Elaborat: Calancea Valeria MK-192 Verificat : Raețchi Irina Elaborat: Calancea Valeria MK-192 Introducere • Raportorul Special pentru problemele minorităților a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova, în perioada 20-29 iunie 2016, la invitația Guvernului. Ea a vizitat Chișinăul și diverse regiuni și localități cu populații minoritare, inclusiv Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia, Bălți, Chetrosu, Edineț, Hincăuți, Orhei, Otaci, Schinoasa, Soroca, Taraclia și regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Ea a avut consultări la scară largă cu sute de părți interesate, inclusiv miniștri și oficiali guvernamentali de rang înalt de la Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educației, Ministerul Justiției, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Culturii, bașcanul adjunct al Găgăuziei și autoritățile de facto din regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Ea s-a întâlnit cu reprezentanți ai Biroului Relații Interetnice, Consiliului Egalității, Biroului Avocatului Poporului, Procuraturii Generale, Biroului Național de Statistică și ai Curții Constituționale. Ea a avut consultări cu reprezentanți ai societății civile și ai comunităților de minorități, lideri religioși, actori politici, membri ai comunității diplomatice, reprezentanți ai agențiilor Organizației Națiunilor Unite și cu alți actori naționali și internaționali. Metodologia • Analiza Republicii Moldova făcută de Raportorul Special se bazează pe Declarația privind drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și pe alte standarde internaționale din care ea a identificat patru domenii de interes: (a) protejarea supraviețuirii unei minorități prin combaterea violenței împotriva ei și prevenirea genocidului; (b) protejarea și promovarea identității culturale a grupurilor minoritare, precum și dreptul de a se bucura de identitatea lor colectivă și de a respinge asimilarea forțată; (c) garantarea drepturilor la nediscriminare și egalitate, inclusiv eliminarea discriminării structurale sau sistemice și promovarea acțiunii pozitive atunci când este necesar; și (d) garantarea dreptului la participarea efectivă a minorităților la viața publică, în special, în ceea ce privește deciziile care le afectează. Ea aplică o perspectivă de gen în toate domeniile muncii sale. Drepturile minorităților: cadrul legal și instituțional • În ultimii ani, Republica Moldova a făcut pași importanți în vederea consolidării protecției și promovării drepturilor minorităților prin adoptarea de legi relevante, stabilirea planurilor și crearea unor instituții ad-hoc. În 2012, a fost adoptată Legea nr. 121 privind asigurarea egalității. Aceasta oferă un cadru cuprinzător pentru combaterea discriminării și, în 2013, a servit drept ghid pentru crearea unui organism specializat, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității ("Consiliul Egalității") Minorități religioase
Republica Moldova găzduiește o gamă
largă de religii și grupuri de credință și drepturile minorităților religioase par să fie, în mare măsură, respectate. Majoritatea reprezentanților religioși consultați au indicat că există o conviețuire pașnică între grupurile religioase, deși au admis că a existat o lipsă de cunoaștere reciprocă și schimb între ei. Participarea publică a minorităților • Participarea deplină și egală a minorităților în viața publică, inclusiv participarea politică la nivel național, regional și local, este un pilon fundamental al drepturilor minorităților. O problemă esențială, subliniată de marea majoritate a interlocutorilor, a fost subreprezentarea minorităților în instituțiile politice, în special, în Guvern, și ceea ce a fost descris de unii ca fiind marginalizarea și excluderea regiunilor cu populații minoritare din procesele de luare a deciziilor la nivel național Concluzii • Republica Moldova este o societate multi-etnică, inter-religioasă și multiculturală în care identitățile individuale ale persoanelor care aparțin minorităților sunt adesea multiple și în mai multe straturi. Este esențial ca această diversitate inerentă sa fie valorificată ca un atu important al țării. Cu toate că în mare parte relațiile inter-etnice și interconfesionale pașnice prevalează și există un cadru legislativ care să conducă, în general, la protecția drepturilor minorităților, există o profundă divizare de-a lungul liniilor etnice, lingvistice și a altor linii comune, care, fiind dublată de instabilitatea politică și financiară, precum și de politizarea utilizării limbilor, a dus la tensiuni sporite în ultimii ani ce ar putea amenința coexistența pașnică în cazul în care acestea nu sunt rezolvate în mod corespunzător.