Sunteți pe pagina 1din 5

ERGONOMIE

Consideratii generale cu privire la ergonomie


Psihologul englez Murrel propune denumirea de Ergonomie( etimologia de la grecescul:
“ergon” = putere, muncă, forță și “nomos” = știintă, teorie, lege, regulă,descriere).
- ERGONOMIA a apărut ca o necesitate a creșterii eficienței activității umane în condițiile
dezvoltării economice și sociale a omenirii.
- ERGONOMIA este o știintă interdisciplinară care studiază relațiile dintre om, mașină și
mediul de muncă în perspective identificarii căilor de îmbunătațire a metodelor,
mijloacelor și ambianței muncii în concordanță cu posibilitățile omului, cu trăsăturile
multidimensionale ale ființei sale.
- ERGONOMIA are legi și principii proprii pe baza cărora se stabilesc conditii de solicitarea
a omului în procesul muncii în scopul valorificării optime a potențialului uman. În
ergonomie, eficiența maximă a muncii se realizează prin adaptarea acesteia la om, prin
armonizarea solicitărilor la care este supus omul cu posibilitatile sale.
Efectele ergonomiei:
- creșterea eficientei utilizării mijloacelor de productie;
- menținerea la un nivel ridicat a capacității de muncă a personalului;
Relația OM- Producție
În procesul de producție omul ocupă un loc de muncă.
Din analiza sarcinilor sau operațiilor care se execută la locul de muncă rezultă:
- cerințe față de om:
a. starea de sănătate;
b. caracteristici psihofiziologice;
c. dimensiunile antropometrice ale organismului uman;
d. pregătirea profesională;
e. aptitudini, cunoștințe, atitudini și experiență.
- omul, pentru utilizarea rațională a capacității de muncă, solicită condiții ca:
a. metode de muncă corespunzătoare;
b. mijloace de producție;
c. ambianță- în care se desfășoară munca;
d. factori care influențează gradul de oboseală sau starea sa de sănătate;
e. durata schimbului;
f. dimensionarea și locul perioadei de odihnă.
Satisfacerea acestor condiții implică creșterea productivității, în condiții de efort minim din
partea omului.
Concluzie: Este necesară înmănuncherea unitară a unor relații optime OM- MIJLOC DE
PRODUCTIE (MUNCA) - OBIECTIVELE MUNCII (productivitate cu efort minim) și MEDIUL
FIZIC, PSIHIC și SOCIAL.
Istoric : În 1949, la Oxford, profesorul englez K.F.H.. MURREL definește pentru prima data
această știință multidisciplinară ca fiind ergonomia .
-1950- se constituie ERGONOMICS RESEARCH SOCIETY (ERS)- Societatea de cercetări
ergonomice – Anglia. Se oficializează denumirea de ERGONOMIE. Ea devine „știința muncii”
și are ca obiect relația OM-MUNCĂ.
- ERGONOMIA sintetizează și corelează datele tuturor știintelor șii disciplinelor preocupate
de acest domeniu, formuleaza principii si reguli mai ales cu caracter aplicativ, asigurând în
acest fel adaptarea reciprocă dintre om și munca sa, în condiția unui consum rațional de
energie umana.
- ERGONOMIA este o știință multidisciplinară prin metode și unitară prin obiectul său.
SUA si JAPONIA, dezvoltă conceptul human factors în relația MAN-MACHINE-ENGINEERING.
- 1963, țările de limbă franceză se grupează în Societe d' Ergonomie de Langue Francaise
(SELF).
-1957 prima revistă de Ergonomie.
-în România:- Preocupări la Universitatea din Cluj Napoca - prof. FL.STEFĂNESCU GOANGĂ
-Universitatea din Bucuresti - prof.C. RĂDULESCU MOTRU
a înființat laboratoare, apoi patru institute psihotehnice la Bucuresti, Cluj, Iași, Timișoara.
O altă directie de dezvoltare este PSIHOLOGIA SOCIALĂ A MUNCII din inițiativa lui ELTON
MAYO la Universitatea HARVARD (SUA) în 1927.
Cercetările întreprinse au condus la concluzia că rezultatul muncii nu depinde numai de
influențele unor factori FIZICI și FIZIOLOGICI, ci și de influențele unor factori umani ca:
-inițiativă în muncă ;
-consultarea angajaților în vederea rezolvării sarcinilor de muncă;
-coeziunea echipelor de muncă , etc.

ERGONOMIA DENTARĂ

Un mod de lucru cât mai confortabil, mai simplu și mai eficient a fost dintotdeauna o
dorință universală a omului. Ergonomia dentara s-a dezvoltat ca o ramură a ergonomiei
generale, impreună cu diversificarea instrumentelor și echipamentelor dentare, în același
mod cu creșterea gradului de complexitate al tehnicilor curente de lucru și a posibilităților
de evaluare a activității. În aparentă contradicție cu ideea de simplificare a muncii,
ergonomia dentară stabilește reguli și standarde care trebuiesc asimilate, aplicate și
individualizate de fiecare medic dentist in parte; ele sunt valabile pentru toate
specialitățile dentare (cu particulărități pentru fiecare). Concept de natură duală, cântărind
inițial efortul depus față de beneficiile câștigate (eficiența activității), ergonomia dentară
își modifică propriul ințeles in societatea actuală prin imbunătățirea calității vieții și
prevenirea factorilor ocupaționali, cu beneficii atât pentru echipa dentară, cât și pentru
pacient.
În urmă cu 50-60 de ani a fost introdusă în activitatea cabinetelor de medicină dentară
„noua poziție ergonomică‟,pacientul fiind așezat în decubit dorsal. Această poziție s-a
impus în ultima perioadă,organismele internaționale F.D.I.(Federația Dentară Internațională
) ,I.S.O. (Organizația Internațională Standard ) ,recomandă și realizează standard de lucru.
Noua poziție ergonomică impune o organizare de ansamblu a cabinetului încât cavitatea
orală devine centrul de activitate a medicului dentist, iar instrumentele sunt așezate la
îndemână.Cabinetul de medicină dentară este organizat în zone a căror rază este de 50
cm.
Zona I reprezintă o zonă circular,cu raza de 50cm,fiind liberă de orice instrument,în centrul
acestei zone se plasează câmpul operator reprezentat de cavitatea orală . Zona este
accesibilă mâinilor practicianului și a asistentei ,această zonă fiind controlată de medic cu
privirea fără a mișca capul.
Zona II circumscrie prima zonă, aici aflându-se scaunul operatorului și masa cu intrumente
imediat în dreapta practicianului,la o distanță convenabilă permisă de alonja brațului. În
aceeași zonă se plasează și scaunul asistentei cu masa de instrumentar. Unitul dentar este
plasat în culoarul al doilea al acestei zone.
Zona III în care se plasează dulapuri cu material utilizate în cazul unor intervenții
neprevăzute la care se poate ajunge fără ca medicul sau asistenta să se ridice de pe
scaun.
Zona IV reprezintă zona periferică unde se plasează chiuveta pentru asistenta medical.În
această zonă se plasează dulapul unde se stochează materialele și instrumentele necesare
activității cabinetului.
Poziția șezândă a bolnavului este o poziție de sprijin parțial în care organismul este
contractat, suferința și durerea făcându-l pe bolnav crispat,nervos,fapt ce îngreunează
manoperele medicului. Bolnavul este sprijinit parțial pe extremitatea
cefalică,omoplați,regiunea fesieră,partea dorsal a coapselor și tălpi,rămânănd nesusținută
ceafa,regiunea lombară,
regiunea sacrată,regiunea terminală și proximală a coapselor,mâinile,ceea ce determină
un control permanent al segmentelor respective necesitând contracția musculaturii
scheletice. Din acest motiv s-a recomandat pentru bolnavi „poziția culcat ” pe un fotoliu ce
are în mare forma organismului uman în decubit. Înclinarea fotoliului permite așezarea
corpului bolnavului la 20° față de orizontală,toată partea dorsală a corpului fiind în contact
cu fotoliul deci susținută.Fotoliul nu este orizontal pe zona de sprijin, și realizează o
denivelare,astfel că viscerele abdominal sunt ceva mai jos decât restul organismului,fapt
ce nu favorizează reflexul de vomă.
Poziția medicului este poziția așezat, când bolnavul este culcat,medical stand
pe un scaun cu rotile și spătar plasat în regiunea lombară îmbrățișând această
zonă.Picioarele medicului ating solul sprijinindu-se fără effort,unghiul dintre coapse și
gambe fiind de 90-130 °.Medicul va avea o poziție de lucru comodă,neobositoare,ca atunci
când scrie la birou. Privirea medicului trebuie să cuprindă câmpul protetic,care trebuie
plasat într-un unghi de 38-40 °.Raportat față de bolnav medical se va așeza în dreapta , pe
culoarul orei nouă (poziție angular ). Medicul poate merge spre ora 10-11,când lucrează pe
câmpul mandibular sau spre culoarul orei 7-8 când se lucrează pe câmpul maxilar.
Poziția asistentei medicale va fi în partea stângă a bolnavului și plasată în
diagonal față de poziția medicului,astfel când medical se așează în poziția 9 asistenta
ocupă poziția 3,medical ocupă poziția 10-11,asistenta 4-5,iar atunci când medical ocupă
poziția 8-7,asistenta se așează în poziția 2-1.

APARATE CE POT FI ADAPTATE UNITULUI DENTAR - Lampa pentru


fotopolimerizare, Bisturiul electric, Laserul, Detartorul cu ultrasunete,
Aeropulsorul, Aparatul de fotografiat, Camerele video
Echipametul uzual al unitului dentar este:
Instrumentar dinamic:
Turbina ;
Piesa dreapta ;
Piesa contraunghi.
Sistemul de aspirație de mică și mare putere;
Spray-ul de aer și apă.
Pe lângă echipamentul uzual enumerat mai sus la unitul dentar mai pot fi adaptate și alte
aparate, in funcție de necesitate, cum ar fi:
lampa pentru fotopolimerizare
bisturiul electric
laserul
detartrorul cu ultrasunete
aeropulsorul
ansamblul format din piesa de mana cu reductor de viteză
aparatul de fotografiat
camerele video

Lampa pentru fotopolimerizare


Lampa este folsita pentru polimerizarea tuturor tipurilor de materiale fotopolimerizabile,
atat in laborator cat si in cabinet. Este destinata polimerizarii intraorale a materialelor,
cimenturilor, adezivilor si bazelor fotopolimerizabile. Mai mult decat atat ea poate fi
utilizata pentru polimerizarea extraorala a unor piese ce necesita reparare.
Lampa pentru fotopolimerizare este o lampa cu halogen care emite o lumina cu λ=400-500
nm.
Părtile componente ale lămpii sunt:Unitate de control;Pistol;Fibra optica;Suport;Filtru
protctor ;Sigurante fuzibile;Manual de utilizare.
Design-ul ergonomic permite dirijarea precisa a luminii, canulele putand fi orientate cu
360° pentru a avea acces in zonele proximale. Prezenta filtrului si a conductorului de fibra
optica asigura o polimerizare omogena. Un semnal sonor calibrat electronic indică
perioadele de funcționare.
Lampa poate cauza leziuni ale retinei dacă se privește frecvent fluxul luminos. De aceea se
recomandă:
nu expuneti vederea persoanelor cu sensibilitate crescută la lumină;
nu priviți direct in spotul luminos ce iese din fibra optică sau este reflectat de suprafața
dintilor;
pentru a evita disconfortul ochilor trebuie utilizați ochelari de protectie sau filtre ce vor
bloca razele nocive.
ex.-Lampa pentru fotopolimerizare – Blue Dent 3
Bisturiul electric
Asigura realizarea delicata a inciziilor , cauterizarea partilor moi, etalarea sulcusului
gingival fără sângerare. Partea activa are forme variate, avand deci utilizari multiple.
Laserul
Laserul este un fascicul foarte puternic de lumină, adică de fotoni (un foton= o cuanta de
lumina), produs in interiorul unui cristal de rubin (in prezent si in interiorul altor substante
solide, lichide sau gazoase) asupra caruia se aplica impulsuri luminoase date de o lampa
de xenon (blițul fotografiilor). In comparație cu un fascicul de lumină din soare, laserul este
de 1 mil. de ori mai puternic avand calitatea de a concentra o cantitate foarte mare de
energie intr-un punct precis de proiectie.
Prin repetarea fasciculului laser la intervale foarte scurte (5 milisec) se obtine un
bombardament de lumină care poate fi intreținut in intervalul de timp dorit.
Datorita capacității lui de a concentra o cantitate foarte mare de energie intr-un anumit
punct, laserul devine un instrument folosit tot mai larg in biologie si medicina. Utilizarea
lui pornește de la observația că un fascicul laser proiectat pe un țesut produce efecte
termice a căror intensitate depinde de intensitatea fasciculului luminos și de durata actiunii
lui. Aceste efecte merg de la fenomenele de coagulare a proteinelor până la distrucția
totală a celulelor.
In medicina dentară se utilizează trei tipuri de laser:
Laserul cu Heliu-Neon;
Neodyme YAG;
Laser cu dioxid de carbon.
Lumina lor este produsă de o sursă monocromatică asociată unui fascicul coerent, de
mare directivitate și cu o mare energie.
Soft-laserii au efect antialgic, reduc hemoragiile locale, accelereaza reconstructia tisualara,
au efect antiinflamator, sterilizează dentina si cavitatile osoase, iar ultimele generatii
realizează preparări in smalt si dentină.
Detartorul cu ultrasunete
Este un echipament auxiliar al unitului si trebuie obligaoriu folosit impreuna cu sistemul de
aspiratie. Părțile active au forme diferite pentru a facilita accesul in zone greu accesibile.
Aeropulsorul
Aerul si apa sub presiune antrenează o pulbere abrazivă (carbonat) aflată intr-un recipient,
toate fiind emise de un spray in scopul netezirii suprafețelor corono-radiculare in urma
detartrajului.
Ansamblul format din piese de mana cu reductori de viteză, la care se folosesc diferitele
freze corespunzătoare etapelor din implantologie si răcirea continuă cu ser fiziologic steril.
Aparatul de fotografiat permite să ne inregistrăm cazuistica proprie, să putem face studii
comparative pentru anumite entități clinice. Necesitatea inregistrărilor fotografice in scop
medico-legal si de marketing este bine cunoscută. Medicul dentist va trebui sa aleagă cu
discernamant dintre sistemele fotografice pe cel care corepunde mai bine necesitatilor
practice , căci comunicarea vizuală este importantă in medicina dentară.
Camerele video pentru preluarea imaginilor intraorale sunt aparate moderne care permit
inregistrarea diverselor secvente operatorii, a etapelor de lucru, ofera pacientului
posibilitatea de a privi la un monitor si a intelege continutul actelor terapeutice. De
asemenea imaginile video pot fi stocate pe calculator si pot fi utilizate ca si imaginile
fotografice in scop medico-legal, in realizarea unor studii comparative sau pentru crearea
unei cazuistici proprii.
Protecția echipei stomatologice
Medicul dentist în desfășurarea activității sale este predispus în contractarea unor maladii
cum ar fi : artroze ale mâinii drepte (a umărului și cotului ) datorită suprasolicitării și a
vibrațiilor,hernie de disc,maladii cardio-vasculare,tulburări de vedere,infecții acute naso-
faringiene ,hepatită,etc.
Pentru a evita infecțiile acute este obligatorie utilizarea măștii de protecție,a
mănușilor,ochelarilor de protecție,bonetei .Protecția personalului ajutător se va face prin
manipularea cu grijă a instrumentarului și prin sterilizarea periodică a încăperilor