Tema 2: Piaţa produselor agricole şi alimentare

1. Cererea şi oferta de produse agro-alimentare

2. Cunoaşterea peţii agro-alimentare
3. Piaţa produselor secundare
1. Cererea şi oferta de produse agro-alimentare
Piaţa pe care se tranzacţionează produsele agricole şi alimentare în Relaţii
Economice Internaţionale reprezintă o piaţă a produselor de bază, unde se includ
toate produsele de origine vegetală şi animală, cât şi produsele rezultate din
prelucrarea lor ulterioară.
Oferta pe piaţa produselor de bază din agricultură este cantitatea de produse
oferite pe piaţă de către toţi producătorii agricoli. Volumul producţiei depinde, pe
deoparte, de tehnica de dotare, iar pe de altă parte, de condiţiile climaterice şi
biologice din acest domeniu.
Principalele cauze care influenţează oferta de produse agricole sunt:
fond funciar cu referire la terenuri agricole disponibile;
capacitatea de producţie şi înzestrarea tehnică a întreprinderii;
factorii climaterici;
producţiile (randamentele culturilor şi animalelor);
forţa de muncă din agricultură;
mijloacele de finanţare;
preţul producţiei oferit pe piaţă;
preţul mijloacelor de producţie.
Cererea de produse agricole este caracterizată prin invariabilitatea acesteia,
astfel cumpărările de produse agricole variază puţin în sens calitativ, dacă preţurile
produselor agricole scad, aceasta va fi considerată o economie în bugetul personal,
dacă veniturile populaţiei cresc, cumpărările suplimentare se vor face în afara
sectorului agro-alimentar.
Multitudinea factorilor care influenţează cererea sunt:
factori economici;
factori sociali;
factori geografici;
factori legaţi de condiţiile agricole de producţie şi transformare a produselor
agro-alimentare.
2. Cunoaşterea peţii agro-alimentare
Pentru pieţele produselor agricole trebuie să fie cunoscute caracteristicile
acestora privind:
Oferta de piaţă – care ca urmare a acţiunilor pronunţate a factorilor naturali şi
climaterici dau caracter de eterogenitate şi mobilitate în timp a apariţiei produselor
pe piaţă; particularităţile specifice ale procesului de producţie din agricultură;
corelarea dintre produsele de bază şi cele secundare.
 Ca urmare a acestor caracteristici este necesar să fie cunoscute principalele
probleme care determină segmentarea peţii produselor agro-alimentare:
 tipurile de produse oferite pe piaţă, acestea rezultând din programarea în sfera
agro-marketingului;
 împărţirea demografică a consumatorilor – aceasta influenţând nevoile;
 voinţa cumpărătorilor de a fi influenţaţi şi interesaţi pentru un produs sau
grup de produse.
Piaţa cu ridicata de produse agricole poate fi definită prin existenţa unui spaţiu
teritorial unde se întâlnesc un mare număr de furnizori în cadrul cărora se
beneficiază şi de diferite servicii prevăzute de piaţa clasică.
Bursa agricolă se caracterizează prin faptul că consumatorii şi vânzătorii se
întâlnesc şi negociază în absenţa fizică a produselor respective.
Principalele caracteristici ale pieţii cu ridicata sunt:
 este un spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei de produse agricole;
 este o piaţă liberă dar gestionată după regulamentul de funcţionare a acestor
tipuri de instituţii;
 permite controlul calităţii şi impunerea anumitor standarde de calitate;
 dispune de personal propriu specializat;
 are în structura sa servicii necesare unei pieţe moderne;
 piaţa trebuie să asigure cerinţele de comercializare ale unei mare părţi din
producţia agro-alimentară existentă în zona respectivă.
3. Piaţa produselor secundare
Studiile referitoare la problemele peţii produselor agro-alimentare secundare
implică cunoaşterea pe deoparte a unor restricţii specifice în producerea lor incluse
în sfera caracteristicilor sistemelor agricole, iar pe de altă parte, a tendinţelor şi
formelor de utilizare a acestor produse.
Piaţa produselor secundare include toate tipurile de produse care sunt
acumulate de întreprindere după valorificarea produselor agricole de bază, motiv
pentru care este justificată încadrarea acestor produse secundare într-o piaţă a
energiei din agricultură.
Aceasta tocmai datorită circuitului de piaţă al biomasei (conversie energetică)
conţinute în produsele secundare care generează dificultăţi în devalorificare
datorate cauzelor:
 posibilităţi limitate de transport şi depozitare;
 pentru produsele secundare există numeroase utilizări chiar în cadrul
unităţilor agricole producătoare;
 concurenţa între producătorii agricoli în calitate de ofertanţi;
 concurenţa între diferite tipuri de produse;
 concurenţa între consumatori care pot utiliza biomasa aceluiaşi produs agricol
secundar.