Lecţia 7

PROGRAMAREA ÎN ACTIVITĂŢILE DE AGROMARKETING

1. Programele de agromarketing
2. Conţinutul şi fundamentarea planului de marketing a producţiei agroalimentare
3. Contractarea produselor agroalimentare

Prezentarea:

1. Sfera activităţilor de programare în marketingul agricol constă în elaborarea unor proporţii care
să asigure îndeplinire în bune condiţii a funcţiilor ce-i revin. În acest fel programul de agromarketing
trebuie să reflecte corelarea volumului şi structurii desfacerii cu producţia industrială şi agricolă,
corelarea volumului şi structurii stocurilor cu sezonalitatea producţiei agricole, asigurând, în final, un
raport just între capacitatea de desfacere şi volumul cererii.
Planul de marketing reprezintă, astfel, activităţile tehnico-economice şi administrative ce se
execută constant, care prin elaborarea de previziuni, determină obiectivele agromarketingului,
stabileşte, coordonează şi adoptă programele destinate pentru atingerea acestor obiective în raport cu
pieţele. În elaborarea previziunilor de marketing un rol important revine determinării factorilor ce
influenţează direct sau indirect cererea şi oferta de produse agroalimentare. În acest fel, programul/
planul de marketing dirijează politicile comerciale ale întreprinzătorului agricol şi fixează strategiile
optime pentru realizare. Totodată, planul de agromarketing constituie un instrument de informare,
dar şi de pregătire a deciziilor, iar realizarea practică a deciziilor adoptate constituie concomitent o
necesitate pentru control de marketing. Planul fixează atât obiectivele pe termen lung (având în vedere
poziţia actuală a întreprinderii, cu direcţiile şi mijloacele de acţiune), precum şi obiectivele pe termen
scurt (distribuţia şi promovarea produselor). Prin urmare, planul trebuie să ţină seama de piaţă şi să-i
respecte tendinţele de manifestare şi totodată să poată constitui un mijloc de verificare ulterioară a
prevederilor planului, asigurând informaţii necesare pentru planificarea ulterioară. Dar programarea în
agromarketing impune, în primul rând, efectuarea unor studii care determină direcţiile posibile şi
necesare ale evoluţiei cererii de produse agroalimentare.
Printre principalii factori care trebuie luaţi în consideraţie la elaborarea planului de
agromarketing sunt:
 Capacitatea de producţie agricolă, pentru utilizarea mai completă a capacităţilor de producţie a
producătorului agricol
 Experienţa productivă şi cunoştinţele tehnico-economice ale personalului, pentru utilizarea la
maxim a potenţialului uman
 Adaptabilitatea producţiei, pentru reacţionarea producţiei la modificarea planurilor de
producţie şi evitarea schimbărilor bruşte în producţie
 Standardizarea, pentru perfecţionarea produselor şi producerea celor noi cu procese
tehnologice standardizate
 Calitatea, pentru asigurarea consumătorului cu produsele care le pot satisface pretenţiile şi
necesităţile
 Studii tehnice, pentru optimizarea producţiei, planificarea raţională şi asigurarea sortimentului
variat de produse agroalimentare.
Programele de agromarketing au particularităţile legate de specificul circulaţiei produselor în cadrul
pieţei agricole. Astfel, pentru întocmirea unui program de agromarketing trebuie să ţină seama
de:
 Modul de informare privind piaţa agricolă (culegerea şi studierea sistematică a
informaţiilor)
 Studierea fenomenelor social-economice din raza de activitate a întreprinzătorului agricol şi
a întreprinderilor de prelucrare (numărul şi structura populaţiei, consumul pe locuitor, etc.)
 Asigurarea unui raport just între volumul desfacerii şi ponderea consumului, pe de o parte,
şi între desfacerea pe un lucrător şi câştigul mediu, pe de altă parte
 Organizarea evidenţei operative şi statistice care să asigure informaţiile necesare la
elaborarea şi fundamentarea planului.
Prin urmare, pentru desfăşurarea programului circulaţiei produselor agricole trebuie să ţină seama de
următorii indicatori:
o Volumul desfacerilor anuale şi repartizarea pe trimestre
 o Volumul livrărilor de produse agricole către fondul pieţei la grupele stabilite de produse
o Volumul desfacerilor en gros anuale şi pe trimestre
o Stocurile de produse agricole la sfârşitul anului.

2. În sectorul valorificării producţiei agricole, programele trebuie fundamentate prin indicatorii

consideraţi generali şi corelaţi cu indicatorii programului întreprinderilor agricole producătoare. Ca
atare, în programarea valorificării produselor a producătorilor agricoli pot fi evidenţiate
următoarele secţiuni de plan:
a) balanţa mişcării produselor (planul de recepţionare, planul lucrărilor, planul stocurilor de
mărfuri la finele anului)
b) planul fondului de stat
c) planul desfacerilor de produse en detail,
d) planul de transport
e) planul de investiţii
f) planul de reparaţii capitale
g) indicatorii cheltuielilor de circulaţie, necesarul de forţă de muncă.
Planul de recepţionare este parte componentă a balanţei mişcării produselor agricole, fiind elaborat pe
un an calendaristic, corelat cu condiţiile pieţei. Elaborat pe un an-recoltă, planul de recepţionare
cuprinde date din două planuri anuale de producere.
Planul desfacerilor de produse en detail este principalul element în planificarea activităţilor
comerciale pentru întreprinzătorii agricoli. În planul livrărilor de produse agricole pe piaţă sunt incluse
cantităţile de produse repartizate care asigură satisfacerea următoarelor consumuri:
 desfacerea în stare proaspătă către populaţie, consumurile colective
 materia primă pentru prelucrarea unor produse necesare consumului intern
 rezervele de produse agricole constituite la sfârşitul perioadei calendaristice în vederea
asigurării consumului în următoarele perioade.
Balanţa mişcării produselor agricole are ca scop acoperirea stocurilor de mărfuri de la începutul şi
sfârşitul perioadei planificate (stocul iniţial, acoperirea, desfacere en gros, desfacerea en detail, stocul
final). Balanţa permite stabilirea unui echilibru între resurse (produsele agricole recoltate şi stocuri
finale) şi necesităţi (desfacerea en detail şi en gros + stocuri finale).
Planul stocurilor de produse reflectă la sfârşitul fiecărui trimestru rezervele de produse destinate
pieţei existente în reţeaua de valorificare, inclusiv în depozite.
Planul de investiţii şi planul de reparaţii capitale au ca scop evidenţierea costurilor pentru construirea
unor noi capacităţi de depozitare, extinderea capacităţilor la obiectivele deja existente.
Planul de transport este întocmit în corelaţie cu planul de livrare, incluzând volumul vânzărilor de
produse care necesită mijloace speciale de transport.
Totodată, la programarea de agromarketing o importanţă deosebită i se acordă fundamentării
economice a repartizării pe beneficiari a producţiei agricole, pentru că este firesc să existe mai mulţi
beneficiari, fiecare oferind preţuri diferite la aceeaşi producţie agricolă.

3. Prin conţinutul şi rolul pe care îl îndeplineşte, contractarea în agricultură reprezintă o

importantă pârghie în reglementarea raporturilor economice între producătorii agricoli şi ceilalţi
agenţi economici specializaţi în preluarea produselor agricole. În cadrul acestor raporturi, statul, în
actuala etapă de restructurare a agriculturii, intervine cu măsuri pentru stimulare şi motivare a
producătorilor agricoli în creşterea producţiei şi livrarea către fondul de stat şi pe piaţă a unor cantităţi
sporite de produse vegetale şi animale.
Pentru contractarea produselor agricole o atenţie specială se acordă următoarelor
momente:
 Termenele de livrare, se stabilesc conform graficelor anuale, încheiate înaintea începerii anului de
planificare, cu repartizarea cantităţilor pe trimestre şi pe fiecare grup de produse
 Calitatea produselor, trebuie să corespundă prevederilor din standardele naţionale, normele
tehnice, sau înţelegerii a furnizorului şi beneficiarului în condiţiile prevăzute de lege
 Recepţia calitativă şi cantitativă, se face diferenţiat pe grupe de produse loco-furnizor sau loco-
beneficiar
 Ambalarea produselor, se efectuează conform standardelor sau înţelegerii între furnizor şi
cumpărător, preţul ambalajelor fiind inclus sau nu în preţul produsului.
 Transportul produselor, se acoperă după înţelegere între furnizor şi cumpărător.