Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Definiţie.Caracteristici.
Grupurile etnice sunt acele grupuri sociale cu tradiţii culturale comune care au
sentimentul identităţii ca subgrup în cadrul societăţii dominante. Membrii acestor grupuri
diferă de ceilalţi membri prin anumite trăsături culturale specifice: limba distinctivă,
religie, tradiţii folclorice (obiceiuri, îmbrăcăminte), tradiţii culturale, comportament sau
mod de viaţă. Ceea ce e specific şi important e sentimentul identităţii şi autoaprecierea lor
ca fiind diferiţi de majoritate, conştientizând deosebirea dintre noi-imaginea de sine şi ei-
imaginea celorlalţi; trăind de obicei fie datorită impunerii grupului dominant, fie datorită
alegerii lor, în anumite zone sau cartiere periferice.1
Grupurile etnice sunt minorităţi etnice sociale cuprinse în cadrul societăţii
dominante care le controlează. Prin ce se diferenţiază minorităţile etnice de naţiune? Prin
aceea că reprezintă dimensiuni mici, au la bază o moştenire comună, sunt mult mai
persistente în istoria umană, sunt esenţial exclusive şi descriptive, membrii acestor grupuri
având la baza anumite trăsături înnăscute, în timp ce naţiunile sunt circumscrise în timp şi
spaţiu, sunt inclusive, definite cultural şi politic.
La nivel de comunitate etnica, Anthony D. Smith, în cartea sa “The Ethnic
Origins of Nations 2“ afirma că orice etnie are câteva fundamente sau dimensiuni etnice
esenţiale cum ar fi: un „nume colectiv” care este de fapt marca identificabilitatii unei etnii
în înregistrările istorice, este o emblemă a comunităţii etnice evocând în acelaşi timp o
atmosferă care are putere şi semnificaţie pentru cei ce se includ: un „mit comun al
originii” care furnizează înţelesul unei aşezări colective în lume şi cartea comunităţii ce
explica originile, creşterea şi destinul acesteia ; „împărtăşirea unei istorii” este o altă
dimensiune ce stă la baza unei comunităţi istorice. Sentimentul unei istorii comune ale
generaţiilor succesive; fiecare generaţie cu setul ei de experienţe se adaugă la arborele
genealogic comun definind o populaţie în termenii succesiunii temporale experimentate,
transmiţând totodată generaţiei viitoare istoricitatea propriei lor experienţe. Cu alte
cuvinte etniile se diferenţiază prin una sau mai multe elemente culturale care ajuta la
unirea membrilor şi la separarea lor de cei din afară.
Termenul cheie în definirea minorităţilor etnice este cel de cultură , prin cultură
specifică a unei minorităţi etnice înţelegându-se sistemul înţelesurilor împărtăşite şi
dezvoltate într-un context economic şi social, pe un fundal istoric şi politic specific. De
aceea , în cele ce urmează voi aborda câteva din trăsăturile esenţiale ce definesc grupurile
etnice ca: provenienţă, originea numelui de rom, statutul şi identitatea.
Caracteristicile etniei3:
a. Etnia este un grup relativ mare de oameni;
b. Etnia este o parte dintr-un grup mai larg;
c. Etnia se particularizează în raport cu alte grupuri prin trăsături proprii, reale sau
imaginare. Acest fapt are mai multe situaţii:
1
Nicoleta Turliuc , Minoritali, marginali, exclusi –Constructia identitatii
minoritare de eterogenitate culturala,Ed.Polirom,1996,p.55-56
2
Anthony D.Smith,The Ethnic Origins of Nations,Blokwell,Oxford
UK&Cambridge USA,1986,p.24
3
Mihu, Achim (2002). Antropologia culturala. Cluj-Napoca, Editura Dacia.
- Etnia reală - cea care poate fi determinată prin studii ştiinţifice;
- Etnia ca imagine a altora - pentru cunoaşterea acesteia se folosesc chestionare în care
subiecţilor li se cere să menţioneze atributele diferitelor etnii;
- Etnia ca imagine proprie - caracteristicile pe care membrii unei etnii şi le atribuie lor
înşişi;
d. Membrii etniei cred că au o descendentă comună, iar grupul etnic o istorie proprie a
devenirii şi evoluţiei lui;
e. Trăsăturile proprii unei etnii sunt bazate pe tradiţie;
f. Etnia se deosebeşte de rasa prin aceea că ea nu se determina prin raportare la anumite
trăsături biologice moştenite, ci la trăsături achiziţionate şi însuşite prin socializare şi
incultură;
g. Internalizarea prin socializare a trăsăturilor specifice etniei de către membrii ei a naştere
conştiinţei identităţii etnice;
h. Pe baza conştiinţei identităţii membrii unei etnii construiesc o comunitate specifică
manifestată prin relaţii strânse între ei, uneori părtinitoare în raport cu relaţiile cu membrii
altor etnii;
i. Trăsăturile ce caracterizează o etnie sunt de natura exclusiv culturală, dar în Dicţionarul
de Sociologie trăsăturile ce aparţin grupului etnic sunt următoarele: limba, obiceiuri,
instituţii;
j. În societatea contemporană comunităţile etnice se afirma uneori ca unităţi organizate, în
special în instituţii culturale, dar şi economice şi politice.
4
Constitutia Romaniei , articolul 6
Constitutia Romaniei din anul 1991,revizuita in anul 2003,
garanteaza unitatea poporului si egalitatea intre cetateni indiferent de
rasa, origine etnica, nationalitate, limba, religie, sex, opinie,etc(art.4).
Pe langa faptul ca garanteaza egalitatea cetatenilor indiferent de
diferentele dintre acestia, Constitutia respecta prevederile Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului.
Articolul 6 din Constitutia Romaniei este insa unul ambiguu si
constituantul a comis o mare greseala deoarece a folosit in mod gresit
termenul de identitate etnica: „Statul recunoaşte şi garantează
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la
dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase”. Recunoasterea si garantarea unor drepturi este in mod cert
un lucru pozitiv, insa in acest caz exprimarea este total gresita.
Persoanelor apartinand minoritatilor nationale li se garanteaza si li se
recunoaste dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, insa tinand
cont de definitiile date etniei, cea mai caracteristica fiind aceea ca etnia
are o existenta pre-nationala asezarea etniei la egalitate cu minoritatea
este o greseala.
Într-o Europa in care cele 45 de state gazduiesc 337 de
comunitati minoritare recunoscute oficial de autoritatile statelor
respective, Romania, cu cele 20 de grupuri minoritare reprezentate în
Parlament, respectiv cele 23 de categorii identitare inregistrate de
recensamant ocupa locul trei – dupa Federaţia Rusa, cu 45 minoritati
nationale recunoscute si Ucraina, cu 23 – in ierarhia tarilor cu numar
semnificativ de minoritati. Pe parcursul celor aproape doua decenii de
tranzitie catre un regim democratic consolidat, autoritatile statului
roman au întreprins un numar impresionant de măsuri care au urmărit
integrarea minorităţilor nationale: au fost adoptate aproape 200 de
acte normative care au inclus prevederi referitoare la diferite aspecte
ale relatiilor majoritate-minoritate, au fost infiintate institutii de stat cu
competente in domenii de interes pentru comunitatile minoritare si au
fost alocate fonduri insemnate pentru sprijinirea organizatiilor care si-
au asumat rolul reprezentarii intereselor comunitatilor respective.
Aceasta complexitate a regimului minoritatilor nationale situeaza
Romania in mod indiscutabil pe un loc de frunte în context
international.
Proiectul de lege privind statutul minoritatilor nationale se
anticipeaza ca va fi adoptat pana in iunie 2011 si defineste clar care
sunt minoritatile nationale din Romania,in articolul 74:” albaneză,
armeană, bulgară, cehă, croată, elenă, evreiască, germană, italiană,
macedoneană, maghiară, poloneză, rusă-lipoveană, romă, ruteană,
sârbă, slovacă, tătară, turcă, ucraineană”
Din punct de vedere religios,legea cultelor din romania 489/2006
recunoaste oficial existenta a 18 culte in Romania.Acestea:
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
BISERICA ROMANO- CATOLICĂ
BISERICA ROMÂNÂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA- UNIUNEA
BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
UNIUNEA PENTICOSTALĂ - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN
ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
CULTUL MUSULMAN
ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
Conform ultimul recensamant aproximativ 90% din populatia Romaniei
este de religie crestina-ortodoxa,celelalte fiind evident in minoritate.
3. DISCRIMINAREA
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă,
pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV,
apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau
efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de
egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute
de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii
publice.
Tipuri de discriminare
Cea mai întâlnită este distincţia între discriminarea directă şi cea indirectă
(Michaela Banton, 1998). Discriminarea directă apare atunci când tratamentul diferenţiat
este generat în mod intenţionat, în timp ce discriminarea indirectă apare atunci când acest
tratament are la bază o decizie inechitabila luată anterior.
Să luăm, de exemplu, situaţia la locul de muncă, discriminarea directă este prezenta atunci
când două persoane având pregătire egală şi o slujbă similară sunt plătite în mod
diferenţiat datorită faptului că una dintre acestea aparţine unui anumit grup etnic.
Discriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod diferit
deoarece au fost angajate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire.
5
,,Alegerile de deputaţi se fac prin vot universal. Toţi oamenii muncii, cetăţeni ai Republicii
Populare Române, care au împlinit vârsta de 18 ani, fără deosebire de rasă sau naţionalitate, sex,
religie, grad de cultură, profesiune sau durata domicilierii, au dreptul de a lua parte la alegerea
deputaţilor, cu excepţia alienaţilor, a persoanelor condamnate prin hotărîre judecătorească la
pierderea dreptului electoral şi a celor declaraţi nedemni prin lege.(…)”
6
Constituţia României din 2003, art. 6.
tuturor formelor de discriminare ( art. 2, 4-15) ; Hotărârea nr. 1194 din 27 noiembrie 2001
privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.