Lecţia 8

APROVIZIONAREA TEHNICO-MATERIALĂ ÎN AGRICULTURĂ

1. Caracteristica şi structura circuitului de aprovizionare a producătorilor agricoli cu

utilaje, piese de schimb şi substanţe chimice
2. Organizarea transportului resurselor materiale
3. Recuperarea, recondiţionarea şi refolosirea materialelor rezultate din activităţile
desfăşurate în agricultură

1. Necesitatea perfecţionării sistemului de aprovizionare la etapa actuală de restructurare a

agriculturii a făcut necesară apariţia în teritoriu a agenţilor economici de aprovizionare a producătorilor
agricoli cu seminţe, combustibil, îngrăşăminte, etc. Aprovizionarea tehnico-materială are rolul să
asigure ritmic şi oportun necesarul de mijloace de producţie pentru producătorii agricoli şi
întreprinderi de prelucrare. Activitatea de aprovizionare în sensul larg, înseamnă orice achiziţie de
bunuri sau servicii efectuate de consumatorii, care presupun existenţa unui cumpărător, a unui vânzător
şi a unui preţ considerat satisfăcător pentru ambele părţi. Aprovizionarea tehnico-materială
cuprinde:
~ Determinarea necesarului de mijloace de producţie sub aspect cantitativ, calitativ şi sortimental,
pentru asigurarea derulării normale a procesului de producţie
~ Încheierea contractelor de furnizare
~ Stabilirea măsurilor de utilizare raţională şi eficientă a mijloacelor de producţie, prin aplicarea
normelor progresive de consum şi menţinerea stocurilor în limitele necesare
~ Organizarea activităţii de recepţie cantitativă şi calitativă a resurselor materiale
~ Organizarea depozitului resurselor materiale prin folosirea celor mai avansate sisteme şi
metode de depozitare
~ Organizarea aprovizionării subunităţilor de producţie, întreţinere şi a locurilor de muncă cu
mijloacele de producţie necesare
~ Asigurarea sistemului informaţional al aprovizionării tehnico-materiale
Sarcinile sistemului de aprovizionare tehnico-materială a producătorilor agricoli se împart în:
sarcini de ansamblu şi sarcini de proces.
Sarcinile de ansamblu pot fi:
a) aprovizionarea cu bunuri şi servicii de natura şi calitatea corespunzătoare necesităţilor
b) perfectarea documentaţiei privind fluxul materialelor aprovizionate
Sarcinile de proces sunt derivate din sarcinile de ansamblu şi se divizează în:
a) sarcini în afara procesului de achiziţie propriu-zis (observarea pieţei, planificarea aprovizionării,
evidenţa statistică, calcularea cheltuielilor de achiziţie)
b) sarcini în cadrul procesului de achiziţie (determinarea necesarului de resurse, studierea ofertelor,
negocierea şi încheierea contractelor de aprovizionare)
c) sarcini în legătură cu gestiunea stocurilor (transportul şi ambalarea materialelor, depozitarea şi
evidenţa stocurilor, controlul cheltuielilor de depozitare)
Activitatea de aprovizionare tehnico-materială este în mare măsură realizată de întreprinderi de
aprovizionare şi magazine agricole specializate. Ele sunt acoperă întreg teritoriu al ţării şi au ca scop
comercializarea de utilaje şi piese de schimb specifice agriculturii, produse industriale de consum
necesare producătorilor agricoli, produse chimice, etc. Filialele întreprinderilor de aprovizionare sunt
organizate în zonele de influenţă comercială şi optimă pentru transport. Magazinele agricole sunt
deschise în centrele raionale sau comunele puternice din punct de vedere agricol, precum şi în pieţele
şi târgurile orăşeneşti. Întreprinderile de aprovizionare şi magazinele agricole au ca obiective
principale aprovizionarea tehnico-materială a agriculturii, alături de menţinerea relaţiilor de
aprovizionare şi schimb economic cu furnizori.

2. Transportul resurselor materiale aprovizionate constituie elementele circuitului de

aprovizionare. Pentru acest motiv, organizarea raţională a transportului şi recepţiei implică studierea
tuturor problemelor specifice activităţilor de aprovizionare.
 Organizarea activităţii de transport este condiţionată de tipul mijloacelor de transport, itinerariu
pe care acesta se deplasează şi produsele transportate. Mijlocul de transport folosit trebuie să fie
adaptat lotului şi scopului pentru care se efectuează transportul. Indiferent de categoria drumului
mijlocul de transport influenţează asupra rezultatelor transportării prin parametrii tehnici şi funcţionali
(capacitatea de încărcare, viteza de transport, starea tehnică, etc.). Durata transportării, de asemenea,
este limitată de caracteristicile produsului ce se transportă, modul ambalării şi condiţiile asigurate în
timpul transportului. Extinderea duratei de transport peste limita de timp în care produse îşi pierd
calitatea poate duce la pierderi. Starea drumului influenţează viteza de transport, durata acestuia şi
intensitatea şocurilor la care sunt supuse produsele transportate. Ambalajul folosit şi modul de
ambalare a produselor ce se pot transporta au un rol deosebit în transport asigurând o bună protecţie a
produsului transportat. Calitatea ambalajelor în ceea ce priveşte materialul din care sunt confecţionate,
dimensiunea acestuia, modul de ambalare determină o raţională aranjare în mijlocul de transport.
Principalele probleme la organizarea transporturilor de resurse materiale aprovizionate se
referă la organizarea manipulării mărfurilor, calculul volumului total de transport, stabilirea
necesarului şi structurii mijlocului de transport, optimizarea fluxurilor de transport etc.
Organizarea manipulării mărfurilor la locul de încărcare şi descărcare are o importanţă
deosebită în reducerea timpului pentru aceste operaţii şi respectiv a cheltuielilor de transport. Volumul
total de transport se determină pe feluri de produse, inclusiv ambalajul şi celelalte materiale necesare
pregătirii mărfurilor pentru livrare. În cazul determinării volumului de transport cu mijloace auto,
calculul are la bază capacitatea de transport a parcului auto, exprimată în tone/km şi reprezintă
volumul de transport ce poate fi realizat cu aceste mijloace. Stabilirea necesarului total de mijloace de
transport trebuie să ţină seama de o serie de elemente: capacitatea normală a unui mijloc de transport,
numărul de curse de transportare, volumul de produse ce trebuie transportate. Optimizarea structurii
mijloacelor de transport ţine de condiţiile concrete de desfăşurare a proceselor de transport şi
diversitatea produselor cu care se aprovizionează agricultura, şi prevede folosirea combinată a diferitor
mijloace de transport cu capacitate variată.

3. Organizarea unitară a activităţii de recuperare şi valorificare a materialelor refolosite

presupune existenţa unor etape specifice.
Identificarea, colectarea şi depozitarea tuturor materialelor refolosite constituie o primă etaapă,
în care se iau în vedere toate tipurile de materiale specifice activităţilor diferiţilor furnizori. Conform
activităţilor din mediul rural, pot exista materiale refolosibile în urma procesului agricol de producţie şi al
proceselor industrial-agrare din unităţile agricole de producţie, obiecte de uz casnic şi personal, reziduuri
menajere, etc. două probleme sunt esenţiale în această etapă: organizarea transportului până la centrele de
colectare şi găsirea celei mai adecvate forme de depozitare.
Selectarea materialelor recuperabile (a doua etapă) ce poate avea loc în diferite faze, conform
formelor şi caracteristicilor acestor produse. Selectarea şi sortarea în faza de prelucrare, prin executarea
operaţiilor specifice de sortare din depozite sau o dată cu livrarea produselor. Indicarea uneia sau a alteia
din aceste activităţi este în funcţie atât de tipul şi caracteristicile produsului, dar şi de destinaţia acesteia,
care poate fi utilizat ca atare prin recondiţionare; utilizare în urma prelucrării; predare la întreprinderile de
colectare şi valorificare a materialelor refolosibile.
Pregătirea revalorificării materialelor constituie o a treia etapă, ale cărei operaţii sunt legate în
special de destinaţia produsului. Activitatea de pregătire a recondiţionării pieselor presupune câteva
elemente esenţiale: asigurarea documentaţiei tehnice şi tehnologice pentru recondiţionări, cunoaşterea
normelor de consum pentru produsele recondiţionate, existenţa şi cunoaşterea unor norme de timp pentru
operaţiile de recondiţionare a pieselor, etc. Un rol important în activitatea de pregătire a recondiţionării,
pentru piesele de la tractoare şi maşinile agricole, revine operaţiunilor de gresare, demontare, constatare şi
triere. Materiale care nu pot fi folosite ca atare necesită pregătirea prin balotare, mărunţire, măcinare, etc.
Tot în cadrul acestei etape se fac verificări periodice în scopul de a schimba destinaţia materialelor
refolosibile, în sensul creşterii gradului de valorificare.
Astfel, buna organizare a desfăşurării activităţilor de valorificare a materialelor refolosibile
condiţionează volumul cheltuielilor şi rentabilitatea agentului economic.