Manipulare Fructe

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Programul
de revitalizare a sistemului de
manipulare post-recoltă şi de
valorificare în stare proaspătă
a fructelor, a legumelor şi a
strugurilor de masă
(2008-2015)
Chişinău, 2008
Programul de revitalizare a sistemului de manipulare post-recoltă şi de valorificare în stare proaspătă
a fructelor, a legumelor şi a strugurilor de masă (2008-2015)
CUPRINS
1. Starea actuală a sectorului...................................................................................5
1.1. Materia primă (fructele şi legumele)................................................................................5

1.2. Tendinţe pe pieţele de export..........................................................................................8
1.3. Starea frigiderelor..........................................................................................................10
1.4. Alte componente ale sectorului.....................................................................................12
1.4.1. Transportul frigorific.................................................................................................12
1.4.2. Echipamente şi materiale pentru construcţia frigiderelor........................................13
1.4.1. Echipamente de manipulare post-recoltă................................................................13
1.4.2. Ambalaje...................................................................................................................13
1.4.3. Instruire, cercetare şi dezvoltare..............................................................................13
2. Modelul de dezvoltare a sectorului în baza exportului.......................................14
2.1. Lanţul continuu de refrigerare.......................................................................................15

2.2. Conceptul de casă de ambalare.....................................................................................16
2.3. Formarea cooperativelor şi a asociaţiilor.......................................................................17
3. Acţiuni majore pentru dezvoltarea sectorului.....................................................19
3.1. Rolul statului şi al sectorului privat în realizarea concepţiei..........................................19

3.2. Sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor..........................................................21
3.3. Implementarea modelelor-pilot de case de ambalare...................................................22
3.4. Dezvoltarea industriei de congelare rapidă (IQF)...........................................................23
3.5. Îmbunătăţirea accesului la informaţie...........................................................................25
3.6. Creşterea gradului de pregătire profesională................................................................26
4. Anexe.................................................................................................................28
4.1. Estimarea investiţiilor în sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor..................28

4.1.1. Modelul de utilizare a fructelor................................................................................28
4.1.2. Investiţii în sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor..................................28
4.2. Modele de case de ambalare.........................................................................................30
4.2.1. Modelul casei de ambalare pentru piersice şi struguri de masă...............................30
4.2.2. Modelul casei de ambalare pentru fructe „tari” (mere, pere)..................................33
4.2.3. Alte modele-pilot......................................................................................................36
Pagina 2
PREAMBUL
Programul de revitalizare a sistemului de manipulare post-recoltă şi de valorificare în stare proaspătă a
fructelor, a legumelor şi a strugurilor de masă în perioada anilor 2008 – 2015 (în continuare – Programul)
reprezintă un document de coordonare la nivel naţional a principalelor acţiuni pentru dezvoltarea reţelei de
frigidere şi case de ambalare, elementele cheie ale sectorului fructelor şi legumelor proaspete. Programul
cuprinde evaluările actualizate ale gradului de adaptare a sectorului în general şi a frigiderelor în particular la
condiţiile şi mecanismele economiei de piaţă, direcţiile şi mecanismele principale de modernizare a
sectorului, determinarea rolului statului, al agenţilor economici şi al partenerilor de dezvoltare în
implementarea conceptului pe termen lung.
Obiectivul general al Programului îl constituie asigurarea creşterii durabile a sectorului producţiei

horticole proaspete şi o consecventă îmbunătăţire a calităţii vieţii în mediul rural prin sporirea
competitivităţii produselor în ceea ce priveşte costurile şi calitatea.
Crearea unei reţele de case de ambalare, principalul obiectiv al prezentului Program, este prevăzută în
mod expres de Programul Naţional "Satul Moldovenesc" şi Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a
Complexului Agroindustrial al Republicii Moldova. Mai mult, elaborarea Programului este condiţionată de
necesitatea asigurării dezvoltării sincronizate şi de utilizarea efectului de sinergie întru implementarea cu
succes a altor activităţi strategice în sector, şi anume Programul de stat pentru dezvoltarea pomiculturii şi
Programul de reabilitare şi extindere a reţelelor de irigare în Republica Moldova pentru anii 2008-2025.
După criza profundă din anii '90, se observă o însemnată revigorare a sectorului de fructe şi legume
(datorată şi unor intervenţii din partea statului). Ea se caracterizează prin:
- Rata de înfiinţare a plantaţiilor pomicole multianuale a crescut de la 700 ha în 2001, la 1100 ha în anul
2004 şi peste 5000 ha în anul 2007. Dacă rata se va menţine la acelaşi nivel, în jurul anului 2015 volumul
de producere a fructelor va atinge cca 833 mii tone, ceea ce reprezintă o dublare a volumului produs în
prezent;
- Suprafaţa terenurilor irigate – baza unei producţii agricole cu valoare adăugată înaltă – a crescut de la 15
mii ha în anul 2002 la peste 34 mii ha în anul 2007. În jurul anului 2015 se prevede mărirea suprafeţelor
irigate la cca 90 mii ha.
- Sporirea valorii exportului de fructe şi de legume proaspete de la 8,4 milioane USD în anul 2002 la 27,8
milioane USD în anul 2005 şi la 41,3 milioane USD în anul 2007 (în ciuda pagubelor provocate de secetă).
Creşterea continuă a veniturilor în ţările în mod tradiţional importatoare de producţie proaspătă din
Republica Moldova (Rusia, Belarus, Ucraina) şi adoptarea de către UE a politicii de promovare a dietei
sănătoase (un element important al căreia este consumul de fructe şi de legume) vor contribui la sporirea
semnificativă a cererii pentru fructe şi legume în aceste ţări, astfel încât exporturile vor continua să fie
motorul dezvoltării sectorului în Republica Moldova.
Pentru menţinerea şi sporirea competitivităţii sectorului pe pieţele de export, dezvoltarea sectorului se va

baza pe următorii trei piloni:
- Implementarea principiilor lanţului continuu de refrigerare pentru a asigura menţinerea calităţii

produselor de la producător la consumator atât pe piaţa locală, cât şi pe cea de export;
- Crearea unei reţele de case de ambalare, unităţi fizice compuse dintr-un frigider şi facilităţi adiţionale
pentru sortarea şi ambalarea producţiei conform standardelor internaţionale, va rezolva nu numai
Pagina 3
problemele existente în domeniul manipulării post-recoltă, dar va asigura şi legătura permanentă dintre
piaţă şi fermier prin formularea clară a exigenţelor pieţei faţă de calitatea şi de cantitatea produselor
solicitate;
- Dacă ţinem cont de complexitatea sectorului, asocierea şi cooperarea producătorilor, a exportatorilor şi

a altor părţi interesate trebuie să fie concepută ca o necesitate. Tendinţele clare de concentrare a puterii
comerciale pe pieţele de export, inclusiv din CSI (exprimate prin creşterea ponderii reţelelor de
magazine), îi impun pe producătorii şi pe exportatorii din Republica Moldova să formeze organizaţii
comerciale care pot negocia de la egal la egal cu marii comercianţi. Aceste activităţi pot lua forma unor
asociaţii non-profit, a cooperativelor de întreprinzători sau alte forme legale prevăzute de legislaţia în
vigoare.
Rolul de forţă motrică în implementarea acestei viziuni îi revine sectorului privat, care îşi va stabili nişte
strategii concrete de marketing şi va efectua investiţiile necesare. Susţinut de partenerii de dezvoltare
(donatorii), statul va contribui la crearea unui mediu favorabil pentru producători / exportatori şi la
soluţionarea următoarelor probleme:
- Lipsa unor cunoştinţe practice în implementarea tehnologiilor post-recoltă moderne va fi compensată

de lansarea unor proiecte-pilot pentru diferite game de culturi şi susţinerea activităţilor de cercetare-
dezvoltare în sector;
- Accesul la resursele financiare va fi îmbunătăţit prin continuarea şi lansarea unor linii de creditare pe
termen lung (IFAD, RISP, etc.), prin acordarea unor înlesniri la plata TVA aferentă investiţiilor şi prin
subvenţionarea unei părţi a investițiilor efectuate în renovarea şi construirea unor noi frigidere şi case de
ambalare. De asemenea, este necesară o politică naţională pentru reducerea costului capitalului
investiţional disponibil pentru întreprinzătorii din Republica Moldova la un nivel comparabil cu cel
internaţional.
Ca rezultat al implementări prezentului Program, vor fi atinse următoarele obiective:
- Crearea unui sector viabil de producere a fructelor şi a legumelor, competitiv în ceea ce priveşte costurile
şi calitatea;
- Creşterea exporturilor de producţie în stare proaspătă la 400 mii tone, în valoare de 160 milioane dolari
SUA;
- Sporirea profitabilităţii sectorului agrar şi, drept consecinţă, crearea unor locuri de muncă noi; sporirea
salariului mediu al angajaţilor din sector până la 500 dolari/lună.
Pagina 4
1. STAREA ACTUALĂ A SECTORULUI

1.1. Materia primă (fructele şi legumele)
Republica Moldova dispune de toate condiţiile naturale pentru dezvoltarea intensivă a horticulturii. Pe
parcursul ultimelor decenii, această ramură este unul dintre pilonii principali ai agriculturii naţionale,
determinând în mare parte eficienţa întregului sector agrar al ţării.
Sectorul a atins cele mai bune performanţe în anii 1985-1990. Astfel, în anul 1986 producţia globală de
fructe a atins cifra de 1202 mii t de fructe, recolta medie la hectar fiind de 10,6 t. Exportul de fructe în stare
proaspătă a constituit aproximativ 500 mii t. În aceeaşi perioadă, producţia de legume a constituit 1350 mii
tone, iar suprafeţele irigate ajungeau la 320 mii hectare.
Destrămarea URSS şi perioada de recesiune economică ce i-a urmat au redus cererea solvabilă pentru
produsele horticole moldoveneşti, atât pentru cele în stare proaspătă, cât şi pentru cele prelucrate.
Concomitent cu transformările ulterioare, legate de tranziţia la economia de piaţă, ramura a înregistrat un
regres deplorabil. S-au micşorat suprafeţele livezilor şi ale terenurilor irigate, au scăzut brusc recolta medie la
hectar, calitatea producţiei şi randamentul muncii în acest sector.
FIGURA 1: EVOLUŢIA POMICULTURII ÎN ANII 1986-2007
300 1200
250 1000
200 800
e e
ra n
tc 150 600 to
ii
e
h m
ii
m 100 400
50 200
0 0
1986 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003 2005 2007
Suprafata livezilor Recolta
Balanţa producere-utilizare arată că, în prezent, volumul total de producere a fructelor şi a legumelor se
distribuie relativ egal între consumul pe piaţa locală, procesare şi export în stare proaspătă.
TABEL 1: BALANŢA PRODUCERE-UTILIZARE ÎN ANUL 2007
mii tone % total

Producerea fructelor 285 52%
Producerea legumelor 260 48%
Volumul total al producţiei 545 100%
Consum piaţă locală în stare proaspătă 236 43%
Procesare 196 36%
Export în stare proaspătă 113 21%
Pagina 5
Conform datelor BNS pentru 2006, cca 42% din fructe sunt produse de sectorul corporativ, 42% - de
gospodăriile ţărăneşti cu loturi mai mici de 10 ha şi 18% - de sectorul auxiliar. Pentru producerea legumelor,
ponderea sectorului corporativ este mult mai mică (17%), restul de 83% fiind produs de gospodăriile
fermierilor mici şi de sectorul auxiliar.
În ultimii ani, se observă unele semne de revigorare a sectorului de fructe şi legume, cum ar fi sporirea
ratei de înfiinţare a plantaţiilor multianuale, sporirea suprafeţelor terenurilor irigate şi creşterea capacităţii
frigiderelor funcţionale.
Astfel, suprafaţa terenurilor irigate – baza unei agriculturi cu valoare adăugată înaltă – a crescut de la 15
mii ha în anul 2002 la peste 34 mii ha în anul 2007. În jurul anului 2015 se prevede mărirea suprafeţelor
irigate la cca 90 mii ha. În acelaşi timp, rata de înfiinţare a plantaţiilor pomicole multianuale a crescut de la
700 ha în 2001, la 1100 ha în anul 2004 şi peste 5000 ha în anul 2007.
FIGURA 2: EVOLUŢIA RATEI DE ÎNFIINŢARE A PLANTAŢIILOR NOI (HECTARE)
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 (p)
Dacă rata de înfiinţare a plantaţiilor noi se va menţine la nivelul de 3500 hectare, în jurul anului 2015
volumul de producere a fructelor va atinge nivelul de 833 mii tone, ceea ce reprezintă o dublare a volumului
produs în prezent.
TABEL 2: ESTIMAREA VOLUMULUI DE PRODUCERE A FRUCTELOR PENTRU ANUL 2015
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Suprafaţa totală, mii ha 112.2 115.2 112.6 109.9 107.3 106.4 105.5 104.6 103.6
Suprafaţa recoltată, mii ha 101.2 100.3 99.3 99.9 102.9 100.2 97.6 94.9 94.0
incl. livezi vechi, mii ha 95.4 93.2 90.7 88.6 86.5 79.3 72.0 64.8 59.3
incl. livezi noi, mii ha 5.8 7.0 8.6 11.2 16.3 20.9 25.5 30.2 34.8
Rata netă de plantare, mii ha 3.0 -2.6 -2.6 -2.6 -0.9 -0.9 -0.9 -0.9 -0.9
Plantaţii noi, mii ha 5.1 4.6 4.6 4.6 4.6 4.6 4.6 4.6 4.6
Defrişări livezi vechi, mii ha 2.1 7.3 7.3 7.3 5.5 5.5 5.5 5.5 5.5
Recolta medie în livezile vechi, tone/ha 2.2 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5
Recolta medie în livezile noi, tone/ha 12.0 16.0 17.0 18.0 18.0 18.0 18.0 18.0 18.0
Recolta totală în livezile vechi, mii tone 208 326 318 310 303 277 252 226 207
Recolta totală în livezile noi, mii tone 69 112 145 202 293 377 459 543 626
Recolta totală, mii tone 277 438 463 512 596 654 711 769 833
Factorul determinant al revigorării sectorului a fost creşterea exporturilor de produse în stare proaspătă
de la 8,4 milioane USD în anul 2002, la 27,8 milioane USD în anul 2005 şi la 41,3 milioane USD în anul 2007.
Pagina 6
Creşterea ar fi putut fi şi mai impunătoare, dacă în ultimii ani nu ar fi intervenit o serie de factori externi:
interzicerea în anii 2005-2006 de către autorităţile Rusiei a importurilor de produse vegetale din Moldova şi
seceta severă din anul 2007.
FIGURA 3: EVOLUŢIA VALORII EXPORTURILOR ÎN ANII 2000-2007
50
45
40
A
U
S 35
ir
a
l 30
o
d
e 25
n
a
o
ili 20
m
15
10
5
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Fructele domină exporturile, lor revenindu-le 90% din valoarea acestora din urmă. Principalele produse
exportate sunt merele (54% ), urmate de strugurii de masă (15%), de prune şi de piersice (ambele câte 5%).
Principalul importator al produselor moldovenești în stare proaspătă este Rusia (65%), urmată de Belarus
(25%). Ponderea Uniunii Europene este extrem de mică (5%), unica destinaţie importantă fiind România.
Datele prezentate în Figura 4 indică foarte clar asupra faptului că preţurile medii de export practicate de
agenţii economici din Republica Moldova sunt mult sub nivelul preţurilor mondiale, iar în marea majoritate a
cazurilor, chiar sub preţurile medii de import ale Rusiei, principalul partener comercial al Moldovei pentru
produsele de origine vegetală (fructe şi legume).
FIGURA 4: EVALUAREA COMPARATIVĂ A PREŢURILOR MEDII DE EXPORT DIN MOLDOVA CU PREŢURILE MEDII DE PE PIAŢA MONDIALĂ (2007)
400%
350%
300%
250%
200%
150%
100%
50%
0%
Vinete Castraveti Rosii Piersice Mere Prune
Moldova (export) = 100% Rusia (import) Lume (export)
Sursa: Baza de date Comtrade a ONU
Scăderea valorii se datorează unei serii întregi de factori care, acumulaţi în timp şi acţionînd împreună,
determină apariţia unui produs de calitate inferioară în raport cu acela al concurenţilor. Aceşti factori sunt:
- caracteristicile intrinseci ale produsului (aspectul exterior, lipsa de vătămări, etc.)
Pagina 7
- caracteristicile extrinseci (ambalajul, termenii de livrare, cantitatea disponibilă de produs, etc.).
În cadrul elaborării unui plan de dezvoltare pe termen lung, este absolut necesară evaluarea tututror
direcţiilor de utilizare a produselor. În cazul produselor horticole, un rol important îl are procesarea
(industria de conservare, congelare şi uscare). În Moldova, ca şi în ţările dezvoltate – liderii sectorului fiind
Franţa, Italia, SUA –, sunt supuse procesării 25-30% din volumul total al producţiei. Totuşi, creşterea este
limitată, întrucât preţurile oferite producătorilor pentru produsele proaspete sunt mai mici decât preţurile
de pe piaţă , iar ritmurile de creştere a consumului de produse conservate pe piaţa mondială sunt foarte mici
(1-2%). Ţinând cont de dimensiunile relativ mici ale pieţei locale, putem concluziona că cea mai mare parte
din volumul sporit de legume şi de fructe produse în Republica Moldova va trebui să fie exportată, cheia
dezvoltării durabile a sectorului fiind asigurarea unei calităţi a produselor la nivelul cerinţelor de pe piaţa
internaţională.
1.2. Tendinţe pe pieţele de export

Republica Moldova are în imediata ei vecinătate două dintre principalele pieţe mondiale – UE şi Rusia.
Ambele dispun de sectoare agricole dezvoltate, dar, în acelaşi timp, sunt mari importatori de produse
alimentare.
Cele 27 ţări membre ale Uniunii Europene consumă anual cca 75 milioane tone de fructe şi 62 milioane
tone de legume proaspete. Piaţa este în mare măsură saturată, fiind aprovizionată în special de producătorii
locali. Anual, UE importă 23 milioane tone de fructe şi 10 milioane tone de legume proaspete, majoritatea
fiind fructe exotice sau fructe tradiţionale extrasezoniere. Consumul pe cap de locuitor pentru produsele
cultivate în mod tradiţional în Moldova creşte foarte încet (<3%). Ţinând cont de intensitatea utilizării forţei
de muncă pentru producerea agricolă primară, costurile relativ mai mici din Moldova pot fi un avantaj
competitiv pentru penetrarea pe pieţele UE cu produse tradiţionale pentru Republica Moldova. Un potenţial
mai mare îl au produsele agriculturii organice, dar în Moldova acest segment se află într-o fază incipientă de
dezvoltare.
O altă dinamică este specifică pieţei ţărilor din CSI. După criza economică din anii '90, consumul de fructe
şi de legume proaspete pe pieţele tradiţionale pentru Moldova (Rusia, Ucraina, Belarus) a crescut într-un
ritm sporit, rata de creştere datorându-se în special importurilor. Totuşi, consumul pe cap de locuitor este
mult sub nivelul ţărilor din UE (Rusia - 40 kg/an, Germania – 160 kg/an). Odată cu creşterea veniturilor, în
ţările CSI va creşte importul de fructe şi de legume, deoarece producătorii locali nu reuşesc să acopere
cererea de pe piaţă, iar unele culturi nu pot fi cultivate cu succes.
Pagina 8
FIGURA 5: EVOLUŢIA IMPORTURILOR RUSIEI PENTRU UNELE PRODUSE
$600,000,000
$500,000,000
$400,000,000
$300,000,000
$200,000,000
$100,000,000
$0
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Tomate Struguri de masa Mere
Sursa: Baza de date Comtrade a ONU
Putem concluziona că, pentru perioada anilor 2008-2015, principalele pieţe de desfacere pentru fructele
şi legumele exportate în stare proaspătă sunt ţările CSI (Rusia, Belarus şi Ucraina), cu posibilităţi de export şi
în UE (în special pentru produse certificate organic).
O trăsătură comună a pieţelor de produse alimentare (atât în UE, cât şi în ţările CSI) este ponderea
permanent crescândă a supermarketurilor. În ţări ca Olanda, Germania şi Marea Britanie, ele sunt deja
principalul canal de distribuire, deţinând peste 75% din comercializarea cu amănuntul a producţiei în stare
proaspătă. În Rusia, ponderea supermarketurilor în comerţul cu produse alimentare a crescut de la 5% la
30% în doar 5 ani.
FIGURA 6: STRUCTURA PIEŢEI PRODUSELOR ALIMENTARE ÎN UE
Consumatori 160.000.000
Cumparatori 89.000.000
Magazine 170.000
Retele de supermarkete 600
putere Agenti de procurare 110
Companii de marketing 8.600
Furnizori 160.000
Fermieri/producatori 3.200.000
Sursa: Jan-Willem Grievink, „The changing face of the global food supply chain”,
http://webdomino1.oecd.org/comnet/agr/foodeco.nsf/viewHtml/index/$FILE/GrievinkPPT.pdf
În urma orientării consumatorilor spre produsele de calitate şi în urma creşterii puterii de negociere a
supermarketurilor, producătorii din Republica Moldova se vor confrunta cu cerinţe tot mai riguroase în
Pagina 9
domenii precum planificarea, comunicarea şi logistica, calitatea, continuitatea şi siguranţa alimentară.

Consecinţele acestor fenomene pentru sectorul agrar orientat spre export sunt:
- Necesitatea creării asociaţiilor şi a cooperativelor de marketing pentru a satisface cerinţele

cantitative ale cumpărătorilor. În Republica Moldova, acesta este un imperativ stringent, datorită
ponderii semnificative a producătorilor mici.
- Necesitatea asigurării livrărilor de produse de calitate omogenă pe o durată lungă de timp.
- Necesitatea respectării standardelor reţelelor de magazine, de tipul GlobalGAP, Nature’s Choice,

BRC.
1.3. Starea frigiderelor

La începutul anului 2008, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Asociaţia Naţională de
Refrigerare (ANF) şi Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) au efectuat un studiu al frigiderelor
din Republica Moldova destinate păstrării fructelor şi legumelor1. Studiul dat a actualizat rezultatele unei
activităţi similare realizate de către aceste trei structuri la sfârşitul anului 2004.
În urma studiului au fost identificate 187 frigidere cu capacitatea totală de 178.740 tone convenţionale
(cu un raport recalculat pentru mere de 0,4 tone/m 3 din volumul util al camerei, în continuare: „tone”).
Capacitatea totală este într-o creştere de 14.390 tone (sau 9%) faţă de anul 2004, când au fost identificate
161 frigidere cu o capacitate de 164.350 tone.
În pofida evoluţiei modeste, deşi pozitive, a capacităţii totale, s-a observat o creştere semnificativă a
capacităţii frigiderelor funcţionale (+14.330 tone sau 23%). La rândul său, aceasta a fost determinată de
lansarea, în anii 2005-2007, a 19 frigidere noi cu o capacitate totală de 10.350 tone.
În prezent, frigiderele funcţionale totalizează 75.780 tone şi reprezintă 42% din totalul capacităţilor de
depozitare. Deşi în descreştere, ponderea frigiderelor nefuncţionale este încă semnificativă (30%).
În zona centrală a ţării, 76% din capacitatea identificată este clasificată drept „funcţională” sau „parţial
funcţională”, în zonele Nord şi Sud ea fiind de 57%. Construcţia de noi frigidere este mai intensă în zona
Centru (2.900 tone) decât în zona Nord (2.540 tone) şi în zona Sud (1,200 tone).
Analiza datelor obţinute arată că principalele produse care trec prin lanţul de refrigerare sunt merele
(63%), urmate de struguri (22%). Foarte puţine frigidere (<10%) au procesat două sau mai multe produse.
1
Cf. http://www.cnfa.md/report/847/ro.html pentru versiunea completă a studiului.
Pagina 10
FIGURA 7: UTILIZAREA FRIGIDERELOR ÎN ANUL 2007
Orientarea spre un singur produs, dublată de situaţia în care unele frigidere nu dispun de materie primă
în zona în care sunt amplasate2 şi de accesul limitat la informaţia privind spaţiile arendabile, duce inevitabil la
un grad foarte scăzut de utilizare a capacităţilor (în medie – 32%3). În condiţiile în care în toate zonele ţării
este posibilă procesarea, prin lanţul frigorific, a produselor în sistem conveier, este reală atingerea unui grad
de utilizare a capacităţilor de 200%.
În acelaşi timp, gradul redus de utilizare a capacităţilor nu înseamnă lipsa produselor. Astfel, pentru
struguri se estimează că cel mult 55% din volumul exportat a fost încadrat în lanţul frigorific. Iar pentru mere
acest indicator se estimează la cel mult 27%. Dacă luăm în consideraţie întreaga recoltă în stare proaspătă
destinată pieţei, atunci ponderea produselor ce trec prin lanţul frigorific se reduce la 13 şi, respectiv, 16%.
Pentru celelalte produse, ca fructele sâmburoase, pomuşoarele şi legumele, situaţia este şi mai nefavorabilă.
Un număr important de frigidere nu dispune de căi de acces calitative, lipsesc sistemele de aprovizionare
continuă cu apă şi de canalizare, elemente esenţiale pentru satisfacerea cerinţelor internaţionale privind
siguranţa alimentului. Doar 5 frigidere dispun de sisteme certificate de gestiune a siguranţei alimentului
(HACCP sau ISO 22000) şi numai două companii dispun de certificate GlobalGAP.
În ultimii 10-15 ani, destinaţia principală a frigiderelor în Republica Moldova a fost păstrarea producţiei
proaspete pe parcursul a 3-4 luni pentru a beneficia de preţuri mai mari la producţia extrasezonieră. Marea
parte a producţiei a fost livrată pe segmentele de piaţă de valoare joasă a ţărilor CSI, fiind sortată şi ambalată
manual într-un mod necorespunzător. În acelaşi timp, piaţa UE şi tot mai multe segmente de piaţă din ţările
CSI (în special datorită dezvoltării rapide a reţelelor de supermarketuri) necesită consolidarea producţiei
proaspete agricole în loturi omogene, care nu reclamă sortarea şi ambalarea adiţională în ţările
importatoare.
Studiul a ajuns la concluzia că, în viitor, echipamentul specializat de sortare şi ambalare trebuie să devină
parte integrantă a tuturor frigiderelor din Republica Moldova ce exportă produse pe aceste pieţe de valoare
înaltă, iar construcţia, renovarea şi dotarea frigiderelor trebuie să fie efectuată în conformitate cu cerinţele
standardelor internaţionale privind securitatea alimentară şi protecţia mediului.
2
De exemplu, într-un număr considerabil de frigidere din zona Centru au fost puse la păstrare mere produse în Zona
Nord (Briceni, Ocniţa, Soroca).
3
Deşi seceta din anul 2007 a avut o influenţă negativă, acest factor nu poate fi considerat decisiv.
Pagina 11
1.4. Alte componente ale sectorului
1.4.1. Transportul frigorific

Un element important al logisticii produselor horticole în stare proaspătă este transportul frigorific. În
prezent, el este utilizat pe larg şi în calitate de instalaţie pentru răcirea prealabilă a produselor (deşi instalaţia
frigorifică este capabilă doar să menţină stabilă temperatura produselor, nu şi să le răcească). Încărcarea
fructelor şi a strugurilor în mijloacele de transport internaţionale fără o răcire prealabilă sporeşte pierderile
cantitative şi reduce calitatea produselor.
Pe timpul URSS, era popular transportul frigorific feroviar, datorită costurilor mai mici pe unitate de
producţie şi posibilităţii de a transporta nişte partide mari. În prezent, acest mijloc de transport este utilizat
foarte rar, reducându-se şi numărul unităţilor funcţionale (din cele 73 secţii existente, doar 24 sunt
funcţionale). În anul 2007 au fost utilizate doar 13 secţii (câte 1 călătorie), în primele 5 luni ale lui 2008 – 3
secţii (câte o călătorie).
Utilizarea transportului frigorific feroviar este redusă din cauza lipsei unor partide grupate, expediate în
aceeaşi direcţie. Aceasta este şi o consecinţă a politicii pasive de marketing a Căilor Ferate ale Moldovei, a
proastei informări de care dau dovadă proprietarii frigiderelor şi a lipsei unor importatori stabili.
TABEL 3: DATE PRIVIND TRANSPORTUL FRIGORIFIC ÎNREGISTRAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Total
Transport feroviar 73
Secţii din 2 vagoane 18
Transport auto 2524
Anul înregistrării: < 1970 10
Anul înregistrării :< 1970-1980 80
Anul înregistrării : > 2001 130
Starea şi gradul de utilizare a transportului frigorific auto este mai bună. Totuşi, în cea mai mare parte a
timpului, el funcţionează pe rute internaţionale, deservind clienţi din ţările UE şi CSI (în special mijloacele de
transport auto care corespund standardelor EURO 3 şi EURO 4). Drept urmare, se constată uneori un deficit
de unităţi de transport în perioada de recoltare şi de exportare a merelor şi a strugurilor de masă. Este
necesară consolidarea informaţiei despre fluxul transportului frigorific auto, prin crearea sistemelor
informaţionale noi sau prin fortificarea iniţiativelor private deja lansate în acest domeniu.
Sporirea fluxului de transport frigorific şi reducerea pierderilor pe parcursul transportării poate fi realizată
prin reducerea şi simplificarea procedurilor vamale. Analiza documentelor necesare pentru organizarea
exporturilor arată că numărul lor este prea mare şi aceeaşi informaţie se dublează în diverse documente,
eliberate de servicii diferite. Pentru livrarea în Federaţia Rusă a unei partide (deseori, o singură unitate de
transport de 20 tone) sunt necesare 15 tipuri de acte provenind de la 12 instituţii de stat diferite. Procedurile
birocratice sunt împovărătoare în special pentru producătorii mici şi mijlocii. Drept consecinţă, ei apelează la
intermediari, fapt care duce la creşterea costurilor produselor exportate şi le reduce competitivitatea pe
pieţele de export.
Pagina 12
1.4.2. Echipamente şi materiale pentru construcţia frigiderelor

După restructurarea întreprinderii din Străşeni, în Republica Moldova nu există producători de
echipamente frigorifice, dar au apărut o serie de producători de panouri de izolare cu umplutură de
polistiren.
În urma asistenţei acordate de Asociaţia Naţională de Refrigerare, în ţară au apărut şi s-au dezvoltat un şir
de întreprinderi specializate în domeniul frigului industrial (construcţia frigiderelor şi instalarea
echipamentului frigorific importat). În acelaşi timp, lipsesc cunoştinţe în domeniul proiectării şi al
construcţiei caselor de ambalare, deoarece această activitate a fost practic ignorată în timpul URSS.
1.4.1. Echipamente de manipulare post-recoltă

Deşi în ţară există o serie de întreprinderi care pot produce echipamente de manipulare post-recoltă,
acestea nu se produc din lipsa cunoştinţelor în domeniul proiectării, producerii şi exploatării lor.
Este oportună în special producerea de echipamente simple, semiautomate, care ar facilita operaţii
precum spălarea, inspectarea şi calibrarea după dimensiune. Producerea liniilor complexe de genul celor de
sortare automată cere tehnologii avansate şi investiţii mari, ceea ce face inoportună investiţia în dezvoltarea
lor în Republica Moldova.
1.4.2. Ambalaje
În ultimii ani se remarcă un anumit progres în domeniul producerii de ambalaj pentru sectorul fructe şi
legume. În sectorul cartonului ondulat, au fost efectuate modernizări la întreprinderile create în timpul URSS
(Moldcarton şi Combinatul de Articole din Carton) şi a apărut una nouă (SimcoEuro). În prezent, ele acoperă
necesităţile sectorului pentru lăzile tradiţionale de tip telescop (18-20 kg), în schimb nu se produce carton de
calitate înaltă pentru lăzile de tip deschis. Importul acestui tip de carton este îngreunat de taxa de import
(15%).
În comparaţie cu anii '90, s-a dezvoltat puternic producerea lăzilor din plastic. În prezent, peste 10
companii oferă lăzi de diverse mărimi adaptate la specificul diverselor produse horticole. Totuşi, încă nu
există companii producătoare de lăzi pliabile din plastic, care sunt foarte populare în ţările UE datorită
economisirii spaţiului la depozitare şi la returnarea lor de la comerciant la exportator.
Lipsesc producătorii locali de alveole (fie din plastic, fie din celuloză) pentru ambalarea produselor sferice
de tipul merelor şi roşiilor.
1.4.3. Instruire, cercetare şi dezvoltare

După o serie de restructurări ale sistemului de instruire şi cercetare-dezvoltare, responsabilitatea pentru
efectuarea cercetărilor şi diseminarea rezultatelor a revenit catedrei specializate din cadrul Universităţii
Agrare de Stat din Moldova. În ultimii ani au fost editate o serie de lucrări în domeniul manipulării şi păstrării
produselor horticole (inclusiv cu sprijinul donatorilor), dar o serie întreagă de tehnologii post-recoltă (răcirea
forţată cu aer şi apă, atmosfera controlată şi modificată, etc.) nu au fost studiate în chip adecvat din cauza
înzestrării tehnice deficitare a laboratorului şi a lipsei mecanismelor clare de colaborare dintre Minister,
cercetători şi producătorii agricoli.
Pagina 13
2. MODELUL DE DEZVOLTARE A SECTORULUI ÎN BAZA EXPORTULUI

Deşi sectorul se află într-o perioadă de renaştere, sunt necesare schimbări în modul de funcţionare a
întregului sistem pentru a transforma îmbunătăţirile răzleţe şi sporadice într-un salt calitativ la un alt nivel de
performanţă, care să asigure competitivitatea internaţională a sectorului. Avantajele competitive create în
timpul URSS s-au erodat treptat şi sectorul trebuie să creeze altele noi, bazate pe o abordare ştiinţifică şi
sistemică.
Pe termen scurt, prioritatea trebuie acordată gestionării mai bune a infrastructurii existente, activitate ce
nu necesită investiţii financiare mari:
- Planificarea mai bună a vânzărilor şi a achiziţiilor de materie primă;
- Planificarea mai bună a utilizării spaţiilor de depozitare (inclusiv prin implementarea practicii de
închiriere a acestora);
- Instruirea personalului implicat în procesele de recoltare;
- Îmbunătăţirea izolării spaţiilor de depozitare şi a utilizării echipamentului frigorific.
Pe termen lung însă, dezvoltarea sectorului va fi determinată de capacitatea participanţilor de a atinge

progrese notabile în următoarele trei direcţii:
1. Asigurarea unui lanţ continuu de refrigerare de la producător la consumatorul final, deoarece

răcirea rapidă a produselor recoltate şi menţinerea regimului optim de temperatură pe durata
tuturor proceselor de manipulare sunt factorii principali care duc la menţinerea calităţii
produselor;
2. Dezvoltarea caselor de ambalare, deoarece utilizarea metodelor adecvate de ambalare şi de

prezentare a produsului au devenit cerinţe obligatorii pentru a lucra pe segmentele profitabile ale
pieţelor de export;
3. Cooperarea şi asocierea, la toate etapele, a procesului de producere şi a procesului de

comercializare pentru obţinerea economiilor de scară şi a efectelor de sinergie, în special la etapa
de manipulare post-recoltă şi de comercializare a produselor pe piaţa de export.
FIGURA 8: DIRECŢIILE-CHEIE DE DEZVOLTARE A SECTORULUI
Pagina 14
2.1. Lanţul continuu de refrigerare

Una dintre cauzele primare ale pierderilor cantitative şi calitative prezente în veriga post-recoltă a
sectorului horticol din Republica Moldova este lipsa unui „lanţ continuu de refrigerare” (LCR) clar definit.
Temperatura este cel mai important factor de mediu care influenţează deteriorarea produselor recoltate.
Majoritatea produselor horticole perisabile au o temperatură optimă de păstrare de 0°C, rata de deteriorare
crescând de 2-3 ori la fiecare creştere de 10°C a temperaturii de păstrare.
LCR este necesar pentru a putea comercializa produse de calitate superioară cu costuri minime în
procesul de păstrare şi manipulare ulterioară. LCR creează premisele pentru conturarea unui interes comun
al tuturor participanţilor la procesul de livrare şi pentru stabilirea unui relaţii de parteneriat la distribuirea
produselor pe piaţă.
FIGURA 9: PROCESUL DE DISTRIBUIRE A PRODUSELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢIILE LCR
Legenda:
1 - Instalaţii de răcire prealabilă (în câmp) 5 - Frigiderele reţelei de comerţ cu amănuntul
2 - Case de ambalare cu frigidere p/u păstrare temporară 6 - Frigiderele punctelor de alimentare publică
3 - Case de ambalare cu frigidere p/u păstrare îndelungată 7 - Frigiderele consumatorilor finali
4 - Frigiderele centrelor de distribuire 8 - Prepararea alimentelor în condiţii de casă
A - Transportarea produselor după răcirea prealabilă
B - Transportarea produselor după păstrarea temporară, sortare şi ambalare
C - Transportarea produselor după păstrarea îndelungată, sortare şi ambalare
Calculele arată că, la norma de consum recomandată de FAO (400 gr. de fructe şi legume pe zi),
capacitatea frigiderelor destinate să acopere consumul intern în perioada 1 noiembrie - 15 mai trebuie să fie
de 250 mii tone, plus 100 mii tone pentru piaţa de export. În viitor, această cifră poate creşte cu 200 mii
tone. În consecinţă, în jurul anului 2015, capacitatea frigiderelor cu temperatura de păstrare de cca 00C va
atinge 450-500 mii tone.
Pagina 15
Ca şi pentru oricare alt lanţ, rezistenţa lanţului de refrigerare este determinată de rezistenţa celui mai
slab element. În consecinţă, la implementarea prezentul Program se urmăreşte o ameliorare a situaţiei în
mai multe domenii:
1. Creşterea numărului şi a capacităţii frigiderelor destinate fructelor şi legumelor, astfel încât cel
puţin 50% din recolta orientată spre consumul produselor în stare proaspătă să fie inclusă în LCR;
2. Introducerea tehnologiilor de răcire prealabilă. În prezent, în Moldova există doar două instalaţii
de răcire forţată cu aer şi nici o instalaţie de răcire cu apă sau gheaţă, deşi s-a stabilit că
manipularea produselor cu coeficient mare de căldură respiratorie (cireşe, vişine, piersici, caise,
etc.) fără răcire prealabilă duce la pierderi foarte mari la transportarea pe distanţe mari;
3. Sporirea numărului de unităţi de transport dotate cu instalaţii frigorifice, pentru a exclude

transportarea fructelor şi a legumelor proaspete în vehicule inadecvate. De asemenea, trebuie
eliminată practica utilizării transportului frigorific în calitate de dispozitiv de răcire prealabilă,
deoarece instalaţia lui frigorifică este prevăzută doar pentru menţinerea temperaturii şi nu are
capacitatea suficientă pentru răcirea produsului.
2.2. Conceptul de casă de ambalare

Principalele recomandări pentru menţinerea post-recoltă a calităţii unui anumit produs sunt aceleaşi,
indiferent de sistemul de distribuire (marketing direct, vânzări pe piaţa locală sau la export). Totuşi, nivelul
tehnologic necesar implementării condiţiilor recomandate variază în funcţie de distanţa dintre locul de
producere şi de consum şi în funcţie de cerinţele specifice ale segmentului de piaţă. Odată ce sectorul
horticol al Republicii Moldova este puternic orientat spre o piaţă de export care înaintează cerinţe din ce în
ce mai aspre, exportatorii trebuie să implementeze, pe lângă recoltarea grijulie, răcirea prealabilă şi
transportul refrigerat, metode adecvate de sortare, calibrare şi ambalare. O soluţie este crearea unui lanţ de
case de ambalare.
FIGURA 10: LOCUL CASEI DE AMBALARE ÎN LANŢUL DE DISTRIBUIRE A PRODUSELOR HORTICOLE
În cadrul unei case de ambalare au loc mai multe operaţii tehnologice, principalele fiind:
- Calibrarea produselor după diametru şi formă;
Pagina 16
- Curăţarea şi/sau spălarea produselor cu uscarea ulterioară;
- Sortarea produselor pe grupe de calitate, conform unor parametri prestabiliţi (soi, dimensiune,
formă, culoare, etc.);
- Ambalarea produselor, aplicarea etichetelor şi a codului de bare, etc;
- Paletizarea produselor şi ambalarea grupată;
- Păstrarea temporară sau îndelungată în frigider şi livrarea produselor către clienţi.
Experienţa ţărilor dezvoltate şi a ţărilor care au aderat recent la UE arată că o bună organizare a
funcţionării caselor de ambalare aduce o serie întreagă de avantaje, cum ar fi sporirea calităţii produselor,
reducerea costurilor de producere, sporirea capacităţii de negociere şi conectarea eficientă a fermierilor la
piaţă. Datorită activităţilor de consolidare a volumelor, se estimează că o casă de ambalare este cel mai real
mecanism de implicare a fermierilor mici în circuitul comercial, inclusiv în cel de export.
TABEL 4: MULTITUDINEA AVANTAJELOR CASEI DE AMBALARE
Caracteristica Rezultat/avantaj
Consolidarea volumelor disponibile de fructe şi de - Accesul la segmentul de piaţă deservit de
legume formatele moderne de comerţ
Aplicarea tehnologiilor moderne de sortare, păstrare
- Preţuri mai mari pentru producţia livrată
şi ambalare
Economii de scară la procurarea materialelor şi la - Costuri operaţionale mai mici fără a prejudicia
comercializarea produselor profitabilitatea producătorilor agricoli
Modalitate de informare a fermierilor privind - Ajustarea operativă a activităţii de producere la
cerinţele pieţei cerinţele pieţei
Ţinând cont de fragmentarea exploataţiilor agricole şi de accesul dificil la resursele financiare,
implementarea conceptului de casă de ambalare poate fi realizată prin mecanismele cooperativelor de
întreprinzători. Asemenea cooperative (staţii tehnologice şi frigorifice) pot fi create după modelul celor 200
staţii tehnologice de maşini, înfiinţate în ţară cu sprijinul Guvernului. Prin crearea caselor de ambalare se vor
consolida volume mai mari de produse, suplimentând procesele de consolidare a terenurilor agricole ce au
loc în prezent. Astfel, costurile finale ale produselor vor fi şi mai mici, sporind competitivitatea produselor
moldoveneşti.
O piedică însemnată pentru implementarea acestui concept este opinia greşită, potrivit căreia crearea
unei case de ambalare reclamă, în mod obligatoriu, resurse financiare sporite. Din contra, pentru multe
dintre produsele tradiţionale ale agriculturii Moldovei, implementarea tehnologiilor moderne de manipulare
post-recoltă implică mai mult un efort managerial, decât nişte resurse financiare. De exemplu, estimările
proiectului-pilot pentru struguri şi piersici, descris mai detaliat în Capitolul 3, arată că principala investiţie
este construirea frigiderului (60% din costuri), urmată de construcţia halei de sortare (20%), doar 15% din
costuri fiind necesare pentru echipament şi instalaţii ce facilitează sortarea, calibrarea şi ambalarea. Plecând
de la aceste calcule, se propune crearea caselor de ambalare mai ales în baza frigiderelor existente. Astfel,
utilitatea conceptului de casă de ambalare va putea fi demonstrată şi implementată pe scară largă în cel mai
scurt termen.
2.3. Formarea cooperativelor şi a asociaţiilor

Implementarea Lanţului Continuu de Refrigerare şi a caselor de ambalare va fi foarte dificilă fără
implicarea tuturor participanţilor din sector (producători, frigidere, exportatori, furnizori de resurse, structuri
Pagina 17
statale, instituţii de cercetare-dezvoltare, etc.), mai ales în condiţiile fărâmițării existente a activităţilor din
ramură.
Pentru soluţionarea acestei probleme, Republica Moldova a recurs la o parte importantă a experienţei
UE, în ţară fiind deja elaborat un cadru legal, reprezentat de:
- Legea Nr.257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor agricole şi
agroalimentare;
- Legea Nr.837 din 17.05.1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;
- Legea Nr.73 din 12.04.2001 privind cooperativele de întreprinzător;
- Legea Nr. 1007 din 25.04.2002 privind cooperativele de producere;
- Legea Nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public-privat.
În baza Legilor Nr.257 şi 837, în urma implicării active a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare,
au fost create o serie de asociaţii care îi întrunesc pe participanţii sectorului, cum ar fi Asociaţia
Producătorilor şi Exportatorilor de Fructe „Moldova-Fruct”, Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de
Struguri de Masă şi Asociaţia Naţională de Refrigerare. În continuare, urmează să fie create Consilii pe filiera
fructelor, strugurilor şi a legumelor, care, conform Legii Nr.257, vor avea următoarele obiective:
- stimularea, promovarea şi dezvoltarea activităţii pe fiecare filieră în beneficiul partenerilor filierei;
- analiza pieţei, în baza informaţiilor de pe filierele produsului, privind cererea pentru principalele
produse agricole şi agroalimentare, aprecierea anuală a potenţialului de producţie, cuantificarea
ofertei, estimarea costurilor şi a preţurilor;
- propunerea de măsuri legislative pentru reglementarea pieţei pe filiera produsului;
- propunerea schemelor de sprijin financiar şi de avizare a beneficiarilor acestor scheme;
- monitorizarea rezultatelor măsurilor adoptate, bilanţul acordului interprofesional pe produs;
- dezvoltarea activităţilor de promovare şi informare pe filieră a partenerilor asupra acţiunilor,

programelor şi măsurilor adoptate;
- consultarea în vederea avizării proiectelor de acte normative iniţiate de alte instituţii publice.
Mecanismele cooperativelor agricole de producere şi a cooperativelor de întreprinzători vor fi, la rândul

lor, utilizate activ la crearea caselor de ambalare, deoarece vor reduce cheltuielile suportate de fiecare
membru în parte şi va permite obţinerea unor efecte de sinergie. Prin intermediul MAIA şi al Asociaţiilor de
produs urmează să fie analizată activitatea cooperativelor deja existente pentru a identifica şi a comunica
cele mai bune practici de cooperare în comercializarea produselor. MAIA şi alte instituţii de stat vor apela la
partenerii de dezvoltare (donatori) pentru familiarizarea cu procesul de creare a cooperativelor la nivel
internaţional, în special în ţările care au aderat recent la UE.
Pagina 18
3. ACŢIUNI MAJORE PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI

3.1. Rolul statului şi al sectorului privat în realizarea concepţiei
Intervenţiile planificate au drept scop eliminarea principalelor obstacole în calea realizării concepţiei, şi
anume:
- Îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a abilităţilor fermierilor în domeniul managementului, al marketingului

şi al tehnologiilor de manipulare în perioada post-recoltă;
- Îmbunătăţirea accesului la informaţia despre conjunctura pieţei;
- Îmbunătăţirea accesului la resurse financiare.
Rolul de forţă motrice îi revine sectorului privat, care trebuie să elaboreze şi să implementeze strategii
ample de marketing pentru penetrarea pieţelor ţintă. Pentru aceasta, este nevoie, în primul rând, de
orientarea producerii spre solicitarea consumatorilor, de mobilizarea investiţiilor întru modernizarea
tehnologică a producţiei şi a manipulării post-recoltă, precum şi de implementarea sistemelor moderne de
management al calităţii.
Statul, în dialog cu sectorul privat şi cu donatorii, urmează să creeze un mediu de afaceri favorabil
producătorilor şi exportatorilor de produse horticole, şi anume:
- Stabilirea unui mediu favorabil agrobusinessului:
o Un sistem fiscal, legal şi regulator care să favorizeze investiţiile şi dezvoltarea liberă a

sectorului privat;
o Stimulente fiscale şi subvenţii oferite investitorilor pentru diminuarea riscului investiţiilor

în sectorul AVÎ, în limita resurselor disponibile, şi asigurarea securităţii investiţiilor;
o Proceduri simplificate pentru export;
- Facilitarea accesului la resurse financiare:
o Guvernul Republicii Moldova, cu implicarea activă a Ministerului Agriculturii şi Industriei

Alimentare, vor conlucra cu agenţiile internaţionale de finanţare (Banca Mondială, FIDA,
etc.) în scopul asigurării pentru bănci a unor linii de creditare destinate finanţării
sectorului agricol;
o Elaborarea unor scheme de stimulare a companiilor specializate în asigurarea

producătorilor agricoli cu tractoare, maşini agricole, instalaţii de irigare şi alte fonduri fixe
în condiţii avantajoase de leasing;
o Crearea unui fond de garantare a riscurilor pentru producătorii agricoli ce nu dispun de

gaj suficient. Această practică s-ar putea baza pe experienţa unui proiect în domeniul dat,
implementat în trecut cu suportul Departamentului pentru Dezvoltare Internaţională al
Marii Britanii (DFID);
o Constituirea unei “bănci naţionale agricole” sau a altei structuri sprijinite de stat, care ar
susţine beneficiarii de credite comerciale prin acordarea de garanţii financiare. O astfel
Pagina 19
de instituţie ar trebui să garanteze finanţări pe o durată de cel puţin 5 ani întreprinderilor

agricole comerciale pentru procurarea tehnologiilor noi şi a echipamentului modern.
o Consolidarea sistemului de microfinanţare existent prin acordarea de stimulente pentru

membrii deponenţi, în scopul capitalizării asociaţiilor de economii şi împrumut a
cetăţenilor şi stimulării creditelor investiţionale de durată pentru fermieri.
- Perfecţionarea infrastructurii de marketing şi dezvoltarea conexiunilor de piaţă:
o Fondarea unei reţele naţionale de „case de ambalare”, care ar juca rolul de lideri ai
lanţului valoric, ar oferi o piaţă de bani lichizi pentru fermieri, ar menţine calitatea
produselor, ar agrega şi exporta producţia fermierilor şi ar contribui la extinderea pieţelor
produselor horticole;
o Asigurarea asistenţei tehnice pentru procesul de implementare a sistemelor moderne de

management al calităţii (ISO 9001, HACCP, GlobalGAP) în cadrul întreprinderilor din
sector;
o Crearea unei reţele de laboratoare moderne de control al calităţii producţiei agricole şi

acreditarea acestora pe lângă structurile UE de specialitate;
o Promovarea activă a exporturilor de produse horticole, inclusiv prin elaborarea şi

promovarea brandurilor autohtone, participarea la expoziţii şi târguri internaţionale şi
aplicarea tehnicilor de marketing orientate spre conectarea cumpărătorilor internaţionali
cu producătorii locali;
o Implementarea unui sistem de informare asupra pieţelor, cu date despre clienţi, preţuri,
cantităţi şi cerinţe de calitate pentru pieţele interne, regionale şi internaţionale;
o Identificarea şi promovarea celor mai bune practici de stabilire a relaţiilor comerciale

echitabile şi durabile între producători, procesatori şi exportatori.
- Sporirea gradului de informare şi creşterea profesionismului în agricultură:
o Susţinerea organizaţiilor de fermieri din sector (uniuni, asociaţii, cooperative agricole de

producere, cooperative de întreprinzători) şi implicarea lor în procesul de elaborare şi
monitorizare a politicilor din sector;
o Optimizarea şi reorganizarea instituţiilor ştiinţifice din cadrul complexului agroalimentar,

pentru a spori eficienţa activităţii lor;
o Revizuirea programelor de studii din cadrul sistemului educaţional pentru ajustarea lor la
ultimele realizări mondiale în domeniul manipulării post-recoltă;
o Susţinerea serviciilor de extensiune rurală, ca cea mai eficientă metodă de creştere a

profesionismului pentru fermierii mici şi mijlocii;
o Crearea Consiliilor pe produse pentru coordonarea activităţii organizaţiilor din ramură;
o Coordonarea asistenţei tehnice din partea donatorilor pentru susţinerea producătorilor şi

a exportatorilor de produse agricole.
Pagina 20
Rolul donatorilor constă în sprijinirea eforturilor statului şi ale sectorului privat în realizarea strategiilor de
dezvoltare, în asigurarea transferului de cunoştinţe, a preluării celor mai bune practici strategice din
experienţa mondială, precum şi în contribuţia cu alte resurse necesare Republicii Moldova, inclusiv cu
mijloace financiare ce ar putea mobiliza investiţiile în ramurile prioritare. În acest sens, se impune o bună
coordonare a programelor de asistenţă tehnică pentru Republica Moldova în vederea reducerii elementelor
repetitive, a gestionării resurselor şi a amplificării rezultatelor reciproce.
3.2. Sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor

Crearea Lanţului Continuu de Refrigerare este componenta Programului ce necesită cele mai mari
investiţii, ele fiind canalizate în special spre creşterea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor.
Unul dintre indicatorii cheie ai performanţei din acest Program este includerea în LCR a cel puţin 50% din
produsele destinate consumului în stare proaspătă (pe piaţa locală şi pe cea de export). Pentru a atinge acest
nivel, în jurul anului 2015 este necesară renovarea frigiderelor existente nefuncţionale cu o capacitate de 60
mii tone şi construirea frigiderelor noi cu o capacitate adiţională de 191 mii tone. Aceasta va impune nişte
investiţii de cca 132 milioane dolari SUA (calculele detaliate şi ipotezele de lucru sunt prezentate în anexe).
FIGURA 11: EVOLUŢIA CAPACITĂŢILOR FUNCŢIONALE ALE FRIGIDERELOR (MII TONE)
350
300
250
191
200 146
110
150 83
60
100 24 50 55 60
12 30 40
10 10 20
5
50
76 76 76 76 76 76 76 76
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Capacitatea disponibila in 2007 Renovarea capacitatilor existente Construirea capacitatilor noi
Statul va susţine investiţiile în modernizarea frigiderelor existente şi crearea unor noi frigidere şi case de
ambalare prin subvenţionarea investiţiilor respective, conform prevederilor „Concepţiei sistemului de
subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anii 2008-2015”, adoptate de Guvern prin Hotărârea Nr. 1305
din 28.11.2007. În anul 2008, în baza Concepţiei date şi a „Regulamentului privind modul de utilizare a
mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli”, Statul a acordat subvenţii în mărime de
20% din valoarea investiţiilor efectuate în frigidere şi în case de ambalare.
Se prevede menţinerea, pentru perioada 2008-2011, a ratei de subvenţionare a investiţiilor în frigidere şi

în case ambalare la 20%, cu ajustarea ei, în anul 2012, în funcţie de gradul de implementare a prezentului
Program. Dacă rata de 20% va fi menţinută pe parcursul întregii perioade de implementare a Programului,
subvenţiile de la Bugetul de Stat vor constitui 26,5 milioane dolari SUA. Adiţional, MAIA va analiza experienţa
Pagina 21
UE în domeniul susţinerii Organizaţiilor de Marketing a Producătorilor şi va examina posibilitatea aplicării

unei rate sporite (30%) în cazul efectuării investiţiilor de către cooperativele de marketing.
În baza experienţei acumulate în anul 2008, în „Regulamentul privind modul de utilizare a mijloacelor
fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli” vor fi operate modificări pentru creşterea
transparenţei procesului, şi anume:
- Definirea mai exactă a investiţiilor eligibile;
- Analiza cererilor de subvenţionare de cel puţin două ori pe an;
- Implementarea mecanismului de depunere preliminară a cererilor pentru anul viitor în scopul unei
planificări bugetare mai realiste;
În scopul evitării utilizării resurselor bugetare pentru finanţarea unor activităţi care conţin erori grave în
faza de proiectare, amplasare şi construire, MAIA va prevedea un buget separat pentru acordarea asistenţei
tehnice din partea experţilor Asociaţiei Naţionale de Refrigerare.
3.3. Implementarea modelelor-pilot de case de ambalare

Pentru promovarea metodelor moderne de organizare a tratării post-recoltă şi pentru sporirea
cunoştinţelor agricultorilor în acest domeniu, se vor implementa o serie de modele-pilot de case de
ambalare. Ele vor fi create în baza proprietăţii private cu susţinerea statului în temeiul principiilor
parteneriatului public-privat. Statul, în special prin intermediul Ministerului Agriculturii şi Industriei
Prelucrătoare, va acorda asistenţă prin facilitarea dialogului dintre agenţii economici dintr-o regiune
anumită, prin acordarea subvenţiilor investiţionale, prin acordarea consultaţiilor tehnice din partea
instituţiilor ştiinţifice specializate şi prin atragerea suportului din partea partenerilor de dezvoltare.
La selectarea participanţilor vor fi aplicate principiile generale stipulate în „Concepţia de subvenţionare a

producătorilor agricoli”, criteriile specifice pentru modele-pilot fiind următoarele:
- Casa de ambalare – punte de conexiune a fermierilor cu piaţa locală şi cu cea de export (procurări de
materie primă de la cel puţin 15 agenţi economici);
- Pentru sporirea eficienţei investiţiilor, se vor manipula/procesa mai multe produse (de exemplu,
cireşe în mai-iulie, piersice în iulie-august, struguri de masă timpurii în iulie-septembrie şi struguri de
masă târzii în septembrie-decembrie);
- Implementarea tehnologiilor post-recoltă moderne;
- Satisfacerea deplină a cerinţelor standardelor naţionale şi internaţionale privind calitatea produsului;
- Implementarea standardelor de siguranţă a alimentului de către casa de ambalare (HACCP sau ISO
22000) şi de către furnizorii principali (GlobalGAP, BRC, etc.);
- Disponibilitate/angajament pentru diseminarea experienţei cu alţi agenţi economici (vizite de studii,

elaborarea materialelor informative, etc.)
Modelele-pilot vor fi create în aşa fel încât să cuprindă principalele produse horticole exportate şi vor fi
localizate în zonele specializate în producerea culturilor respective. Astfel, case-model pentru mere şi pere
vor fi create în Nordul ţării, pentru piersice, caise şi struguri de masă – în Sud, iar pentru legume – în zona
Nistrului şi a Prutului.
Pagina 22
O problemă evidentă la lansarea modelelor-pilot va fi lipsa experienţei instituţiilor de proiectare

industrială în elaborarea unor asemenea lucrări. În timpul URSS au fost elaborate proiecte-standard pentru
case de ambalare (proiectul Institutului «Гипрохолод» pentru un frigider de 700 tone cu secţie de ambalare,
o serie de proiecte ale Institutului Sistemului de Cooperare elaborate cu parteneri din Ungaria, etc.). Din
păcate, ele nu au beneficiat de o mare popularitate din cauza lipsei liniilor de sortare şi, mai important, a
mentalităţii predominante din acea vreme care nu acorda prioritate aspectelor legate de calitate.
Pentru a elimina această problemă, în cadrul elaborării prezentului Program, Institutul „Ceproserving” şi
Asociaţia Naţională de Refrigerare au elaborat schiţele conceptuale a 2 case de ambalare (una pentru mere
şi alta pentru piersice şi struguri de masă). Rezumatele acestor lucrări sunt prezentate în anexă. Ministerul
Agriculturii şi Industriei Alimentare, Asociaţia Naţională de Refrigerare şi instituţiile de proiectare vor
continua cooperarea în elaborarea unor asemenea lucrări, inclusiv prin atragerea de asistenţă tehnică din
partea experţilor internaţionali. De asemenea, se va analiza oportunitatea de elaborare a unor proiecte-
standard pentru reducerea costurilor iniţiale la crearea caselor de ambalare.
3.4. Dezvoltarea industriei de congelare rapidă (IQF)

Eforturile de renovare a sistemelor de irigare vor contribui semnificativ la posibilitatea sporirii volumului
de producere a sectorului, în special a legumelor. Drept urmare, se preconizează sporirea livrărilor pe piaţa
locală şi substituirea importurilor acelor legume care pot fi produse cu succes în ţară. Ţinând cont de
normele recomandate de consum şi de nivelul curent al producerii pentru piaţa locală, se estimează că
consumatorii locali pot prelua cel mult încă 150 mii tone anual, volum ce poate fi produs pe o suprafaţă de 6-
8 mii hectare.
Orice altă creştere a volumului de producere, fie în stare proaspătă, fie procesată, va trebui direcţionată spre
pieţele de export. Analiza pieţelor potenţiale de export arată că importurile de legume în stare proaspătă au un
caracter pronunţat sezonier, volumul cel mai semnificativ revenind lunilor când legumele nu pot fi produse în
cantităţi suficiente în ţara respectivă. Astfel, după cum se vede din Figura 12, importurile de tomate ale Rusiei se
reduc drastic după luna iunie. Prin urmare, producătorii moldoveni vor putea exporta doar producţia de pe
terenurile protejate, iar cea de pe terenurile deschise va trebui procesată.
FIGURA 12: EVOLUŢIA IMPORTURILOR LUNARE DE TOMATE ÎN FEDERAŢIA RUSĂ (TONE)
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Moldova a fost, în mod tradiţional, un producător de bază al legumelor conservate pe piaţa URSS/CSI.
Volumul de producere atingea 1/3 din totalul pe URSS, iar la unele poziţii cota Moldovei atingea nivelul de
50%. În prezent, fabricile de conserve din Moldova sunt într-o concurenţă dură cu producătorii din Ungaria,
Spania, Franţa şi Ucraina, atât pe piaţa locală, cât şi pe cea de export. Agresiv îşi promovează produsele şi
Pagina 23
nişte ţări ca Tailanda, China şi Vietnam. Aceasta reduce, într-o mare măsură, posibilitatea creşterii masive a
exporturilor de conserve.
Competitivitatea conservelor moldoveneşti este subminată de costurile mari pentru producerea

ambalajului de sticlă. Toate ingredientele şi resursele energetice pentru producerea ambalajului sunt
importate la preţuri mondiale, iar preţurile la resursele energetice au crescut semnificativ în ultimii ani şi vor
creşte în continuare. Deşi costul ambalajului creşte, fabricile de conserve sunt nevoite să menţină acelaşi
nivel de preţ pentru a putea concura pe pieţele de export. În consecinţă, fabricile încearcă să reducă
costurile oferind preţuri mici producătorilor agricoli, iar datorită tensiunilor în relaţiile procesatori-
producători scade calitatea legumelor livrate la fabrici. Pentru stabilizarea situaţiei, unele fabrici sunt nevoite
să lanseze producerea proprie de legume, fapt ce duce la finanţarea încrucişată şi reduce veniturile de la
activitatea de bază.
O alternativă reală a conservării este producerea legumelor şi fructelor congelate conform tehnologiei
IQF, care are o serie de avantaje, cum ar fi:
- Flexibilitatea proceselor datorată posibilităţii de a folosi acelaşi echipament pentru o serie largă de
produse: pomuşoare (zmeură, căpşune, coacăză), fructe tăiate (piersice, caise, prune) şi legume
(mazăre verde, porumb dulce, ardei, conopidă, fasole, ceapă, morcov, vinete, etc.).
- Caracterul sezonier mai puţin pronunţat al consumului, în comparaţie cu produsele conservate.
- Menţinerea mai bună a valorii nutritive (de exemplu, conţinutul de vitamina C în mazărea verde
sterilizată este de 20% din cel iniţial, pe când în mazărea verde congelată – de cca 70%).
- Consumul mai mic de resurse energetice.
Conform calculelor experţilor, consumul de energie exprimat în unităţi comparabile pentru diverse procese
tehnologice se prezintă astfel:
- Răcirea 0,10 - Uscarea 1,00
- Congelarea 0,35 - Sublimarea 2,00
- Sterilizarea 0,70
TABEL 5: CONSUM DE ENERGIE LA CONSERVAREA MAZĂRII (TONE DE COMBUSTIBIL LICHID CONVENŢIONAL LA 1 TONĂ PRODUS FINIT)
Conservare în recipient Congelarea

Procese tehnologice ambalaj din ambalaj din
din sticlă din tinichea
carton polietilenă
Total 9.880 7.520 6.160 5.720
Evoluţiile recente de pe pieţele de export confirmă potenţialul sporit al industriei de congelare faţă de
conservarea tradiţională. Consumul de fructe şi legume conservate este relativ constant, cu unele segmente
ale pieţei aflate chiar într-un oarecare declin. În acelaşi timp, piaţa produselor congelate este în creştere atât
în UE, cât şi în CSI.
Pagina 24
FIGURA 13: TENDINŢE ÎN IMPORTURI (TERMINI DE VOLUM) FIGURA 14: EXPORTURILE DE PRODUSE CONGELATE DIN MOLDOVA
4,000 $1,800,000
600%
3,500 $1,600,000
500% $1,400,000
3,000
$1,200,000
400% 2,500
$1,000,000
300% 2,000
$800,000
1,500
200% $600,000
1,000
$400,000
100%
500 $200,000
0% 0 $0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
UE-27 Romania Rusia Cantitatea (tone) Valoarea (USD)
Cu părere de rău, potenţialul tehnologiei de congelare nu a fost exploatat pe deplin în Republica

Moldova. În prezent, există 4 întreprinderi pe malul drept al Nistrului (la Soroca, la Căuşeni şi la Criuleni ele
funcţionează, pe când cea de la Cupcini – nu) şi una pe malul stâng (la Slobozia), cu capacitatea totală de
producere de cca 10 mii tone. Pe parcursul ultimilor 5-6 ani, volumul anual de producere a fost de cca 2,2 mii
tone, dintre care în jur de 90% a fost direcţionat spre pieţele de export (Rusia, Ucraina, România şi
Germania).
Pentru dezvoltarea industriei IQF în Republica Moldova trebuie întreprinse o serie de măsuri, activităţile
majore fiind axate pe atragerea investiţiilor în crearea întreprinderilor noi. Este necesară o abordare
complexă, caracterizată de participarea investitorului la toate etapele de creare a întreprinderii:
- Identificarea potenţialilor investitori, inclusiv prin atragerea Organizaţiei de Promovare a Investiţiilor

şi Exporturilor (MIEPO) în lucrul cu investitorii străini;
- Studiul de fezabilitate;
- Determinarea locului unde va funcţiona întreprinderea (este recomandată o amplasare cât mai
apropiată de zonele specializate în producerea legumelor, unde funcţionează sistemele de irigare);
- Stabilirea unor relaţii de durată cu fermierii.
Pentru a reduce investiţiile iniţiale, se recomandă crearea întreprinderilor în baza fabricilor de conserve
ce staţionează sau dispun de spaţii neutilizate, dar care au infrastructura de bază (asigurare cu apă şi
electricitate, drumuri de acces) în stare funcţională.
3.5. Îmbunătăţirea accesului la informaţie

Profitabilitatea afacerilor din sectorul agricol este puternic influenţată de gradul de informare a factorilor
de decizie din cadrul organizaţiei atât în privinţa conjuncturii pieţei, cât şi a ultimelor realizări în domeniul
tehnologiilor de producere şi de manipulare post-recoltă.
În prezent, în ţară funcţionează o serie de sisteme informaţionale destinate sectorului agricol (în special
bursa on-line Agravista al AGROinform şi Sistemul Informaţional de Marketing Agricol al ACSA). Totuşi,
trebuie remarcat că sistemele date nu acoperă toate domeniile importante pentru producătorii agricoli şi nu
Pagina 25
integrează toate părţile implicate în procesul de informare a fermierilor. Sistemul informaţional ce

consolidează toate instituţiile ştiinţifice şi de cercetare care activează în domeniul agriculturii
(http://www.agriculture.md) oferă doar descrierea lor sumară şi conţine informaţii minime pentru
producători şi exportatori.
În practica internaţională sunt doar câteva cazuri când asemenea sisteme sunt gestionate în totalitate de
sectorul privat (un bun exemplu este “Agrooglyad: Fructe şi Legume” al APK-Inform din Ucraina,
http://www.lol.org.ua). Mult mai des, sistemele de diseminare a informaţiei agricole sunt susţinute financiar
de sectorul public, iar, uneori, sunt operate chiar de agenţii guvernamentale.
În concordanţă cu practica internaţională predominantă, în cadrul MAIA va fi creat Centrul de Informaţie

şi Marketing Agroalimentar. Pentru atingerea eficacităţii maxime, Ministerul va conlucra cu asociaţiile
sectoriale atât la proiectarea cât şi la operarea sistemului.
Centrul respectiv va elabora studii proprii şi va acumula informaţia de la partenerii săi (asociaţiile
producătorilor agricoli, instituţiile de cercetare ştiinţifică, etc.) şi le va disemina tuturor părţilor interesate
prin intermediul unui site Internet. Drept model pentru CIMA poate servi Centrul de Informare Horticolă din
Polonia (www.horticentre.pl), care oferă doritorilor acces la informaţia din următoarele domenii:
- Conjunctura pieţei pe termen scurt şi prognoze pe termen mediu şi lung;
- Cursuri de instruire on-line în domeniul producerii, al calităţii şi al siguranţei alimentului (inclusiv

posibilitatea obţinerii on-line a unei consultări din partea experţilor);
- Informaţia despre tehnologiile moderne disponibile fermierilor din ţară;
- Posibilitatea negocierii on-line a unor tranzacţii de procurare-vânzare a produselor agricole.
De asemenea, este necesară îmbunătăţirea calităţii informaţiei statistice oferite de către Biroul Naţional
de Statistică şi Ministerul Agriculturii. Astfel, pe lângă estimarea recoltei globale pentru unele produse, este
necesară o detaliere a datelor (după regiune, după tipul plantaţiilor, după tipul producătorilor) pentru a
permite exportatorilor o planificare mai bună a activităţilor de export. În condiţiile sporirii recoltei globale a
produselor horticole, sporeşte şi probabilitatea apariţiei fenomenelor de „suprasaturare” a pieţei interne,
unica soluţie viabilă pentru evitarea pierderilor fiind exportul acestor produse. În perioada următoare, MAIA
şi alte instituţii implicate vor analiza şi prelua metodologiile UE şi ale SUA în domeniul prognozării recoltei şi
al monitorizării stocurilor în depozitele cu refrigerare.
3.6. Creşterea gradului de pregătire profesională

În prezent, sub egida Guvernului şi a Ministerului Agriculturii, au loc o serie de activităţi cu efect direct
asupra asigurării agricultorilor cu cunoştinţe, determinând creşterea profesionismului. Trebuie menţionată în
special modernizarea învăţământului agrar superior şi mediu de specialitate, precum şi optimizarea activităţii
de cercetare ştiinţifică în sectorul agroalimentar.
Ca parte a acestor procese, se va defini clar centrul de responsabilitate pentru efectuarea cercetărilor
ştiinţifice şi aplicative în domeniul manipulării post-recoltă (în urmă cu câţiva ani această structură a dispărut
din cadrul Institutului de Pomicultură) şi în interiorul lui va fi creat un laborator dotat cu echipamentul
necesar efectuării expertizelor necesare. Priorităţile pentru următorii ani vor fi efectuarea cercetărilor şi
elaborarea recomandărilor privind utilizarea următoarelor tehnologii:
Pagina 26
- Răcirea forţată a produselor horticole (cu aer şi apă);
- Păstrarea produselor în condiţii de atmosferă controlată (CA/ULO);
- Păstrarea şi livrarea produselor în condiţii de atmosferă modificată (MAP, tehnologia Xtend);
- Aplicarea tehnologiei SmartFresh pentru menţinerea calităţii în procesul de păstrare.
Centrul de responsabilitate menţionat anterior, împreună cu Asociaţia Naţională de Refrigerare şi

Universitatea Agrară de Stat, vor elabora ghiduri şi recomandări practice privind modul corect de manipulare
a produselor în perioada post-recoltă, inclusiv pentru fermierii mici.
Pagina 27
4. ANEXE
4.1. Estimarea investiţiilor în sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor
4.1.1. Modelul de utilizare a fructelor

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Piaţa locală 206.0 285.8 316.6 350.8 388.8 431.2 478.5 531.2 590.0
În stare proaspătă 35.0 100.0 114.0 130.0 148.2 168.9 192.5 219.5 250.2
Inclusiv prin lanţul continuu de refrigerare 2.4 8.1 11.1 15.2 20.8 28.5 38.9 53.2 72.8
Materie primă pentru procesare 170.5 185.8 202.6 220.8 240.7 262.3 285.9 311.7 339.7
Export 71.7 152.8 146.7 161.4 207.8 223.0 233.3 238.3 243.1
În stare proaspătă 71.7 152.8 146.7 161.4 207.8 223.0 233.3 238.3 243.1
Total 277.8 438.6 463.2 512.2 596.6 654.2 711.8 769.4 833.1
Ipoteze de lucru:
- Consumul în stare proaspătă pe piaţa locală creşte anual cu 10% începând din anul 2008
- Materia primă pentru procesare – creştere anuală de 9% începând din anul 2007
- Cantitatea rămasă va fi exportată în stare proaspătă
- Rata de utilizare a frigiderelor în 2007 este preluată din Studiul respectiv, cu 90% la export şi 10% pentru piaţa locală
- Ponderea produselor ce trec prin LCR creşte anual cu 20% pentru vânzările pe piaţa locală
- Ponderea produselor ce trec prin LCR creşte anual cu 8% pentru vânzările export
4.1.2. Investiţii în sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Total
Capacitate totală necesară (mii tone) 37.5 90.5 98.1 119.7 165.9 199.2 235.8 276.4 327.0
Capacitate utilizată pentru fructe (mii tone) 23.7 57.1 61.9 75.6 104.8 125.8 148.9 174.5 206.5
Capacitate utilizată pentru alte produse (mii tone) 13.8 33.3 36.1 44.1 61.1 73.4 86.9 101.8 120.5
Capacitate disponibilă în 2007 (mii tone) 75.78 - - - - - - - -

Capacitate adiţională necesară în fiecare an (mii tone) - 14.7 7.6 21.6 46.2 33.3 36.6 40.6 50.6 251.2
Capacitate nefuncţională (mii tone) 102.9 97.9 92.9 82.9 72.9 62.9 52.9 47.9 42.9
Renovarea capacităţilor nefuncţionale (mii tone) 5.0 5.0 10.0 10.0 10.0 10.0 5.0 5.0 60.0
Costul renovării la 300 USD/tonă (mii USD) 1,500 1,500 3,000 3,000 3,000 3,000 1,500 1,500 18,000
Construirea capacităţilor noi (mii tone) 9.7 2.6 11.6 36.2 23.3 26.6 35.6 45.6 191.2
Costul construcţiei la 600 USD/tonă (mii USD) 5,814 1,556 6,984 21,714 13,958 15,980 21,345 27,384 114,733
Costul total (mii USD) 7,314 3,056 9,984 24,714 16,958 18,980 22,845 28,884 132,733
Subvenţii de la Bugetul de Stat 20% (mii USD) 1,463 611 1,997 4,943 3,392 3,796 4,569 5,777 26,547
Presupuneri:
- Raportul dintre fructe şi celelalte produse rămâne constant pe parcursul întregii perioade
- Partea cea mai mare din capacităţile introduse vor fi construcţiile noi pentru asigurarea compatibilităţii maxime cu cerinţele la sortare/ambalare şi în
conformitate cu standardele curente şi viitoare în domeniul calităţii şi al siguranţei alimentare
4.2. Modele de case de ambalare
4.2.1. Modelul casei de ambalare pentru piersice şi struguri de masă

În condiţiile Republicii Moldova, producerea de piersice, caise şi struguri de masă este concentrată în
zona de sud a ţării, astfel devenind posibilă procesarea lor printr-o singură casă de ambalare. Mai mult, o
serie de operaţiuni tehnologice (de exemplu, răcirea forţată) sunt similare pentru aceste produse, astfel
mărindu-se efectele de sinergie de la procesarea lor printr-o singură unitate.
Experţii Institutului „Ceproserving” şi ai Asociaţiei Naţionale de Refrigerare au elaborat proiectul

conceptual al casei de ambalare, care are următorii parametri economici:
- Casa de ambalare reprezintă un frigider cu o capacitate de 400 tone convenţionale şi o hală de

sortare de 1000 m2;
- Casa de ambalare poate procesa anual 900 tone piersice, 500 tone struguri de masă (soiuri timpurii)
şi 400 tone struguri de masă (soiuri pentru păstrare);
- Pentru a produce această cantitate, sunt necesare 300 hectare de plantaţii multianuale, echivalând cu
capacităţile a circa 10 agenţi economici mijlocii;
- Volumul estimat de vânzări al casei de ambalare este de 1,1 milioane euro;
- Investiţiile necesare se estimează la 0,5 milioane euro (dacă nu se creează în baza unui frigider deja
existent);
- Implementarea unei asemenea unităţi va crea 40 locuri noi de muncă.
Casa de ambalare presupune luarea în primire a produsului îndată după recoltarea lui. Recoltarea are loc
pe timp uscat, în primele ore ale zilei, când temperatura aerului este mai joasă. Drept urmare, recepţionarea
produselor se va efectua uneori deja la ora 10:00.
După recepţionarea cantitativă, produsul se va îndrepta în camerele de răcire forţată cu aer (”pre-
cooler”) pentru încetinirea proceselor de respiraţie. Procesul de răcire a produsului se va opri atunci când el
va avea temperatura de 80C, pentru prevenirea apariţiei semnelor de transpiraţie în etapele următoare.
Egalizarea diferenţelor de temperatură dintre suprafaţa fructului şi miezul său va avea loc într-o cameră de
păstrare temporară.
Ulterior, produsul este direcţionat spre operaţiile de sortare şi de ambalare. Pentru ambalare, se vor
folosi cutii de carton sau din lemn (în cazul ultimelor, interiorul se tapiţează cu hârtie specială). În cazul
piersicilor, în lăzi se adaugă alveole din plastic sau carton. În cazuri speciale, produsele de calitate Extra pot fi
ambalate în containere transparente din polimeri de 0,5-1,0 kg. .
Pentru piersicile aflate la gradul tehnic de maturare poate fi utilizat echipamentul automat de ambalare a
fructelor, o cantitate anumită fiind destinată cumpărătorului (de exemplu, fructele cu coloraţia roşie).
Strugurii şi piersicile sunt examinate vizual, fiind eliminate produsele neconforme standardelor (în cazul
strugurilor, se elimină bobiţele verzi, uscate sau atacate de mucegai). Apoi, lăzile cu produse sunt aşezate pe
transportoare şi stivuite cu palete. Pentru asigurarea stabilităţii pe durata transportării, paletelor se aplică
corniere care sunt strânse cu mecanisme de tip „carabină”. Lăzile plasate pe palete sunt transportate în
camerele de refrigerare pentru păstrare temporară sau îndelungată.
FIGURA 15: SCHEMA GENERALĂ A CASEI DE AMBALARE PENTRU PIERSICE ŞI STRUGURI DE MASĂ
Conform datelor culese din literatura de specialitate, un lucrător poate sorta zilnic cca 500 kg de produse.
Astfel, pentru a atinge productivitatea planificată de 40 tone/zi, vor fi necesari 80 lucrători. Acest indicator
determină suprafaţa halei de sortare. Lăzile deşarte sunt transportate spre operaţiunile de sortare pe un
conveier (suspendat sau pe podea); toate operaţiunile de transportare a produselor sunt mecanizate.
În hala de sortare se menţine o temperatură de +12 0С prin condiţionarea aerului. Intensitatea circulaţiei
aerului este calculată conform normelor în vigoare.
Frigiderul este dotat cu camere de răcire forţată cu aer, cu productivitatea totală de 40 tone/zi şi cu
camere de acumulare/păstrare a produselor înainte de livrare.
TABEL 6: ILUSTRAREA UNOR PROCESE DE MANIPULARE POST-RECOLTĂ
Paletizarea lăzilor în camera de răcire forţată Depozitarea produselor în casete
Sortarea manuală a produselor Sortarea manuală a produselor
După păstrarea îndelungată în frigider a strugurilor de masă, înainte de livrare se efectuează aceleaşi
operaţiuni ca şi în cazul strugurilor livraţi în sezonul de recoltare.
FIGURA 16: SCHEMA DE AMPLASARE A CONVEIERULUI ŞI A LOCULUI DE MUNCĂ AL OPERATORULUI
Capacitatea minimă a frigiderului este determinată de necesitatea menţinerii unui stoc constant de
produse pentru respectarea continuităţii proceselor. Acest stoc este cel puţin egal cu productivitatea a 2
schimburi înainte de operaţiunile de sortare/ambalare şi nu mai mult de 4 zile de livrări ale produselor finite.
4.2.2. Modelul casei de ambalare pentru fructe „tari” (mere, pere)

În condiţiile Republicii Moldova, producerea de mere şi de pere este concentrată în zona de nord a ţării,
astfel devenind posibilă procesarea lor într-o singură casă de ambalare. Mai mult, o serie de operaţiuni
tehnologice (de exemplu, răcirea forţată) sunt similare pentru aceste produse, în aşa fel mărindu-se efectele
de sinergie de la procesarea lor într-o singură unitate.
Experţii Institutului „Ceproserving” şi ai Asociaţiei Naţionale de Refrigerare au elaborat proiectul

conceptual al casei de ambalare, care are următorii parametri economici:
- Casa de ambalare reprezintă un frigider cu o capacitate de 3000 tone convenţionale şi o hală de

sortare de 1000 m2;
- Casa de ambalare poate procesa anual 4100 tone de mere, inclusiv 1100 tone livrate în sezonul de
recoltare şi 3000 tone după păstrarea îndelungată în frigider;
- Pentru a produce această cantitate, sunt necesare 275 hectare de livezi, echivalentul a cca 10 agenţi
economici mijlocii;
- Volumul estimat de vânzări al casei de ambalare este de 1,7 milioane euro;
- Investiţiile necesare se estimează la 1,4 milioane euro (dacă nu se creează în baza unui frigider deja
existent);
- Implementarea unei asemenea unităţi va crea 30 locuri noi de muncă.

FIGURA 17: SCHEMA GENERALĂ A CASEI DE AMBALARE PENTRU MERE ŞI PERE
Sortarea, calibrarea, ambalarea, aplicarea etichetei, paletizarea şi alte operaţiuni de manipulare a
fructelor rotunde de tipul merelor pot fi completamente mecanizate, complexitatea maşinilor depinzând
doar de volumele manipulate şi de rentabilitatea comparativă faţă de efortul manual.
Merele soiurilor precoce nu se pretează păstrării îndelungate în depozite refrigerate. Ele sunt supuse
tratării post-recoltă conform înţelegerilor prealabile cu clientul. Merele soiurilor târzii sunt supuse tratărilor
post-recoltă după scoaterea lor din containerele în care au fost păstrate. Containerele cu mere sunt
descărcate prin diverse metode şi cu mare atenţie, pentru a preveni traumele mecanice. Este posibilă
descărcarea „uscată” sau descărcarea în apă, cu transportarea merelor pe plasa conveierului datorită flotării
merelor în lichid. În cazul descărcării în apă, merele vor fi spălate şi curăţate cu perii, iar mai apoi vor fi
supuse, în mod obligatoriu, uscării.
După descărcare, în funcţie de cerinţele clientului, este posibilă dezinfectarea adiţională a merelor şi
parafinarea lor. În cele din urmă, merele sunt inspectate vizual, calibrate conform diametrului sau greutăţii,
etichetate individual (după necesitate) şi ambalate manual în lădiţe de carton, care sunt, ulterior, paletizate.
Aspectul general al liniilor de tratare post-recoltă a merelor este prezentat în fotografiile de mai jos.
FIGURA 18: CONVEIER AERIAN PENTRU TRANSPORTAREA LĂZILOR DEŞARTE. INSPECTAREA VIZUALĂ A MERELOR ÎNAINTE DE AMBALARE
FIGURA 19: ASPECTUL GENERAL AL LINIEI CU DESCĂRCAREA MERELOR ÎN APĂ
4.2.3. Alte modele-pilot

Pe lângă casele de ambalare prezentate mai sus, urmează să fie implementate modele-pilot şi pentru alte
culturi (pomuşoare, legume, cireşe, etc.).
În afară de aceasta, în condiţiile Republicii Moldova, pentru unele culturi pot fi aplicate şi metode de
organizare a recoltării, sortării şi ambalării direct în câmp. Faptul acesta va permite o reducerea a gradului de
solicitare a frigiderelor în perioada de vârf a procesului de recoltare şi, în consecinţă, va îngădui menţinerea
calităţii producţiei.
FIGURA 20: UTILIZAREA METODELOR DE RECOLTARE ŞI AMBALARE ÎN AER LIBER

Manipulare Fructe

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manipulare Fructe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

1.1. Materia primă (fructele şi legumele)................................................................................5

2. Modelul de dezvoltare a sectorului în baza exportului.......................................14

2.1. Lanţul continuu de refrigerare.......................................................................................15

3. Acţiuni majore pentru dezvoltarea sectorului.....................................................19

3.1. Rolul statului şi al sectorului privat în realizarea concepţiei..........................................19

4.1. Estimarea investiţiilor în sporirea capacităţilor funcţionale ale frigiderelor..................28

Obiectivul general al Programului îl constituie asigurarea creşterii durabile a sectorului producţiei

Pentru menţinerea şi sporirea competitivităţii sectorului pe pieţele de export, dezvoltarea sectorului se va

- Implementarea principiilor lanţului continuu de refrigerare pentru a asigura menţinerea calităţii

- Dacă ţinem cont de complexitatea sectorului, asocierea şi cooperarea producătorilor, a exportatorilor şi

- Lipsa unor cunoştinţe practice în implementarea tehnologiilor post-recoltă moderne va fi compensată

Ca rezultat al implementări prezentului Program, vor fi atinse următoarele obiective:

1. STAREA ACTUALĂ A SECTORULUI

Suprafata livezilor Recolta

mii tone % total

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Moldova (export) = 100% Rusia (import) Lume (export)

Sursa: Baza de date Comtrade a ONU

- caracteristicile intrinseci ale produsului (aspectul exterior, lipsa de vătămări, etc.)

- caracteristicile extrinseci (ambalajul, termenii de livrare, cantitatea disponibilă de produs, etc.).

1.2. Tendinţe pe pieţele de export

FIGURA 5: EVOLUŢIA IMPORTURILOR RUSIEI PENTRU UNELE PRODUSE

Sursa: Baza de date Comtrade a ONU

Retele de supermarkete 600

putere Agenti de procurare 110

Companii de marketing 8.600

domenii precum planificarea, comunicarea şi logistica, calitatea, continuitatea şi siguranţa alimentară.

- Necesitatea creării asociaţiilor şi a cooperativelor de marketing pentru a satisface cerinţele

- Necesitatea asigurării livrărilor de produse de calitate omogenă pe o durată lungă de timp.

- Necesitatea respectării standardelor reţelelor de magazine, de tipul GlobalGAP, Nature’s Choice,

1.3. Starea frigiderelor

FIGURA 7: UTILIZAREA FRIGIDERELOR ÎN ANUL 2007

1.4. Alte componente ale sectorului

1.4.1. Transportul frigorific

1.4.2. Echipamente şi materiale pentru construcţia frigiderelor

1.4.1. Echipamente de manipulare post-recoltă

1.4.3. Instruire, cercetare şi dezvoltare

2. MODELUL DE DEZVOLTARE A SECTORULUI ÎN BAZA EXPORTULUI

- Planificarea mai bună a vânzărilor şi a achiziţiilor de materie primă;

- Instruirea personalului implicat în procesele de recoltare;

- Îmbunătăţirea izolării spaţiilor de depozitare şi a utilizării echipamentului frigorific.

Pe termen lung însă, dezvoltarea sectorului va fi determinată de capacitatea participanţilor de a atinge

1. Asigurarea unui lanţ continuu de refrigerare de la producător la consumatorul final, deoarece

2. Dezvoltarea caselor de ambalare, deoarece utilizarea metodelor adecvate de ambalare şi de

3. Cooperarea şi asocierea, la toate etapele, a procesului de producere şi a procesului de

2.1. Lanţul continuu de refrigerare

3. Sporirea numărului de unităţi de transport dotate cu instalaţii frigorifice, pentru a exclude

2.2. Conceptul de casă de ambalare

- Calibrarea produselor după diametru şi formă;

- Curăţarea şi/sau spălarea produselor cu uscarea ulterioară;

- Ambalarea produselor, aplicarea etichetelor şi a codului de bare, etc;

- Paletizarea produselor şi ambalarea grupată;

- Păstrarea temporară sau îndelungată în frigider şi livrarea produselor către clienţi.

2.3. Formarea cooperativelor şi a asociaţiilor

- Legea Nr.837 din 17.05.1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;

- Legea Nr.73 din 12.04.2001 privind cooperativele de întreprinzător;

- Legea Nr. 1007 din 25.04.2002 privind cooperativele de producere;

- Legea Nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public-privat.

- stimularea, promovarea şi dezvoltarea activităţii pe fiecare filieră în beneficiul partenerilor filierei;

- propunerea de măsuri legislative pentru reglementarea pieţei pe filiera produsului;

- propunerea schemelor de sprijin financiar şi de avizare a beneficiarilor acestor scheme;

- monitorizarea rezultatelor măsurilor adoptate, bilanţul acordului interprofesional pe produs;