand rol de materii prime. Sub aceasta forma agricultorii valorifica animale vii, cereale, lapte, fructe si legume. Produsele agricole sunt vandute de diversi operatori pe piata si la export. Produsele alimentare intermediare: pe parcursul unei filiere agroalimentare, produsele agricole brute se pot transforma in produse alimentare intermediare si in produse industriale nonalimentare. Primele se constituie din produse curente (carcase, semicarcase de animale, faina), precum si din componente ale produselor agricole (caseina, lactoza, vitamine, arome). Produsele agricole intermediare sunt recombinate pentru a se elabora produse agroalimentare din ce in ce mai diferite de cele traditionale. Produsele agroalimentare sunt produse agricole brute conditionate (sau transformate si conditionate) cumparate de consumatorii finali si de alimentatia publica (restaurante, cantine). Prelucrarea se face, in general, de catre intreprinderi alimentare, intr-un mod mai mult sau mai putin artizanal, sau chiar de catre agricultori, in cazul vanzarilor directe. Se pot folosi expresiile de produse agroalimentare sau produse alimentare chiar si pentru unele alimente care nu sunt de origine agricola, precum pestele sau produsele de sinteza. Industriile agroalimentare se pot clasifica in functie de etapa prelucrarii din care fac parte. De exemplu pe filiera carnii de porc vom avea: - prima prelucrare : abator; - a doua prelucrare: dezosare si transare; - a treia prelucrare : prepararea specialitatilor de carne, fabricarea conservelor de carne. Clasificarea produselor agricole si agroalimentare se poate face in mai multe moduri. O clasificare generala a acestora se poate prezenta astfel: a) Produse agricole brute: - produse ale agriculturii; - produse ale silviculturii si exploatatiilor forestiere; - produse rezultate di pescuit. b) Produse agroalimentare rezultate din activitatea industriilor agroalimentare: - carne si conserve din carne; - lapte si produse lactate conserve de legume si fructe; - paine si produse de patiserie; - alte produse obtinute din prelucrarea cerealelor; - produse alimentare diverse; - bauturi, alcool; - produse pe baza de tutun. O alta clasificare utilizata in activitatea de comert se prezinta astfel: a) Produse intermediare cu utilizare industriala (lapte praf, malt, faina etc.), care sunt schimbate intre intreprinderile de prelucrare. Performantele tehnologice sunt esentiale in vanzarea acestor produse; b) Produse alimentare elaborate sub marca intreprinderii, care sunt schimbate intre producatori si distribuitori; c) Produse alimentare elaborate sub marca, cel mai frecvent comercializate in vrac. 5. 2. Structura agribusiness-ului 5.2.1. Sistem amonte asigurarea resurselor n agricultur

35

Industriile furnizoare de materiale pentru agricultur Asigurarea si gestionarea resurselor materiale constituie o veriga de baza in filiera produselor agroalimentare, activitate ce trebuie proiectata in stransa interdependena cu celelalte subsisteme ale intreprinderii, cat si cu mediul extern din amontele si avalul fiecarei intreprinderi. Cea mai importanta preocupare pentru producatorii agricoli o constituie gasirea acelor furnizori (intreprinderi productive sau de distributie) care ofera produsele cele mai performante la preturi convenabile si cu posibilitati usoare de transferare (aducere, transport) la intreprinderea beneficiara. Din acest punct de vedere, se constata ca, la acelasi produs costurile de transport sunt foarte variabile, nu numai in functie de distanta si categoria de mijloace de transport, ci si in functie de marimea lotului de marfa ce se transporta. De exemplu, la transportul auto la aceeasi distanta dintre furnizor si beneficiar, cheltuielile de transport pentru o tona de produs la un lot de aprovizionare de 5000 kg sunt cu 4,5 % mai mari decat in cazul unui lot de 10000 kg si cu circa 10 % mai mari la un lot de 1000 kg, cu tendinta de crestere pe masura scaderii dimensiunii lotului aprovizionat. De asemenea, pretul pe tona de produs aprovizionat se diferentiaza in functie de lungimea canalului de distributie (cu una, doua sau mai multe verigi) si in functie de sistemul de aprovizionare (prin tranzit sau prin depozit). Cele mai afectate de nivelul cheltuielilor de aprovizionare (inclusiv operativitate si calitate in aprovizionare) sunt exploatatiile mici si mijlocii care in foarte multe cazuri fac aprovizionarea de la distante mari cu mijloace de transport inadecvate si cu capacitati de transport supradimensionate fata de cantitatea si valoarea resurselor aduse in gospodarie, cu autoturisme si cu mijloace de transport hipo. Din aceasta cauza scenariile de aprovizionare cu resurse materiale trebuie construite pe categorii de exploatatii agricole (mari, mijlocii sau mici), cat si pe orizonturi (scurte, medii,lungi). In afara de acesti factori de importanta majora ce conditioneaza luarea deciziilor privind reteaua de aprovizionare, pot fi luati in considerare si urmatorii: - profilul produsului ce face obiectul aprovizionarii; - aria teritoriala a retelei (nationala, judeteana sau de microzona); - abundenta sau penuria de marfuri; - reteaua de cai de comunicatie utilizata, a mijloacelor de transport si gradul de uzura al acestora; - forma de proprietate si caracterul, profilul agentilor economici, ofertanti distribuitori si consumatori; - costul aprovizionarii pe diferite sisteme si forme, pe categorii de produse aprovizionate. Eficienta economica a sistemului proiectat trebuie apreciata global, adica nu numai prin prisma costurilor de aprovizionare ci si a efectului aprovizionarii asupra productiei, calitatii produselor, consumurilor specifice de materii prime si materiale, costurilor si profitului. Pornind de la marile disfunctionalitati existente in aprovizionarea cu resurse materiale a producatorilor agricoli din tara noastra si tinand seama de structura exploatatiilor agricole se considera ca proiectele ce se fac trebuie sa vizeze orizonturi scurte si medii care sa aiba ca obiect cresterea operativitatii si reducerea cheltuielilor de aprovizionare pentru exploatatiile familiale si asociatiile agricole. Bineinteles, aceata nu inseamna neglijarea strategiilor pe termen lung in functie de ritmul privatizarii si restructurarii in agricultura si strategii care vor fi elaborate de catre echipe de specialisti ca parte componenta a strategiei de restructurare a agriculturii.

36

In ce priveste intreprinderile agricole mari, acestea se aprovizioneaza in cantitati mari, vagonabile direct de la intreprinderile producatoare de resurse materiale sau prin intreprinderile de comert en gros specializate in aceasta directie. In cazul apelarii la intreprinderile de distributie, aprovizionarea se face in sistem de transport, distribuitorul organizand intermedierea si transportarea marfurilor de la producator la consumator cu adaos comercial si cheltuieli specifice de aprovizionare reduse, realizandu-se operativitate si eficienta economica maxima. Scenariile posibile ar putea fi clasificate ca in tabelul 5.1. : Tab el 5.1 -SCAPA, alte A.Pe termen scurt a. Pentru toate categoriile intreprinderi si mediu de unitunitati agricole -FARMAVET; AGROVET etc -SEMROM; UNISEM -SMECEREAL;UNICEREAL -FNC -vanzari directe prin magazinul producatorilor -vanzari prin reprezentante comerciale b. Pentru intreprinderi mari toate variantele de la Aa c. Pentru intreprinderi -cooperatie sateasca mici si mijlocii -intreprinderi integratoare -de prestari servicii -de industrializare -de comercializare -targuri de saptamana sau periodice -piata taraneasca -achizitii directe de la producatori -centrale agricole comunale B.Pe termen lung a. Pentru intreprinderi mari b. Pentru intreprinderi mici si mijlocii toate variantele de la Aa -Asociatii ale prod agricoli -pentru aprovizionarea cu resurse -sindicate ale producatorilor agricoli -cooperatie taraneasca -targuri si piata taraneasca -retele comerciale de la pct. Aa si Bb

In elaborarea scenariilor s-a tinut seama de: structura actuala a exploatatiilor agricole structura viitoare a exploatatiilor agricole;

37

structura viitoare a intreprinderilor de prestari de servicii, de industrializare si de comercializare a produselor agricole ce urmeaza a fi privatizate si restructurate Reorientarea treptata a tuturor agentilor economici din domeniul agroalimentar catre un management performant si catre o optica de marketing specifice economiei de piata va determina trecerea de la formele simple, uneori cu implicare administratiei (vezi centrele agricole) la o circulatie moderna a resurselor materiale care sa asigure aprovizionarea cu cle mai convenabile resurse din punct de vedere al tehnologiilor, calitatii, pretului si conditiilor de transport. Schema retelei comerciale posibile pentru resursele materiale utilizate in agricultura poate fi conceputa si dupa alte criterii de clasificare. De exemplu, dupa natura produselor reteaua poate fi grupata in: a)retea pentru produse de natura industriala (SCAPA; FARMAVET; FNC etc); b)retea pentru produse de natura agricola (SEMROM; UNISEM; SEMCEREAL etc) c)retea mixta prin care circula produse din ambele categorii (cooperatia sateasca, asociatii pentru aprovizionare, intreprinderi integratoare etc). De fapt reteaua actuala provine din transformarea vechii retele de baze de aprovizionare specializata in societati comerciale pe actiuni de diferite profile care se afla in diferite stadii de privatizare, restructurare si relansare. In tarile cu economie dezvoltata din Europa (Olanda, Danemarca, franta, Germania, Finlanda etc) au o larga raspandire, alaturi de alte forme de asociere a producatorilor agricoli, asociatiile (cooperativele) de aprovizionare cu resurse materiale organizate, ca si alte cooperative pe principiile intrajutorarii si asistentei mutuale. In 1992, in Comunitatea Europeana, costul de cumparare al resurselor a reprezentat aproximativ 40 % din valoarea productiei agricole; aceasta pondere difera mult intre cele 12 state membre ale Comunitatii Europene, fiind peste medie in Belgia, Germania si Marea Britanie, si sub medie in tarile sudice. De departe, cel mai important produs l-au reprezentat furajele pentru animale, urmat de uneltele agricole, combustibilul, ingrasamintele, alte produse agrochimice si seminte. Industriile ce aprovizioneaza agricultura au trecut prin perioade dificile, ca rezultat al restrictiilor impuse prin masuri politice asupra cresterii productiei fermelor. In cazul produselor agrochimice, preocuparea pentru mediul inconjurator s-a adaugat la problemele deja existente. Profiturile au scazut: unele firme au iesit din afaceri, altele si-au extins aria de activitate prin intrarea in alte domenii. Acest proces de restructurare, probabil, nu s-a oprit inca. Cooperativele producatorilor agricoli joaca uneori un rol important de intermediere, aprovizionandu-si membrii cu materialele necesare. Aceasta este in special situatia in Germania (pentru furaje si seminte), in Italia (pentru masini agricole, produse agrochimice si semiinte); in Danemarca, Olanda, Franta, Irlanda si Marea Britanie (pentru furaje animaliere). Cateodata ca si in cazul furajelor animaliere cooperativele sunt chiar producatorii. Comparativ cu consumurile de materiale din U.E. in Romania ponderea ingrasamintelor si a energiei este mai mica, in schimb ponderea relativa a furajelor este mult mai mare.

Structura cheltuielilor cu materiale agricole (%) in U.E. Tabel 5.2

38

Specificare Germania Franta UE-12 Seminte 6 11 6 Ingrasaminte chimice 8 11 9 Materiale pentru protectia plantelor 5 10 6 Furaje 30 34 40 Energie 16 8 11 Intretinere si reparatii utilaje 17 10 12 Servicii 18 16 16 Total 100 100 100 Ponderea in costul productiei 52 50 44 Sursa: M. Tracy Produse alimentare si agricultura in economia de piata Structura cheltuielilor materiale n Romnia (1994) Ta bel 5.3 Specificare Seminte Ingrasaminte Furaje Carburanti Alte materiale Servicii Alte input-uri Total % 7,8 4 53,3 4,2 6,4 12,7 11,6 100

5.2.2 Sistem aval comerul agroalimentar Prelucrarea produselor alimentare Industria alimentara a bauturilor si a tutunului este una din cele mai mari in Comunitatea Europeana. In 1993 in aceasta ramura erau angajate 2,3 milioane de persoane; gradul de ocupare a fortei de munca a scazut, dar numai cu 6 %, incepand cu anul 1983. Productia CE a crescut continuu, intr-un ritm anual de 2,5 % si a ajuns la 456 miliarde ECU in 1993. Cele mai importante produse alimentare au fost carnea si produsele lactate, fiecare dintre acestea reprezentand cca. 16 % din suma de mai sus. Aceasta ramura industriala este extrem de variata ca organizare, cuprinzand de la firme mici foarte numeroase, pana la cateva firme multinationale foarte mari. In 1990, in CE, firmele producatoare de produse alimentare cu mai putin de 20 de angajati reprezentau 92 % din numarul total de firme din acest domeniu, absorbind numai 29 % din numarul total de angajati si producand 12 % din cifra de afaceri; firmele cu 100 sau peste 100 de angajati reprezentau numai 1,7 % din numarul total de firme, 51 % din numarul total de angajati si 68 % din cifra de afaceri. Firmele mici, deseori localizate in zone rurale si cele mai multe dintre ele cu statut de cooperative, pot avea o contributie importanta la angajarea fortei de munca si obtinerea de

39

venituri pe plan local, inclusiv oportunitati pentru fermieri sau membrii familiilor lor de a presta munci in afara fermei. Ele contribuie la diversitatea regionala a produselor alimentare si cateodata aduc inovatii in acest domeniu (de exemplu, branzeturile locale, mierea, specialitati de panificatie). Ele au o pozitie privilegiata pentru a satisface preferinta consumatorului pentru alimente naturale, inclusiv produse cultivate organic si produse biologice. Din aceste motive, intreprinderile mici si mijlocii sunt sprijinite prin asistenta nationala si din partea CE, in special in regiunile din sudul Europei. Oricum firmele mici de produse alimentare au de suferit datorita unor dezavantaje considerabile; echipamentul lor fiind deseori invechit si nu dispun de mijloace financiare pentru a investi in cladiri si utilaje noi; ele sunt, deseori, producatoare a unui singur produs si, deci, sunt supuse sezonalitatii, avand astfel perioade de varf de recoltare si forta de munca insuficienta in perioadele respective; controlul de calitate al produselor poate fi foarte sumar, sau poate chiar sa lipseasca; si probabil cea mai importanta limita in conditiile actuale ele nu-si pot permite o activitate de cercetare dezvoltare. Intr-adevar, pentru prelucrarea anumitor produse alimentare, desi nu pentru toate, sunt prezente economiile de scara. Acestea se refera de exemplu la zahar, faina, grasimi animale si vegetale, fructe si legume prelucrate. Ele se manifesta in domeniul tehnic, unde mecanizarea si automatizarea procesului de productie duc la reduceri a costului si pot permite o calitate uniforma a produsului. Ele pot duce de asemenea, la inovatii ale produsului, prin intermediul cercetarii si dezvoltarii, necesare pentru crearea de noi produse, dar si prin eforturile de marketing destinate promovarii si distribuirii produselor. Zonele dinamice ale pietei alimentare includ alimente comode, adica mancaruri gata preparate, inclusiv alimente congelate gata de afi reincalzite in cuptoare cu microunde, sau recenta dezvoltare a ambalarii in atmosfera modificata, in care alimentele sunt conservate in nitrogen, sau dioxid de carbon, vandute sigilate in materiale de plastic impermeabil. Aplicarea unor astfel de tehnologii necesita investitii costisitoare, iar productia de masa incearca sa recupereze costurile. Astfel, cea mai mare parte a productiei alimentare provine de la firmele mari, unele dintre ele fiind, intr-adevar foarte mari. Pe plan mondial, din primii treizeci de producatori de alimente, bauturi alcoolice si tutun, cincisprezece sunt americani; cei mai multi dintre acestia au filiale si in Europa, in special in Marea Britanie. Cele mai mari douazeci de companii europene, in 1994, includ firmele nestle (Elvetia), urmata de Unilever (Olanda si Marea Britanie), alte douasprezece firme britanice, trei firme olandeze si trei firme franceze. La nivel european, cazurile in care o singura firma domina piata sunt putine, dar importante, ele se refera la fulgi de cereale (Kellog pana la 85 % in Spania), cafea solubila (Nestle pana la 75 % in Italia) si inghetata (Unilever pana la 50 % in Italia si Spania). Cateva companii domina piata europeana in cazul productiei de ciocolata (Nestle, Mars, Suchard, Cadbury, Ferrero, cu o pondere totala de pana la 88 % in Marea Britanie) si cafea (alta decat cea solubila Jacobs Suchard, Douwe Eberts, General Foods, Nestle, cu o pondere totala de pana la 65 % in Franta). Pe de alta parte, nu exista o companie europeana dominanta pentru paine, dulciuri pe baza de zahar, branza si multe alte produse. Cazurile in care domina o singura firma sunt deci, relativ putine si in cel putin doua cazuri cerealele pentru micul dejun, in Spania si cafeaua solubila in Italia ele isi fac aparitia acolo unde piata este relativ mica si subdezvoltata. In Marea Britanie unde fulgii de cereale pentru micul dejun au de mai multi ani o piata foarte mare, Kellog ramane cea mai mare firma, dar detine numai 43 % din piata. Observatii similare se pot face si in cazul cafelei solubile. Acest lucrru ar putea sustine teza conform careia concurenta intra pe piata atunci cand se poate obtine profit. Pe de alta parte, exista cateva cazuri in care piata este dominata de numai cateva firme foarte mari. Aceasta ridica urmatoarea intrebare : daca fortele

40

concurentiale sunt satisfacatoare, sau daca nu cumva anumite intelegeri secrete intre firme le da posibilitatea sa actioneze impotriva intereselor consumatorilor. In Europa de Vest, datele privind marjele de profit, adeseori nu sunt colectate si publicate la nivel national. Oricum, ele sunt disponibile in rapoartele individuale ale companiilor. Impresia generala este ca marjele nu sunt excesiv de mari, in special dupa impozitare. O alta sursa despre primele 100 de grupuri industriale din CE, arata ca, in 1989, firmele agro-alimentare au inregistrat o rata medie a profitului net de 7 % (fata de 5,3 % in industria chimica si 4,7 % in industria de automobile). Datele disponibile pentru Germania arata ca, in 1990, profitabilitatea medie era de 4,4 %, firmele mari avand realizari mult mai performante decat cele mici iar in anii ce au urmat cel putin pana in 1994 toate tarile vesteuropene au fost lovite de recesiune. Statele Unite au informatii mai complete. Gradul general de concentrare nu pare sa fie excesiv, in 1987, primele 50 de firme prelucratoare cuprindeau 8 % din totalul pietei alimentare. Insa, ca si in Europa de vest concentrarea in cazul anumitor produse alimentare este ridicata. Cateva studii elaborate in SUA arata ca puterea excesiva a pietei se manifesta in acele industrii alimentare cu bunuri de consum diferentiate si cu organizare de tip oligopol, care ii pune pe consumatori in situatia de aplati cu 6 10 % mai mult decat daca aceste industrii ar putea fi organizate pe baze concurentiale. Pentru promovarea unor noi marci de produse se face o puternica publicitate. In 1989 conform statisticilor Departamentului Agriculturii US, au fost introduse 12.000 de noi produse de panificatie, ceea ce insemna 62.000 de produse noi, incepand din anul 1983. Publicitatea pentru produsele alimentare a atins in 1989 suma de 12 miliarde $, iar alte activitati de promovare a produselor, cum ar fi comisioane pentru vanzatorii en-detail, spectacole comerciale, etc; au reprezentat, probabil, dublul acestei sume (cheltuielile de consum pentru produse alimentare in 1988 au fost de 506 miliarde $). In ultimii ani, in sectorul alimentar si a bauturilor au avut loc numeroase fuziuni si achizitii. Cele mai multe dintre aceste operatii au avut un caracter international. Cele mai mari companii americane inclusiv Pepsi Co, Coca-Cola, Philip Morris, Heintz au fost investitori activi in alte tari, inclusiv din Europa de Vest; firmele europenecare au fost active pe scvena internationala (in special britanice) includ Unilever, Grand Metropolitan, Danone, Allied Domecq, Guinness si Cadbury Schweppes. In general investitiile firmelor vesteuropene in SUA depasesc investitiile americane in Europa. Pe langa achizitiile majore aratate, a existat un numar mai mic de achizitii ale unor companii minore, precum si un numar de joint ventures. Preluarile pot fi motivate, partial, de economiile de scara, la care deja ne-am referit desi multe din companiile responsabile de preluari, probabil ca au atins o dimensiune adecvata mai de mult. De asemenea este importanta dorinta pentru cresterea controlului asupra pietei; achizitionarea unor marci bine cunoscute face posibila cresterea ponderii pe piata si reduce concurenta ca sa creasca productia totala in sector. Alaturi de integrarea orizontala, exista si o tendinta indepartata pentru integrarea verticala, atat in amonte pentru a asigura sursele de aprovizionare, cat si in aval in comercializare si in special in domeniul catering-ului. In timp ce in Europa de Vest, sfera achizitiilor profitabile pare sa se fi redus, deschiderea Europei Centrale si de Est ofera un teren nou pentru expansiune, in particular in privinta preferintelor de consum pentru produsele occidentale. In mod normal, ca urmare a exporturilor profitabile in aceasta zona, firmele occidentale achizitioneaza majoritatea actiunilor in firmele locale, odata cu privatizarea acestora sau isi construiesc propriile lor fabrici de productie. In primele cazuri, profitand de forta de munca ieftina, dar eficienta, aceste fabrici devin sursa exporturilor orientate catre piata vestica. Astfel s-au facut mari investitii in regiune de catre Coca-Cola (bauturi racoritoare), Pepsi Co (bauturi racoritoare, aperitive), firma italiana Feruzzi (ulei comestibil, zahar), Nestle (ciocolata si alte dulciuri),

41

Danone (iaurt si alte produse lactate), Unilever (produse congelate si margarina), firma italiana Parmalat (produse lactate) si multe alte firme. In 1983, Pepsi Co si Cadbury Schweppes au fost de acord sa-si uneasca fortele in promovarea vanzarilor de bauturi racoritoare in Europa Centrala: Pepsi Co va imbutelia si distribui produsele celeilalte firme, inclusiv Schweppes si Canada Dry in Polonia, Republica Ceha, Slovacia si Ungaria. Pepsi Co a achizitionat, deja, din 1991 majoritatea actiunilor la Wedel, cel mai mare producator de ciocolata din Polonia; Nestle a cumparat in 1994 pachetul de control la firma poloneza producatoare de ciocolata, Goplana. Cateva companii producatoare de bere de exemplu Bass, Haineken au cumparat actiuni in regiune. Mai sunt si alte exemple, ritmul schimbarii fiind rapid si concurenta foarte aspra (ca intre Coca-Cola si Pepsi Co, spre exemplu). Desi Ungaria, Polonia si fosta Cehoslovacie au fost initial tari favorite, orientarea actuala este catre alte tari. Tarile Baltice atrag in mod special interesul firmelor nordice. Dimensiunea pietei Rusiei o face in mod particular atractiva. Nestle, ca parte a unui plan de expansiune pe termen lung, a cumparat o parte mare a actiunilor producatorului de ciocolata Rossiya; concurentul sau Jacobs Suchard, a intrat intr-un acord similar cu fabrica Samoilova din Sankt Petersburg; Cadbury Schweppes construieste o fabrica de ciocolata in regiunea Novgorod. Danone a achizitionat majoritatea actiunilor la Bolshevik, cel mai mare producator de biscuiti din Rusia; Mc Vitie`s o parte a firmei britanice United Biscuits a inceput, de asemenea, productia de biscuiti. Baskin Robbins, cel mai mare producator mondial de inghetata, construieste o mare fabrica in Moscova si isi dezvolta o retea de desfacere in marile orase; Mars construieste fabrici langa Moscova, pentru produse de ciocolata, mancare pentru animale si alte produse alimentare. 5.2.3 Distribuia produselor alimentare Strategii de distributie Obiectul si functiile distributiei Obiectul distributiei il constituie difuzarea produselor catre utilizatorii potentiali. Ea regrupeaza toate activitatile care permit sa fie puse la dispozitia consumatorilor produse agricole si agroalimentare create de catre agricultori si industria agroalimentara. Produsele circula intre diferiti operatori, pe acest parcurs facandu-se si transferul de proprietate prin vanzare cumparare. Aceasta punere la dispozitie se face in locul, momentul, sub forma si in cantitatile solicitate de catre utilizatori, ceea ce necesita fluxuri care permit trecerea produsului din stadiul procesului de productie in stadiul de utilizare (figura nr.)

Intreprinderi agricole

42

Activitati de distributie Menaje (familii) Unitati de consum colectiv (cantine, restaurante, etc.) Fluxuri de transfer al produselor, facilitate de activitatea de distributie Principalele functii ale distributiei produselor agricole sunt: transportul produselor; lotizarea produselor si formarea partizilor pentru transport; calibrarea (sortarea) care inseamna gruparea produselor pe categorii de greutate si calitate; stocarea, necesara pentru prelungirea perioadei de utilizare a produsului. Stocarea necesita costuri legate de investitii si de functionarea depozitelor, reprezinta bani imobilizati sub forma produselor stocate, dar presupune si riscuri legate de posibilele pierderi generate de deprecierea produselor; conditionarea si ambalarea produselor, facilitandu-se astfel transportul, manipularea si informarea utilizatorilor; fractionarea, prin care i se pun la dispozitie utilizatorului cantitatile dorite. Din ce in ce mai mult, produsele sunt vandute sub forma unitatilor de vanzare catre consumator (U.V.C); formarea sortimentelor comerciale, prin care se permite oferirea in acelasi loc, a unui evantai larg de produse diferite. In acest mod, cumparatorul poate alege mai usor si mai repede produsele de care are nevoie; informarea utilizatorului, prin conditionarea produselor, publicitate, animare la locul vanzarii, etc. Adesea, consumatorii si agricultorii le reproseaza intreprinderilor specializate in distributia produselor ca se constituie in intermediari care maresc inutil costurile de productie, calificandu-le drept paraziti. Este insa necesar sa aratam ca distributia isi are unitatea ei economica. Am vazut ca distributia se traduce prin diferite functii: transport, conditionare, stocare, etc. Cineva trebuie sa realizeze aceste functii. Ne propunem sa vedem in continuare sa vedem daca aceste functii trebuie sa le indeplineasca intreprinderile producatoare sau cele care se ocupa de distributie. Sa consideram ca trei producatori agricoli (un producator de mazare, un producator de mere si un producator de struguri), isi livreaza produsele aceleiasi clientele, formata din trei consumatori. P1 P2 P3 C1 C2 C3

43

Aceasta inseamna noua deplasari ale producatorilor sau consumatorilor, noua facturi si noua incasari. Presupunem ca cei trei producatori ii livereaza aceluiasi comerciant produsele pe care acesta le va livra celor trei consumatori. P1 P2 P3 C3 C1 C2 3+3=6

Aceasta se traduce prin 6 deplasari, 6 facturari si 6 incasari. Rezulta de aici ca existenta intreprinderilor care regrupeaza oferta mai multor producatori si raspund cererii mai multor consumatori poate diminua costurile de distributie. De exemplu daca vom avea 10 producatori si 10 consumatori, vom inregistra 100 de tranzactii directe (10 x 10), dar interventia unui intermediar intre cele doua parti va reduce numarul de tranzactii la 20 (10 + 10). Existenta unei distributii specializate care concentreaza oferta si satisface o cerere importanta poate permite diminuarea costurilor fluxurilor fizice si monetare. O intreprindere specializata in comercializare poate sa realizeze mai usor: -acumularea unei competente comerciale; -rentabilitatea serviciului comercial; -rentabilitatea dotarii comercilale. Pretul platit de consumatorul final poate fi descompus in trei componente principale: -costul materiilor prime utilizate; -costul prelucrarii; -costul distributiei. Daca preturile produselor alimentare platite de consumatorii finali sunt apreciate ca fiind foarte ridicate comerciantii nu pot fi considerati apriori vinovati de acest lucru. Vina poate fi impartita in mod egal intre producatorii agricoli si intreprinderile prelucratoare, fiecare raspunzand de costul materiilor prime agricole, respectiv de costul prelucrarii. Tipologia circuitelor de distributie Diferentierea intre diversele tipuri de circuite se face in functie de numarul de intermediari care exista intre producatorul agricol si consumator. a) Circuitul direct Producatorul agricol vinde fara intermediari produsele sale consumatorilor finali. Acest circuit mai poarta denumirea de vanzare directa. Producator agricol Consumator final

b) Circuitul integrat Acesta presupune existenta unui singur intermediar intre producator si consumator. Circuitul integreaza, pe parcursul sau, si prelucrarea produselor agricole. Aceasta integrare verticala a prelucrarii si a distributiei poate fi realizata de o intreprindere de prelucrare sau de un distribuitor. Distributia unui insemnat numar de produse se realizeaza cu ajutorul circuitului prezentat in schema urmatoare: Producator agricol Prelucrator si distribuitor Consumator

c) Circuitul scurt semiintegrat

44

Are doi intermediari intre producatorii agricoli si consumatori. Este un tip de circuit care se dezvolta in prezent, el constituind rezultatul integrarii functiei de vanzare en-gros de catre intreprinderile prelucratoare care livreaza produsele lor detailistilor. Producator agricol Intreprinderi prelucratoare Detailisti Consumatori

d) Circuitul lung In cadrul acestui circuit, exista nu mai putin de trei intermediari intre producatorii agricoli consumatori. Prod. agr. Intr. prel. Angrosisti Detailisti Consumatori

e) Circuite si canale de distributie Circuitele se formeaza pe baza diferitelor canale de distributie posibile pentru o intreprindere. Pentru produsele agricole care urmeaza sa fie prelucrate principalele canale de distributie posibile pentru o intreprindere. Pentru produsele agricole care urmeaza sa fie prelucrate, principalele canale de distributie sunt prezentate in figura urmatoare: Producatori agricoli Intreprinderi de prelucrare Angrosisti Mici detailisti independenti Consumatori finali In acest exemplu, agricultorul are de ales intre patru canale de distributie posibile, intreprinderile de prelucrare tot intre patru iar en-gros-istii in trei posibilitati. Detail-istii independenti nu au decat un singur debuseu, consumatorul final. Distributia produselor si relatiile dintre intreprinderile comercializare producatoare si cele de Forme moderne de distributie Consumatori colectivi

Prin distributie, se realizeaza transferul produselor de la producator la consumator. Problemele transferului nu sunt numai de natura fizica sau tehnico-organizatorica, ci implica si elemente care faciliteaza accesul consumatorilor la produsele firmei, creaza afinitati si punti solide intre firma si consumator. Aceasta apreciere evidentiaza legatura stransa care exista intre politica de produs si politica de distributie. Asistam la o crestere a rolului comertului in vanzarea catre consumatorul final a produselor agroalimentare. Relatiile dintre intreprinderile producatoare si cele de comercializare imbraca forme noi. Mult timp, intreprinderile comerciale au fost privite de catre producatorii agricoli numai ca statii de trecere necesare pentru facilitarea drumului produselor intre producatori si consumatori. Trecarea de la pietele de vanzare la cele de cumparare a condus la o modificare a raportului de forte intre producatori si comercianti la o asa numita emancipare a comertului.

45

Intreprinderile comerciale dezvolta politici independente de marketing, isi aleg tot mai mult ofertantii, hotarasc daca un produs va fi pus in vanzare sau nu, stabilesc si aplica modalitatile de informare a consumatorului cu privire la produs. Conflictul de interese intre producator si comerciant porneste de la dorinta independenta a fiecaruia. Amandoi doresc sa obtina un castig cat mai mare si de aici apar divergente in ceea ce priveste obiectivele proprii in anumite domenii de aplicare a politicii de marketing. Pe scurt, aceste divergente sunt: a) In domeniul politicii de produs in timp ce producatorul doreste sa puna in valoare marca de produs, comerciantul doreste sa impuna pe piata marca firmei sale; producatorul nu este interesat de vanzarea produselor de substitutie, in timp ce comerciantul isi alcatuiese oferta dintr-un sortiment variat incluzand si produsele de substitutie; producatorul pretinde un service de calitate pentru produs din partea comerciantului in timp ce ultimul pretinde un service eficient din partea producatorului. b) In domeniul politicii de distributie producatorul acorda prioritate anumitor firme comerciale, in timp ce comerciantii doresc tratament egal din partea producatorului; producatorul doreste sa livreze produse in cantitati mari si in mod constant, in timp ce comerciantul doreste sa achizitioneze produsele in raport cu vanzarea acestora. c) In domeniul politicii de pret producatorii doresc vanzarea produselor lor la preturi ridicate si relativ constante, iar comerciantii prefera o politica de preturi agresive, punctuale, pentru sortimente schimbatoare. Comerciantii doresc sa diferentieze preturile dupa amplasamentul locurilor de vanzare si dupa tipul de magazin. d) In domeniul politicii de promovare producatorii doresc ca, prin politici de promovare adecvate sa creasca fidelitatea consumatorilor fata de produsele lor, iar comerciantii doresc aceasta fidelitate pentru locul de vanzare; producatorii doresc luarea deciziilor de cumparare in mod constient si orientat spre produs, iar comerciantii doresc cresterea cumpararilor spontane la locul de vanzare. Pentru a atenua efectul unor asemenea divergente producatorul, dispune de patru posibilitati: 1) Adaptarea la cerintele comertului Recunoscand forta de patrundere pe piata a comertului, producatorul face efortul de a-si adapta activitatile de marketing la cerintele comerciantilor. Se pot utiliza doua modalitati de adaptare: -un comportament de oferta mai mult pasiv, care exprima supunere la dictatul comertului; -un comportament de oferta activ, exprimat prin servicii speciale (de exemplu, amenajarea standurilor de vanzare ale comerciantilor) sau prin masuri de stimulare a vanzarilor (de exemplu, ambalaj de proba, oferte speciale, etc). 2) Ignorarea cerintelor comertului Se poate realiza acest lucru daca producatorul dispune de forta necesara pentru a efectua studii de marketing ample. Pe baza acestor studii el va cunoaste bine piata si va putea aplica cele mai eficiente politici de marketing. De regula o astfel de strategie este aplicabila numai pentru marii producatori.

46

3) Cooperare intre producatori si comercianti Aceasta cooperare are drept scop rezolvarea comuna a divergentelor existente intre aceste doua grupuri de parteneri. 4) Ocolirea comertului Daca producatorul ajunge la concluzia ca vanzarea produselor prin intermediul comerciantului nu este eficienta, el il va ocoli pe acesta, constituindu-si un sistem propriu de desfacere, care se adreseaza direct consumatorului. Politica de distributie a unei intreprinderi este dependenta de tipul strategiei adoptata de aceasta. Asupra politicii de distributie actioneaza in mod determinant conditiile cadrului intern si cele ale cadrului extern ale intreprinderii. Pentru stabilirea deciziilor in acest domeniu, este necesara mai intai cunoasterea conditiilor cadrului intern, care inseamna resurse interne, forta de munca disponibila, posibilitati de transport si depozitare, etc. Pentru o mai buna fundamentare a deciziilor, sunt necesare informatii cu privire la cumparatorii potentiali. Elaborarea politicii de marketing in domeniul distributiei presupune stabilirea anticipata a obiectivelor de marketing operativ. Aceste obiective vizeaza in primul rand volumul vanzarilor, profitul, cota de piata, plafoanele cheltuielilor cu distributia, utilizarea mijloacelor logistice proprii, flexibilitatea vanzarii, etc. Politica de distributie cuprinde doua domenii importante: a) un domeniu al luarii deciziilor privind caile de vanzare, organismele de vanzare si sistemele de distributie; b) un domeniu de ordin logistic, care are in centrul atentiei distributia fizica a marfurilor.

Alegerea cilor de vnzare Se pot deosebi doua cai principale: una directa si una indirecta. Desfacerea directa se caracterizeaza prin aceea ca ofertantul i se adreseaza, la vanzare, direct consumatorului sau celui care prelucreaza produsul agricol. Desfacerea indirecta are loc atunci cand intreprinderea preda toate sarcinile distributiei, sau cea mai mare parte a lor unor organisme specializate, independente juridic si economic, care preiau riscurile (de exemplu, riscurile de desfacere, de pret, de depozitare, de transport, etc.). Exista un numar mare de cai de desfacere a produselor agricole. Intreprinderile agricole isi pot vinde produsele catre consumatorii finali, catre micii prelucratori de produse agricole (macelarii, brutarii, patiserii), catre industria alimentara, catre angrosisti si catre detailisti. Intrebarea care se pune, pentru inceput, este care tip de desfacere trebuie utilizat, cea directa sau cea indirecta. Daca o intreprindere ar actiona strict dupa principiul maximizarii profitului, iar cele doua tipuri de desfacere ar oferi aceleasi efecte, atunci problema alegerii ar putea fi rezolvata relativ simplu, pe baza minimizarii costurilor. Decizia cu privire la alegerea cailor de desfacere a produselor este legata in primul rand de dotarea cantitativa si calitativa cu factori de productie. De asemenea, decizia este influentata si de alti factori, dintre care se pot mentiona: caracteristicile referitoare la produs (de exemplu, prospetime, posibilitati de inmagazinare, sensibilitatea la transport, atractivitate, marimea gamei de produse); caracteristicile referitoare la consumatori (de exemplu, numarul, structura, raspandirea geografica, obiceiurile de cumparare, pretentiile fata de service, preferintele pentru caile de distributie si pentru anumiti distribuitori, etc.);

47

caracteristici referitoare la comert (de exemplu, tipuri de comert, amplasare geografica, marimea comenzilor, acoperirea pietei, posibilitatile de service, disponibilitatile de rezolvare a conflictelor, etc.); caracteristici care se refera la concurenta (caile de distributie si organismele de distributie folosite de concurenti, numarul, tipurile de concurenti si structura lor pe tipuri, raspandirea in teritoriu a acestora, etc.). Cunoasterea intr-o maniera satisfacatoare a factorilor care pot influenta decizia de a adopta un anumit tip de distributie este greu de realizat. Stratificarea multipla a criteriilor de decizie si cuantificarea dificila a unor criterii fac posibila, de cele mai multe ori, numai utilizarea de procedee euristice in alegerea cailor de vanzare care trebuie urmate. In afara celor prezentate mai inainte, exista si alte criterii relevante pentru orientarea deciziei de alegere a cailor de vanzare. Un ansamblu al acestor criterii se gaseste in tabelul de mai jos. Dupa cum rezulta din acest tabel, toate criteriile prezinta vanzarea directa ca fiind cea mai eficienta. Pentru cele mai multe intreprinderi, decizia de alegere a cailor de distributie este legata de autonomia politicii de marketing. In mod practic, vanzarea directa ii asigura producatorului sansa aplicarii unor politici de marketing eficiente si controlabile pana la nivelul utilizatorului si chiar al consumatorului final. Formele vnzrii directe Formele de vanzare se diferentiaza dupa grupele de consumatori, care pot fi consumatori finali sau intreprinderi de prelucrare. a) Vanzarea catre consumatorii finali Acest tip de vanzare se realizeaza in trei variante de baza: -vanzarea la sediul producatorului -vanzarea in unitati aflate in apropierea clientului. Astfel poate fi vorba de vanzarea stationara in spatii amenajate special la marginea drumurilor cu trafic intens, in campinguri, in pietele saptamanale, in pietele taranesti, in magazinele proprii, targuri si expozitii; -vanzarea directa catre consumator, la comenzile acestuia. In acest sens, se pot utiliza livrarile prin posta sau cu ajutorul mijloacelor de transport ale producatorului, ale clientului sau ale unor prestatori in domeniul transportului. Comenzile se pot face in scris sau prin fax. Pentru alegerea celei mai bune variante de vanzare directa, este necesar sa se faca o analiza comparativa intre potentialul de achizitie al cumparatorilor si posibilitatile interne ale intreprinderii producatoare. O asemenea analiza trebuie sa tina seama de specificitatea produselor. O observatie este necesara, si anume ca nu exista limite in inventivitatea, creativitatea producatorului pentru ca acesta sa castige lupta pe care o poarta cu concurenta in scopul cuceririi si mentinerii pietei. b) Vanzarea catre consumatori colectivi si intreprinderile de prelucrare Politicile de marketing ale producatorilor se diferentiaza in functie de marimea intreprinderilor de prelucrare. O data cu cresterea intreprinderii de prelucrare, intreprinderea agricola va acoperi o parte tot mai mica a cererii acesteia pentru un produs. Concomitent cu aceasta, dispar si posibilitatile de realizare a unei politici autonome de marketing. Strategia de marketing a producatorului devine tot mai mult o strategie de adaptare la dictatul cumparatorului. Pentru intreprinderile de prelucrare mari, cum sunt fabricile de zahar, sau pentru fabricile mari de prelucrare a laptelui, intreprinderile agricole nu pot dezvolta activitati de marketing in adevaratul sens al cuvantului. Despre acest lucru vom putea vorbi numai in cazul vanzarii directe catre intreprinderile de prelucrare mici si catre consumatorii colectivi.

48

Criteriile de decizie pentru alegerea acestor variante de vanzare sunt aceleasi ca in cazul vanzarii catre consumatorul final. In ceea ce priveste efectele de achizitie create de acesti consumatori potentiali, trebuie evidentiate doua particularitati: - consumatorii colectivi (cantine si restaurante din intreprinderi, institutii scolare si de sanatate, unitati militare etc.), precum si intreprinderile prelucratoare au putere de negociere mai mare; - cumparatorii din acest grup se orienteaza, in deciziile lor de cumparare, dupa criterii rationale intr-o masura mai mare decat consumatorul final. Intreprinderile de prelucrare specializate, dar si consumatorii colectivi solicita numai produse, grupe de produse sau chiar produse cu caracteristici calitative bine precizate. Distributia produselor agricole pe aceste cai are pentru producatori mai multe consecinte, care, in mod sintetic, se prezinta astfel: -numarul scazut al cumparatorilor mareste riscurile intreprinderii agricole. Impotriva acestui risc se poate actiona prin contracte de cooperare pe termen lung; -deoarece consumatorii colectivi si micile intreprinderi de prelucrare nu dispun intotdeauna de mijloace de transport si de depozitare, intreprinderile agricole trebuie sa preia aceste functii. De aici rezulta necesitatea ca intreprinderile sa faca eforturi pentru propria dotare cu elemente de logistica adecvate; - in dorinta de a avea cumparatori fideli, intreprinderile agricole, pe langa o oferta de calitate, pot realiza livrari exclusive catre acestia chiar si pe o durata mai lunga. O asemenea decizie trebuie bine cumpanita de catre ofertanti; - deoarece intreprinderile de prelucrare specializate si consumatorii colectivi solicita in general un numar redus de produse, iar oferta unui producator imbraca o paleta mai larga, acesta din urma este obligat sa construiasca si sa utilizeze mai multe sisteme de distributie paralele. Formele de vnzare indirect Principalele forme de vanzare indirecta a produselor agricole sunt vanzarea en-gros si vanzarea en-detail. Aceste forme se diferentiaza dupa mai multe criterii. Pentru comertul en-gros pot fi luate in considerare doua criterii mai importante : - orientarea comertului en gros intre comertul de cumparare si comertul de vanzare; - delimitarea comertului en-gros in comertul pe asortimente largi si comertul specializat. Comertul de cumparare trebuie dezvoltat, pe de o parte, pentru ca exista un numar mare de producatori agricoli care nu-si pot vinde marfa direct si, pe de alta parte, datorita cererii concentrate a comertului alimentar cu amanuntul si a industriei alimentare. In acest caz insa intreprinderea agricola nu are posibilitatea sa-si impuna propria imagine sau pe cea a produselor sale care ar trebui sa formeze preferinte speciale la nivelul consumatorilor finali. Comertul en-gros apreciaza produsele care i se ofera numai dupa criterii dinainte stabilite, dupa standardele lui si este dispus la diferentierea preturilor numai dupa aceste criterii. Pentru intreprinderrile agricole, politica de marketing in domeniul distributiei se limiteaza de multe ori la alegerea comerciantului angrosist, sansele lor de a impune o politica proprie pana la consumatorul final fiind foarte reduse. Vanzarea catre comertul en detail este o cale scurta de distributie si presupune nevoia reala a comerciantului individual de a achizitiona produsele direct de la agricultori, precum si eficienta acestei achizitii. Multi comercianti individuali prefera sa-si achizitioneze produsele

49

de la angrosisti din motive organizatorice, de eficienta sau pentru ca apreciaza serviciul complet al comertului mare, serviciu care poate sa cuprinda consiliere, scolarizarea vanzatorilor, acordarea de credite etc. Pana in prezent s-au profilat trei grupuri principale si mai multe subgrupe de magazine pentru comercializarea en-detail a produselor agoalimentare: A. Comert alimentar individual: 1. magazine mici (cu un sortiment restrans); 2. magazine mici sau mijlocii (cu un sortiment restrans); 3. supermagazine (cu un sortiment foarte bogat); B. Sectii cu produse alimentare in cadrul comertului general: 1. magazine generale mici (de obicei in mediul rural, sortiment limitat); 2. magazine generale de marime medie (sortiment mijlociu de produse agroalimentare); 3. magazine universale (sortiment bogat de produse agroalimentare); C. Comert specializat cu produse agroalimentare: 1. specializare pe grupe de produse Magazine specializate pentru: - legume si fructe - produse lactate - peste si produse din peste - alte produse (sortiment larg in cadrul fiecarei grupe de produse) 2. specializare orientata spre grupe tinta: - magazine cu produse la preturi foarte mici (se vand alimente pentru necesitati de masa); - magazine de delicatese (se vand alimente pentru necesitati exclusive); - magazine cu alimente dietetice. Organizarea retelei de vanzare en-detail se face tinandu-se seama de mai multe criterii specifice, din care esentiale pot fi considerate urmatoarele: - frecventa cumpararii de catre populatie a diferitelor sortimente de marfuri; - organizarea concentrica a retelei comerciale; - numarul, structura si puterea de cumparare a populatiei pe care o aprovizioneaza; - concurenta directa sau indirtecta a unitatilor comerciale existente; - folosirea intensiva a spatiilor comerciale. Distribuia fizic Privita mult timp numai ca o problema de logistica a marfurilor si o sursa de reducere a costurilor de trnsfer al produselor de la producator la consumator, distributia fizica a devenit, in ultima vreme tot mai mult o componenta a politicilor de marketing, un instrument eficient de alcatuire a unui potential de achizitie. In notiunea de distributie fizica se includ toate activitatile care sunt legate de parcursul fizic al produselor pana la preluarea lor de catre client. Activitatile trebuie privite sub aspect spatial, temporal, cantitativ si calitativ, astfel incat ele sa raspunda atat cerintelor clientilor, cat si scopurilor intreprinderii, adica sa fie eficiente. Eficienta distributiei fizice se masoara prin efectele pe care le au serviciile de furnizare a produselor. Masurarea efectiva se face cu ajutorul unor elemente eterogene, al unor

50

indicatori specifici. Eficienta acestor servicii trebuie insa considerata ca o marime subiectiva, dependenta de aprecierea cumparatorului. Serviciile de furnizare pot fi caracterizate prin trei elemente esentiale, si anume: - asigurarela livrare a calitatii corespunzatoare a produselor. La predarea catre cumparatori produsele trebuie sa se afle intr-o foarte buna stare fizica; - flexibilitatea de livrare, aceasta insemnand respectarea cerintelor specifice ale cumparatorilor in ceea ce priveste modalitatile de livrare a produselor; - timpul de livrare optim, acesta insemnand atat respectarea solicitarilor venita din partea cumparatorilor, cat si eliminarea, pe cat posibil, a deprecierilor calitative sau a distrugerii produselor. Costurile necesare pentru realizarea unor servicii de livrare de o anumita calitate pot fi cuantificate relativ usor. Este insa dificil de masurat efectul real al unor asemenea eforturi, exprimat prin cresterea potentialului de vanzare al unei intreprinderi, intrucat este aproape imposibil de izolat factorii de influenta determinanti. Pentru intreprinderile agricole, distributia fizica are o mare insemnatate, deoarece produsele agricole trebuie in general recoltate in timp scurt, sunt perisabile si necesita capacitati si metode tehnice de inmagazinare si de transport. Diversitatea produselor unei intreprinderi agricole face necesara existenta unor capacitati de depozitare si de transport diferite. Retrodistribuia Prin retrodistributie fluxul de marfuri de la ofertant la consumator este completat de un sistem paralel, prin care rebuturile, resturile si ambalajele sunt aduse inapoi la ofertant. Constituirea unui astfel de sistem de livrare retro are drept scop reintrebuintarea unor produse sau ambalaje de catre ofertantul initial. In domeniul produselor agricole si alimentare, principiul retrodistributiei nu este ceva nou. Dupa vanzarea catre marii sau micii consumatori producatorii au luat inapoi si au refolosit diferite ambalaje (de exemplu, cofraje pentru oua, ladite pentru legume si pentru diverse produse conservate etc.). Datorita cresterii constiintei ecologice a populatiei, precum si nevoii de economisire a unor resurse epuizabile, asistam la o crestere a importantei sistemelor de retrodistributie. Prin aplicarea acestui sistem se poate obtine o crestere a potentialului de vanzare a unei intreprinderi. Pentru caracterizarea acestui efect se impune o diferentiere a cailor de desfacere orientate spre sisteme de retrodistributie directe si indirecte. In cadrul sistemului de retrodistributie directa i se ofera cumparatorului direct o rezolvare convenabila a problemei ambalajelor si a resturilor rezultate din intrebuintarea produselor. O mare parte din ambalajele care provin de la intreprinderile agricole sau de la cele prelucratoare se pot refolosi. Este vorba de sticle, borcane, ladite si cartoane. Cu ajutorul sistemelor de garantie, se pot obtine efecte suplimentare de achizitie. Ambalajele distruse, care nu mai pot fi refolosite, trebuie culese in containere si trimise spre reciclare. Gunoiul organic trebuie compostat si retrimis spre utilizare producatorilor agricoli. Pot exista probleme in utilizarea resturilor organice, daca in acestea au fost introduse substante daunatoare din circuitul intreprinderii.

51

5.2.4 Reele alimentare. Preurile produselor agroalimentare Dupa cum rezulta din figura de mai jos drumul produsului finit (marfa) destinat consumului alimentar (uman) este lung, parcurgand o filiera formata din multe subsisteme de prelucrare si canale de distributie. Trecerile succesive ale produsului agricol inseamna din punct de vedere economic, costuri aditionale succesive (spor de valoare) si de pret. Intre pretul produselor la consumator si pretul produselor la poarta firmei exista, in marea majoritate a cazurilor, diferente substantiale. In timp, aceasta diferenta este in crestere, atat datorita sporirii numarului operatiilor intermediare cat si datorita majorarii cheltuielilor de reclama, distributie, stocare, comercializare.
INDUSTRIA FURNIZOARE PENTRU AGRICULTURA FERME AGRICOLE COMERT AGROALIMENTAR CONSUM CASNIC

MATERII PRIME NEALIMENTARE (canepa, rapita, in, lana)

P R E T U R I P R O D U S E A G R I C O L E

L A

COMERT CU RIDICATA

P R E T U R I L A C O N S U M A T O R I CONSUMUL ALIMENTAR

TRACTOARE MASINI INGRASAMINTE PESTICIDE ERBICIDE SEMINTE FURAJE MATERIAL DE PLANTAT

P I R M E P T U U T R U I R I

PRODUSE SI MATERII PRIME ALIMENTARE (grau, floarea soarelui, sfecla-de-zahar, legume fructe, lapte,carne)

P O A R T A

INDUSTRIA AGROALIMENTARA

COMERT CU AMANUNTUL (DETAILISTI)

PRODUSE INTERMEDIARE (furaje, seminte, ingrasaminte naturale)

F E R M E I

ALIMENTATIE

AMONTE

AGRICULTURA

AVAL

5.1. Fluxul de formare si miscare al produselor agroalimentare Intr-un studiu facut in SUA, rezulta ca in medie preturile produselor agricole (pretul la poarta fermei) reprezinta numai 24,5 % din pretul produsului alimentar final (la consumator), cu variatie destul de mare de la un sortiment la altul. Astfel, dupa cum rezulta din tabelul de mai jos pretul produsului la poarta fermei variaza intre 47 % la oua si 7,7 % la cereale si produse de panificatie.

52

Ponderea pretului produsului la poarta fermei in pretul produsului alimentar final in SUA (%) Tabel 5.4 Produse Produse de carne Produse lactate Oua Cereale si produse de panificatie Fructe proaspete Legume proaspete Fructe si legume prelucrate Uleiuri si grasimi vegetale 1990 46 38.5 55.9 7.9 23.2 28 25.8 22.8 1996 35.9 34.4 47 7.7 18.1 23.9 19.9 25.4

Produse alimentare 29.7 24.5 Sursa:M. Tracy-Produse alimentare si agricultura in economia de piata
Ponderea produsului agicol la poarta fermei
60 50 40 30 20 10 0 oua fructe si legume prelucrate produse alimentare carne fructe

procentual

1990 1996

produsele

Fig. 5.2. Ponderea produsului la poarta fermei in produsul agricol final Cauzele acestei structuri a preturilor produsului agricol final se afla, de fapt, in structura retelelor agroalimentare si comerciale. Elementele componente ale retelei industriale si comerciale si agribusiness-ului sunt organizate in societati comerciale (cu raspundere limitata sau pe actiuni) si cooperative (ale producatorilor agricoli). Societatile comerciale (nationale si internationale) opereaza, de regula, in prelucrarea produselor agricole si comercializarea produselor alimentare, precum si in majoritatea structurilor componente ale industriei furnizoare de input-uri pentru agricultura. Marile lanturi de supermarket-uri apartin unor societati comerciale care controleaza cea mai mare parte a comertului cu amanuntul de produse agroalimentare. Cooperativele agricole au ca obiect de activitate aprovizionarea cu unele resurse necesare fermelor precum si cu prelucrarea si comercilizarea unor produse agroalimentare. Este important de cunoscut structura cheltuielilor produselor agroalimentare finale pe

53

operatiuni precum si structura pretului final pe elemente de cheltuieli si profit. Structura cheltuielilor pe operatiuni tehnologice si comerciale (SUA-1991) Tabel 5.5 Specificare Valoarea (pretul) la poarta fermei Prelucrarea produselor agricole Transport Cheltuieli cu vanzarea cu ridicata Cheltuieli cu vanzarea cu amanuntul
Structura pretului pe operatiuni

% 27 33 5 10 25

Cheltuieli cu vanzarea cu amanuntul 25% Cheltuieli cu vanzarea cu ridicata 10% Transport 5%

Valoarea (pretul) la poarta fermei 27%

Valoarea (pretul) la poarta fermei Prelucrarea produselor agricole Transport Cheltuieli cu vanzarea cu ridicata Cheltuieli cu vanzarea cu amanuntul

Prelucrarea produselor agricole 33%

Fig 5.3 Structura pretului pe operatiuni Dupa cum se poate observa din acest tabel in pretul produsului agroalimentar destinat consumului final, produsul agricol, care reprezinta substanta acestor marfuri, depaseste cu putin un sfert din pretul final. Cheltuielile cu prelucrarea (industrializarea produselor agricole, materii prime) detin ponderea cea mai mare (33 %), iar cheltuielile cu desfacerea cu amanuntul au o pondere de 25 %.

Structura pretului produselor agroalimentare finale Tabel 5.6 Specificare %

54

Salarii si adaosuri salariale Servicii (stocare) Combustibil Transport Ambalare

46 30 4 5 11

Profit 4 Sursa: M. Tracy- Produsele alimentare si agricultura in economia de piata

Structura pretului pe elemente de cheltuieli


Ambalare 11% Transport 5% Combustibil 4% Servicii (stocare) 30% Profit 4% Salarii si adaosuri salariale Servicii (stocare) Salarii si adaosuri salariale 46% Combustibil Trans port Ambalare Profit

Fig 5.4 Structura pretului pe elemente de cheltuieli 5.2.5 Consideraii privind sistemele de comercializare a produselor agroalimentare Numarul magazinelor alimentare a scazut continuu, iar dimensiunea lor medie a crescut. In 1976, in Marea Britanie existau 1,9 magazine la 1000 de locuitori; pana in 1985 numarul a scazut aproape la jumatate, la numai 1 magazine la 1000 de locuitori. In alte tari din nord-vestul Europei scaderea nu a fost asa de spectaculoasa si pana in 1985 existau, exprimat la 1000 de locuitori, 1,3 magazine in Danemarca, 0,7 in Olanda, 1,6 in Belgia, 1,3 in Germania, 1,4 in Franta. In sudul Europei tendinta a fost asemanatoare: mai existau in 1985 inca 2,8 magazine alimentare la 1000 de locuitori in Italia, 3,0 in Spania, 4,4 in Portugalia. Principalul factor responsabil a fost cresterea super-market-urilor (definite in mod obisnuit ca avand o suprafata de vanzare cuprinsa intre 400 si 2499 mp) si hipermarketurile (cu peste 2500 mp); in cazul acestora din urma, in afara de alimente mai sunt si alte produse importante. Ponderea acestor doua categorii, luate impreuna, in vanzarile totale de produse alimentare au reprezentat in 1987 circa 80 % in marea Britanie, Belgia si Franta, 71 % in Olanda, 56 % in Germania, 46 % in danemarca. Unele tari inclusiv Franta, Belgia si Germania au introdus o legislatie care sa franeze dezvoltarea hiper-market-urilor. Acest lucru a fost un raspuns la presiunile exercitate de catre proprieterii micilor magazine. Oricum marile magazine cu autoservire au raspuns la preferintele consumatorilor, dispunand de o gama larga de produse la preturi competitive, cu rulaj mare si rapid, deseori localizate in afara oraselor, cu ample facilitati de parcare. Studiile facute in diferite tari au ajuns la concluzia ca, in general, consumatorii

55

doresc preturi scazute, asociate cu o colitate ridicata, cu diversitate, prospetime, marcare clara (inclusiv mentiunea se vinde pana la data de ...), acces usor, servicii rapide si prietenoase. Organizatiile consumatorilor in cele mai multe tari publica in mod regulat studii privind preturile unor marfuri comparabile in supermarket-uri diferite si, in general, ajuta la mentinerea presiunilor concurentiale. Astfel, in Belgia, revista pentru consumatori TestAchats a putut prezenta ultimile sale concluzii in aprilie 1992, pe baza unei liste ce cuprindea cel putin patru lanturi de supermarket-uri concurente, chiar si din orase de provincie relativ mici si pana la 20 de orase mari. Un cos cu 119 produse identice costa cu aproximativ 20 % mai putin in magazinele mai ieftine, fata de cele solicitate, iar un cos cu marci de distribuitor poate costa numai jumatate fata de preturile pentru aceleasi marci cumparate in cele mai scumpe magazine. S-a constatat o crestere considerabila a gradului de concentrare, deoarece supermarketurile si hipermarket-urile fac parte in mod obisnuit din lanturi foarte mari. S-a estimat ca in 1987, cele mai mari cinci lanturi alimentare detineau aproape jumatate din vanzarile totale de alimente in Olanda, Belgia, Germania, Marea Britanie si chiar mai mult in Danemarca. In unele tari, numarul de centre de decizie a devenit chiar mai concentrat, profitand de avantajele tehnologiei informatiilorcomputerizate; in Marea Britanie, existau zece puncte cheie de decizie care controlau cumpararea in peste 3000 de magazine alimentare, reprezentand 58 % din vanzarile de produse coloniale; in alte tari, in special in Franta, lanturile alimentare pastreaza o politica de conducere descentralizata. Oricum, cumpararea centralizata si majoritatea sistemelor de distribuire sunt caracteristici esentiale ale marilor lanturi alimentare. Exista o anumita polarizare in privinta dimensiunilor magazinelor, in timp ce magazinele mici de produse alimentare generale au fost virtual eliminate in cele mai multe tari din nord-vestul Europei, magazinele specializate pot supravietui si au fost chiar capabile sa se dezvolte acolo unde intalnesc o cerere tot mai mare, cum este cea pentru produsele de calitate foarte buna sau pentru produsele naturale. In Franta, unde gradul total de concentrare este oarecum mai scazut decat in tarile vecine, magazinele specializate pe scara mica pot avea mai multe sanse de supravietuire, datorita preferintelor consumatorilor francezi. In 1986, patiseriile reprezentau, deja, aproape 7 % din vanzarile totale de produse alimentare, macelariile si magazinele cu preparate din carne reprezentau 16 %, alte magazine specializate 11 %. Cu toate acestea, cel mai mare lant alimentar, Leclere, care in 1986 detinea 103 hipermarket-uri si 344 supermarket-uri, s-a estimat ca in 1985 detinea 12 % din totalul pietei alimentare, urmat de alte 6 lanturi ce totalizau 32 %. Hipermarket-urile franceze aveau o suprafata medie de circa 6700 mp, cu un personal angajat de aproximativ 290 de persoane fiecare si cu vanzari totale in valoare de 375 milioane de franci fiecare, din care aproape jumatate proveniti din vanzarea produselor alimentare, realizand un profit brut de aproximativ 4 % la produse coloniale si la bauturi si 17 % la alimente proaspete (au existat rate ale profitului relativ mari la imbracaminte si la alte produse). De atunci, in tarile din nord-vestul Europei, consumul alimentar total in termeni de volum este mai degraba static, strategiile expansioniste ale firmelor de distributie neputand sa se axeze numai pe cresterea productiei. Una dintre strategiile legate de tendintele din industria alimentara, deja discutate, o reprezinta diversificarea, adica crearea de noi linii de produse, in domeniile in care cererea de consum creste. Alte mijloace pentru a atrage consumatorii includ imbunatatirea serviciilor, cum ar fi platile simplificate prin carti de credit si debit direct electronic, din conturile bancare ale consumatorilor. Produsul de marca proprie, adica bunuri ce poarta marca distribuitorului si nu a unei firme prelucratoare, reprezinta o caracteristica din ce in ce mai importanta a distributiei produselor alimentare.

56

Uneori prezentarea acestor produse, de exemplu cereale pentru micul dejun sau cafea solubila, imita marfurile de marca binecunoscute; iar calitatea lor este probabil echivalenta. Dar costurile pentru publicitate sunt neglijabile, deoarece aceste produse se vand datorita reputatiei generale a simtului alimentar. In cazul unei anumite categorii de marfuri generice (uneori denumite produse albe), care sunt, de obicei, produse de baza ca zaharul sau faina, numai numele produsului se specifica, iar pretul este mentinut in mod special scazut. Deoarece marcile proprii sunt produse pe baza specificatiei distribuitorului si nu necesita o promovare individuala, ele reprezinta un debuseu pentru firmele relativ mici de prelucrare a prodduselor alimentare si pot provoca unele reduceri in nivelele de concentrare pentru anumite produse alimentare. Asemenea marci proprii creaza, de asemenea, o concurenta mai mare pentru producatorii mari de alimente si coboara preturile de consum. Un caz interesant este cel al Corporatiei Cott, o companie canadiana care se dezvolta foarte rapid, producatoare de Cola si alte bauturi racoritoare. S-au semnat contracte de aprovizionare cu numeroase lanturi de magazine alimentare din intreaga lume, care vand produsele la preturi mici, sub preturile propriilor marci. Costurile de marketing si publicitate sunt neglijabile, in comparatie cu cele ale celor doi giganti in domeniu, Coca-Cola si Pepsi, iar acestea, in schimb, au fost fortate sasi reduca preturile. Unele lanturi au redus preturile chiar mai mult prin sistemele cash and carry (plateste si ia marfa) sau prin alte metodeprin care costurile de distributie sunt minimizate; prezentarea pe raft este simplificata, iar produsele sunt vandute in cantitati reletiv mai mari decat produsele individuale, iar costurile cu forta de munca si personalul sunt minimizate. O evolutie mai recenta care ofera reduceri semnificative ale costurilor este controlul computerizat al stocurilor (prin punctul de vanzare electronic sau EPOS), care face posibila mentinerea stocurilor la un nivel minim. Diversificarea exista, de asemenea, si in activitatile nealimentare, ca si integrarea verticala in productia alimentara, precum si unele modificari in sectorul semipreparatelor. Cooperarea cu organizatii partenere poate duce la formarea unui nou tip de magazin, asa cum s-a intamplat intr-un numar de acorduri intre vanzatorii francezi de produse alimentare si companii petroliere, pentru a dezvolta magazinele accesibile (convenience stores) in statiile de benzina. Ca si in cazul industriei de prelucrare alimentara , discutat in sectiunea anterioara, au aparut numeroase fuzionari si achizitii in distributia produselor alimentare. Achizitionarea companiilor existente este deseori o metoda preferata de expansiune deoarece evita, potential, riscurile si investitiile costisitoare pentru expansiunea interna si permite expansiunea rapida intr-o perioada scurta de timp. Economiile de scara vor rezulta din functionarea unui lant mai mare de magazine. Scopurile strategiilor de achizitie includ activitatile firmelor familiale care si-au pierdut dinamismul, dar si firmele renumite, dar care au intrat in dificultati financiare sau firme de succes care activeaza pe pietele regionale, care sunt complementare pietei firmei care a avut initiativa. O alta tendinta structurala majora este cresterea internationalizarii comertului cu produse alimentare. Firma germana Aldi, de exemplu, s-a extins in cateva din tarile vecine. Unele firme franceze, in special Carrefour, au infiintat numeroase hipermarket-uri in Spania si Portugalia. Sainsbury, cea mai mare retea de distributie a produselor alimentare in Marea Britanie, a obtinut controlul unui lant de supermarket-uri din nord-estul Statelor Unite ale Americii in 1987 si a cumparat o mare parte a actiunilor firmei Giant Food, un lant mare de supermarket-uri de pe malul estic al SUA in 1994. Firma belgiana GB Inno BM (deja rezultat a numeroase fuziuni succesive in tara) are interese in Franta si alte tari vest-europene. Alta firma belgiana, Delhaize Le Lion, controleaza un mare lant american, Food Lion; a fost pentru o vreme activa in Portugalia; sub numele de Delvita, a deschis un numar de

57

supermarket-uri in Praga si in alte orase ale Cehiei. De asemenea s-au format aliante intre marile lanturi de distributie in diferite tari, pentru a reintari puterea de negociere in relatia cu producatorii, pentru a facilita intrarea unuia pe piata altuiasau pentru a imparti anumite experiente. Aceasta miscare nu se limiteaza numai la sectorul alimentar: un caz semnificativ in acest sens este parteneriatul dintre firma britanica Sainsbury si firme din Belgia, Franta si Italia. Cantitatea de alimente consumate in afara casei, la cantinele de la locurile de munca, restaurante, restaurante fast-food si take away, continua sa creasca. Nivelele tot mai mari ale veniturilor si noile locuri de munca, tipurile profesionale care presupun o mai mare implicare a femeilor in activitati economice si factorii sociali, cum ar fi puterea de cumparare in crestere in randul populatiei tinere, sunt factori ce contribuie la aceasta tendinta. Este foarte dificila obtinerea de informatii actualizate, dar s-a estimat ca la inceputul anilor `80, cheltuielile pentru industria semipreparatelor alimentare reprezentau intre 15 si 25 % din cheltuielile alimentare totale in tarile din nord-vestul Europei. In Marea Britanie, in 1993, cheltuielile pentru mesele luate in oras au totalizat 35 de miliarde de dolari in comparatie cu 70 de miliarde de dolari pentru cheltuielile alimentare pentru gospodarie. Consumul total de alimente s-a deplasat in mod constant de la mesele preparate si consumate in gospodarie, catre alimentele cumparate in sectorul de alimentatie publica, iar tendinta este mai pronuntata pentru celelalte mese decat pentru masa de pranz. In SUA, in 1991, mesele si gustarile in afara casei reprezentau aproximativ 43 % din cheltuielile pentru alimente (exclusiv bauturile alcoolice). Organizarea acestui sector este, in general, diversa si pe scara redusa; cele mai multe restaurante sunt in proprietate si in conducere individuala. Oricum, au aparut si unele grupuri mari de alimentatie publica, uneori pentru a ocupa o pozitie de conducere in anumite sectoare. Noile oportunitati, cum ar fi restaurantele de pe autostrazi si aeroporturi, pot fi controlate numai de catre companii mari. Au aparut, deopotriva, integrarea verticala si integrarea orizontala. Astfel, in Marea Britanie, Trusthouse Forte combina un lant de hoteluri si restaurante cu facilitati pe autostrazi, servicii de aprovizionare cu alimente pe aeroporturi si la bordul avioanelor, in timpul zborului. Marii producatori de bere in timp ce sunt obligati de legislatia recenta sa se descotoroseasca de localurile publice sau pubs (unde si alimentele si berea se consuma din ce in ce mai mult) se extind in lanturi de restaurante si restaurante fast food. In Franta, grupul Accor este compania leader in alimentatie publica, controland cel mai mare lant de hoteluri si restaurante (Novotel) si numeroase alte retele. In Franta, deasemenea, dupa cum am mentionat mai sus, unele mari magazine alimentare, care au inceput prin a-si instala cofetarii de interior, s-au extins, devenind lanturi de restaurante si restaurante fast-food. In SUA, lantul de hamburger Mc Donalds are cea mai mare cifra de afaceri, cu vanzari de peste 11 miliarde de dolari in 1988, in comparatie cu 4,9 miliarde de dolari ce reprezinta cifra de afaceri a firmei Burger King Corporation, detinuta de Grand Met, si 2,9 miliarde de dolari, cifra de afaceri a firmei Kentuky Fried Chiken, 2,6 miliarde de dolari, cifra de afaceri a firmei Pizza Hut si 1,6 miliarde de dolari, cifra de afaceri a firmei Taco Bell, ultimele trei fiind in proprietatea companiei Pepsi Co. Cu diferitele sale lanturi, Pepsi Co afirma ca poseda peste 3000 de restaurante fast-food in afara SUA, mult mai mult decat orice alt grup. In unele tari europene, in special in Marea Britanie, retelele Kentuky Fried Chiken si Pizza Hut sunt mult raspandite. In Marea Britanie, se manifesta concurenta intre Pepsi Co si Mc Donalds din partea prodducatorului britanic United Biscuits, ale caror filiale Pizzaland si Wimpy vand pizza si respectiv hamburgheri. In comparatie, piata franceza a fost rezistenta la stilul de alimente americane si a asistat la aparitia unor canale de comercializare locale proprii, promovand fast-food-ul in stil

58

farantuzesc. Acestea includ La Brioche Doree, La Croissanterie si Franquette, care au un anumit succes prin patrunderea pe pietele din afara Frantei. Lantul de hamburger Quick se afla in posesia unui consortiu franco-belgian; ce consta din Casino si GB Inno BM si opereaza in ambele tari, in concurenta directa cu Mc Donalds. Ca si in cazul productiei alimentare si a vanzarilor cu amanuntul, Europa Centrala si de Est a devenit un nou camp de activitate pentru firmele occidentale de semipreparate si alimentatie publica, ale caror retele de fast-food au o cerere foarte mare. Mc Donalds si Pepsi Co cea din urma cu retelele sale Pizza Hut, Kentuky Fried Chiken si Taco Bell apar in tot mai multe orase din aceasta regiune. Ambele isi dezvolta retele in tarile respective. De la inceputul acestui capitol s-a pus intrebarea daca industria alimentara, ca intreg, este suficient de concurentiala. Cu toate ca nu poate fi intalnit un monopol fatis, apar, fara indoiala, practici monopoliste si uneori se obtin profituri in exces. Cel mai mare pericol al practicilor restrictive apare in sectoarele in care piata este relativ statica, cu o crestere mica a cererii si unde patrunderea importurilor este sub medie, fie datorita naturii produsului (de exemplu, lapte proaspat) fie datorita barierelor comerciale, inclusiv barierelor neterifare. In absenta controlului public, in anumite tari si, mai recent, in Comunitatea Europeana, practicile restrictive ar fi fara indoiala, mai raspandite si concentrarea ar fi fost si mai accentuata. Insa, in ansamblu, raspunsul la intrebarea de mai sus este pozitiv. Astfel, dinamismul sistemului agroalimentar, abilitatea de a inova, dezvoltarea si implementarea imbunatatirilor tehnologice de mai multe tipuri in productia, prelucrarea si distributia produslor agroalimentare, au oferit o multitudine de alimente, intr-o mare varietate si la preturi rezonabile. Consumul mediu este mult mai mared decat ar fi nevoile nutritionale in Europa de Vest si America. Ponderea cheltuielilor alimentare in cele 12 tari membre ale CE era, in medie, de 16,5 % in 1989 (bauturile aveau o pondere aditionala de 3,3, %, iar tutunul de 1,8 %). Cifra a fost mai scazuta in tarile nord-vestice (sub 1,6 % in Marea Britanie, 12,3 % in Germania) conform standardelor internationale inclusiv tarile din Europa Centrala si de Est acestea sunt ponderi scazute ale cheltuielilor, care elibereaza o mare parte a puterii de cumparare a consumului pentru alte scopuri. Puterea marilor firme prelucratoare de alimente a fost depasita cu mult de cea a marilor distribuitori, care au reusit sa forteze reducerea preturilor si a profiturilor firmelor producatoare; rezultatul a fost in interesul publicului, in mod special, intr-o economie in recesiune, consumatorii au mare grija de modul in care isi cheltuiesc banii. Orice integrare verticala semnificativa intre sectoarele de procesare si distributie va trebui urmarita cu multa grija. Probabil cea mai efectiva garantie in interesul consumatorului este oferita de comertul liber; puterea monopolului ce ar putea fi dobandita la nivel national este mult mai dificil de atins in context international concurential. Prin urmare, liberalizarea comertului si, in CE, eliminarea barierelor comerciale in 1992, in contextul Pietei Unice, sunt foarte importante. O alta problema o constituie extinderea patrunderii firmelor occidentale de produse alimentare in tarile central si est-europene. In timp ce aceasta poate aduce consumatorilor beneficii pe termen scurt, cu fonduri mari la dispozitia lor, ele pot profita de situatia incerta si de lipsa controalelor in timpul tranzitiei spre o economie de piata, pentru a ocupa o pozitie dominanta, eliminand sau prevenind infiintarea firmelor local

PARTEA A II-A
CAPITOLUL I PIAA FRUCTELOR 1.1. Noiuni introductive

59

1.1.1. Clasificarea fructelor Fructele sunt produse alimentare de origine vegetala. Importanta alimentara este determinata datorita nsuirilor senzoriale, a caracteristicilor nutritive, acestea fiind bogate in glucide, enzime, vitamine, substane minerale, acizi organice, etc. Fructele pot fi consumate att proaspete, ct si industrializate asigurnd 15% din necesarul energetic uman. Fructele au o serie de caracteristici provin din organisme vii; au un coninut ridicat in apa fiind astfel uor perisabile; durata de pstrare relativ scurta; compoziie chimica specific. n funcie de o serie de nsuiri comune fructele se pot clasifica astfel seminoase (mere, pere, gutui); smburoase prune, piersici, viine, caise, ciree, corcodue); nucifere (alune, castane, migdale, nuci); aparinnd arbutilor fructiferi (alune, zmeura, mure, coacze, cpuni, vita de vie); tropicale si subtropicale (lmi, portocale, mandarine, grepfruit, ananas, smochine, banane). Compoziia chimica a fructelor difer in funcie de : specie, soi, condiii pedoclimatice si de condiii de pstrare, perioada care s-a scurs de la recoltare. Fructele conin: apa n proporie de 18 %; - cantiti nsemnate de ; - glucide; - acizi organici; - sruri minerale ; - vitamine; 1.1.2. nsuiri de calitate ale fructelor nsuirile fizice ale fructelor sunt importante in special pentru procesul de condiionare, prelucrare si pstrare. Acestea sunt: a) Greutatea specific (masa unitii de volum) este influenata de: compozita chimica; condiii locale de cultura; - mrime; - soi; - grad de maturare. b) Greutatea volumetrica (n kg) a unui metru cub de fructe e condiionat de greutatea specific, forma si mrimea lor. c) Cldura specific (cantitatea de cldura sau frig) necesara pentru modificarea temperaturii cu un grad Celsius a unitii de masa a fructelor. E un indice a crui cunoatere prezint importan in procesul de pstrare. d) Conductivitatea termica este nsuirea de propagare a cldurii prin masa fructelor. n general fructele sunt grele conductoare de cldura.

60

e) Temperatura de nghe este punctul negativ al temperaturii la care apa liber din fructe trece in stare solida. Este influenat de: - specie; - soi ; - grad de maturare; - condiii de cldur. Este indice important pentru fructele supuse procesului de prelucrare si pstrare. a) Forma este nsuirea de calitate care este condiionata de specie, soi, natura organului plantei recoltate. Formele des ntlnite: cilindric, conic, tronconic, oval, oval-alungit, sferic, sferic-turtita. Este un indice care caracterizeaz diferite soiuri cu importanta in stabilirea calitii. b) Mrimea este un indice cu o importanta mai redusa comparativ cu forma produsului si se exprima prin: greutate, volum, dimensiune, condiioneaz numrul de buci la kg. n funcie de mrime fructele pot fi: mici, mijlocii si mari. c) Culoarea este frecvena pigmenilor in esuturile periferice. Variaz in funcie de: gradul de maturitate, capacitatea de a-si continua colorarea in funcie de pigmenii predominant ( alb-galben, galben - portocaliu, roie, violeta, etc). Este indice important att pentru aprecierea psiho-senzoriala a produselor, ct si pentru stabilirea parametrilor tehnologici de prelucrare a acestora. d) Gustul este o caracteristica importanta, specific pentru fiecare gupa de produse, specie, soi. n principal este dat de compoziia chimica, in special de coninutul in glucide, acizi organici, substane tanate. e) Suculenta pulpei este influenat de gradul de maturitate si starea de turgescenta. Ea variaz in funcie de soi, precipitaii, timp si condiii de recoltare, transport si pstrare. f) Aroma este influenata de soi, grad de maturitate, condiii pedoclimatice si de cultura. Compoziia chimica, in special uleiurile eterice si esterii dau aroma fructelor. g) Autenticitatea se apreciaz pe baza proprietilor fizice, senzoriale a fructelor, a proprietilor chimice a fructelor din lot prin comparare cu soiurile din mostrele de referin, mulaje, plane desenate sau descrieri. h) Starea de prospeime se apreciaz senzorial n funcie de gradul de turgescenta, dup aspectul viu al lor, fiind influenate de gradul de maturare, modul de pstrare si durata de la recoltare. i) Starea de sntate si igiena sunt nsuiri obligatorii cu caracter restrictiv privind trimiterea lor in consumul alimentar. Fructele trebuie sa fie sntoase fr urma atacului de boli, duntori, curate fr urme de pmnt, praf sau resturi vegetale. j) Gradul de maturitate este definit si pus in evidenta de om, proprietatea fructelor: mrime, culoare, consistenta gust, aroma raportul intre apa si substana uscata, coninut in glucide, aciditatea lor.

Piaa fructelor 1.2.1. Factorii care influenteaz consumul fructelor

61

Fructele reprezint produse agro-alimentare, ce ar trebui sa intre zilnic n alimentaia omului datorita contribuiei pe care o au asupra meninerii sntii consumatorilor prin coninutul lor n sruri minerale de calciu, fier, fosfor si vitamine. Pornind de la acesta premisa, consumatorii din tarile dezvoltate au introdus in alimentaia zilnic cantiti din ce n ce mai mari de fructe, care se situeaz peste necesarul fiziologic de consum. n ceea ce privete Romnia, dup 1989, s-au obinut producii totale de fructe care nu pot acoperii normele fiziologice de consum, producia de fructe pe locuitor fiind in 1993 de 51 kg ( fr a lua in calcul autoconsumul). Dintre factorii care influeneaz acest consum, cu mult sub nivelul mondial, cei mai importani sunt: a) Nivelul autoconsumului de fructe care se situeaz la peste 30 % din produciile obinute de productorii individuali. Acest autoconsum, pe lng faptul ca este foarte greu de cuantificat, inf1uenteaza in mod negativ capacitatea pieei ducnd la diminuarea acesteia b) Productorii individuali (si nu numai ei) dispun cu resurse financiare si materiale limitate, precum si de mijloace mecanice precare, fenomene ce duc la diminuarea productivitii muncii si a potenialului productiv al produciei c) Practicarea pomiculturii pe suprafee mici, de productorii individuali d) Lipsa de materii prime pentru industria de prelucrare a fructelor este principalul motiv pentru care acesta lucreaz la 45% din capacitatea de producie, ceea ce are repercusiuni asupra produciei de fructe prelucrate pe total si pe locuitor; e) Comerul de fructe din Romnia este dezorganizat, nerentabil, neigienic si deficitar (pe anumite zone) datorita in principal restrngerii sectorului de stat si imposibilitii sectorului privat de a acoperii ntreaga cerere de astfel de produse 1.2.2. Caracteristici ale pietei fructelor Cu toate acestea, dintre toate pieele produselor agro-alimentare, piaa de fructe poate fi considerata ca cea mai perfecta pia datorita in principal urmtoarelor 3 aspecte: a) Dup 1989 nici un produs din cadrul fructelor nu a beneficiat de subvenii din partea statului, productorii (ndeosebi cei particulari) au fost liberi in a lua decizii pe filiera achiziie - producie - desfacere; b) Preul fructelor s-a format pe piaa, n urma confruntrii cererii cu oferta; c) Piaa fructelor ndeplinete patru din cele cinci particulariti ale pieei perfecte, si anume: - atomicitate perfecta prin care se nelege ca pe pia exista un numr suficient de mare de productori si consumatori astfel nct deciziile luate de fiecare sa nu influeneze cantitatea vnduta si preul; productorii si consumatorii sunt de puteri aproximativ egale, n numr mare si putere mica; - transparenta perfecta ceea ce nseamn c toi productorii dispun de o cunoatere perfecta a cererii si ofertei, astfel nct pot obine cel mai bun produs sau cel mai bun pre. Aceasta particularitate nu este ndeplinita (in acest moment) de ctre piaa fructelor dar odat cu nfiinarea pieei de gros, si in special a centrului de calcul (sistemul informaional), pe piaa fructelor va fi o transparenta perfecta; - omogenitatea produsului care caracterizeaz acea pia n cadrul creia exista produse echivalente, identice. n ceea ce privete fructele, ele ndeplinesc aceasta particularitate pentru ca pe pia exista produse care au aceeai calitate, indiferent de cine sunt produse - intrarea si ieirea libera pe pia, care depinde de libertatea de decizie a fiecrui

62

productor in ceea ce privete eficienta economica. Astfel orice productor de fructe va intra pe piaa care i va permite acoperirea costului din preul de vnzare si va iei de pe pia cnd preul de vnzare este inferior costului. Cantitile ramase nevndute sunt destinate fie autoconsumului, fie unitarilor de industrializare (daca obin un pre bun); - perfecta mobilitate a factorilor de producie este satisfcut in parte, mai ales pentru consumatorii care nu gsesc, in orice moment un loc de munca, care s le asigure un venit necesar unui trai decent, aceasta datorita ratei omajului in continu cretere. Din punctul de vedere al productorului de fructe, acesta poate gsi liber si nelimitat capital si fora de munca, de care are nevoie la un moment dat problema este daca dispune de resurse financiare, ori cei mai muli dintre productorii individuali nedesfsurnd o activitate eficienta, profitabila, nu utilizeaz in mod nelimitat capital si fora de munca dect in limita posibilitilor de care dispun Piaa fructelor se caracterizeaz prin urmtoarele particulariti: a) Varietatea foarte mare de produse ce asigura un consum diversificat acordnd posibilitatea consumatorului de a alege dintr-o gama variat de produse dar care totodat ngreuneaz procesul de producie a tuturor acestor produse n aceiai zona geografica; b) Gradul de sezonalitate diferit pe grupe de produse, astfel ntlnim produse cu sezonalitate foarte mare: cpuni, ciree, zmeura produse cu perioada de recoltare si de consum mediu(intre 1-6 luni): strugurii de 3-4 luni cu condiia de a cultiva soiuri diferite care sa asigure o producie ealonat in timp (pe o perioada cat mai lunga de timp); - produse cu o sezonalitate de consum sczuta: mere, nuci acestea putnd fi depozitate n condiii optime i se pot livra ctre consumatori tot timpul anului. c) Cererea pentru fructe, n marea lor majoritate, este ritmic, in timp ce oferta, producia si recoltarea sunt sezoniere, ca atare trebuie ca aprovizionarea de la productori sa fie continua, ritmica, pe baza de grafice. d) Gradul ridicat de perisabilitate a unor fructe face ca acestea sa-i pstreze aspectul comercial numai cteva zile; n aceste condiii se impune o activitate operativa de dirijare a fondului de marfa i de vnzare a produselor astfel nct s corespunda din punct de vedere calitativ si cantitativ cererii consumatorilor. Tot perisabilitii mari la o serie de fructe e necesar practicarea unor preuri elastice in funcie de sezon, zona geografica si segment de piaa pentru care se adreseaz. e) Coninutul mare in apa al fructelor duce la o serie de masuri ca: - achiziia acestor produse de la productorii situai la distante mici - transportul sa se efectueze cu mijloace de transport specifice; - ambalajul sa fie corespunztor, avnd rolul de a proteja produsul. Aceste msuri au ca scop reducerea cheltuielilor de circulaie (raionalizarea lor) si a pierderilor cantitative si calitative ale fructelor. f) Pretabilitatea la vnzare pentru ntreaga varietate sortimental determina pe productori s asigure consumul de fructe si, n perioadele n care acestea se recolteaz, sub form de conserve de fructe, dulceuri,gemuri, compoturi si fructe deshidratate, etc. g) Fructele au diverse destinaii : consum proaspt, depozitare prealabil, industrializare, export, etc, ceea ce necesit utilizarea unor canale de distribuie specifice pentru fiecare destinaie. h) n ceea ce privete comercializarea fructelor, particularitatea acestei activiti economice este existenta n paralel a pieelor rneti, cu pieele unor ntreprinderi cu capital integral de stat sau asociativ. De asemenea funcioneaz ntreprinderi en gros specializate n pstrarea pe perioade lungi a fructelor. i) Piaa fructelor este dezorganizata, neigienic si nerentabil, creaz cadrul prielnic

63

pentru speculani care nu au legtura cu producerea acestor bunuri, dar obin venituri necuvenite. j) O alta problem este aceea a imposibilitii impozitrii productorilor particulari (cu excepia impozitului pe venitul agricol) aceasta datorit bazei de impozitare astfel - impozitul pe salariu nu poate fi calculat pentru ca sunt foarte greu de cuantificat cheltuielile cu salariile, de multe ori neincluse n costul total al fructelor. - impozitul pe profit poate fi echivalentul impozitului pe venitul agricol, dei este discutabil dac productorul individual obine profit, i dac obine este greu de cuantificat, att timp ct cheltuielile de producie sunt subevaluate TVA si celelalte fonduri constituite la bugetul statului nu sunt percepute de la productorii individuali (pe buna dreptate) pentru ca ar mpovra mai mult pe productor, care i aa ntmpina dificulti n obinerea de resurse materiale i n desfacerea produselor (pe lng faptul ca nu exista baza de calcul asupra creia s se aplice taxele si impozite) Productorii de fructe acioneaz ntr-un mediu dinamic. Piaa precum si celelalte componente ale mediului, i determina pe acetia s realizeze conectarea la mediul social economic, pentru a putea rspunde n mod eficient i rapid la problemele care apar i pentru a beneficia de ansele noi de dezvoltare si consolidare pe care le ofer piaa. 1.2.3. Politica de produs Politica de produs reprezint poziia pe care o adopta agentul economic referitor la dimensiunile, structura si evoluia gamei de produse i servicii ce fac obiectul activitii sale, atitudine ce se raporteaz permanent la cerinele mediului de pia, la tendinele manifestate de ceilali concureni. Referitor la productorii de fructe trebuie artat ca acetia nu-i elaboreaz o politica de produs coerent, exceptnd poate unitile productoare cu capital majoritar de stat. Marea majoritate a suprafeelor destinate acestor produse sunt n proprietate particular, ranii nu-i elaboreaz strategie de produs, acetia producnd in special pentru autoconsum i doar surplusul fiind destinat pieei, ceea ce face ca satisfacerea n condiii optime a cerinelor de consum a populaiei sa fie n suferin. Se impune elaborarea unor politici de produs coerente att pentru societile comerciale din agricultur ct si pentru productorii individuali care s contribuie la asigurarea pieei cu fructe, n cantitile i calitile dorite de consumatorii finali. n stabilirea politicii de produs trebuie luate n seama urmtoarele aspecte: 1. nfiinarea de asociaii de productori care s cultive suprafee mai mari (10-20 ha) si care sa se preocupe efectiv numai de producie, grija desfacerii produciei obinute s intre n sarcina centrelor de colectare, care urmeaz s se nfiineze i care au rolul de a prelua ntreaga cantitate de fructe. Aceste centre pot intra in proprietatea asociaiilor de productori. 2. nfiinarea centrelor de colectare a fructelor, ca parte componenta a SC Piaa de gros devine msura binevenit att pentru activitatea de distribuie (acestea fiind intermediarii ntre productori i piaa de gros) ct i pentru activitatea de producie. Centrele de colectare au rolul de a informa pe productorii de fructe i de a le aduce la cunotina cele mai noi cuceriri ale tiinei si tehnicii, ceea ce duce la creterea produciilor din punct de vedere calitativ si cantitativ. 3. Acordarea de consultant de specialitate productorilor de fructe de specialitii, centrelor de colectare si ai centrelor de consultant, punndu-se accent pe urmtoarele probleme: - avantajele rotaiei culturilor, care contribuie la creterea produciei

64

(venitului) de fructe si la ridicarea nivelului calitativ al produselor si solului; - avantajele cultivrii de soiuri diferite pentru acelai produs, cu perioade de recoltare diferite, care dau posibilitatea ealonrii produciei i diminurii caracterului sezonier al acesteia; - elaborarea unor tehnologii de producie eficiente i urmrirea respectrii ntocmai a acestora, astfel nct produciile de fructe s fie n cretere att din punct de vedere cantitativ ct i calitativ; - nfiinarea de sere i solarii prin obinerea de credite cu dobnda subvenionate de stat sau chiar de SC Piaa de gros, prin aceasta asigurndu-se o oferta continua de produse proaspete, mai ales n perioada de penurie, octombrie-decembrie si martie-iunie; - perfecionarea continu a cunotinelor productorilor de fructe n special a celor tineri, care doresc s-i desfoare activitatea n agricultur; 4. Degrevarea productorilor de fructe de grija asigurrii cu resurse materiale, ceea ce ar canaliza ntreg efortul productorilor ctre procesul de producie efectiv; fenomen ce se poate realiza tot prin centrele de colectare, care au i aceste atribuii: - dotarea cu mijloace tehnice de nalt clasa, n special pentru activitatea de recoltare; - asigurarea cu material biologic performant, care d posibilitatea obinerii de producii mari i de calitate. 5. nfiinarea de microferme horticole (10-20 ha) prin asocierea de productori care s utilizeze tehnologii de producie nepoluante, fr alocarea de substane chimice ducnd astfel la obinerea unor fructe naturale (ecologice), considerate pe piaa mondiala ca sortimente de lux. Aceste produse dei se obin n cantiti mici pe unitatea de suprafa, compenseaz efortul productorilor prin preul mai ridicat pe unitatea de produs. 6. Recoltarea fructelor in perioada optima si anume la maturitatea comerciala pentru a nu se pierde din cantitatea si calitatea recoltei. n acelai timp se recomand utilizarea mijloacelor mecanice de recoltare, care sa nregistreze pierderi cat mai mici. 7. Realizarea prelurii produciei n condiii optime, sortarea, controlul post recoltare si apoi depozitarea pe perioade scurte de timp (pentru produsele perisabile) sau mai lungi, dup caz. Aceste operaii fie c sunt efectuate de productor sau de centrele de colectare dup caz), au ca scop final reducerea pierderilor de fructe. 8. Elaborarea unei politici sortimentale, pentru fiecare categorie de productor, pornind de la dimensiunea i structura sortimental pe care o poate desface unitatea productoare n raport cu potenialul de care dispune i de cerinele pieei creia se adreseaz. n cadrul politicii sortimentale trebuie s se tin seama de criteriile de asociere a fructelor, relaiile dintre acestea n procesul vnzrii i a consumului, fiind, n marea lor parte, relaii de substituire i mai puin relativ de complementaritate i de indiferena, datorita faptului c majoritatea produselor satisfac aceleai nevoi i conin aceleai substane energetice si bioactive.

1.2.4. Politica de pre Preul constituie unul din principalele elemente acorporale ale produsului. Stabilirea preului este adesea o operaiune delicata, influenat de o serie de elemente, dintre care unele dintre acestea sunt foarte greu controlabile sau chiar necunoscute in suficienta msur.

65

Fructele sunt produsele agricole (printre singurele) la care preul s-a liberalizat (dup noiembrie 1990), ceea ce a fcut ca stabilirea preului s se efectueze in mod liber, prin negocieri ntre furnizori i beneficiari, n funcie de raportul cerere oferta. Pornind de la caracteristicile cererii si ofertei produselor agricole i de la ansamblul de factori care influeneaz relaia dintre aceste doua componente ale pieei i cunoscnd c preul are rol hotrtor n orientarea cererii i ofertei de produse, este necesar ca fiecare productor de fructe (indiferent de forma de proprietate) s-i elaboreze o politica de pre adecvata si eficient. Aceasta politica de pre trebuie orientat ctre urmtoarele direcii 1. Orientarea dup costuri a preului reprezint strategia cea mai raional (mai ales pentru productorii particulari), deoarece se pleac de la premisa c preul trebuie s acopere integral costurile i s permit obinerea unui beneficiu net (beneficiul brut-cheltuielile de distribuie ) suficient de mare pentru lrgirea continu a activitii de producie. Aceasta strategie nu trebuie neleas ca o posibilitate de egalizare a preturilor produselor de fructe pentru ca oricum competitivitatea produsului i a preului se verifica pe pia. 2. Caracterul sezonier al produciei (oferta) de fructe corelat cu caracterul continuu al cererii pentru astfel de produse determina diferenierea preturilor. Astfel, productorul obine un pre mai bun pentru produsele obinute n extra sezon ( fr ns a exagera cu producii numai pentru aceste perioade). Se impune, deci, orientarea productorilor pentru obinerea de producii ealonate, astfel nct s se obin preuri stimulative, dar n acelai timp, s se asigure satisfacerea cererii consumatorilor pe o perioada ct mai mare a anului (tot timpul anului, daca este posibil). Datorita faptului ca in anumite perioade ale anului ( perioadele de recoltare) oferta este mai mare dect cererea, se impune ncheierea de contracte ferme, fie cu unitile de prelucrare sau cu uniti en gros, pentru valorificare la preturi avantajoase a ntregii producii. 3. Caracterul zonal al ofertei de fructe, corelat cu o dispersare a cererii in toate regiunile geografice, determina o difereniere a preturilor. Exista zone geografice unde condiiile de clima si sol sunt pretabile pentru cultivarea fructelor, n timp ce unele zone sunt deficitare n ceea ce privete oferta de fructe. Aceste fenomene creeaz posibilitatea transferului de produse de la o zona la alta, cu efecte pozitive pentru productori, n sensul ca preurile sunt mai bune ( stimulative ) in zonele unde exist penurie de fructe (condiiile climatice determinnd aceast penurie) si sunt mai reduse n zonele pretabile pentru astfel de produse unde cererea este mai mic dect oferta. 4. Preturile produselor n general, si mai ales preturile produselor agricole sunt influenate de calitate, de aceea se spune adesea ca n spatele preului sta calitatea. Preurile pentru fructe difer n funcie de calitate, fiind mai mari pentru calitile superioare (Extra, I) i mai mici pentru calitile inferioare (Cal 11 si sub STAS), De aceea productorii trebuie s se orienteze ctre obinerea de produse de calitate superioara, pentru care se obin preturi avantajoase. Se cere sortarea fructelor pe caliti pentru a stabili destinaia acestora: calitatea superioara pentru export si consum intern (direct), iar calitatea inferioara pentru industrializare (conserve). Calitatea si deci preul fructelor depind de soiurile cultivate, tehnologie, compoziie chimic (valoare nutritiva), mrimea produsului, aspectul exterior (culoare si mrime), gust si miros, naturalee (produse ecologice fr tratamente cu substane chimice), mrimea i culoarea pulpei, etc. 1.2.5. Politica promoional Strategia promoional trebuie sa vizeze att imaginea globala a unitii productoare,

66

ct mai ales producia de fructe, pe termen scurt fiind ndreptat spre meninerea pieelor actuale, cu costuri promoionale reduse, n timp ce n viitor, pe msura alimentarii fondului de promovare (din eforturi proprii, n special, dar i din sponsorizare) va aciona ofensiv, cucerind piee noi de valorificare. Principala activitate promoional o constituie publicitatea pe plan local si naional, pe piaa consumatorilor finali i a intermediarilor, prin mijloacele de comunicare n mas: presa judeean, presa de specialitate (horticola), presa naional, reclame si afie la locul desfacerii produselor sau n alte locuri special amenajate. Publicitatea de produs la fructe se realizeaz prin publicitate de condiionare care are rolul de a stimula cererea pentru fructe n condiiile n care pe piaa exista produse similare, substituibile sau concurente, cu unitatea de produs comercializabil devine identificabil n masa ofertei prin coninut, forma, ambalaj si etichet. Mesajul publicitar este, n cazul fructelor, de implicaie sociala, care sugereaz i incit consumatorul s consume fructe, prezentnd importanta lor n meninerea sntii, datorita coninutului n substane energetice si bioactive. Promovarea vnzrilor de fructe va fi asigurat de amplasarea optim a produselor n suporturi i standuri special amenajate, n piee, ambalarea atractiv n ldie de aceiai forma si capacitate care sa aib un coninut omogen i de calitate, acestea fiind etalate sub o eticheta inspirat, care s ofere informaii utile despre produs (soiul, preul, calitatea - prin culori pentru fiecare sort), comercializarea produselor sub o marc (a unitii, a sponsorului), expunerea produselor substituibile sau a celor asociate n mod adecvat. De asemenea, vnzarea unor mari cantiti n diverse ocazii speciale (concursuri sportive, manifestaii culturale, etc) oferirea de cadouri unor clieni vor asigura ctigarea unui renume pe piaa fructelor. Relaiile publice se vor realiza prin participarea la simpozioane pe tematica horticola a specialitilor unitii la trguri i expoziii, prin publicitate gratuit oferind interviuri mediatizate, susinerea financiara, sponsorizarea unor manifestri tiinifice, culturale, sociale. n ceea ce privete SC Piaa de gros, aceasta ca unitate nou nfiinat trebuie s desfoare o serie de aciuni promoionale, care au ca principal scop cunoaterea, de ctre eventualii cumprtori, a societii i a obiectului ei de activitate. Dintre principalele aciuni promoionale pot fi adoptate urmtoarele: - publicitatea pentru imaginea globala a societii, care se realizeaz prin intermediul pieei locale, naionale, radio si TV, utiliznd mesaje cu implicaii sociale. Tot prin publicitate se pot transmite avantajele pe care le ofer Piaa de gros, precum i informarea asupra produselor ce fac obiectul comercializrii si a preurilor practicate; - promovarea vnzrilor prin acordarea de faciliti grositilor si detailitilor, cum ar fi reducerea preurilor pentru cantitile mai mari, prime de fidelitate; - publicitate special pentru partenerii strini, prin intermediul ziarelor si revistelor de specialitate aprute n strintate; - sponsorizarea diverselor activiti culturale si sportive. Evoluia activitii promoionale, efectele ei, trebuie urmrite n mod continuu, avndu-se n vedere mai ales profitul adus de produsul vizat de publicitate, datorit alocrii unor fonduri importante, care ncarc costurile, determinnd practicarea unor preturi destul de mari la aceste produse de necesitate vital. 1.2.6. Sezonalitatea si dinamica pietei fructelor nsemntatea valorii de ntrebuinare a produselor agroalimentare ntr-o economie de

67

pia poate fi privit att prin prisma volumului i consumurilor care stau la baza utilitii acestora, dar i a posibilitilor de achiziionare de ctre categoriile de consumatori. n acest context piaa produselor horticole are anumite caracteristici care restricioneaz cererea si oferta. Cele mai importante dintre acestea sunt generate de sezonalitatea ofertei i tendina cererii uniforme a consumatorului de a avea produse n stare proaspt tot timpul anului. ntre acestea se interpun elementele de pre si perisabilitate a produselor horticole. n diferenierea filierelor comerciale ale produselor horticole, destinate consumului n stare proaspt, din punct de vedere al ciclurilor de producie se pot delimita: produse cu un caracter sezonier foarte accentuat privind producia, dar cu cerere i important foarte mare din partea consumatorilor tot timpul anului; produse care au o perioad de maturitate mai mult sau mai puin lung ce corespunde perioadei de consum; produse cu o perioada de producie foarte scurt, consumul fiind la fel pentru aceasta perioad. n cadrul pieei un rol foarte important revine consumului anual mijlociu. Referindune la achiziionarea fructelor, putem arata ca n perioada 1990-1994 apare o tenta ngrijortoare a acestui consum. Astfel la nivel naional cumprrile de fructe au avut o tendina de scdere, ajungnd n 1994 la 79.2% fata de 100% n 1990. Pentru acelai perioada cheltuielile produciei au sczut la 4.76% n 1994 fata de 5,84% n 1990. Aceasta situaie poate fi considerata ngrijortoare n sensul ca ne ncadram ntr-o criza alimentara calitativa legata de asigurarea cererii alimentare care exprima nevoile sociale ale oamenilor pentru satisfacerea trebuinelor lor materiale referitoare la posibilitatea achiziionrii unor anumite categorii de alimente necesare. Dar consumul este condiionat att de producie, cat si de nivelul preului care nu pe toat perioada anului este accesibil achiziionrii produselor horticole n stare proaspta de ctre consumator. n lucrarea prezentata se caut surprinderea anumitor factori implicai n relaiile din cadrul pieei produselor horticole, exemplificnd n acest sens tendinele manifestate pentru cererea si preturile fructelor ( ex. produsele mere si nuci) pe piaa rneasc a municipiului Oradea. Datele supuse prelucrrii s-au referit la perioadele lunare ale anilor 1994, 1995 si 1996. Metodologia a fost axata pe calculele privind determinarea sezonalitii lunare, a intercondiionarii cererii si preului prin funciile statistico-matematice i rapoartele de corecie, precum si determinarea tendinelor de variaie a nivelului preului cu amnuntul la fructe n situaia fluctuaiei cererii. Sezonalitatea cantitilor i a preurilor la fructele vndute pe piaa rneasc a municipiului Oradea. Tabel 1.1.
Prodsul Mere Nuci Sezonalitatea Cant. vndute Preturile externe Cant. vndute Preturile externe Valoarea coeficientului de sezonalitate lunar I II III IV V VI VII 88.1 135.3 216.2 119.5 61.7 12.8 48.0 90.7 99.8 107.1 115.6 147.3 52.3 91.3 74.2 78.7 110.1 195.5 362.6 31.2 79.3 83.5 100.3 109.9 35.4 94.9 19.6 106.9 VIII 99.5 76.7 48.6 118.7 IX 129.1 80.7 23.4 80.8 X XI XII 160.5 70.7 58.7 99.2 118.1 121.1 70.9 68.6 114.1 120.1 159.6 113.2

Pentru studiul sezonalitii s-a considerat semnificativ ca pentru cantiti i preturi s fie luat n considerare coeficientul de sezonalitate (y), care s-a calculat sub forma relaiei:
y = ( xi / x0 ) *100 n care xi au reprezentat mediile lunare ale celor trei ani considerai subperioade, iar

x 0 media general. Printr-o prima analiza, conform datelor din tabel , constatm ca la

68

produsul mere sezonalitate cantitilor vndute pe piaa municipiului Oradea se manifesta n doua perioade. La nceputul anului, n lunile februarie, martie, aprilie care corespund cu o necesitate acut a consumatorilor de consum a produselor n stare proaspt. Luna martie este considerata un vrf a1 acestui consum, valoarea de 216,2 fiind considerata nivelul maxim fat de mediile celor 12 luni. Pentru lunile septembrie i octombrie manifestarea sezonalitii, cu valori ale coeficienilor da de 129,1 i respectiv 160,5 o consideram o suprapunere cu perioada de recoltare din livezi n care, pe de o parte, productorul individual, ce are o capacitate de depozitare limitata, dorete sa livreze o buna parte din producia realizata, iar pe de alta parte, consumatorul are tendina de a achiziiona cantiti de mere n vederea pstrrii pentru iarn n propria gospodrie. n analiza efectuata un rol important l are compararea nivelului sezonalitii cantitilor de produse cu sezonalitatea preturilor pentru aceeai perioad. Astfel, o sezonalitate accentuata se manifesta ntr-un ritm crescnd n lunile martie, aprilie, mai, acest nivel fiind constatat i n lunile : noiembrie, decembrie. Existenta unei sezonaliti privind att cantitile de mere vndute, cat si preurile pentru aceste produse n lunile martie, aprilie, indic o tendin comuna a productorului i consumatorului n cadrul pieei rneti. Tot prin corelarea acestor doua laturi, constatm ca n luna mai exist un nivel maxim al preurilor i un nivel foarte sczut al cantitilor achiziionate de consumator. Pentru produsul nuci (fr coaja) sezonalitatea cantitilor are aceleai tendine pentru perioada lunilor februarie, martie, aprilie constatndu-se nc un vrf pentru luna decembrie. Sezonalitatea preturilor se manifesta pentru jumtate din lunile anului fiind predominante pentru a doua jumtate a anului. Specificul consumului, mai ales industrial, a difereniat cu precdere sezonalitatea preturilor practicate.

1.3. Evoluia pieii fructelor n Romnia 1.3.1. Producia total de fructe

69

Comparativ cu anul 1999 producia total de fructe nregistreaz n anu1 2000 creteri de circa 8%. Pentru anul 2001 se estimeaz o producie de fructe de circa 1017 mii tone. n evoluia pe perioada l995-2000 producia de fructe pe principalele specii se prezint n tabelul 1.2 i graficul 1.1.: Producia total de fructe n perioada 1995-2000 Tabel 1.2. mii tone
Specii Mr Pr Prun Piersici Cires +Viin Struguri de mas Total 1995 Total 457.2 63.0 252.5 13.4 60.5 Privat 258.1 59.2 229.8 4.9 52.6 1996 Total 659.7 74.2 663.0 25.9 89.3 Privat 365.4 70.7 632.5 8.6 76.2 1997 Total 664.1 69.9 491.6 17.1 73.8 Privat 408.8 68.4 454.8 8.9 62.7 1998 Total 364.6 64.5 404.8 17.9 77.9 Privat 269.6 62.7 384.7 7.8 68.3 1999 Total 316.2 63.8 364.7 16.4 65.0 Privat 256.8 62.7 349.5 9.1 60.0 200 Total 366.7 49.5 336.9 17.6 66.8 112.0 917.4 670.8 1631.8 1254.8 1416.5 1095.5 1022.4 875.3 971.0 845.0 Privat 269.3 46.6 313.3 8.0 57.7 61.0

1017.0 864.0

Scderi importante n anul 2000 fa de 1999 s-au nregistrat la producia de pr (22.4) ; la prun (80 %). La mr n anul 2000 creterile de producie s-au situat n jurul valorii de circa 16%.

700 600 500 400 300 200 100 0 1995 1996 1997 1998 1999 2000 mar par prun piersic cires+visin

Grafic 1.1.

70

1.3.2. Cererea i oferta de fructe n Romnia n anul 2000 oferta total de fructe a fost de 1.221 mii tona, mai sczut, fa de anul precedent cu circa 9%. Aceast scdere s-a datorat nivelului sczut al producie interne de fructe. Cererea i oferta de fructe n Romnia Tabelul 1.3. mii tone 1999 941.0 130.0 150.0 1221.0 891.3 20.0 100.0 100.0 1111.0

Specificare Productia

1995 917.4

1996 1631.8 220.0 4.6 1856.4 554.0 131.3 971.1 200.0 1056.3

1997 1416.5 200.0 123.9 1740.4 1006.0 132.4 454.0 147.0 1740.4

1998 1022.4 140.0 152.0 1314.4 1007.6 22.3 154.5 130.0 1314.4

Stocuri la 164.0 productor Import 15.1 Total ofei-I 1096.5 Consum uman Export industrializare Stoc(depozit) Total cerere

409.5 67.2 448.0 171.8 1096.5

1.3.3. Preurile Preturile medii anuale la fructe i conserve din fructe au nregistrat n perioada 1998 2000 creteri importante. Astfel, indicii anuali de cretere ai preurilor de consum fa de anul 1996 au crescut cu 240,4% n 1998 ,204.3% n 1999 i 466,3% n 2000, cea mai mare cretere fa de anul anterior nregitrndu-se n anul 1999 (cu 261.9 %), iar cea mai mic cretere fa n anul anterior nregistrndu-se n 1999 (cu 261.9%), iar cea mai mic n 1998 (cu 74.0%) Indici medii anuali ai preului de consum la fructe i conserve Decembrie 1996 = 100 Specificare Fructe i conserve de fructe Total mrfuri i servicii Mrfuri alimentare Indicii reali ai preurilor de consum la fructe i conserve de fructe 1997 230.4 254.8 251.4 90.4 304.3 405.3 373.1 75.1 1998 Tabel 1.4. 1999 566.3 591.1 477.1 95.1

71

Evoluia indicilor preurilor de consum la fructe i conserve

600 500 400 300 200 100 0 1997 1998 1999 230.4 304.3 566.3

Grafic 1.2. Evoluia anual a preurilor de consum la fructe si conserve din fructe afost inferioar n ultimii trei ani, att cea a creterii generale a preurilor de consum, precum i cea a evoluiei anuale a preurilor de consum pentru mrfurile alimentare. Astfel, de fapt, evoluia real a preurilor anuale la fructe i conserve din fructe a fost negativ, indicii reali ai preurilor de consum la fructe i conserve din fructe scznd de fapt cu 9.6% n 1997, 24,9 % n 1998 (cnd s-a nregistrat cea mai mare scdere real a acestora) cu 4,20 % n 1999
700 600 500 400 300 200 100 0 1997 total marfuri alimantare indici reali ai preturilor de consum la fructe si conserve de fructe 1998 1999 fructe si conserve de fructe

72

Grafic 1.3. Sinuozitatea pronunat i ciclic a evoluiei lunare a preurilor de consum fructe i conserve din fructe se datoreaz n principal sezonalitii produciei i consumului pentru aceste produse. Cele mai mari creteri ale preurilor de consum s-au nregistrat la fructe proaspete. din producia intern. Cele din import (citricele i alte fructe meridionale) nregistrnd creteri mai puin spectaculoase. n anul 2000 se remarc o scdere real a preurilor la fructe conserve din fructe n general i la fructe proaspete n special cu excepia citricelor i altor fructe meridionale care au nregistrat uoare creteri. n ceea ce privete preurile produciei industriale de conserve din fructe pentru piaa intern acestea au continuat s creasc ns ntr-un ritm mai lent fa de ritmul de cretere nregistrat n aceeai perioad a anilor anteriori . Pe piaa rneasc preurile medii la fructe vndute n pieele agroalimentare din principalele municipii de jude au variat n 2000 ntre. 7000-18000 lei la mere 6000-16000 lei la ciree; 10000-20000 lei la cpuni; 6000-20000 lei la caise; 4000-7000 lei la prune proaspete. Not: Preul minim la mere (de 7000 lei/kg) s-a nregistrat la nceputul anului n zone cu potenial de producie ridicat, iar preul maxim s-a nregistrat la sfritul anului n zone n care producia de fructe este deficitar. n cadrul aceleiai piee, n aceeai perioad de timp, diferenele dintre preurile minime i maxime la fructele vndute pe piaa rneasc au fost sensibil mai mici, ele fiind date de diferena de calitate. n concluzie, variaiile ntre preurile minime i maxime prezentate mai sus sunt determinate de: inflaie, potenialul de producie din zona n care acestea s-au nregistrat, de sezonalitate i, nu n ultimul rnd, de calitate. 1.3.4. Consumul de fructe Oferta sczut de fructe din anul 2000, precum i creterea preurilor acestora au determinat scderea consumului de fructe cu 18,20 % fa de anul 1999. Cea mai mare scdere a consumului de fructe fa de 1998 s-a nregistrat la prune (cu 29,50%), caise i piersici (cu 19.1 %), iar cea mai mic la struguri (cu 1.14 %), consumul de citrice i alte fructe meridionale nregistrnd o cretere cu 11,18 % (grafic 1.4. ,tabel 1.5.)

30 25 20 15 10 5 0 1997 1998 1999

73

Evoluia consumului total de fructe cantiti medii anuale pe o persoan care s-a alimentat(kg) Specificare 1997 1998 Fructe total 25.66 26.50 Mere 15.29 15.00 Viine i ciree 1.00 1.16 Caise i piersici 0.76 1.07 Prune 1.04 1.18 Struguri 2.05 2.11 Citrice, alte fructe meridionale i tropiale 3.00 3.65 Surs: CNS- Aspecte privind calitatea vieii persoanei,1998-1999 Tabel 1.5. 1999 21.67 11.22 0.90 0.86 0.83 2.09 4.06

Scderea veniturilor reale ale populaiei a determinat redimensionarea cheltuielilor populaiei, inclusiv pe baza reducerii cheltuielilor pentru produsele alimentare. Ca urmare, i consumul total de fructe a sczut n 2000 fat de 1999 cu 8.28 %. Pe specii, consumul de fructe a crescut doar la citrice i alte fructe meridionale cu 11.2% fa de 1999, de la 3,63 -4,06 kg-locuitor-an. Creterea consumului de fructe a crescut doar la citrice printr-o migraie a cererii determinat de faptul c ritmul de cretere a preurilor la fructe din producia intern a fost mai mare dect cel al fructelor din import. Ponderea cea mai mare din totalul consumului de fructe continu s o dein merele cu 5l78%, celelalte fructe reprezentnd doar: - 41,5% - viiniile i cireele -3,97% - caisele i piersicile 3,83% - prunele 9.65- strugurii - 18,73% - citricele i alte fructe meridionale. Consumul (alimentaia) de fructe se bazeaz pe cumprri n proporie de 5l,6%, restul (48,4%) fiind reprezentat de consumul din resurse proprii. Cantitatea de fructe ce a fost cumprat, n 2000 fat de 1999, a sczut cu 7.7%. Pe specii, ea a crescut doar la struguri de mas cu 43,5% i citrice i alte fructe meridionale i tropicale cu 10.7%. La mere i pere ea a sczut cu 20.8%, iar la caise i piersici cu 23,80, la prune cu 28,8%, iar la ciree i viin cu 18,6% Evoluia cantitii de fructe ce a fost cumprat Specificare Fructe total Mere Viine i ciree Caise i piersici Prune Struguri 1997 13.36 7.08 0.492 0.516 0.672 1.2 1998 14.16 7.212 0.516 0.756 0.708 1.104 Tabel 1.6. 1999 13.07 5.712 0.420 0.576 1.504 1.584

74

Citrice, alte fructe meridionale i tropiale 2.58 3.156 3.492 n ceea ce privete consumul de fructe din producia proprie i acesta, datorit produciei mici, a nregistrat o scdere n anul 1999 fa de anul 1998 cu 20% Cea mai mare scdere nregistrnd-se la prune (31.5%), urmat de cea a consumului de mere i pere (27,8%), iar cea mai mic (de 0.4%) la struguri. Evoluia consumului de fructe proaspete din producia proprie Specificare 1998 Fructe proaspete, deshidratate, afumate, 13.30 uscate Mere i pere 8.20 Prune 0.67 Struguri 1.43 1.4. Piaa intenaional 1.4.1. Producia Producia de mere din emisfera Nordic continu s creasc. Producia total de mere din cteva ri ale Emisferei Nordice va continua s creasc n 2001 i va atinge o valoare record de 43 4 milioane tone. Creterea reflect, n principal, o alt recolt neobinuit de mare n China, cel mai mare productor de mere din lume. Producia de mere a Chinei n 2001 va crete cu 6% la peste 22 milioane tone, suprafaa plantat fiind mai mare de 3 milioane hectare. Vremea favorabil, mpreun cu maturarea pomilor plantai. vor propulsa recolta de mere a Chinei la valori ridicate n 2000-2001. Producia de mere a Chinei a crescut cu peste 700% o n ultimii 20 de ani si acum deine peste 400 o din producia mondial de mere. Principalele varieti cultivate n China sunt Fuji (45% din producie), New Red Star ( 1 2%), Quinguan ( 10%) i Guoguang (10%). (5-7 % din producia de mere a chinei este prelucrat n industria sucurilor. Varietatea Quinguan este cea mai utilizat varietate de ctre productorii de sucuri concentrate. Producia de mere din cteva ri ale UE din 2000/2001 este estimat la valoarea record de 90 milioane tone sau cu 1% mai mare dect recordul stabilit n sezonul trecut. Recolta mare a UE reflect creterea puternic a produciei de mere a Germaniei. Condiiile climatice favorabile din timpul nfloririi i fructificrii vor ridica producia de mere a Germaniei n 2000/01 cu 25%. la o valoare record de 2,4 milioane tone. Totui, pagubele provocate de grindin n perioada urmtoare a sezonului de cretere ar putea duce la micorarea cantitii de mere destinate consumului n stare proaspt, n favoarea consumului sub form de suc. Franta, Italia i Germania dein grosul recoltei de mere a UE. Golden Delicious, Jonagold Red Delicious i Gala sunt soiurile principale produse, n aceast ordine. Soiurile noi ca Braeburn i Fuji i fac i ele loc n Europa, ca rspuns la modificarea preferinelor consumatorilor. Recolta mare a UE din anul trecut a micorat preurile pn la valori minime record. Producia de mere din SUA n 2000/2001 este estimat la 4,8 milioane tone, practic neschimbat fa de producia din 1999/20000 i cu 8% dect valoarea record din 1998/99. Producia crescut la soiurile netradiionale ca Fuji, GaIa, Pink Lady i Buaeburn va 1999 13.01 7.62 0.77 1.42 Tabel 1.7. 2000 10.38 5.50 0.53 1.40

75

deine o proporie mai mare din recolta total de mere a SUA n 2000/2001. Preurile de export ridicate de la nceputul lui 1990 la soiuri ca Gala i Fuji au condus la plantri masive ale acestor soiuri n California i Washington. Producia la aceste soiuri continu s creasc deoarece plantrile timpurii au permis atingerea stadiului de intrare n rod. 1.4.2 Comerul Exporturile de mere n emisfera Nordic vor rmne neschimbate n 2000/01 Exporturile de mere din rile Emisferei Nordice n 2000/0l sunt estimate la 3,2 milioane tone, practic neschimbate fa de sezonul trecut. Exporturile mai mici din UE vor compensa previziunile de export ale SUA i Chinei. Expedierile de mere din SUA i China n 2000/01 vor crete cu 12% i respectiv 6%o. Exporturile de mere ale SUA n 2000/0l sunt prognozate la 600.000 tone, cu 12% mai mari dect n sezonul trecut. O recolt mai mare n Washington, preuri mai mici i stabilizarea economiei unor anumite ri asiatice care sunt importatori cheie vor propulsa exporturile SUA n 2000/0l Continu s existe oportuniti pe pieele nou nfiinate ca India, Yemen si Japonia, care pot i ele s mbunteasc exporturile SUA din acest sezon. Exporturile de mere vor crete n acest sezon spre Republica Dominicana datorit scderii tarifului la import. Cererea puternic de mere SUA va continua n 2000/01 n Mexic, cea mai mare pia pentru merele americane. n medie. circa 40% din exporturile de mere anuale ale SUA sunt destinate Americii Latine. Asia deine circa 35%, iar Orientul Mijlociu i Europa 5% fiecare. Canada singur deine circa 5% din exporturile de mere anuale ale SUA. Exporturile de mere ale Chinei din 2000/01 sunt estimate la 285.000 tone, cu 60 % mai mari dect cele din 1999/2000. Calitatea fructelor din China continu s se mbunteasc i, ca atare, i extinderea pieelor de export, n special rile asiatice vecine (Vietnam, Filipine) i Rusia. Soiul Fuji deine 80% din exporturile de mere ale Chinei. China export i soiul Guoguang. care este direcionat n principal spre piaa ruseasc. n 2000/01 vor fi orientate spre sectorul de prelucrare cantiti mai mari de mere, n principal pentru sectorul sucurilor concentrate. Exporturile de mere ale SUA din 1999/2000 vor fi cele mai mici din ultimele 7 sezoane Exporturile de mere SUA din 1999/2000 au totalizat 537.000 tone, evaluate la 316 milioane dolari, cel mai mic volum i cea mai mic valoare din ultimii 7 ani. O producie de mere mai mic n Washington, dolarul SUA mai puternic fa de monedele altor ri i rezervele exportabile ample din majoritatea rilor exportatoare, ca cele din UE, au afectat exporturile n 1999/2000. Exporturile din 1999/2000 au fost de asemenea afectate de recolta imens de mere din Canada, a doua pia de export important pentru SUA. Vnzrile de mere spre Canada au sczut cu 9% pn la aproape 85.000 tone, cel mai mic volum exportat n ultimii 3 ani. Concurenta crescut din partea fructelor din China cu preuri mai mici au ncetinit exporturile de mere SUA ctre pieele asiatice cheie. Totui, exporturile spre Mexic au atins valoarea record de 155.000 tone i au fost evaluate la 85 milioane dolari, a doua valoare record a exportrilor. Mexicul a devenit destinaia numrul 1 a exporturilor de mere SUA. Aproape 30% din exporturile totale de mere sunt destinate Mexicului, comparativ cu 3% n 1989/1 990. Situaia fructelor conservate Sectorul fructelor conservate sufer o criz a pieii n ntreaga lume datorit unui declin general al consumului de fructe conservate, preurile joase i concurenei crescute ntre

76

principalii exportatori: Grecia, Africa de Sud i Australia. n ultimii ani n Europa , Grecia i Spania au crescut produciile de fructe conservate datorit unei abiliti superioare de adaptare la modificrile din programul de sprijin U.E i de a utiliza subveniile n avantajul lor n comparaie cu ali productori U.E. Ca urmare, producia record din anul 1992 /1993 (771000 tone de pere i piersici conservate n 1999/200 comparativ ci 612000 tone n 1998/1999) Grecia Condiiile climatice din iunie 2000 au fost aproximativ normale, dar dimensiunea fructelor a fost relativ mic. Aceasta, mpreun cu temperaturile ridicate din iulie au condus la o coacere timpurie. n consecin fructele au fost mici. Soiurile trzii au avut fructe de calitate mai bun. Datorit stocurilor iniiale mari (120 000 tone fa de 5.506 tone anul trecut) producia de conserve este estimat la 320 000 tone comparativ cu recordul de 441 000 tone produs anul trecut. Italia Producia de fructe conservate va fi de 30000 tone la piersicile conservate i 60000 tone la perele conservate. n 1999/2000 exporturile de piersici conservate au sczut la 37000 tone, iar n 2000/2001vor rmne la acelai nivel deoarece procesatorii italieni de piersici conservate reuesc greu s menin rentabilitatea n condiiile unor importuri puternice din Grecia i ale unor preuri cu amnuntul joase. Spania Vremea favorabil a permis Spaniei s depeasc producia de piersici conservate anul trecut cu 1000 tone, atingnd nivelul prevzut pentru 2000/2001 de 183 0000 tone. Producia de pere conservabile s-a micorat datorit vremii nefavorabile (gerul de primvar), nfloritul neregulat i grindinei din timpul de nflorire. Producia de pere conservate a Spaniei va scdea cu 500 la 35800 . Exporturile de piersici conservate ale Spaniei vor crete n 2000/20001 cu 200 tone, atingnd 72 000 tone, n vreme ce exporturile de pere vor scdea cu 300 tone 26 000 tone. Argentina Producia de piersici conservate a Argentinei n 2000/2001 va fi de 75000 tone. Exporturile de piersici conservate n 2001 vor fi de 8000 tone, cu 1000 tone mai mult dect anul trecut. Piaa principal va fi Brazilia. Chile Producia chilian de piersici conservate pentru anul de pia 2000/ 2001 va scdea cu 14 % (6000 tone) fa de anul trecut datorit vremii nefavorabile din timpul nfloririi. Exporturile de piersici conservate vor fi multe mai coborte, reflectnd producia din toamn, cererea internaional mai slab i concurena din partea Greciei. Preurile la producia de piersici conservate n 1999/2000 scad cu 20 % fa de anul precedent. Africa de Sud (A S) Acordul de comer liber ntre UE i AS a intrat n vigoare n 1 ianuarie 2000. Conform acestui acord, importurile UE de fructe conservate din AS sunt supuse taxelor vamale. Acordul ar trebui s aib un efect benefic asupra veniturilor obinute din exporturi care sunt afectate de supraoferta la nivel mondial. Pe plan intern, costurile de producie i inflaia devin i ele o problem major ntr-o industrie care sufer n urma stagnrii preurilor. Europa este cea mai important pia pentru fructele conservate Sud-africane. ntre 60-66% din exporturi sunt destinate n mod tradiional Europei. Producia de piersici conservate va fi 2000/20001 cu 823 tone mai mic dect anul trecut, iar producia de pere

77

conservate va crete doar cu 2000 tone fa de valoarea minim record de 20494 tone a anului trecut. Cresc importurile mexicane de fructe proaspete americane n 2000 Importurile mexicane de fructe proaspete americane au atins 122 milioane dolari n primele 6 luni ale anului 2000 cu 37 % mai mult dect n aceeai perioad a anului 1999. n aceast perioad Mexicul a importat mere n valoare de 84 milioane dolari, pere n valoare de 25,5 milioane dolari, portocale n valoare 5 milioane i cpuni proaspete n valoare de 2,3 milioane. n anul calendaristic 1999 Mexicul a importat fructe proaspete n valoare total de 26l milioane dolari, cu importuri de 191 milioane din SUA. Pn la aceast dat, importurile americane reprezint 66 % din importurile totale de fructe proaspete din Mexic. Chile este a doua pia furnizoare de fructe proaspete a Mexicului. Cresc importurile chineze de fructe proaspete, dar i concurena Piaa de import a fructelor proaspete s-a extins de la implementarea politicii deschise a Chinei. La ora actual merele, strugurii i portocalele sunt principalele fructe proaspete importate din SUA. Exporturile SUA spre China vor crete i mai mult n urma Acordului de Cooperare Agricol dintre S U A i China creterii veniturilor consumatorilor chinezi i politicii mai deschise a autoritilor chineze. n pofida imaginii pozitive a produselor americane exportatorii americani se confrunt cu o concuren crescnd din partea unor altor ri ca Australia i Chile care furnizeaz fructe de calitate bun la preuri competitive. Cota de pia a SUA a fost afectat de calitatea i ambalarea produselor americane de tarifele de import ridicate i de dificultatea comercianilor chinezi de a cltori spre piaa american. Exporturile agricole americane spre Mexic vor atinge 7 miliarde dolari SUA Dac tendinele actuale se vor menine i pe restul anului 2000, exporturile de produse americane agricole, pete i produse forestiere vor atinge valoarea record de 7 miliarde dolari la sfritul anului. Deoarece economia mexicana continu s se revigoreze i consumul intern crete, exist perspectivele creterii exporturilor agricole americane. Categoria de produse cu creterea cea mai rapid este cea a produselor orientate spre consumator, care crete cu 31% n iunie. Ctigtorii acestui an sunt pn acum: fructele i legumele prelucrate (+102 %), sucurile de fructe i legume (+59%), carnea roie(+ 35%), vin i bere (+35%), produse avicole (+34%) i hran pentru animale de cas (+32%). Toate tind s ating valori record la sfritul anului.

78

Capitolul II PIAA CRNII


2.1 Introducere Importana economic a produciei de carne Toate speciile de animale domestice furnizeaz carne de consum: taurinele, ovinele, porcii, psrile, iepurii i n unele ri i cabalinele. Unele animale sunt mai nti folosite pentru alte produse ca: lapte lna, ou i n cele din urma sunt sacrificate pentru came. Unele specii, ca de exemplu porcinele sau gtele, curcile, fazanii, se cresc numai pentru producia de carne. Exist i la taurine si ovine rase ce se cresc numai pentru producia de carne. Carnea este importanta pentru faptul ca furnizeaz cantiti importante de proteine, n a crei constituie intra toi aminoacizii eseniali, n proporiile necesare organismului uman. Carnea mai conine pe lng proteine i cantiti nsemnate de vitamine din complexul B, precum i sruri minerale indispensabile ndeosebi fier. Carnea mai conine sruri minerale puin asimilabile, vitamine precum i cantiti nsemnate de enzime, mai ales glicolitice si oxidative. Miozina, care reprezint 40% din proteina musculara i care are rolul principal n construcia musculara joac i rol de enzima, scindnd molecula de acid adenozintrifosforic cu elaborarea unei mari cantiti de energie. Compoziia crnii la diferite specii n raport cu gradul de ngrare n %: Specia i starea de ngrare Boii grai Vitei grasi Oi slabe Oi grase Porci slabi Porci grai Substana uscat TOTAL PROTEINE GRSIMI MINERALE 48.51 38.81 36.7 50.6 39.7 54.7 14.5 15.2 14.8 12.2 13.7 10.9 30.1 14.8 18.7 35.6 23.3 42.2 3.9 3.8 3.2 2.8 2.7 1.7 Tabel 2.1 APA 51.5 61.2 63.3 49.4 60.3 45.3

Proporia n care se gsesc diferitele elemente constitutive din carne difer mult de la o specie la alta, de la o rasa la alta i mai difer i n raport cu vrsta animalelor si cu starea lor de ngrare n momentul sacrificrii. Compoziia crnii mai difer chiar pe acelai animal de la o regiune corporala la alta ceea ce face ca i calitatea crnii s fie diferita n funcie de regiunea corporala. Factorii care influeneaz producia de carne n producia de carne ne intereseaz greutatea crnii care se folosete n consum deci greutatea care rmne dup sacrificarea animalelor i cnd se ndeprteaz pielea viscerele capul si extremitile membrelor rmnnd aa numita carcas. Raportul dintre calitatea carcasei si greutatea vie a animalului nainte de sacrificare poarta denumirea de sacrificare i se determin prin formula: Greutatea neta* 100/Greutatea vie Producia de carne este influenat de factori care condiioneaz creterea (hrana,

79

igiena corporal, adposturile, starea de sntate). De asemenea mai este influenat de rasa animalului i chiar de individ. Controlul produciei de carne Prin controlul produciei de carne se poate urmri fie producia real fie producia potenial. Controlul produciei reale se face prin urmrirea procesului de cretere i ngrare, ndeosebi cu ajutorul determinrii vitezei de cretere, deci a sporului mediu zilnic. Acest lucru servete la urmrirea desfurrii normale a creterii, la urmrirea ndeplinirii planului de producie i la calcularea preului de cost al crnii. Toate acestea reprezint controlul cantitativ al produciei de came. Controlul calitativ se face la sacrificare, cnd se poate vedea in primul rnd raportul dintre carne i grsime, raportul diferitelor pri ale carcaselor, culoarea si frgezimea crnii, calitile gustative. Controlul produciei poteniale de carne se face n staiuni speciale de carne att la taurine ct i la porcine, cu scopul de a determina valoarea de ameliorare a animalelor. 2.2 Carnea de bovine Producia de carne de bovin scade Producia total de carne de bovine, la nceputul anului 2000 a sczut cu circa 2,6% fa de 1999.Aceast scdere a fost motivat de faptul c efectivele au crescut, dar ele nu au fost sacrificate deoarece este vorba de efectivul matc. n anul 1999 producia total de carne a crescut cu 2,4 % fa de 1998, iar n sectorul privat s-a nregistrat o scdere nesemnificativ de 0,9 % ,iar n sectorul privat scderi de 8,7%. Evoluia produciei de carne de bovine 1992-2000

n ceea ce privete carnea de bovin obinut din sacrificri, sfritul de an 1999 a nregistrat creteri de 22,7% o fa de 1998, iar n sectorul privat o cretere de 24.5%. Trimestrul I al anului 2000 a nregistrat scderi de 18,6% fa de trimestrul I 1999. Grafic 2.1 Scderea produciei de came la bovine se datoreaz: - lipsei de forme organizate; -lipsei de resurse financiare i a veniturilor ntrziate; - lipsa unui sistem de credit rurale accesibile micilor productori; - profiturile mici obtinute din vnzarea taurinelor destinate ngrri (preurile

80

mici de achiziie); - insuficiena aportului de proteine i minerale n reetele furajere. Stocurile de carne de bovine n cretere. Stocurile de carne de bovine la 31 decembrie 1999 au fost de 105 t din care 90 t n reeaua M.A.A. Fa de anul 1999, stocul de carne a crescut n 2000 cu 4,7 % Aceste creteri se datoreaz: - creterii preului de vnzare; - scderii puterii de cumprare a populaiei. Cresc preurile la canea de bovin. Dac n 1999, preurile de vnzare pe piaa rneasc n viu la carnea de bovin au rmas aproape nemodificate fa de 1998, nu acelai lucru se poate spune i despre evoluia preurilor pe anul 2000. Astfel, n trimestrul I 2000 s-au nregistrat creteri de 17,6% fa de trimestrul I 1999. Preurile de achiziie fundamentate pe baza costurilor reale au valori relativ mai mici dect cele practicate pe piaa rneasc. La sfritul anului 1999 costul de producie i implicit preul de achiziie au crescut cu 14,7 % fa de 1998, iar n trimestrul I 2000 eu 35,9 % o fa de trimestrul I 1999. Aceste creteri au la baz: - Mrirea preului la furaje; - Dobnzi mari la credit; - Lipsa bazei furajere proprii. Consumul crnii de bovine n scdere. n ordinea preferinelor consumatorilor, carnea de bovin ocup locul III. Ponderea consumului de came de bovin n consumul total de carne reprezint circa 20%. Factorii importani care influeneaz consumul sunt: preul, puterea de cumprare, veniturile sczute ale populaiei. ntruct preurile nu au crescut foarte mult n 2000 fa de 1999, consumul de carne de bovina a crescut la 50 kg/cap/locuitor. Comerul exterior cu carne de bovine n sectorul crnii de bovin exist dou tendine mai importante care determin evoluiile acestei piee: - dimensiunea efectivelor de bovine i evoluiile nregistrate n principalele ri; - creterea puternic a consumului de carne de bovine n grupa rilor n curs de dezvoltare n special Asia i zona Pacificului. Creterea puternic de came de vit Preturile la carnea de vit au fost foarte mari n a doua jumtate a anului 1999, n ciuda produciei record de carne de vit i a rezervelor ridicate la alte tipuri de carne. Preurile cele mai ridicate au fost la carnea de vac de categoria Choise i superioar. Creterea preurilor la carnea de vac Choise -Select este n mod tipic mare toamna cnd proporia de vaci categoria Choise este mic, i slab n timpul perioadei de sfrit de iarn -

81

nceput de primvar cnd proporia este ridicat, dar creterea a fost neobinuit de larg n toamna lui 1999. Cererea pentru carne de vit superioar a fost neobinuit de puternic deoarece economia SUA i cea mondial devin tot mai puternice. Consumul total de carne de vit a S.U.A. a crescut cu aproape cu 2% n anul 1999, n timp ce exporturile de carne de vit s-au mrit cu aproximativ 9%. Creterea economic continu puternic n S.U.A. iar creterea mondial s-a reluat n special n Asia. Preurile vor rmne probabil mari n anii urmtori deoarece rezervele de came de vit scad ciclic, dar actuala valoare ridicat va f1 dificil de meninut deoarece numrul vacilor crete. n plus, rezervele ridicate de alte tipuri competitive de carne, cu preuri mai avantajoase comparativ cu ale crnii de vit vor mpiedica creterea preurilor cu amnuntul. Creterea eptelului bovin la 1 ianuarie 2000. Canada. eptelul bovin a nceput s scad nc din anul 1999. Creterea tierilor i scderea naterilor au dus la diminuarea exportului. La 1 ianuarie 2000 totalul de bovine i viei au atins 12,7 milioane capete, n scdere cu 1,7% fat de 1999. Acest nivel este de asemenea de 5.6 % mai mic fa de creterea din 1997. n 1999 ftri s-au diminuat cu 1,9% fat de 1,9%, atunci cnd 4 milioane de bovine i viei au fost tiai, adic cu 5,4% mai mult dect n 1997. Exportul s-a diminuat, de asemenea, cu 21,1%. Un mare accent se pune pe producia de carne de vit n Rusia. eptelul bovin rus este n principal pentru lapte. Datorit crizei monetare din 1998 s-au nregistrat scderi la consumul de came de vit 275 kg anual /cap locuitor n 1999 fa de 385 kg anual /cap de locuitor n 1990. Se estimeaz pentru anul 2000 depirea sau tot aceeai producie de carne de bovine adic 1,3 milioane tone ca n 1999. Creterea exportului de carne de vit Cea mai puternic pia a fost indiscutabil, Coreea de Sud, care a importat de 3 ori mai mult carne de vit din SUA n primele luni ale acestui an dect n ianuarie- septembrie 1998. Economia coreean a progresat mult peste ateptri, crescnd cu 7,3% n prima jumtate a anului 1999, n comparaie cu scderea de 5,5% nregistrat n aceeai perioad a anului 1998. conform estimrilor Bncii din Coreea. Exporturile S.U.A. de carne de vit spre Mexic din primele trei trimestre ale anului 1999 au fost cu 12 % o mai mari dect n aceeai perioad din anul 1998. Taxele antidumping impuse de Mexic pe importurile de came de vit din SUA care ndeplinesc anumite criterii nu par s fi limitat prea mult exporturile de carne de vit spre Mexic. Singura pia comercial proast a anului 1999 a fost Japonia, care de obicei prelua jumtate din exporturile SUA la carne de vit. Exporturile spre Japonia n primele 3 trimestre ale anului 1999 au fost cu 4,7% mai mici dect n aceeai perioad a anului 1998, n ciuda unei creteri de 10% a valorii yen-ului, deoarece creterea economic slab a mrit incertitudinea i a limitat consumul. Valoarea unitii de export la exporturile de came de vit spre Japonia a fost n medie de 1,22 dolari n primele 9 luni ale lui 1999, cu doar 1 cent sub valoarea aceleiai perioad a anului 1998. Producia n scdere i preurile ridicate vor reduce exporturile de came de vit n 2000 Rezervele limitate i pieele mai puternice din anul 2000 vor reduce exporturile de came de vit, dar n proporie mai mic. Coreea i Mexicul vor fi piee puternice, datorit creterii veniturilor. Banca din Coreea prevede o cretere economic de 6,4% n anul 2000. n plus, producia intern de

82

carne de vit va scdea cu 121 milioane de livre i cota minim de import este prevzut s creasc la 496 milioane livre (greutatea cu amnuntul). Exporturile ctre Mexic s-ar putea limita deoarece acum consumul mexican este mult mai apropiat de nivelurile normale, iar producia de carne de vit din Mexic va crete n anul 2000. Consumul va rmne stabil n Japonia, dar cota sa de pia e posibil s fie depit de Australia i Noua Zeeland, care vor avea disponibile cantiti mai mari de carne de vit la preuri mici. Importurile de carne de vit n anul 1999 Importurile au crescut cu aproximativ 7% n anul 1999 deoarece sacrificarea vacilor i taurinelor a fost cu peste 4% mai slab dect valoarea sa minim ciclic din 1994. Insuficienta crnii de vac i taur a condus a condus la cererea puternic de came ieftin pentru prelucrare, provenit de la vite hrnite cu nutre verde i a avut ca efect importuri substaniale din Australia, Argentina, Uruguai i Canada. Importurile din Australia au pierdut din intensitate dup nivelurile ridicate de sacrificare n timpul primei jumti a anului 1999, dar n Septembrie 1999 erau nc cu 3 % mai mari dect anul 1998. Importurile din Oceania au beneficiat de cele mai mici taxe de trasport V-E pe ocean din ultimii 20 de ani. Totui, importurile din Noua Zeeland au sczut cu aproximativ 11-12 % n anul 1999 datorit refacerii cirezilor din aceast ar. Furnizor ndelungat de carne de vac preparat, Argentina a nceput s fumizeze produse proaspete de cnd a fost declarat n 1998 ca necontaminat cu food and month disease (boala picioarelor i gurii) (FMD). Argentina nu numai c a crescut exporturile de carne de vit proaspt n anul 1999, dar a nceput i exportul de file, care este mai valoros. Importurile att din Argentina ct i din Uruguay sunt cu 50% mai ridicate dect anul 1998 i ambele ri vor atinge cotele ratei tarifare (tariff ratte quotas = TRQs) de 20.000 tone la finele anului 1999. Brazilia continu s-i mreasc contribuia pe piaa produselor preparate, n principal, deoarece devalorizarea monedei a fcut exporturile sale mai competitive, mai ales n comparaie cu exporturile din Argentina, a crei moned legat de dolar este stabil. Importurile Braziliei sunt la finele anului 1999 cu aproximativ 50% mai intense dect anul 1998. Importurile au crescut n anul 2000 Importurile au crescut semnificativ din nou n anul 2000 deoarece sacrificarea vacilor i taurinelor scade cu 6% anual i aproape cu 10% din trimestrul 2 al anului 1999 pn n trimestrul 2 al anului 2000. Dei se apreciaz c animalele disponibile pentru tiere din Canada i Australia pentru anul 2000 vor fi mai puine, preurile ridicate la carnea de vita proaspt a determinat exportul de produse att din Canada ct i din Australia pe seama consumului. America de Sud va continua s-i extind piaa tradiional de produse preparate i s-i continue calea spre piaa crnii de vit proaspt pentru procesare. Att Argentina ct i Uruguay au avut n anul 2000 mai multe animale disponibile pentru tiere. Dei nevoit s se limiteze la produse preparate, din cauza statutului su de ar contaminat cu FMD, Brazilia a crescut de asemenea exportul de carne de vit.

83

Balana mondial a crnii de bovine -mii tone (echivalent greutate_carcas )Tabel 2.2. Producie Consum Import Export Stocuri 1998 48799 47799 4127 5231 2142 1999 48388 47552 4219 5305 2005 2000 47848 46895 4368 5573 1583

2.3. Carnea de porc


La specia porcine pentru sfritul anului 2000 s-a prevzut o uoar tendin de cretere fa de 1999, cretere regsit i la efectivul matc. Cerina ce se manifest pe pia n ceea ce privete carnea de porcine, va determina o cretere a produciei de carne, datorat msurilor de susinere a exportului de carne i stimulrii apariiei unor ferme de dimensiuni mici i mijlocii (acordarea de credite cu dobnd bonificat pentru investiii). Preurile de achiziie i cele de pe piaa rneasc vor cunoate majorri de la 30% pn la 100% la sfritul anului 2000. Scad efectivele de porcine Comparativ cu sfritul anului 1999, n 2000 efectivele de porcine au sczut cu 23% iar in sectorul privat au crescut cu 40%. Tendinele de scdere s-au nregistrat i la scroafele de prsil cu 25% mai puin n 2000 fa de 1999, iar n sectorul privat scderi cu 4% . Evoluia efectivelor de porcine
10000 8000 6000 4000 2000 0 1992 1993 1994 total 1995 1996 1997 1998 1999 2000 1992 1993 1992 1993 1994 1994 1995 1995

1996 1996

1997 1997

1998 1999 1998 1999

2000

sector privat

Grafic 2.2. Cauzele acestor reduceri de efective sunt: - Continuarea procesului de privatizare a exploataiilor din sectorul agricol de stat; - Prolificitatea mai redus a materialului genetic din sectorul privat; - Coeficientul de conversie a furajului ridicat (4-4.5 kg spor mediu zilnic). n ceea ce privete situaia efectivelor de porcine pe judee putem spune c judeele cu cele mai mari pierderi sunt: Timi (- 560,5 mii capete); Ialomia( - 204.1 mii capete) i Clrai (- 102,3 mii capete). Creteri de efective s-au nregistrat n judeele: Tulcea (+ 1,8

84

mii capete); Vaslui (+1.6 mii capete) i Satu - Mare (+ 1,4 mii capete) Producia total de porc viu la sfritul anului 199 a sczut cu 6 % fa de 1998 iar n sectorul privat crete cu 4.2 %. Evoluia produciei de carne de porc (spor +prsil) n perioada 1992-2000 ( mii tone gr. vie)
1200 1000 800 600 400 200 0 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 907 962 893 897 911 825

820

778

810

Grafic 2.3. La carnea obinut din sacrificri s-au nregistrat scderi de 6,6% fa de anul precedent. Aceste scderi sunt motivate prin: - Reducerea efectivelor; - nregistrarea unor sporuri n greutate necompetitive - Neasigurarea furajelor proteice i parametri de cea mai bun calitate. Stocurile totale de carne de porc au sczut n 1999 fa de 1998 cu 683 tone (136%) Aceast scdere se explic prin: - reducerea numrului de efective; - consumul ridicat al acestui produs fa de pasre); - meninerea preului de achiziie la acelai anului 1999. Preurile la carnea de porc cresc Ca urmare a creterii galopante a preului la furajele pe baz de porumb. premixuri) nu ne putem atepta dect la o majorare a preului la carnea de porc. Preurile practicate pe piaa rneasc n 1999 fa de 1998 au fost de numai 3% mai mari n timp ce n trimestrul I al anului 2000 au crescut fa de aceeai perioad a anului precedent cu 26%. n ceea ce privete evoluia costului de producie i implicit a preului de achiziie situaia este similar preului practicat pe piaa rneasc, numai c valorile sunt mult mai mici. Consumul de carne de porc creste Pentru anul 2001 se prevede o reducere a consumului de came de porc / locuitor, datorat creterii exorbitante a preului crnii pe piaa de desfacere. n anul 2000 s-a nregistrat o uoar tendin de cretere a consumului crnii de porc de 24%. Aceasta se explic prin meninerea constant a preului crnii la porc pe o perioad mai mare de jumtate de an.

85

Comerul exterior cu carne de porc Efectivele de porcine deosebit de ridicate nregistrate la nceputul anului 1996 s-au diminuat pe parcursul anilor nregistrnd o uoar cretere n 1998 i avnd o relativitate stabil la nceputul anului 2000. Aceasta s-a datorat n mare parte, majorrii preurilor la furaje (cereale). n ciuda acestei evoluii consumul de came de porc a continuat s creasc, ceea ce a dus i la o cretere a schimburilor comerciale. Dac s-a nregistrat o cretere, aceasta s-a datorat expansiunii efectivelor din China i SUA, ri care dein i cele mai mari efective, majorri care la nivelul anului 1997 au fost de 4% n China i 7% n SUA. Totui, pe plan mondial, aceste expansiuni au fost temperate de reducerile din Olanda i Taiwan ca urmare a epidemiilor de febr porcin i febr aftoas nregistrate. n pofida tierilor intense, preurile la porci rmn constante Preturile n scdere la porci la sfritul verii i toamna lui 1998 au afectat puternic beneficiile productorilor. Ca urmare, productorii au raportat un numr redus de porci pstrai pentru reproducie la fiecare anchet trimestrial de dup decembrie 1998. Grupurile de reproducie mai mici au condus la un numr mai mic de scroafe gestante, dar declinul numrului de porci a fost atenuat de creterea numrului de purcei obinui la o ftare. Dei numrul de porci obinut n anul 1999 este mai mic dect cel din anul 1998, producia de carne de porc din a doua jumtate a anului 1999 a fost practic neschimbat fa de cea a anului 1998, datorit greutii sporite a animalelor. Totui producia de came de porc a crescut n anul 1999 cu circa 2% datorit creterii din primul trimestru. Producia crescut provine din efectivele sporite de porci din al doilea semestru al anului 1998 i greutii lor sporite. Lund n considerare reducerea numrului de porci pentru reproducie i perspectivele ftri1or din septembrie 2000, se prevede o scdere a produciei de came de porc cu aproximativ 4% n 2001. Scderea rezervelor de came de porc i de vac din anul 2001 va propulsa preurile la porci pn la mijlocul anului 2000, dup care preurile vor scdea sezonier. Se estimeaz c creterile de pre la carnea de porc s fie atenuate de rezervele mari de carne de pui i de exporturile reduse. Indicele preului cu amnuntul al crnii de porc stabilit de Biroul de Statistic a Muncii a sczut cu aproximativ 1 2% n anul 1999, dar va crete cu 2-3 % n anul 2001 Stagnarea produciei de carne de porc i creterea preurilor la carnea de vit concur la ridicarea preurilor la carnea de porc. Rezervele relativ abundente de came de porc de calitate superioar ofer consumatorilor o alternativ mai atractiv deoarece preurile la carnea de vit cresc. Se estimeaz c in anul 2001 rezervele de came de vit vor scdea, ridicnd preurile acesteia i mai mult. n ceea ce privete sectorul porcin n Canada, acesta este relativ stabil. La 1 ianuarie 2000 cresctoriile aveau circa 12,3 milioane porci n scdere cu 1,2 % n raport cu 1 ianuarie 1999. Totodat acest nivel nu este mai mic dect cu 0,1% fa de octombrie 1995. La 1 ianuarie 2000 numrul scroafelor era cu 30 superior celui din anul anterior. Stabilitatea actual a sectorului porcin vine din faptul c numeroase exploataii mai mici au abandonat creterea porcilor, n timp ce exploataile mari continu specializarea i mrirea exploataiilor lor.

86

2.4. Carnea de pasre Cu toate c efectivele totale de psri au avut tendine uoare de scdere. pentru anul 2001 s-au prevzut uoare creteri de aproximativ 2% iar la efectivul matc de 2,2% fat de anul 2000. La produciile totale de carne de pasre pentru anul 2000 se prevd creteri de peste 70% fa de anul 2000. Aceste creteri se datoreaz performantelor tehnico-productive, din ce n ce, mai bune obinute de multe uniti din ar. Preurile de achiziie au o tendin de cretere de 45 -50%, creteri datorate majorrii preului la furaje. Efectivele totale de psri scad n 1999 efectivele totale de psri au crescut nesemnificativ (1,5%). Aceasta este motivat de creterea efectivelor de palmipede i curci. Restul efectivului de psri au nregistrat scderi mai ales la societile avicole de stat i foste de stat cu (1.5%). Aceast evoluie de efective demonstreaz c n anul 1999 la sectorul de stat efectivele s-au redus cu peste 17% n special la puii de carne i adulte pentru ou. La sectorul privat se constat o scdere a efectivului de pui n 1 999 fat de 1998 de 33,2%, iar la ginile outoare o cretere de 1 3,9 %. Sectorul privat reuete s reziste mai bine la greutile ntmpinate de ntreaga avicultur cu toate c nu a beneficiat de sprijinul promis din partea autoritilor de decizie. Aceste scderi se mai datoreaz: - scderea masiv de tineret de nlocuire; - scderea efectivului de tineret i adulte rase grele; - procent de mortalitate ridicat (10~15o o). Din datele preluate de la Comisia Naional de Statistic, anul 1999 nregistreaz creteri ale efectivelor totale de psri n sectorul privat de 10,9% mai mari fa de anul 1998, iar la psrile outoare de 7,6 %. n trimestrul I al anului 2000 creterile la efectivele totale de psri n sectorul privat sunt de 15,8% o mai mari fa de trimestrul I al anului 1 999, iar la ginile outoare, uoare scderi (0,6%) . Judeele unde efectivele au sczut n 1999 fa de 1998 sunt urmtoarele: Ilfov (370,7 mii capete); Maramure (-368,3 mii capete); Suceava (-345,1 mii capete) i Braov (334 mii capete). S-au nregistrat i creteri de efective n judeele: Giurgiu (+328.7 mii capete); Galai (+ 314,8 mii capete); Timi (+236,6 mii capete); Hunedoara ( + 129,9 mii capete) . Scade producia de carne de pasare. Producia de came de pasre a sczut la sfritul anului 1999 cu peste 40% fat de 1998, iar n sectorul privat s-a nregistrat o scdere de 37%. Carnea de pasre obinut din sacrificri scade la finele anului 1999 cu 43% fa de anul 1998, iar n sectorul privat cu 49% .

87

Evoluia produciei de came de pasre n perioada 1992-2000 (mii tone gr. vie) Grafic 2.4.

500 400 300 200 100 0 1992 1993 1994 1995 total 1996 1997 1998 1999 2000 406 270 376 240 325 221 367 225 373 318 242 239 340 258 233 188 400

sector privat

Aceast scdere a produciei de carne de pasre are urmtoarele motivaii : - cu toate c sporul mediu n greutate realizat n 1999 a fost superior anului precedent (n ferme performante i foarte performante) acest spor aplicat pe efective mai mici de psri nu a condus la obinerea de producii mari de carne de pasre; - producia sczut din sectorul privat. Acest sector i-a ncetinit ritmul de producie datorit pieei nefavorabile precum i neluarea n evident a multor societi din sectorul privat. Stocurile de carne de pasre au sczut. Sfritul anului 1999 a nregistrat o scdere n ceea ce privete total de carne cu 87% mai mic fa de anul precedent. Aceast scdere se bazeaz pe: - diminuarea efectivelor de pui de carne; - cererea limitat din import datorat repercusiunii crizei dioxinei; - consumul de carne de pasre ceva mai ridicat dect anul 1998 (+ 1,5%) Preul la carnea de pasre crete Preurile medii de vnzare pe piaa rneasc n viu ct i preurile de achiziie la carnea de pasre vor nregistra valori destul de mari datorit creterii galopante a preului la furaje, energie i material biologic. Dac anul 1999 a nregistrat creteri la preul de vnzare pe piaa rneasc de doar 4,9% fat de 1998, trimestrul I al anului 2000 a nregistrat creteri de peste 16% fa de trimestrul I 1999 . Preurile de achiziie la carnea de pasre, dei valoric sunt mai mici dect preurile practicate pe piaa rneasc, evoluia acestora este similar. Aceste preuri de achiziie au n spate o fundamentare a costurilor de producie bine definit i astfel preurile de producie sunt justificate . Crete consumul de carne de pasre

88

Din datele statistice consumul de came de pasre a nregistrat creteri de peste 25% n 1999 fa de anul 1998. Astfel, anul 1999 a nregistrat un consum de 1 4, 1 kg.carne / locuitor. Creterea consumului se explic prin: - preul mai sczut la acest produs n 1999; - preferina mai mare a consumatorilor pentru carnea de pasre fa de porc i bovin; - n vederea eficientizrii activitii de producie n creterea animalelor pentru came sunt necesare: - retehnologizarea i modernizarea complexelor zootehnice; - folosirea n hrana animalelor a unor reete echilibrate din punct de vedere energoproteic i mineral; - sprijinirea iniiativei particulare n nfiinarea de microferme cu aplicarea de tehnologii moderne n creterea animalelor i valorificarea produselor; - corelarea permanent a preurilor de producie. Comerul exterior cu carne de pasre Producia avicol se menine ridicat Productorii avicoli au avut un an relativ bun n 2000. Exploataiile de psri de came i psri pentru ou nu au mai fost la fel de profitabile ca n anul 1999, dar productorii se gsesc nc ntr-o poziie suficient de favorabil pentru a continua extinderea produciei n 2001. Preurile neateptat de mici din anul 1999 la carne de pui i costurile de producie uor crescute datorit preurilor mai mari la unele ingrediente din hran ar putea s ncetineasc planurile de extindere. Producia de came de pasre i ou va crete n anul 2001 mai lent dect n 2000. Consumul de came de pasre crete rapid Creterea puternic a consumului de carne de pasre n anul 2000 i cea ateptat pentru anul 2001 a fost determinat de 2 factori. Profitabilitatea record din anul 2000 a ncurajat creteri de producie neobinuit de puternice. De asemenea, din 1993, majoritatea creterii produciei a fost absorbit de piaa de export. Totui, dezvoltarea economic slab din Rusia din 1998 i slbiciunea economic ce a continuat n multe ri asiatice au limitat exporturile prevzute pentru anul 1999 i 2000, meninndu-le la nivelul anilor 1997 si 1998. Astfel, o mare parte din ceea ce trebuia exportat, se consum intern. Preurile cu amnuntul la carnea de pui se vor situa peste cele ale anului trecut, chiar n condiiile creterii substaniale a consumului, care indic cererea puternic de carne de pui. Crete consumul de ou Consumul total de ou pe cap de locuitor crete nc din 1995, de la circa 236 ou la valoarea ateptat de 225 ou n 1999. Timp de muli ani consumul de ou n form procesat a crescut, n timp ce consumul de ou n coaj a sczut. Din 1995 pn n 1997 scderile din consumul de ou proaspete au fost suficient de mici nct creterea consumului de ou procesate s duc la creterea consumului total de ou. Preurile mai sczute la ou sunt probabil un factor major n consumul crescut. Producia de ou va continua s creasc n anul 2000, dar n ritm ceva mai lent. Producia n cretere va continua s exercite presiuni asupra preului la ou, preurile cu ridicata fiind prevzute a fi mai joase cu 4 ceni n anul 2000. Modificrile din atitudinea consumatorilor privind efectele colesterolului din ou i activitii promoionale crescute sunt considerate i ele cauze ale stoprii declinului consumului.

89

Exporturile avicole sunt dominate de Asia i Rusia Exporturile avicole ale SUA n anul 2000 vor fi dominate de cererile de import de pe cele 2 piee largi ale sale. Importurile avicole totale ale Rusiei din anul 2000 vor rmne relativ slabe, dei condiiile de transport s-ar putea schimba net dac se pun la punct noi reglementri privind trecerea prin porturile Lituaniei i Estoniei. Creterea intern a exportului ctre Hong Kong -China i alte piee asiatice a fost un motiv major pentru care exporturile anului 1999 nu au sczut att de mult pe ct se atepta. Creterea cererii la import n Hong Kong - China i alte ri asiatice provine din condiiile economice n curs de mbuntire. Exporturile mai intense ctre Asia n anul 2000 vor compensa cererea total slab a Rusiei. Dei se estimeaz c exporturile spre Asia vor crete, rata creterii va fi mai mic dect n 2000. Creterea slab a cererii totale la export, concurena puternic din partea productorilor avicoli strini i rezervele mari de carne de porc vor determina din nou scderea preurilor la carnea de pui pe piaa intern si internaional n cursul anului 2001. Exporturile de came de pui sunt prevzute a atinge 4,68 miliarde livre n anul 2001. uor crescute cu peste 1% fa. de anul trecut. Sunt prevzute creteri slabe sau inexistente ale exporturilor spre piaa ruseasc, dei transporturile directe spre Rusia ar putea s creasc pe seama exporturilor realizate prin rile baltice. Transporturile de carne de pui spre unele piee asiatice vor crete, dar rata creterii va fi mai mic dect creterile intense nregistrate n 2000. n ciuda evenimentelor, care au zdruncinat economiile din ntreaga lume n decursul ultimilor ani, exporturile de came de pui ale SUA au rmas relativ stabile n cea privete volumul: Totalul exporturilor din 1998, 1999, 2000 i totalurile estimate pentru anul 2001 sunt toate ntre 4,6 i 4,7 miliarde de livre. n primele 8 luni ale anului 2000, expedierile de came de pui au totalizat 3,02 miliarde de livre, cu 12% mai puin fat de anul 1999. Aceast diferent s-a micorat n decursul ultimei treimi a anului 1999, deoarece cererea a rmas puternic n majoritatea rilor asiatice, iar exporturile spre Rusia (Rusia plus Estonia plus Lituania) au fost superioare celor din toamna lui 1998. cnd devalorizarea rublei a provocat scderea brusc a expedierilor spre Rusia. Expedierile totale de ou (ou proaspete i echivalentul n ou proaspete al produselor din ou) din anul 2001 vor atinge 170 milioane de duzine, cu 8% mai mult dect n anul 2000. Exporturile se vor reintensifica n anul 2001 dup declinul puternic din 2000 provocat n special de exporturile reduse de ou proaspete ctre Hong Kong i de produse din ou ctre Mexic. n primele 8 luni ale anului 2000, expedierile de ou au totalizat l2 milioane duzine, cu mai bine de 30% mai puin dect anul 1999. Scderile din Mexic i Hong Kong au fost cele mai importante. exporturile spre aceste piee scznd cu 72% i respectiv 29%. Produciile mari de ou att din Mexic. ct i China, au sczut preurile i au micorat cererea de ou i produse din ou de import. n anul 2001 exporturile de alte psri vor totaliza 415 milioane de livre, ceea ce reprezint o mic cretere fat de 1999. Transporturi mai mari spre Hong Kong - China, Japonia i alte piee asiatice vor compensa exporturile slabe spre Canada. Exporturile spre Rusia i Polonia vor crete i ele puin, dei aceste creteri vor fi n raport cu expedierile foarte mici din 1999. Piaa de export s-a divizat ntre trile care nregistreaz creteri rapide i rile care sufer scderi puternice. Transporturile spre Hong Kong, Japonia. Taiwan i Coreea au nregistrat toate creteri accentuate. Pe de alt parte. exporturile spre Canada au sczut considerabil, iar exporturile spre Rusii i Polonia au sczut amndou cu mai mult de 95%.

90

Balana mondial a crni de pasre - mii tone Tabel 2.3. Producie Consum Import Export 1999 55.213 52.984 4.290 5.528 1998 53.059 51.060 4.523 5.678 2000 57.376 56.000 4.842 6.162

91

CONCLUZII Piaa fructelor Piaa produselor horticole are anumite caracteristici care restricioneaz cererea i oferta.Cele mai importante dintre acestea sunt generate de sezonalitatea ofertei i tendina cererii uniforme a consumatorului de a avea produse n stare proaspt tot timpul anului.ntre acestea se interpun elementele de pre i perisabilitate a produselor horticole. n Romnia producia total de fructe nregistrat n anul 2000 o cretere de circa 8%, creterea cea mai semnificativ nregistrndu-se la producia de mr, de circa 15,9%. n ceea ce privete cerea i oferta de fructe n Romnia n 2000 oferta a fost de 1221 mii tone iar cererea a fost de 1111 mii tone, diferena de 100 mii tone reprezentnd stoc. Scderea veniturilor reale ale populaiei a determinat redimensionarea cheltuielilor populaiei, inclusiv pe baza reducerii cheltuielilor pentru produsele alimentare. Consumul total de fructe a sczut n 2000 fa de 1999 cu 8,28%.Creterea consumului de fructe a crescut doar la citrice determinat de faptul c ritmul de cretere la fructe din producia intern a fost mai mare dect cel al fructelor din import. Piaa crnii Producia total de carne de bovine la nceputul anului 2000 a sczut cu circa 2,6% fa de 1999, aceast dcdere fiind motivat de faptul c efectivele au crescut, dar ele nu au fost sacrificate deoarece este vorba de efectivul matc. Stocurile la carne de bovine la 31 decembrie 1999 a fost de 105 mii tone de carne din care 90 mii tone n reeaua M.A.A. fa de anul 1999 stocul la carne a crescut n 2000 cu 4,7%. Aceste creteri se datoreaz creterii preului de vnzare i scderii puterii de cumprare a populaiei . n ordinea preferinelor consumatorilor carnea de bovine ocup locul 3, ponderea consumului de carne de bovine n totalul de carne reprezint circa 20%. Deoarece preurile nu au crescut foarte mult n 2000 fa.de 1999, consumul de carne de bovine a crescut la 50 kg/cap locuitor. Carnea de porc comparativ cu sfritul anului 1999 n 2000 efectivele de porcine au sczut cu 23%, iar n sectorul privat au crescut cu 40%. Preurile practicate pe piaa rneasc n 1999 fa de 1998 au fost de numai 3% mai mari n timp ce n trimestrul I al anului 2000 au crescut fa de aceiai perioad a nului precedent cu 26%. Pentru anul 2001 se prevede o reducere a consumului de carne de porc/locuitor datorit creterii exorbitante a preului pe piaa de desfacere. n anul 2000 s-a nregistrat o uoar tendin de cretere a consumului crnii de porc de 24%, cretere datorat meninerii constante a preului crnii la porc pe o periaod mai mare de jumtate de an. Carnea de pasre cu toate c efectivele totale de psri au avut o tendin uoar de scdere pentru anul 2001 s-a prevzut uoare creteri de aproximativ 2% iar la efectivul de matc de 2,2 % fa de anul 2000. Preurile medii de vnzare pe piaa rneasc n viu i preurile de achiziie la carnea de pasre vor nregistra valori destul de mari datorit creterii preului la furaje, energie i material biologic. Consumul de carne de pasre a nregistrat creteri de peste 25% n 1999 fa de 1998, n 1999 s-a nregistrat un consum de 14,1 kg carne /locuito

92

BIBLOGRAFIE

1. I.Bbi i A.Du - Introducere n microeconomie, Ed. de Vest, Timioara, 1996 2. M.Benoun - Marketing savoirs et savoir faire, ed. Economica, 1991 3. M.Constantin - Marketingul produciei agroalimentare, Ed. Didactic i Pedagogic, 1997 4. I. Dima Merceologia produselor alimentare, ASE, bucureti 1980 5. C.Negru, C.Dobre - Iniiere n marketing, Ed. Augusta, 1997 6. C.Dobre, C.Negru i M.Venczel - Marketing, Ed. Amphora, 1995 7. Ph.Kotler - Managementul marketingului, Ed. Teora, 1998 8. Ph.Kotler - Principiile marketingului, Ed. Teora, 1998 9. L.Malassis - Economie agro - alimentarie, Ed. Cujas, Paris, 1996 10. A.Maurial - la relation consommateur distrubuteur, Ed. Les ditions dorganization; Paris, 1990 11. C.Negrut i Colaboratorii Economie agrara, Ed. Brumar, Timisoara 1999 12. C.Negru, E.Cazan - Economia i gestiunea ntreprinderii, Ed. Augusta, 1998

13. P.Otiman Economie rurala, Ed. Agroprint, Timisoara, 1999 14. V. Pekar Marketing agroalimentar, Bucuresti 1995 15. M.Tracy Produsele agroalimentare si agricultura in economia de piata, Impex s.r.l, Bucuresti 1997 16. *** Tribuna Economic 1996 - 2000

93