Teorie CIA

CURS1
Calculul functiei de transfer in

circuitul fara reactie cu tran
bipolare/MOS
Divizor de tensiune si divizor de curent

Impedante de intrare in terminalele tranzistorului bipolar/MOS(ideal)
Relatii de trecere dinspre iesire spre intrare

tranzistoare neideale
efectul modulatiei grosimii

bazei
efectul modulatiei lungimii canalului

Formula iD
circuit polarizare
castig intrisec
Amplificatoare ideale
formule amplificatoare
esationeaza un curent : Ri->0 (ampermetru)
esantioneaza o tensiune: Ri->infinit (voltmetru)
furnizeaza un curent la iesire :Ro ->infinit
furnizeaza o tensiune la iesire : Ro->0

marimi de iesire
marimi de tensiune curent
intrare
amplificator ideal
amplificator ideal de transconductanta
tensiune tensiune
av ay,gm
curent amplificator ideal de

amplificator ideal transimpedanta ai curent
az
ec de dispozitiv
ec de circuit
in ce conditii amplificatoarele ideale devin amplificatore operationale
Amplificatoare ideale de tensiune printr-o bucla de r "-"
citeste o tensiune
produce o tensiune
reactie negativa
formula Av
formula a
formula Av
formula Av
load
source
sumator
ota
eroar
mult mai mare

aplicatii liniare cu AO
formula icc
scalare(amplificare cu un factor ct)
integrare
derivare
sumator cu AO
Bicuadul Tow-Thomas
schema de cc
schema de ca
Neidealitatile amplificatoarelor operationale reale
Parametrii AO
Parametrii statici ai AO
IB
Iio
etajul de in tipic AO input offset
Curentii de polarizare a intrarilor

Tensiunea de decalaj de la intrare (input offset voltage)
sensibilitate la variatia tensiunii ale mod comun de la intrare
sensibilitate la variatia tensiunii ale mod comun de la intrare
Teorema suprapunerii efectelor
mod comun
mod diferential
factor de rejectie a modului comun
CMRR
commo mode rejection ratio

sensibilitate la variatia alimentarii Zgomot ,erori,riplu
PSRR+ =power supply

cmrr +rejection ratio
CMRR,PSRR+->cat mai mari
dependenta de frecventa a amplificarii in bucla deschisa a amplificatorului operational
1 singur pol
aproximatia de pol
dominant
formule in complex
formule in complex
bucla deschisa bucla inchisa
joasa frecventa/in banda
produsul castig -banda
gain -bandwidth product-GBW
bucla deschisa
bucla deschisa
formula in complex
produsul castig - banda ramane neschimbat in bucla inchisa.
Ao=mare banda este mica

GBW ct
Ao=mic banda este mare

Viteza de variatie a tensiunii din iesire (slew rate)
condensator utilizat pentru compensare

Viteza de variatie(finita) a tensiunii din iesire- slew rate
Ao real
av=finit
av depinde de frecventa
av depinde de amplitudinea semnalului
Rin finit(dar destul de mare)
Rout=finit
viteza de variatie limitata (SR)
viteza de variatie nelimitata (AO ideal)
Ao real
amplificator inversor cu AO real

formula eroare A
Rezistenta de intrare
Amplificator inversor cu AO ideal Amplificator inversor cu AO real
rezistenta de iesire
Alimentarea cu sursa simpla a unui circuit ampl inv cu Ao real
Cu sursa dubla
cu sursa simpla
integrator cu AO
condensator liniar condensator neliniar
moment
de conditie
timp initiala
panta
dreptei lungimea intervalului
de integrare
teorema comutatie(intr-un circuit real) tensiunea la bornele unui condesator nu poate varia prin salt!
functia de transfer a integratorului ideal
Alimentare cu sursa dubla

uc=0
vin,vg constanta pe intervale
ic de ordinul mA
intervalele de timp de ordinul ms

Comparatoare cu AO
Ao fara bucla de reactie
Vout se va limita la VoH
AO este saturat
Vout este limitat la VoL

a=finit (Ao real)
a->infinit (AO ideal)
in practica este un interval foarte mic (input)
un comparator discretizeaza tensiunea de la intrare
marimea continua-> marimea discreta
OUT
IN
Comparatoarele sunt folsoite pentru a interfata sistemele analogice cu sisteme numerice
sunt piesa esetiala in convertorul Analog-numeric CAN
ADC
cateva motive pentru care un AO real nu este cel mai potrivit circuit pentru a implementa un comparator
AO real este aproape intotdeauna compensat intern ,ceea ce reduce viteza de variatie a tensiunii la iesire
etajul de intrare a unui AO real este proiectat in ipoteza ca v+=v-,impedanta mare la

intrare este asigurata de multe ori doar daca aceasta ipoteza este satisfacuta
comparator cu AO cu reactie pozitiva
in circuite cu AO cu r+,datorita castigului mare pe bucla(atunci cand AO este activ),orice mic dezechilibru
intre v+ si v- "impinge" circuitul catre una din cele 2 stari: Voout=VoL sau Vout =VoH astfel incat putem
spune ca la oricare t
histerezis -> evolutia ulteriaora a circuitului depinde de starea anterioara(istoricul ) circuitului
Noua comutatie are loc la
Comutaitalui Vout are loc atunci cand V+=V-

Amplificator de instrumentaite
ST de ordinul zecilor microV

importanta CMMR al AO pentru structura de amp de instrumentatie
importanta preciziei rezistoarelor
ca defavorabil
cel mai defavoraBIL CAZ

amplificator de instrumentatie
nucleul amplificatorului de instrumentatie :amplificatorul
Vc- contine perturbari,se doreste rejectarea
pentru rejectare Vc
Daca CMRR AO->infinit dar rezistoarele sunt reale
cu tolerante
Introduceţi text aici
Capitolul 1 Lucrare Laborator Nr 1 1
Lab. 1 Generalitati AO
Catalogul de circuite integrate. Valori absolute. Capsule. Parametrii.
1.1 CATALOGUL DE CIRCUITE INTEGRATE
AO este un circuit care a dominat piata electronicii mult timp. Astazi datorita
progresului realizat in domeniul microelectronicii se prefera sa se proiecteaze de
fiecare data amplificatorul necesar aplicatiei urmarite. Cel mai utilizat amplificator
operational a fost AO 741. El a fost produs de multe firme si desigur cu parametric
adeseori mult diferiti. Studiul acestui AO este benefic deoarece doincolo de faptul ca
este ieftin si accesibil pentru a fi folosit in aplicatiile practice pentru educatie, el ne
ajuta sa ne insusim semnificatia parametrilor, domeniul de valori pentru parametrii
care caracterizeaza un AO, modalitatile de control, limitarile in functionare, etc.
Poate ca cea mai buna metoda de intelegere a multitudinii de factori care pot afecta
performantele unui A.O. este examinarea datelor de catalog.
Datele de catalog pentru A.O. (ca de altfel pentru majoritateta tipurilor de circuite
integrate) contin de obicei urmatoarele informatii:
 O prezentare generala a amplificatorului.
 O schema interna echivalenta a circuitului.
 Configuratia pinilor si modul de incapsulare.
 Frecventa maxima de lucru.
 Graficele de performanta uzuale.
 Cele mai utilizate aplicatii (Note de aplicatii) la care se preteaza circuitul precum
si unele date de proiectare.
Important:
1.
Fiecare parametru aflat in catalog poate avea
-o valoare minima,
-o valoare standard sau tipica,
-o valoare maxima.
2.
In functie de regimul de functionare, parametrii electrici se pot imparti in doua
categorii (specifici fiecarui regim de functionare) si anume:
-parametri pentru regim static si
-parametri pentru regim dinamic.
Prezentare Generala
Prezentarea generala a unui circuit integrat contine pe linga cativa parametri
importanti si detalii specifice dispozitivului prin care el se diferentiaza de dispozitivele
similare existente in momentul respectiv pe piata. Acestea pot preciza de ex. daca
acest tip de amplificator operational prezinta performante deosebite in etajul de intrare
2 Aplicatii Practice pentru Citrcuite Integrate Analogice
sau iesire, cum se realizeaza compensarea interna, sau prezinta informatii despre acele
caracteristici care pot duce la imbunatatirea performantelor si care au caracter de
relativa noutate in domeniu..
Schema interna echivalenta

Desi schema interna va avea o contributie mica asupra modului in care va fi folosit in
ultima instanta aplificatorul operational, aceasta este utila pentru a intelege sau deduce
performantele si limitarile circuitului. Prezentarea ei simplificata este utila pentru
intelegere dar si pentru pastrarea secretului asupra modului in care firma a reusit sa
obtina parametrii pe care ii declara. In aplicatiile in care AO este ‘’cutie neagra’’
schema interna intereseaza in mai mica masura.
Valori maxime admisibile.

Lista valorilor maxime admisibile cuprinde valorile maxime cu care poate opera in
siguranta amplificatorul operational fara a se distruge. Sub nici o forma aceste valori
nu trebuiesc egalate sau depasite.Semnificatia acestor marimi este data in continuare.
1. Tensiunea de alimentare maxim admisa (  VCC ,VEE )

Aceasta este tensiunea de alimentare maxim admisa, pozitiva si negativa, la care poate
fi alimentat amplificatorul operatioanal.
2. Puterea disipata Intern maxim admisa( PD )

Aceasta este puterea maxima pe care este capabila sa o disipe un A.O., functionand la
o temperatura data a mediului ambiant. Pentru temperaturi mai ridicate, puterea
disipata se reduce conform datelor prezentate de catalog.
3. Tensiunea diferentiala maxim admisa la intrare ( VID _ MAX _ ADM )

Aceasta este tensiunea maxima care poate fi aplicata intre intrarea inversoare si
neinversoare. La majoritatea familiilor de amplificatoare realizate cu tranzistoare
bipolare acest parametru are valoarea de aprox 5V.
4.Tensiunea de intrare de mod comun maxim admisa ( VICM_MAX_ADM )

Tensiunea de Intrare de mod comun maxim admisa ( VICM_MAX_ADM ) reprezinta
tensiunea maxima de intrare care poate fi aplicata simultan pe ambele intrari ale
amplificatorului, fata de masa. In general, aceasta tensiune este egala cu tensiuna
sursei pozitive de alimentare.
5. Temperatura de functionare maxim admisa( TA )

Temperatura de Functionare maxim admisa ( TA ) este temperatura mediului ambiant
pentru care amplificatorul operational va functiona la parametrii specificati de
producator. Exista trei domenii de temperatura care definesc trei categorii de aplicatii
si anume:
- temperaturi intre 0 si 70 grade Celsius pentru bunuri de larg consum pentru,
- temperaturi intre -25 si 125 grade Celsius pentru echipamente profesionale si
- temperaturi intre -55 si 125 grade Celsius pentru echipamente militare.
Versiunea pentru clasa militara de functionare prezinta cel mai mare domeniu pentru
temperatura.
6. Timpul de Scurtcircuit al Iesirii

Reprezinta durata de timp in care iesirea A.O. poate fi scurtcircuitata la masa sau la
oricare din tensiunile de alimentare fara aparitia defectelor. Pentru 741, iesirea se
poate afla in scurtcircuit oricat de mult.
Caracteristicile Electrice
Caracteristicile electrice sunt de obicei specificate in functie de:
-tensiunea de alimentare,
-temperatura de functionare,
-rezistenta de sarcina,
-compensarea in frecventa folosita.
Pentru versiunile 741 si 741C, specificatiile din catalog sunt date pentru tensiunea de
alimentare de VCC = +15V, VEE = -15V, si temperatura de functionare a mediului
ambiant de 25C daca nu sunt facute alte precizari.
Paramerii Statici, Paramerii Dinamici
Paramerii statici si paramerii dinamici vor face obiectul urmatoarelor sedinte de

laborator.
1.2 Capsule de Circuite Integrate
Exista o mare varietate de capsule de circuite integrate.

Forma capsulelor este determinata de numarul de terminale ale circuitului integrat.
O prima diferentiere intre capsule este data de materialul din care acestea sunt facute;
in mare, sunt capsule metalice, ceramice sau din plastic. Cele metalice disipa foarte
bine caldura si protejeaza la radiatii. Cele ceramice sunt mai rezistente decat cele din
plastic si pot fi folosite pentru circuite din domeniul profesional sau militar. Capsulele
din plastic sunt de obicei pentru domeniul de temperatura intre 0 grade si 70 grade
Celsius, numit domeniul bunurilor de larg consum.
Forma initiala a capsulei era dreptunghiulara (sau rotunda, caz in care era metalica) cu
doua randuri de pini laterale: “dual in line” ca in fig C1, C2 si C3. Cand numarul de
terminale (pini) a crescut, terminalele s-au plasat pe toate cele patru laturi ale capsulei
ca in fig C4, C5, C6, C8.
Terminalele primelor circuite integrate se introduceau in garile cablajului imprimat.
Cand numarul terminalelor a crescut gaurile in cablaj se dadeau in plane diferite.
Fig. C1. 2x4 pini dual in line

Introduceţi text aici
Fig. C4. 4x13 pini
Fig. C5. 4x13 pini
Fig. C6. Capsula 4x7 pini

Fig. C7. Circuit in soclu
Fig. C8.
Fig. C9
Numarul de terminale a crescut insa in continuare si a devenit imposibila realizarea

gaurilor pentru terminale, asa ca s-a trecut la plasarea “terminalelor” pe suprafata
inferioara a circuitului. Aceste puncte de interfatare a circuitului cu exteriorul, care nu
mai pot fi numite terminale, sunt sub forma unor puncte cositorite iar lipirea in circuit
se face printr-o plasare precisa a circuitului desaupra cablajului (automatul de lipire
face aceasta) si folosind tensiunea superficiala a aliajului de lipit topit (lichid).
1.3 Numerotarea terminalelor
Numerotarea terminalelor (pinilor) se face plasand circuitul cu terminalele infipte in

cablaj, cu cheia in stanga cititorului , vezi fig C10b, si numarand de la stanga spre
dreapta si de jos in sus (pornind de la linia de pini cea mai de jos si continuind cu linia
de pini de deasupra) ca in figura C10a (sensul de deplasare este sensul trigonometric
sau sensul yang). Astfel fiecare terminal va avea asociat un numar ca in fig C10b.
Fig. C10 Vedere de sus (Top View)
În laborator
1.Se urmareste se se verifice daca un amplificator operational se poate folosi in

bucla deschisa (fara bucla de reactie negativa in cc ).
Se realizeaza circuitul din figura1a asa cum se precizeaza in fig. 1b.

In circuitul din fig 1b sunt notate numerele de ordine ale pinilor corespunzatori
capsulei de 2X4 pini si este prezentat modul de realizare a sursei duble din doua surse
simple de alimentare.
Fig. 1°
Se realizeaza montajul din fig 1b.
Se masoara apoi tensiunile surselor de alimentare si se regleaza acestea, daca este
necesar, astfel incat VCC=10V, VEE=10V.
Se conectaeaza apoi sursele de alimentare la circuit.
Fig. 1b
Se masoara tensiunea de cc. din iesire si se noteaza valoarea acesteia. Se observa ca:
1a) nu este nula
1b) este apropiata de valoarea sursei de alimentare, ceea ce face circuitul
neutilizabil.
Concluzie:
Se deduce ca in cazul amplificatoarelor cu amplificare foarte mare (AO) este dificila
(chiar imposibila) utilizarea liniara a lor in bucla deschisa si prin urmare este necesara
existenta unei bucle de recatie negativa in cc (pentru controlul punctelor statice de
functionare ale tranzistoarelor din amplificator).
2. Se evidentiaza existenta tensiunii de decalaj (offset) de la intrare VIO .

In cazul AO ideal daca tensiunea dintre intrari este nula si tensiunea din iesire este
nula asa cum se observa din fig 1c in care este trasata caracteristica de transfer intrare-
iesire pentru un AO ideal. In realitate, valoarea masurata la punctul anterior arata ca
tensiunea este decalata de la zero cu valoarea notata anterior. Aceasta valoare este
numita tensiune de decalaj din iesire si este notata cu VOO sau VDO.
Fig. 1.c
In catalog aceasta valoare este raportata la intrare si este numita tensiune de decalaj la
intrare, si este notata VIO sau VDI. Vezi fig. 2 pentru definirea marimilor.
Se citeste din catalog marimea notata VIO si se interpreteaza semnificatia valorii
maxime si a valorii tipice.
3. Se evidentieze existenta curentilor de polarizare a intrarii.
Se realizeaza circuitul din fig. 2.

Se inchide comutatorul K, vezi fig. 3a, si se masoara tensiunea VOUT.
Se deduce ca bucla de reactie negativa controleaza tensiunea de cc din iesire si deci
controleaza punctele statice ale tranzistorelor din AO.
Fig. 2
Avand conectat voltmetrul in iesirea AO-ului se deschide comutatorul K, vezi fig. 3b,
si se observa indicatia voltmetrului conectat in iesirea AO timp de 1 minut. Se noteaza
valoarea masurata si se explica constatarea facuta.
Concluzie
Deoarece tensiunea din iesire se modifica in timp, se deduce din relatia

I I _ AO
vO  vC  vI  vC  t
C
ca exista un curent nenul in terminalul de intrare al AO-ului.
Fig. 3
Concluzie.
Variatia tensiunii din iesirea AO pune in evidenta existenta unui curent in intrarea
inversoare a AO, curent care aduce sarcina in condensator determinand incarcarea in
timp a condensatorului. Cresterea (sau scaderea) in timp a tensiunii din iesirea AO va
face ca in final tensiunea din iesire sa ajunga la valoarea sursei de alimentare (sau
aproape de aceasta). Se spune ca iesirea este saturate la +VCC (sau –VEE). Aceste valori
definesc valoarea logica H respectiv L din iesire, VOH si respectiv VOL.
Intrebari.
1.Ce este tensiunea de decalaj la iesire?.
2.Ce se noteaza cu VOH si VOL?
3.Care este sensul de numerotare a pinilor?
4.De ce nu se poate folosi un AO in bucla deschisa pentru functionare liniara?
5.Ce este VOO?
6.Ce este VDO?
7.Ce este VDI?
8. Ce este VIO?
9. Ce este specific caractersiticii vO (vI ) a unui AO ideal?
10. Care este polaritatea tensiunii VDI?
Capitolul 1 Securitate şi sănătate în muncă 1
Lab. 2 Masurarea Parametrilor AO.
Parametrii statici ai amplificatoarelor operaţionale.
1.2Se verifica amplificatoarele operationale.

Pentru verificarea amplificatoarelor operationale se realizeaza un circuit simplu de
amplificare asa cum este, de exemplu, cel dat in figura 0.
Fig.0
Circuitul se alimenteaza cu sursa dubla Vcc=Vee=(7-9)V.
Se aplica de la generator un semnal vs cu frecventa de 1KHz si cu amplitudine 25mV.
Semnalul generatorului trebuie sa fie axat pe o tensiune de cc de 0 Volti sau se
urmareste ca iesirea din generator sa se faca prin condensator.
Se urmareste cu osciloscopul, semnalul din intrarea si apoi iesirea amplificatorului si
se verifica daca etajul amplifica de aproximativ 100 ori.
Se masoara tensiunea de current continuu din iesire si se observa daca aceasta este in
jurul valorii zero Volti.
Se introduc succesiv in acelasi soclu toate amplificatoarele pe care dorim sa le
verificam si se refac de fiecare data masuratorile precizate anterior (amplificare in
semnal si tensiune de cc in iesire).
1.Curenţi de polarizare în intrări
În cazul în care în intrarea amplificatorului sunt tranzistoare bipolare, curentii din

bazele acestora sunt curenţii din intrările amplificatorului, sunt nenuli şi vor fi notaţi în
continuare cu I B si I B . Dacă în intrarea amplificatorului sunt tranzistoare MOS,
curenţii din intrări in psf sunt nuli. Catalogul nu precizează curentul din fiecare intrare
a amplificatorului ci precizează o valoare medie comună curenţilor din cele două
intrări, (notată cu I IB şi numită curent de polarizare a intrării) şi o valoare prin care cei
2 Aplicaţii Practice cu Circuite Integrate Analogice
doi curenţi din intrări diferă (notată cu I IO şi numită curent de decalaj (de offset) la
intrare). I IB şi I IO sunt definiţi de relaţiile:
 I B  I B
 IB
I 
 2 (1)
I  I   I 
 IO B B
care determinnă:
  I IO
 I B  I IB  2
 (2)
 I   I  I IO
 B IB
2
Relatia (2) arată ca valoarea reala a curentului din intrari se poate încadra în intervalul
 I I 
I B , I B   I IB  IO ; I IB  IO  .
 2 2 
1.1 Se calculeaza curentii de polarizare din intrari, notaţi cu I B si I B , pe baza

informatiilor din catalog.
Se citesc din catalog valorile tipice ale curentului de polarizare a intrarii, notat cu I IB
si a curentului de decalaj (offset) de la intrare, notat cu I IO . Litera B provine de la
termenul Bias (polarizare) iar litera O de la Offset (Decalaj).
Se calculeaza curentii I B si I B din relatiile (2) şi domeniul celor doi curenti dat de
relatia (3).
.
1.2 Se urmareste sa se evidentieze existenta curentilor de polarizare ai intrarilor.
Se realizeaza circuitul din fig. 1.a.

Avand conectat voltmetrul in iesirea AO-ului cu comutatorul K închis ca in fig. 1c, se
deschide comutatorul K, vezi fig. 1d, si se observa indicatia voltmetrului conectat in
iesirea AO timp de cateva secunte, timp care se cronometreaza. Se vor cronometra 5
secunde pentru un condensator de 22nF. Se calculeaza curentul de polarizare a intrarii
inversoare folosind relatiile:
I B  t V C
VO ,masurat   I B  O ,masurat
C t
Variatia tensiunii din iesirea AO pune in evidenta existenta unui curent in intrarea
inversoare a AO, curent care aduce sarcina in condensator, determinand incarcarea in
timp a condensatorului. Relatia anterioara permite determinarea curentului din intrarea
neinversoare dacă se cunoaşte timpul, tensiunea şi capacitatea.
1.3 Măsurare I B .
Determinarea curentului din intrarea neinversoare se poate face dupa acelasi principiu
dar numai daca se mai utilizeaza inca un AO astfel incat bucla de reactie negative sa se
inchida prin intrarea neinversoare a primului AO, asa cum se vede in fig. 1b. Metoda
de masură a I B este identica cu cea anterior prezentată pentru I B .
Fig. 1
2.Tensiunea de decalaj (offset) de la intrare, VIO .

In cazul AO ideal, daca tensiunea dintre intrari este nulă, se deduce din relaţia

vO  a vI  vI 
că şi tensiunea din iesire este nula, asa cum se observa şi din fig 2a in care este trasata
caracteristica de transfer intrare-iesire pentru un AO ideal.
În realitate tensiunea din ieşire nu este în zero ci este deplasată din zero cu o tensiune
numita tensiune de decalaj în ieşire, notata cu VOO sau VDO, vezi fig. 2b. Acestei
 
tensiuni de decalaj din ieşire îi va corespunde pe caracteristica vO vID din fig 2b o
tensiune de decalaj la intrare, notata cu VIO sau VDI. Vezi fig. 2 pentru definirea
marimilor.
Fig. 2 Caracteristici pentru a)AO ideal respectiv b) AO real.

2.1 Se citeste din catalog tensiunea de decalaj din intrare(VIO ).
Se citeste din catalog marimea notata VIO si se interpreteaza semnificatia valorii

maxime si a valorii tipice.
2.2.Se măsoară tensiunea de decalaj (offset) de la intrare, VIO , ( notată uneori şi
cu VDI ).
2.1 Se realizeaza circuitul din figura 2c.
Fig. 2 a) Circuit pentru masurarea tensiunii de decalaj din intrare, b) circuit pentru
calculul tensiunii de decalaj din iesire.
2.2 Se masoara tensiunea vOUT si se calculează VDI din relaţia:
 R 
vOUT  VDI 1  2 
 R1 
dedusă din circuitul din fig.2d
2.3.Se compară tensiunea de decalaj (offset) de la intrare măsurată, (notata cu VIO sau
VDI ) cu valoarea tensiunii de decalaj de la intrare data de catalog.
2.4.Compensarea tensiunii de decalaj este dificilă si se face adeseori folosind
terminalele amplificatorului destinate acestui scop, daca ele există. Nu toate AO-urile
au terminale pentru compensarea tensiunii de offset. De exemplu AO 741 are
terminale prevazute pentru compensarea tensiunii de decalaj scoase din colectoarele
tranzistoarelor etajului diferential din intrare. Compensarea se recomanda sa fie facuta

prin introducerea unui potentiometru a carui cursor se lega la minusul sursei negative
de alimentare, vezi fig. 2e,f.
Fig. 2.
Se recomanda ca acest potentiometru sa fie multitura (recomandate 10 ture), liniar si să
aibă valoarea de 10 KΩ. Figura 2f precizează modul în care se poate verifica efectul
potenţiometrului de compensare a tensiunii de decalaj. In acest scop se masoara
tensiunea din iesire si se regleaza potentiometrul Pon pina cand tensiunea din iesirea
AO devine zero.
3.Circuit pentru măsurarea curenţilor din intrări şi a tensiunii de decalaj.
3.1 Se realizeaza circuitul din figura 3

3.2 Se masoara tensiunea VO si V1 in cc cu ambele comutatoare K1 si K2 inchise.
Fig. 3.
3.3 Se calculeaza VO din circuitul din fig. 4. Se va considera ca I B si I B sunt
neglijabili de mici. Se obtine relatia aproximativa:
R1
VO  VIO1
R2  R1
3.4 Folosind valoarea masurata pentru VO la punctual 3.2, notata VO32 si expresia
calculata pentru VO la punctual 3.3 se determina VIO .
Fig.4 Circuit pentru masurarea curentilor si tensiunilor de decalaj din intrare

4. Se determina curentii de polarizare a intrarilor.
4.1 Cu comutatorul K1 deschis si K2 inchis in circuitul din fig. 3, rezultand circuitul
din fig. 5a, se masoara VO .
4.2 Cu comutatorul K1 inchis si K2 deschis in circuitul din fig. 3, rezultand circuitul
din fig. 5b, se masoara VO .
Fig.5 Circuit pentru masurarea curentilor si tensiunilor de decalaj din intrare.

4.3. Se calculeaza VO in functie de I B si I B pentru circuitele din fig. 5 pentru ambele

cazuri precizate la punctele 4.1 si 4.2
Considerand amplificari infinite pentru cele doua AO, pentru circuitul din fig 5.a se va
obtine relatia aproximativa:

VO 41
R1
R1  R2

 VDI  R1 R2 I B  I B VO 41 R1
R1  R2
 VDI  R1 R2 I DI
I 
B 
R4 R4
R1
VO 41  VDI
R1  R2

R4
Considerand amplificari infinite pentru cele doua AO, pentru circuitul din fig. 5.b se
va obtine:
VO 42
R1
R1  R2

 VDI  R1 R2 I B  I B VO 42 R1
R1  R2
 VDI  R1 R2 I DI
I B  
R4 R4
R1
VO 42  VDI
R1  R2

R4
4.4 Folosind valorile masurate pentru VO la punctele 4.1 si 4.2, notate cu VO41
respectiv VO42 , valoarea masurata pentru VO la punctele 3.2, notata VO32 (din care se
determina VDI ) si expresiile calculate pentru I B si I B la punctul 4.3 se determina I B si
I B .
Fig.8.
Intrebari.
1. Calculati tensiunea din iesirea circuitului dat in fig. 8 si indicati o posibila metoda
de masurare pentru VIO cu reducerea efectului curentilor de polarizare de la intrare.
2. Precizati cum se pot folosi circuitele din fig. 1a, fig. 1b si fig. 9 pentru masurarea
curentilor de polarizare a intrarilor.
Fig.9.
3. Sa se calculeze VO pentru circuitul din fig.10 stiind ca amplificatoarele operationale
au amplificari finite si sunt ideale din punct de vedere a celorlalti parametri.
Fig.10.
Raspuns
VIO 2
VIO1 a1
VO  
 1 R2   1 R2 
     
 a1a2 R2  R4   a1a2 R2  R4 
4. Cum se poate reduce efectul tensiunii de decalaj VIO 2 asupra iesirii VO la circuitul
din fig. 4? Este aceasta o necesitate pentru determinarea cat mai precisa a tensiunii de
decalaj VIO1 de la intrarea amplificatorului AO1?
5 Care din tensiunile VIO1 si VIO 2 au efect mai mare asupra iesirii VO in circuitul din
fig. 4?
6. Considerand VDI  0V si amplificari finite pentru AO-uri, sa se calculeze VO din
circuitul dat in fig.11a si si apoi pentru cel dat in fig. 11b.
Fig.11.
Raspuns.
Pentru circuitul din fig 11a se va obtine:
Vo 
R2 || R4  R || R   R5 I   V
I B  1 3 B oa
1 R2 1 R2 not
 
a1a2 R2  R4 a1a2 R2  R4
Pentru circuitul din fig. 11b se va obtine:
Vo 
R2 || R4  R5 
IB 
 R1 || R3  I   V
B ob
1 R2 1 R2 not
 
a1a2 R2  R4 a1a2 R2  R4
7.Sa se deduca din expresiile obtinute pentru Voa si Vob modul (conditiile) in care se
poate proceda pentru masurarea curentilor I B si I B .
Calculul tensiunii de decalaj din iesire.
Pentru determinarea tensiunii din iesire se aplica TK1 in nodul intrarii inversoare:
VI  0 VI  VO
  I B  0 .
R1 R2
Din teorema TK2 se determina
Rp I B  VI  VIO
Se obtine
VO
 I B 
R2
VI 
1 1

R1 R2
respectiv:
VI  VIO  Rp I B .
Deoarece circuitul are bucla de reactie negativa si amplificarea AO este infinita,
folosind conditia VI  VI , se obtine
VO
 I B 
R2
 VIO  R p I B .
1 1

R1 R2
care determina:
1 1 
 VIO  Rp I B      I B
VO
R2  R1 R2 
din care
VO 
R2
R1 R2
VIO  Rp I B   R2 I B
Deoarece
 I B  I B
 I IB 
 2
I  I   I 
 IO B B
se obtine:
R2   I   I 
VO   VIO  Rp  I IB  IO    R2  I IB  IO  ,
R1 R2   2   2 
care determina:
 R   Rp   Rp I
VO  1  2 VIO  R2 1   I IB  R2   1 IO .
 R1   R1 R2   R1 R2  2
Tensiunea VO este tensiunea de decalaj din iesire si este determinata de neidealitatile
din intrare ale AO-ului. Este necesar sa se urmareasca in ce conditii aceasta tensiune
este minim posibila. Astfel se observa ca singurul coeficient din relatia anterioara ce
poate fi obligat sa fie zero este coeficientul curentului de polarizare I IB si care
determina:
 Rp 
1    0 .
 R1 R2 
Se obtine: Rp  R1 R2 , relatie care daca este indeplinita permite eliminarea din iesire
a efectului curentilor de polarizare din intrare. Relatia arata ca pentru eliminarea din
iesire a efectului curentilor de polarizare din intrari este necesar ca cele doua intrari ale
AO sa “vada” in cc rezistente egale. In cazul Rp  R1 R2 se obtine pentru tensiunea
din iesire valoarea:
 R 
VO  Rp  R1 R2   1  2 VIO  R2 I IO .
 R1 
In realitate nu se cunoaste nici polaritatea tensiunii de decalaj de la intrare VIO si nici
polaritatea curentului de decalaj de la intrare I IO . Din aceste motive, pentru a ne plasa
in cel mai defavorabil caz pentru tensiunea de decalaj din iesire, relatia anterioara se
scrie:

 R  

VO  Rp  R1 R2    1  2  VIO  R2 I IO  .

 R1  

Calculul tensiunii de decalaj din iesire folosind suprapunerea efectelor.
CONTRIBUTII LA TENSIUNEA DE DECALAJ DE LA IESIRE

In cazul AO ideale caracteristica de transfer este ca in fig. B1a daca AO are

amplificare infinita si ca in fig B1b daca AO are amplificare finita. Teoretic, asa cum
se observa, caracteristica trece prin zero ceea ce inseamna ca pentru tensiune
diferentiala nula in intrare, iesirea este in zero. Fie ca ambele intrari sunt conectate
la masa , fie ca sunt conectate la aceeasi sursa de tensiune, deoarece diferenta
intre tensiunile de intrare este zero in ambele cazuri, iesirea va fi, in caz ideal,
la zero volti.
Fig. B1 Caracetristica de transfer.

In realitate situatia este ca in figura B1c. Nu se cunoaste cu precizie plasarea
caracteristicii insa se cunooaste domeniul in care se poate situa caracteristica
amplificatorului operational. Astfel, asa cum se observa din fig. B1c, caracteristica de
transfer se poate plasa intre cele doua curbe notate cu 1 si respectiv 2. Aceasta
inseamna ca tensiunea din iesirea AO nu se poate cunoaste cu precizie dar se poate
preciza un interval in care aceasta se poate gasi si anume intre VDOm si VDOM numite
valoarea minima a tensiunii de decalaj din iesire si respectiv valoarea maxima a
tensiunii de decalaj din iesire. Pentru plasarea in cel mai defavorabil caz se lucreaza cu
cea mai mare valoare din cele doua (in modul) afectata de semnul  . Tensiunea de
decalaj din iesire VDO (sau cu VOS ) se poate reflecta la intrarea amplificatorului sub
forma unei tensiuni de decalaj in intrare VDI ( notata uneori si cu VIO ). Tensiuna de
decalaj din intrare are ca principala cauza dezechilibrele dintre ramurile simetrice ale
etajelor din intrarea amplificatorului. Din acest motiv la unele AO se introduce din
exterior un dezechilibru in etajul de intrare, (prin intermediul unui potentiometru
conectat la terminalele dedicate anularii decalajului din iesire , offset null,) care sa
compenseze dezechilibrul intern pentru a aduce iesirea in zero volti.
In cazul in care AO este intr-un circuit deplasarea iesirii din zero poate apare si
datorita curentilor de polarizare ai intrarilor care au valori diferite (nu sunt
egali). In aplicatii deplasarea iesirii din zero poate fi rezultatul uneia sau mai
multor cauze din cele prezentate in continuare:
1. Tensunii de decalaj a intrarii
2. Curentului de polarizare a intrarii
3. Curentului de decalaj a intrarii
Se va analiza in continuare efectul fiecarei cauze, se va calcula contributia
cauzei la decalajul tensiunii din iesire si se vor discuta metodele practice de
eliminare sau reducere a efectului acestora asupra tensiunii din iesire.
Efectul Tensiunii de Decalaj de la Intrare

Tensiunea de decalaj este o abatere de la valoarea zero a tensiunii din iesire.
Desi ea este la iesire, cel mai des este folosită raportată la intrare si in acest
sens se discuta tot timpul despre tensiunea de decalaj de la intrare. Tensiunea
de decalaj de la intrare, VDI , (notată uneori cu VIO ) a unui A.O poate fi
reprezentata sub forma unei surse de tensiune in serie cu unul din cele doua
terminale de intrare. Aceasta tensiune are o componenta constanta in timp si
una variabila in functie de conditiile de functionare. Componenta constanta in
timp a tensiunii de decalaj de la intrare, VDI , (notată uneori cu VIO ), este
determinata in principal de asimetriile din etajele simetrice ale amplificatorului.
Nu se poate cunoaste din proiectare polaritatea tensiunii de decalaj de la intrare
si din acest motiv ea este adesea introdusa in relatii ca avand ambele polaritati.
Desi nu are practic nici o importanta la ce terminal se inseriaza această tensiune
echivalenta, ea este in mod uzual reprezentata ca fiind in serie cu intrarea
neinversoare pentru ca tensiunea de intrare si tensiunea de iesire sa aiba aceeasi
polaritate.
Circuitul echivalent din Figura 2-6c este rezultatul fie a unui

amplificator in conexiune inversoare fie a unui amplificator in conexiune
neinversoare avand semnalul de intrare conectat la masa. In ambele cazuri,
circuitul echivalent este similar unui amplificator neinversor neideal a carui
intrare de semnal este acum tensiunea de decalaj a intrarii.
Tensiunea de decalaj a iesirii circuitului ca parte exclusiva a componentei
tensiunii de decalaj a intrarii A.O. neideal, este
 R 
VOS  ARVIO  1  2 VIO
 R1 
Daca se foloseste in schimb un repetor de tensune, atunci tensiunea de decalaj

de la intrare va fi aceesi cu tensiunea de decalaj de la iesire.
Pentru amplificatoarele inversoare si neinversoare, efectul tensiunii de
decalaj a intrarii poate fi usor minimizat fie folosind cea mai slaba reactie de
curent continuu compatibila cu cerintele aplicatiei (1), fie folosind un A.O. cu o
valoare cat mai mica pentru ( VIO ) (2).
EXEMPLUL 1
Un amplificator inversor 741 are valoarea tensiunii de decalaj de intrare
de 2 mV. Cand este folosit intr-un circuit fie in conexiune inversoara fie in
conexiune neinversoare avand castigul in tensiune in bucla inchisa de 15,
valoarea tensiunii de decalaj la iesire va fi
VOS  (1  15)(2mV )  30mV
Polaritatea tensiunii de decalaj de la iesire este dependenta de polaritatea
tensiunii de decalaj de la intrare. Pentru unele dispozitive 741, VOS poate fi
pozitiva, pentru altele, poate fi negativa.
Componenta Datorata Curentilor de Polarizare ai Intrarilor
Pentru un A.O. ideal, curentii de polarizare ai intrarilor sunt zero deoarece

impedanta de intrare este infinita. Pentru AO reale exista curenti nenuli pentru
polarizarea intrarilor. Datorita dezechilibrelor interne din etajul de intrare acesti
curenti de polarizare a intrărilor nu sunt identici. Astfel se identifica o parte
comuna a celor doi curenţi din intrări, numita curent de polarizare a intrărilor,
notat cu I IB si o parte prin care cei doi curenţi diferă, numita curent de decalaj
 I B  I B
I 
(offset) la intrare, notat I IO . Acestea se definesc cu relatiile:  IB 2
I  I   I 
 IO B B
Curentii I B , I B , desi sunt de regula foarte mici, deoarece sunt diferiti au drept
consecinta o tensiune mica de decalaj la iesire.
Componenta tensiunii de decalaj de iesire datoarata curentilor de polarizare ai
intrarilor este
VOS  I B R2 (Ec.2-10)
unde R2 este rezistenta din reactie fie a amplifiactorului in conexiune

inversoare (Fig. 2-3), fie a amplificatorului in conexiune inversore (Fig. 2-5).
Componenta tensiunii de decalaj de la iesire datoarata curentilor de

polarizare ai intrarilor poate fi minimizata facand rezistorul din reactie R2
oricat de mic posibil pentru un castig in bucla inchisa prestabilit (1) si/sau
folosind un A.O. avand valori scazute ale curentilor de polarizare ai intrarilor,
cum ar fi cel cu tranzistori FET in etajele de intrare (2).
Totusi, reducand prea mult R2 va creste sarcina de la iesirea A.O. si va
scadea impedanta etajelor de intrare. Mai mult, R2 , in cazul amplificatorului
inversor, s-ar putea sa fie deja fixat la o anumita valoare pentru a se realiza
cerintele de castig in bucla inchisa si de impedanta de intrare. Daca atat
impedanta cat si castigul in bucla inchisa pentru un amplificator inversor sunt
dorite a avea valori mari, atunci si componenta tensiunii de decalaj a iesirii
datorate exclusiv curentilor de polarizare ai intrarii va avea, de asemenea, o
valoare mare.
Pentru amplificatorul inversor ilustrat in Fig. 2-7a, componenta
tensiunii de decalaj a iesirii datorate curentilor de polarizare ai intrarilor este
eliminata prin adaugarea unui rezistor ( R3 ) conectat de la terminalul intrarii
neinversoare la masa. Valoarea acestui rezistor este aleasa astfel incat curentul
care strabate intrarea neinversoare va avea exact valoarea curentului care
parcurge terminalul intrarii inversoare. Aceasta impedanta este combinatia
rezistoarelor R1 si R2 conectate in paralel.
R1 R2
R3  (Ec. 2-11)
R1  R2
Pentru un amplificator neinversor, R3 este inseriat cu intrarea neinversoare si

cu intrarea curenta de semnal (Fig. 2-7b).
Componenta Datorata Curentului de Polarizare a Iesirii
Folosirea rezistorului extern pentru reducerea componentei tensiunii de decalaj

de la iesire datorate curentilor de polarizare ai intrarilor are neajunsurile ei.
Aceasta tehnica presupune, si asta in cel mai favorabil caz, ca cei doi curenti de
polarizare daca nu sunt nuli macar sa fie egali. Realmente, pentru toate A.O.,
curentii de polarizare ai intrarilor nu sunt zero, ceea ce produce o tensiune
continua de decalaj la iesire de valoare
VOS  I OS R2 (Ec.2-12)
unde R2 este rezistenta din reactie fie a amplifiactorului in conexiune

inversoare (Fig. 2-3), fie a amplificatorului in conexiune inversore (Fig. 2-5).
Din moment ce diferenta curentilor de polarizare a intrarilor este de
obicei mult mai mica decat curentii de polarizare propriuzisi, adaugarea unei
rezistente suplimentare (Fig. 2-7) pentru a reduce tensiunea de decalaj a iesirii
datorate curentilor de polarizare a intrarilor, desi nu este solutia ideala, reduce
tensiunea de decalaj de la iesire.
EXEMPLUL 2-4
Circuitul cu amplificator inversor din Figura 2-8 foloseste un A.O. 741 avand
urmatoarele valori tipice
Vio  2mV
I B  80nA
I OS  2nA
Tensiunea de decalaj a iesirii datorata exclusiv tensiunii de decalaj a intrarii

este
 100k 
VOS  1  2mV 
 10k  (Ec. 2-9)
 22mV
Tensiunea de decalaj de la iesire datorata exclusiv curentilor de polarizare a

intrarilor este
VOS  (80 nA)(100 k)

(Ec. 2-10)
 8mV
Tensiunea de decalaj a iesirii datorate exclusiv curentului de decalaj de la iesire

este
VOS  (2nA)(100 k)

(Ec. 2-12)
 0.2mV
Deoarece nu se stie de dinainte daca aceste componente distincte vor fi

tensiuni pozitive sau negative, trebuie evaluat cazul cel mai defavorabil. Daca
toate componentele ar avea aceeasi polaritate atunci maximul tensiunii continue
de decalaj de la iesire, datorat celor trei cauze este
VOS max   22 mV  8mV  0.2mV

 30 .2mV
Pe de alta parte, unele componente pot avea o polaritate, in timp ce componenta

ramasa poate avea alta polaritate. Prin urmare valoarea minimului tensiunii
continue de decalaj de la intrare va fi
VOS min   22 mV  (8mV  0.2mV )

 13 .8mV
astfel incat intervalul marimii tensiunii continue de decalaj a iesirii va fi intre

13.8 si 30.2 mV. Folosind acelasi A.O., decalajul iesirii va putea fi oarecum
redus inserand un rezistor de 9.1 k (din Ec. 2-11) intre intrarea neinversoare
si masa.
Decalajul de iesire poate fi redus mai departe prin micsorarea valorilor
rezistentelor R1 si R2 , de exemplu, 1 k si respectiv 10 k. Un rezistor de
valoare 9.1 k (daca este folosit) va fi introdus intre intrarea neinversoare si
masa.
Complemente de Circuite Electronice 1
Lab. 3 Parametri Duinamici ai AO.

Definitii.
D1 Amplificarea in bucla deschisa ( a, a v , aOL )
Amplificarea in bucla deschisa, notata cu a, a v , aOL , numita si castig in semnal, este
amplificarea in tensiune in bucla deschisa al A.O. (fara bucla de reactie externa),
variaza cu frecventa , depinde de sarcina amplificatorului si de nivelul de semnal din
iesire. Amplificatoarele cunoscute sub numele de Amplificatoare Operationale sunt
cele care au amplificare foarte mare in tensiune in bucla deschisa si anume
aproximativ in domeniul 100-1 000 000. Amplificarea in bucla deschisa pentru un
acelasi tip de amplificator poate fi diferita pentru circuite produse de firme diferite.
Din acest motiv, atunci cand se inlocuieste un AO produs de o firma cu un AO produs
de o alta firma, este necesar sa verificam compatibilitatea celor doua din punct de
vedere al parametrilor de interes.
Amplificatorul 741 are castigul in bucla deschisa in curent continuu de aproximativ
200,000 (+160dB), un pol la aproximativ 5Hz in caracteristica de frecventa si un al
doilea pol la aproximativ 2 MHz , frecventa la care castigul este subunitar.
D2 Pol dominant in caracteristica de transfer( f j , f p ).

AO este un etaj cu cuplaj in curent continuu. El amplifica semnale cu frecvente de la
zero (cc) pina la frecventa de castig unitar. Prin pol dominant in joasa frecventa se
intelege polul cu frecventa cea mai mica in caracteristica de transfer in bucla deschisa.
Se considera ca polul dominant este numit polul care este plasat astfel incat frecventa
lui sa fie de cel putin 10 ori mai mica decat frecventa urmatorului pol din
caracteristica de transfer. In cazul amplificatorului 741 polul dominant este la aprox.
5Hz. Domeniul polului dominant pentru AO741 produs de diferite firme este intre
4,5Hz si 10Hz. Amplificatorul 741 este compensat intern si foloseste pentru aceasta un
condensator integrat in chip.
D3 Frecventa de castig unitar: ( f T )
Frecventa de castig unitar ( f T ), notata uneori cu ( f u ), este frecventa la care
castigul de tensiune in bucla deschisa descreste la 1 ( 0 dB).
Efectul frecventei asupra performantelor circuitului.
O caracteristica a amplificatoarelor operationale ideale este banda de lucru
infinita ceea ce inseamna ca nu exista limita superioara pentru frecventa. Din
pacate, banda de lucru a amplificatoarelor reale este limitata si sunt cateva
concepte pe care trebuie sa le avem in vedere pentru a fi siguri ca
amplificatorul operational lucreaza in mod corespunzator asteptarilor
proiectantului la toate frecventele de interes.
Amplificare (Castigul )in bucla deschisa.

Am plificarea in bucla deschisa este notata cu “a”, se refera la comportarea in
semnal mic si este definita de relatia
2 Complemente de Circuite Electronice
vOUT  a  vI  vI 

si este unul dintre cei mai cunoscuti parametric ai unui amplificator. Dependenta de
frecventa a amplificarii determina mari probleme in proiectarea circuitelor integrate. O
caracteristica posibila pentru variatia cu frecventa a amplificarii este data in fig.1a.
Fig.1
Caracteristica din fig 1a are un pol dominant la frecventa f p iar frecventa la care
castigul scazand ajunge la valoarea unu (echivalent cu zero decibeli) este notata f u sau
echivalent cu fT . Caracteristica cu un pol dominant de forma celei date in fig 1a este
des intalnita in aplicatii. Relatia care descrie caracteristica prezentata in fig 1a este:
a0
a
s
1
sp
Valoarea a0 este numita amlificare in bucla deschisa in curent continuu iar
cataloagele dau pentru acest parametru valoarea minima si valoarea tipica. In cazul in
care amplificatorul este prins intr-o bucla de reactie, bucla determina pentru
amplificatorul cu reactie un castig notat cu A . Pentru proiectarea amplificatorului cu
reactie se poate folosi parametrul cunoscut sub numele de “Produs Castig-Banda”. In
cazul amplificatorului cu un pol dominant in caracteristica de frecventa, asa cum este
cel caracterizat de caracteristica “a” din fig. 1a., produsul castig-banda este constant
dupa cum urmeaza:
a0 a0
a (f fj) 
f f
1 j j
fj fj
a0
a  a f  a0 f j  ax f x  a0 f j
f
fj
1n care ax este amplificarea la frecventa f x iar f a 1 este frecventa la care
amplificarea este unitara (zero decibeli).
Se obtine ca:
a0  f p  a0  f j  ax  f x  A0  f s  1 f a 1  1 f u  GBP
not
relatie care se poate deduce rapid de pe diagrama din fig. 1b. De retinut ca produsul
Castig-Banda este constant numai daca amplificatorul are un singur pol in
caracteristica.
Pentru amplificatorul 741, la tensiuni continue si frecvente situate sub valoarea
de aproximativ 10 Hz, a este constata si are valoarea de +100 dB, echivalenta
unei amplificari in tensune de 100 000 de ori. Dupa frecventa de taiere de 10
Hz, raspunsul scade liniar cu o panta de (–20 dB/decada), sau echivalent cu (–6
dB/octava). Aceasta descrestere continua pana cand castigul in bucla deschisa
ajunge unitar. Frecventa la care se realizeaza aceasta se numeste frecventa de
castig unitar ( f T , f u ), sau frecventa la care castigul taie axa de zero decibeli
( f a=1 ).
Din moment ce castigul in bucla deschisa variaza cu frecventa, parametri care
sunt dependenti de castigul in bucla inchisa A vor fi de asemenea dependenti
de frecventa.
Produsul Castig-Banda
Un parametru foarte util il constituie produsul castig-latime banda (GBP), care
este o constanta pentru fiecare amplificator cu un pol dominant in caracteristica
de frecventa. Pentru amplificatorul 741 (GBP) este de 1 MHz, in timp ce de
ex., LM318 are GBP-ul de 15 MHZ. Amplificarea amplificatorului cu reactie,
A, este dependenta de castigul in bucla deschisa a amplificatorului precum si
de latimea benzii de lucru solicitata, vezi fig 1b.
GPB
GPB  A  BW   A 
 BW 
GBP-ul specifica valoarea maxim posibila a castigului in bucla inchisa la o
frecventa data.
EX.
Un A.O. de tipul LM318 are GBP-ul de 15 MHz. Daca frecventa maxima la
intrare este de 30 kHz, atunci castigul in bucla deschisa pentru LM318 este
15MHz
AOL   500( sau  54dB)
30kHz
La 741 pentru un castig in bucla inchisa de 100 (+40 dB), maximul benzii de
lucru posibile este de 10 kHz. Daca castigul in bucla inchisa al circuitului este
redus la 10 (+20 dB), atunci latimea maxima a benzii de lucru creste pana la
100 kHz, vezi fig.2.
Fig. 2
Valoarea castigului in bucla deschisa se stabileste in functie de precizia dorita
pentru amplificarea in bucla inchisa.
Compensarea in frecventa. Catalogul.

Amplificatorul 741 este un bun exemplu de A.O. compensat intern. Aceasta
inseamna ca producatorul a optimizat deja schema acestuia pentru a preveni
intrarea in oscilatie a circuitului. In interiorul amplificatorului 741 este integrat
un condensator de compensare care controleaza stabilitatea si , evident nu
poate fi inlaturat sau deconectat. Acest condensator intern pentru compensare
determina:
-reduce produsul castig-latime banda
-micsoreaza slew rate-ul
-reduce banda de puterea totala
-mareste timpul de crestere
Pentru performante mai bune se alege fie un alt amplificator compensat intern
dar care sa aiba un SR mai mare, fie un A.O. cu compensare externa. Deoarece
exista posibilitatea ca etajele care lucreaza la frecventa mare si au amplificare
mare sa devina instabile si sa autooscileze nici un A.O. nu poate fi lasat fara o
forma de compensare in frecventa. Intr-un amplificator necompensat,
terminalele pentru compensarea in frecventa sunt “scoase” la exterior pentru a
permite utilizatorului conectarea unia sau mai multor condensatori. Alegerea
capacitatilor de compensare se face in functie de latimea benzii de frecventa , a
stabilitatii, a valorii dorite pentru SR, etc..
Datele de catalog ale amplificatoarelor operationale necompensate ofera detalii despre
modul in care se poate determina compensarea pentru castigul si raspunsul in
frecventa dorit. Metodele de compensare variaza de la un tip de A.O. la altul. De
exemplu, LM301 este un amplificator de uz general, necompensat. Asa cum este aratat
in Figura 4a, o forma de compensare externa este realizata prin conectarea unui singur
condensator ( C1 ) intre pinii 1 si 8. Crescand valoarea lui C1 va descreste latimea

benzii, ca de altfel si valoarea amplificarii. Daca C1 =30 pF, latimea benzii descreste
la aproximativ 1 MHz, in mod similar compensarii interne a amplificatorului 741.
Figura 3 prezinta grafic efectul condensatorului de compensare asupra latimi benzii
amplificatorului.
Fig. 3
Raspuns la semnal treapta de amplitudine mare.Viteza de variatie a tensiunii

din iesire ( SR ). (Slew Rate
Def. Viteza de variatie a tensiunii din ieşire, notată cu SR, este un parametru
care caracterizeaza functionarea amplificatorului la semnal mare. Viteza de
variatie a tensiunii din ieşire se defineşte, cand amplificatorul operational are
castigul in bucla inchisa unitar, ca fiind viteza de variaţie (rata de modificare)
în timp a tensiunii din ieşire când intrarea este comandată cu semnal mare.
Ideal, tensiunea de iesire ar trebui sa urmeze exact semnalul de intrare, fara
distorsiuni. La o variatie rapida a semnalului de intrare de amplitudine mare, ca
in cazul aplicarii semnalului dreptunghiular in intrare, semnalul din iesire ar
trebui, de asemenea, sa fie un semnal dreptunghiular. SR-ul este parametrul
care descrie viteza de crestere (sau descrestere) finita a semnalului de iesire,
mai mica decat a semnalului de intrare aplicat, ca in Fig. 2a. Slew-rate-ul unui
A.O., este un rezultat al incapacitatii circuitelor sale interne de a furniza in
sarcina curentul cerut de sarcina pentru viteza de variatie a tensiunii aplicate in
intrare. In cazul sarcinilor capacitive, daca intrarea este comandata cu salt de
tensiune, iesirea va trebui sa furnizezeze sarcinii un curent foarte mare pentru
incarcarea rapida a capacitatii sarcinii. Curentul din iesire fiind in realitate
limitat de structura circuitului, iesirea se va modifica fara a urmari intrarea iar
forma de unda va fi liniara in cele mai multe cazuri datorita incarcarii
capacitatii sarcinii la curent constant. Când în intrare se aplică semnalul mare,
etajul de intrare este blocat şi în consecinţă bucla de reacţie este inactivă.
Există deci un interval de timp în care circuitul lucrează practic în buclă

deschisă ,etajul de intrare funcţionând neliniar, iar reacţia negativă fiind fără
efect. În acest interval de timp tensiunea din ieşire evoluează în funcţie de
viteza de încărcare a capacităţilor din interiorul structurii precum şi a celor din
circuitele de compensare. Deoarece încărcarea acestora este făcută de
generatoarele de curent din interiorul circuitului (folosite pentru polarizare )
tensiunea la bornele acestora şi deci tensiunea din ieşire se va modifica
aproximativ liniar variabil în timp Slew rate-ul este calculat ca raport intre
variatia de tensiunea de la iesire (  V0 ) si intervalul de timp in care se
realizeaza aceasta variatie ( t ):
V  VOL dvOUT
SR  0H  .
t dt
Efectul slew-rate-ului asupra formelor de unda sinusoidale este aratat in Fig. 2b.
Pentru un A.O. ideal, slew-rate-ul este infinit. Pentru 741 valoarea tipica pentru SR
este de 0.5 V/s.
Fig. 2 Slew-rate-ul A.O.

În cazul semnalului sinusoidal se poate determina care este valoarea
parametrului SR pentru ca amplificatorul operaţional să nu distorsioneze
semnalul din iesire datorita valorii finite a parametrului SR.
Pentru ca AO sa paota reda fara distorsiuni semnalul in iesire este necesar ca
SRAO  SRsemnal
Deoarece
dv
vo  A sin t  SRsemnal  o  A cos t  A
dt
se deduce conditia de alegere a AO pentru nedistorsionarea semnalului de
amplitudine A si frecventa f:
SRAO  A
În cazul când această condiţie nu este îndeplinită forma de undă din ieşire va fi
aproximativ liniar variabilă în timp si de amplitudine cu atat mai mica cu cat
frecventa este mai mare, ca in fig. 3.
Se poate defini un SR pentru fiecare front al semnalului din iesire si anume
SR si respectiv SR . Slew-rate-ul este un factor care limiteaza raspunsul in
frecventa la semnal mare. Pentru frecventele mari si amplitudini mari ale
tensiunii de iesire, slew rate-ul este un factor mai important decat produsul
castig- banda.
Fig.3
Pentru un Slew Rate (SR) si o valoare maxima a semnalului de iesire ( Vp )
date, frecventa maxima a semnalului sinusoidal la care semnalul de iesire nu
devine triunghiular este data de:
 SR  AO
f max 
2 V p
Multi producatori, din motive de comoditate, folosesc in datele lor de catalog
pentru f max fie termenul de banda de frecventa de putere maxima fie
termenul de raspuns la semnal mare.
Exemplu. Amplificatorul 741 are slew rate-ul de 0.5 V/s, si atunci cand se
alimenteaza la  9V , maximul excursiei de tensiune de la iesire este
aproximativ de  7V . Banda de frecventa de puterea maxima in este
determinata de:
0.5V /  s
f max   11.4kHz
2  7V 
1. Raspuns la semnal treapta de amplitudine mica, Timp de Crestere ( t r )
Timp de Crestere ( t r ) este un interval de timp necesar semnalului de iesire, pentru a
creste de la 10% la 90% din valoarea de regim permanent (stady-state) ca raspuns la
un puls de amplitudine mica aplicat la intrare.
Timpul de crestere al raspunsului tranzitoriu la castig unitar este legat de

frecventa de castig unitar a A.O. (sau GBP) prin
0.35
GBP  a0 f p  1 fu 
tr
Pentru 741, t r are valoarea uzuala de 0.3 s, avand GBP-ul de 0.35/0.3 s sau
1.16 MHz.
Semnificatia parametrilor din diagrama care descrie raspunsul la treapta de
amplitudine mica din figura 4 este urmatoarea:
Fig. 4
-tr este numit timp de crestere, reprezentand intervalul de timp in care raspunsul creste
de la 10% la 90% din valoarea finala VO.
-ts este timpul dupa care valoarea raspunsului difera de valoarea finala cu 2%.
-tp este timpul dupa care se atinge valoarea maxima a raspunsului la semnal treapta.
-td este numit timp de intarziere si reprezinta timpul dupa care raspunsul creste la 50%
din valoarea finala.
-t0 este numit timp mort si este definit ca timpul in care raspunsul creste la 10% din
valoarea finala din momentul aplicarii treptei de tensiune la intrare.
Factorul de Rejectie al Modului Comun (CMRR)

Raporul de Rejectie a Modului Comun (CMRR) este o masura a proprietatii A.O. de a
elimina efectul din iesire a semnalelor de mod comun (semnale care sunt prezente in
mod simultan la ambele intrari) aplicate in intrari.
In cazurile in care in ambele intrari se aplica acelasi semnal (intrarile pot fi chiar
legate impreuna la aceasi sursa de semnal), situatie in care tensiunea diferentiala de la
intrare este zero, in iesirea amplificatorului ideal tensiunea este zero. In cazul
amplificatoarelor reale, la iesire va apare totusi o tensiune finita, nenula, ca rezultat al
incapacitatii eliminarii din iesire a efectului semnalelor de mod comun (semnale care
sunt prezente in mod simultan la ambele intrari) aplicate in intrari sau altfel spus, ca
rezultat al neidealitatii rejectiei de mod comun.
Capacitatea amplificatorului de a discerne, de a separa tensiunea diferentiala din iesire
datorata tensiunii diferentiala din intrare de tensiunea diferentiala din iesire datorata
tensiunii diferentiale de mod comun din intrare este caracterizata de parametrul numit
Coeficient de Rejectie a Modului Comun (CMRR) :
Add
CMRR 
Adc
In mod analog se defineste si Coeficientul de Rejectie a Modului Diferential
(DMRR) :
Acc
DMRR 
Acd
caracterizeaza capacitatea amplificatorului diferential de a discerne, de a separa
tensiunea de mod comun din iesire datorata tensiunii de mod comun din intrare de
tensiunea de mod comun din iesire datorata tensiunii diferentiale din intrare. In caz
general se poate scrie :
vO ,CM  AccvI ,CM  Acd vI ,DM


vO ,DM  Add vI ,DM  AdcvI ,CM

Folosind definitiile pentru (CMRR) si (DMRR) s ededuce pentru cazul general :
  1 
vO ,CM  Acc  vI ,CM  DMRR vI ,DM 
  

v  1 
O , DM  Add  vI , DM  vI ,CM 
  CMRR 
In cazul amplificatorului diferential cu o singura iesire relatia anterioara se poate
simplifica semnificativ.
Astfel se poate scrie pentru amplificatorul cu o singura iesire :
vO vI ,DM  Add  Acd 
Add vI ,DM vI ,CM 0 vI ,DM A  Acd
CMRR     dd .
Adc vO vI ,CM  Acc  Adc  Acc  Adc
vI ,CM vI ,CM
vI ,DM 0
Folosind aproximatiile obisnuite se obtine:

 Acd 
Add 1  
 Add   Acd  Add A  A
CMRR   1    dc 1  dd
 Adc   Add  A 1  Adc   Acc  Acc
Acc 1   cc  
 Acc   Acc 
Parametrul CMRR se poate introduce si dupa cum urmeaza. Deoarece efectul util la
un amplificator diferential este amplificarea pe mod diferential adm iar efectul inutil
este amplificarea pe mod comun acm , este necesar sa existe un parametru care sa arate
cat de mare este efectul util fata de efectul inutil. Acest parametru este numit raport de
rejectie a modului comun (CMRR), ceea ce matematic se scrie:
adm
CMRR  .
acm
valabila numai pentru amplificatorul diferential (cu doua intrari) si o singura
iesire (cu intrare simetrica si iesire asimetrica sau doua intrari si o iesire (dual
input single ended)).
CMRR-ul este un raport adimensional, si are o valoare mare astfel incat uneori este
dificil de folosit si de aceea se exprima de multe ori in decibeli ; atunci se face referire
la rejectia de mod comun (CMR). Relatia dintre CMRR si CMR este:
CMR dB  20log10 (CMRR)
Pentru 741, CMR-ul este in mod uzual de 90 dB, sau echivalent, transferul semnalului
comun de la intrare la iesire este de 31 600 ori mai mica decat transferul semnalului
diferential de la intrare la iesire.
Pentru un amplificator ideal, factorul de rejectie al modului comun (CMRR)
este infinit, astfel incat orice semnal prezent simultan la ambele intrari va fi
eliminat.
Figura 5 prezinta un amplificator diferential avand ambele intrari legate
impreuna. Din moment ce v1  v2 , semnalul de intrare, care poate fi semnal de
zgomot cu frecventa de 50 Hz, este numit semnal de mod comun ( vicm ). Din
moment ce amplificatorul diferential amplifica diferenta de tensiune dintre
intrari, in mod ideal, tensiunea de iesire este zero. Aceasta rezulta din ecuatia
de transfer pentru cazul ideal
R
vod  2 (v2  v1 )
R1
unde factorul R2 / R1 reprezinta castigul diferential al amplificatorului ( adm ).
Pentru un A.O. ca 741, va exista, in orice caz, o mica componenta de semnal de
mod comun la iesire sau de eroare avand aceeasi frecventa cu a semnalului de
mod comun de la intrare. Castigul de mod comun ( acm ) este un raport intre
tensiunea de mod comun de la iesire si tensiunea de mod comun de la intrare
v
acm  ocm
vicm
Din relatia
R2
a R R2
CMRR  dm  1  vocm  vicm
acm vocm R1  CMRR 
vicm
In concluzie, tensiunea de iesire de mod comun este
 R2 
vocm    vicm
 R1CMRR 
si este datorata in mod exclusiv semnalului de mod comun de la intrare.
Tensiunea finala a unui amplificator diferential real (in baza suprapunerii
efectelor) este suma dintre tensiunea din iesire determinata de tensiunea
diferentiala din intrare si componenta de mod comun a iesirii
R  R2 
v0UT  2  v2  v1     vicm
R1  R1CMRR 
Pe masura ce se creste CMRR-ul se reduce eroarea determinata de tensiunea de
mod comun in iesire vocm . Pentru reducerea acesteia, A.O.-urile folosite in
circuite de amplificatoare diferentiale trebuie sa aiba CMRR-ul cat mai mare
posibil.
Totusi, in multe cazuri, simpla alegere a unui A.O. cu un CMRR mare nu este
suficienta pentru a reduce erorile datorate componentei de mod comun la un
nivel la care sa nu influienteze in mod grav performantele amplificatorului.
Aceasta este adevarata in cazul particular in care nivelele semnalelor
diferentiale de la intrare sunt foarte mici in comparatie cu nivelul semnalului de
mod comun. Oricare dintre metodele cunoscute de reducere a offsetului din
iesire, (incercarile de a aduce la zero iesirea de mod comun) sunt fara rezultat
in acest caz deoarece tensiunea de decalaj de la intrare este un fenomen de
curent continuu in timp ce eroarea de mod comun din iesire este in principal o
problema ce apare in curent alternativ.
Fig. 5
O metoda eficienta de a creste rejectia modului comun al unui amplificator

diferential cu reactie este de a adauga un potentiometru asa cum este aratat in
Figura 5a. Chiar daca raportul rezistentelor, R2 / R1 , poate fi riguros acelasi in
cazurile intrarilor inversoare si neinversoare, mici tolerante din fabricatie pot
cauza dezechilibre intre curentii de intrare ai A.O. Daca ambele intrari sunt
legate impreuna la o sursa alternativa, de 50 Hz de exemplu, asa cum ne este
prezentat in Figura 5b, potentiometrul este ajustat in acest caz, astfel incat
semnalul de mod comun rezultat la iesire voutp sa fie zero, sau minim.
Exemplu.
Amplificatorul diferential din Figura 5 este folosit pentru a determina rejectia
modului comun pentru un amplificator operational 741 dat, folosind
urmatoarele valori masurate:
vicm  5.7VRMS
vocm  0.29VRMS
Castigul de mod comun este
0.29V
acm   0.051
5.73V
Castigul diferential al circuitului amplificatorului diferential este
100k 
adm   1000
100
astfel incat CMRR-ul este
1000
CMRR   19608
0.51
Cand este exprimat in decibeli, rejectia modului comun (CMR) este
CMRdB  20log10 (19.908)  85.8dB
2. Separarea Canalelor
Pentru capsule care contin mai mult de un A.O. vor aparea intr-o anumita masura
interferente. Adica, un semnal aplicat la una din intrarile blocului cu A.O. va induce
un semnal mic, dar finit, in blocurile ramase, chiar daca nu se aplica nici un semnal
de intrare in blocurile nefolosite. Pentru amplificatorul dual 747 si 5558, separarea
canalelor are valoarea tipica de 120 dB. Pentru cvadriamplificatorul operational 4156,
are valoare 108 dB. Aceasta inseamna ca daca un bloc al amplificatorului 747 are o
tensiune la iesire de 1V, la intrarea blocului nefolosit va exista un semnal cu 120 dB
mai mic (i. e., 1 V). Totusi, pentru cele mai multe aplicatii separarea canalelor nu
prezinta un impediment.
1.Se verifica amplificatoarele operationale.

amplificare, asa cum este de exemplu cel dat in figura 1.
Fig.1
Circuitul se alimenteaza cu sursa dubla Vcc=Vee=(9-10)V.
Se aplica de la generator un semnal vs cu frecventa de 1KHz si cu amplitudine 25mV.
se verifica daca acesta amplifica de aproximativ 100 ori.
Se masoara tensiunea de current continuu din iesire si se verifica daca aceasta este in
verificam si se refac de fiecare data masuratorile precizate anterior.
2. Determinarea amplificarii in bucla deschisa, “a”.

2.1 Se realizeaza circuitul din fig 2 (fara potentiometrulpentru Offset null). In cazul in
care potentiometrul se introduce in circuit, cursorul potentiometrului de reglare a
offsetului se plaseaza initial la mijlocul potentiometrului; in acest scop se masoara
rezistenta de la un capat al potentiometrului la cursor si se regleaza pentru a fi
jumatate din rezistenta potentiometrului.
Fig.2
2.2 Se masoara vr si vout pentru urmatoarele frecvente 1Hz, 10Hz, 100Hz, 1KHz,
100KHz, 1MHz.
-se aplica semnal de la generator de amplitudine mica, zeci de mV
-se verifica nivelul tensiunii din iesire in cc. Daca este diferit de zero Volti (in
cazul in care generatorul nu este aplicat prin condensator) se regleaza tensiunea de cc
pe care este axat semnalul de la generatorul de semnal (prin reglarea nivelului de DC
Offset de la generator) astfel incat iesirea sa fie atunci cat mai aproape de zero volti.
Se regleaza apoi potentiometrul de anulare a offsetului (conectat intre pinii de Offset
Null) pana cand iesirea ajunge in cc la zero Volti.
-se verifica daca in iesire semnalul este nedistorsionat; se micsoreaza
nivelul din intrare pana cand in iesire semnalul sinusoidal este nedistorsionat
- se masoara vr si vout cu osciloscopul
2.3 Se calculeaza din circuitul din fig.2 tensiunile vr si vout in funcie de v g .
avg R1R4
vo 
 R1  R2  R3  R4   R3R4  aR1R3
Se deduce expresia amplificarii in bucla deschisa (a) in functie de marimile vo si v r
indicate in circuitul din figura 2.
vo  R2 
a 1  
vr  R1 
2.4 Se calculeaza amplificarea in bucla deschisa “a” din expresia determinata mai sus
folosind valorile masurate la punctual 2.2.
2.5 Se traseaza caracteristica vout  vout  f  si se compara cu caracteristica din
catalog.
2.6 Se calculeaza produsul castig-banda (GBP) si se determina frecventa de castig
unitar.
2.7 Se calculeaza frecventa polului dominant f j .
3.1Raspuns la semnal treapta de amplitudine mica (tr).
Fig.3
-Se aplica in circuitul din fig 3 semnal treapta de amplitudine mica, 15mV.
-Se vizualizeaza forma de unda a semnalului din iesire la frecventele 100Hz, 1KHz,
10KHz si se noteaza timpul de crestere definit ca intervalul de timp in care semnalul
se modifica de la 0,1 la 0,9 din valoarea finala, timp notat cu tr in fig 4.
-Se determina experimental banda amplificatorului definita cu 3dB astfel: se modifica
frecventa generatorului si se noteaza valoarea frecventei la care amplificarea scade cu
3dB fata de amplificarea din mijlocul benzii, valoare notata cu fs.
Se verifica relatia valabila in cazul amplificatorului cu un singur pol dominant:
0,35
fs 
tr
Semnificatia parametrilor din diagrama care descrie raspunsul la treapta de
amplitudine mica este urmatoarea:
Fig.4
-tr este numit timp de crestere, reprezentand intervalul de timp in care raspunsul creste
de la 10% la 90% din valoarea finala VO.
-ts este timpul dupa care valoarea raspunsului difera de valoarea finala cu 2%.
-tp este timpul dupa care se atinge valoarea maxima a raspunsului la semnal treapta.
-td este numit timp de intarziere si reprezinta timpul dupa care raspunsul creste la 50%
din valoarea finala.
-t0 este numit timp mort si este definit ca timpul in care raspunsul creste la 10% din
valoarea finala din momentul aplicarii treptei de tensiune la intrare.
3.2. Raspuns la semnal treapta de amplitudine mare. Se evidentiaza

limitarea in viteza de variatie a tensiunii din iesire. Parametrul Slew Rate (SR).
Viteza de variatie a tensiunii din iesire (Slew Rate, SR) este o limitare interna a
amplificatorului si cel mai adesea se apreciaza aplicand in intrarea amplificatorului un
semnal treapta de amplitudine mare. Amplitudinea se considera a fi mare daca cel
putin unul din etajele elementare din amplificatorul operational iese din regimul liniar
de functionare. In cazul comenzii cu semnal mare, etajul de intrare este cel care intra
in regim neliniar. In cazul amplificatoarelor cu tranzistoare bipolare in intrari, daca
treapta de tensiune aplicata la intrare este mai mare de 120mV se poate considera ca
este de nivel mare iar unul dintre tranzistoarele etajului diferential din intrare se poate
considera blocat.
Se citeste din catalog SR-ul amplificatorului operational.
Se aplica in circuitul din fig 3 semnal dreptunghiular de amplitudine mare, (>120mV).
Se vizualizeaza forma de unda a semnalului din iesire la frecventele 100Hz, 10KHz,
100 KHz si se noteaza vO .
Se calculeaza parametrul SR specific functionarii la semnal mare atat la cresterea
( SR ) cat si la scaderea ( SR ) tensiunii din iesire folosind relatia:
dVo VO 2  VO1 0,9VO  0,1VO 0,8VO
SR    
dt t2  t1 tr tr
Se aplica in circuitul din fig 3 semnal armonic de amplitudine mare 150mV.
Se vizualizeaza forma de unda a semnalului din iesire la frecventele 100Hz, 1KHz,
10KHz, 50 KHz, 100 KHz si se noteaza vO evidentiindu-se modul in care apare
distorsionarea semnalului armonic din iesire.
4. Evidentierea CMRR (rejectia modului comun).
6.0 Se realizeaza circuitul din fig. 5 in care AO se alimenteaza cu Vcc=Vee=10V.
Fig.5.
-Se aplica vICM  0 si se noteaza tensiunea din iesire. Se regleaza potentiometrul
multitura pentru anularea offsetului, notat cu Pon, astfel incat tensiunea din iesire sa
devina 0 Volti.
- Se modifica tensiunea VICM din 0,5 V in 0,5V de la (+5V) la (-5V).
Se noteaza tensiunea din iesire in functie de tensiunea continua aplicata in intrare:
VICM .
-Se aplica in locul tensiunii VICM un generator de semnal vicm de amplitudine 1V. Se
modifica frecventa generatorului vicm de la valoarea 100Hz la 100KHz in 10 trepte si
se noteaza valoarea tensiunii de semnal din iesire.
-Se construieste caracteristica CMRR in functie de frecventa pe baza valorilor

masurate.
-Se observa eliminarea din iesire (efectul de rejectie) a efectului tensiunii de mod
comun din intrare.
4Optional. CMRR (rejectia modului comun) la amplificatorul diferential.
4.1 Se realizeaza circuitul din fig 6a.

4.2 Se masoara vs si vout pentru urmatoarele frecvente 100Hz, 1KHz, 100KHz,
1MHz.
4.3 Se calculeaza vout in funcie de vs .
4.4 Se determina CMR (rejectia modului comun din expresia calculate la punctual 4.3
folosind valoarea masurata la punctual 4.2.
4.5 Se traseaza caracteristica vout  vout  f 
Fig.6
2.Rejectia surselor de alimentare

Factorul de rejectie a tensiunii de alimentare este raportul dintre variatia tensiunii de
decalaj din intrare si variatia surselor de alimentare care conduce la aceasi modificare
a tensiunii din iesire.
Se realizeaza circuitul din fig. 7.
Fig.7
Avand conectat voltmetrul in iesirea AO-ului ca in fig. 7, se inchide comutatorul K.
Se regleaza PON (Potentiomeptrul pentru Offset Null)astfel incat tensiunea din iesire sa
fie zero.
Se modifica sursele de alimentare succesiv de la 5V la 10 V si se noteaza cu cat se
modifica tensiunea din iesirea VO.
Se revine pentru alimentar la valoarea de 7V.
Se deschide comutatorul K si se regleaza R3 astfel incat tensiunea din iesire sa se
modifice exact cu valoarea anterior abtinuta la variatia surselor de alimentare.
Se calculeaza PSRR
Intrebari.
1. De ce este necesar in fig 7 potentiometru liniar cu 10 ture pentru R3.
2. Daca SR=0,5V/us se cere sa se calculeze care poate fi amplitudinea maxima a
semn sinus din iesire la frecventa 100KHz?
Capitolul 4 Aplicaţii elementare cu AO 1
Lab. 5 Aplicatii elementare cu AO (partea aIIa)

Amplificator sumator, Amplificator diferential.
Scopul acestor experimente este de a verifica si demonstra comportarea ca sumator,

amplificator diferential, derivator si integrator a circuitului AO 741.
Important
Pentru aplicatiile cu AO care urmează se recomandă ca sursele de alimentare sa
fie decuplate (filtrate) cu cate un condensator electrolitic de 10 μF (Cf1 si Cf2 in figura
5.0). Se va urmări ca cele două capacităţi de decuplare să fie corect conectate în circuit
din punct de vedere al polarităţii acestora (in caz contrar ele pot exploda).
Alimentarile se conecteaza la circuit numai cu sursa de alimentare oprita.
Generatorul de semnal se conecteaza la circuit numai cand este oprit.
Orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare si a
generatorului de semnal.
5.0 Se verifica amplificatoarele operationale.
amplificare, asa cum este de exemplu cel dat in figura 5.0.
Fig. 5.0
Se verifica sondele si osciloscopul prin plasarea mainii pe capul de masura a sondei,
caz in care pe ecran trebuie sa se vizualizeze semnalul parazit de 50Hz indus de
reteaua de alimentare in corpul experimentatorului. Pentru aceasta verificare se
recomanda ca oasciloscopul sa aiba selectata din baza de timp pozitia 10ms/div iar
sensibilitatea pe verticala sa fie de 5V/div.
Se realizeaza circuitul din figura 5.0
Se regleaza sursele de alimentare: circuitul se alimenteaza cu sursa dubla
Vcc=Vee=(9-10)V.
Se regleaza se generatorul de semnal astfel incat semnalul generat sa fie de
amplitudine 250mV si de frceventa 1KHz axat pe 0 Volti cc.
Se conecteaza apoi in circuit sondele osciloscopului asa cum se prezinta in fig 5.0 si
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 1ms/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
sensibilitatea de 0,2V/div
Sursele de alimentare se conecteaza la circuit numai cand sunt oprite dupa care se
starteaza (se porneste sursa) alimentarea. Nu se conecteaza alimentarile cu sursa
pornita iar orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare.
se verifica daca circuitl amplifica de aproximativ 10 ori.
Se masoara tensiunea de curent continuu din iesire si se verifica daca aceasta este in
jurul valorii de zero Volti.
5.1. Amplificator sumator tensiune cu AO.
5.1.1 Functia de sumator de tensiune

Se masoara sursele de alimentare VCC=VEE=10V.
Se regleaza amplitudinea semnalului de la generatorul de semnal la valoarea de 1Vvv
iar frecventa se alege de 1KHz. In cazul acestui circuit nu mai este obligatorie
introducerea rezistentei Rb. Semnalul aplicat de generator este necesar sa fie axat pe
0Volti cc (DC offset).
Se realizeaza circuitul din fig. 5.1
Fig. 5.1 Sumator de tensiune cu AO.

pozitiile 0,2V/div
Se conecteaza sursele de alimentare si generatorul de semnal la circuitul realizat.
Folosind un voltmetru de cc se regleaza cele doua potentiometre astfel incat V1=-4V,
V2=+2V.
Se masoara cu un voltmetru tensiunea de cc din iesire AO si se trece in tabelul T5.1.
Se calculeaza tensiunea de cc din iesirea sumatorului si se trece in tabelul T5.1.
Se calculeaza tensiunea de cc din iesirea sumatorului cu relatia:
 vO cc 
R  R 
  2 mas V1 mas  2 mas V2 mas
calculat
R 
3 mas R 1 mas
si se trece in tabelul T5.1.

Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata pentru tensiunea de cc din iesirea
sumatorului.
V1 V2  v  
  cc R 
 vO cc 
R 
0 mas
  2 mas V1 mas  2 mas V2 mas
calculat
R 
3 mas R 
1 mas
-4V +2V
+1V +2V
+3V -3V
Tabelul 5.1
Se completeaza apoi si celelalte doua linii din tabel.
5.1.2 Axarea semnalelor folosind sumatorul cu AO.
Tennsiunea aplicata de generator, vg , poate fi axata pe orice tensiune de cc folosind
un circuit de sumare. Relatia de functionare a sumatorului din fig. 5.2:
Fig. 5.2 Sumator de tensiune cu AO.

R2 R
vOUT   vg  2 V1
R4 R3
arata ca daca R2  R3  R4 , se obtine: vOUT  vg  V1  . Relatia arata ca vg este
axat pe tensiunea de cc  V1  .
Se modifica circuitul din Fig. 5.1 dupa deconectarea alimentarii si a generatorului de
semnal.
Se conecteaza alimentarea si generatorul de semnal. Sonda canalului Ch1 se va plasa
pe cursorul potentiometrului P1 si va indica tensiunea V1 iar sonda canalului Ch 2 se
va plasa pe iesirea AO.
Axarea se va verifica aplicand tensiunea V1  0V , si observand pe osciloscop iesirea
din AO sumator.
Se va modifica tensiunea V1  si se va observa tensiunea vOUT remarcandu-se faptul

ca in iesire, semnalul vg este inversat si axat pe componenta de cc  V1  .
5.2. Amplificator diferential cu AO.

5.2.1 Functia de amplificator diferential.
Important
Amplificatorul Operational este un amplificator diferential. Trebuie sa se faca
distinctie intre performantele amplificatorului diferential cu AO (din fig. 5.2.1) si
performantele amplificatorului diferential operational (AO). Cele doua amplificatoare
vor fi caracterizate de parametrici identici dar de valori difereite. Astfel se va discuta
despre rejectia modului comun pentru amplificatorul diferential cu AO,
 CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO , si rejectia modului comun pentru AO, CMRR  AO , despre
amplificarea diferentiala a amplificatorului diferential cu AO, ADM  Ad si
not
amplificarea diferentiala a AO, ad , despre amplificarea pe mod comun a

amplificatorului diferential cu AO, ACM  Ac si amplificarea amplificarea pe mod
not
comun a AO, ac , etc.
Fig. 5.2.1 Amplificator diferential cu AO.

Circuitul din figura 5.2.1 furnizeaza in iesire, in cazul AO ideal, o tensiune
proportionala cu diferenta tensiunilor dintre intrari:
vO  2  vg1  vg 2   Ad  vg1  vg 2  .
R
R1
In cazul AO real, tensiunea din iesirea amplificatorului diferential cu AO este data de
relatia:
 
vO  Ad  vg1  vg 2   Ac
 vg1  vg 2   A  v  v  1  vg1  vg 2  

d  g1 g2 
2  Ad 2 
 Ac 
care se poate scrie:

vO  Ad  vg1  vg 2  
1  vg1  vg 2  
  CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO 2 
 1  R  1 
vO  Ad vID  vICM   2 vID  vICM 
  CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO  R1   CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO 
in care
ADM Ad V R
 CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO   , ACM  Ac  OCM , ADM  Ad  2 .
ACM not Ac not VICM not R1
Se defineste si se foloseste adeseori:
 CMRR  (dB)  20log10  CMRR  .
5.2.2.1 Rejectia tensiunii de mod comun la amplificatorul diferential
realizat cu amplificatorul operational 741.
Se regleaza amplitudinea semnalului de la generatorul de semnal la valoarea de
10Vvv iar frecventa se alege de 100Hz. In cazul acestui circuit nu mai este obligatorie
introducerea rezistentei Rb. Semnalul aplicat de generator este necesar sa fie axat pe
0Volti cc (DC offset).
Se realizeaza circuitul din fig. 5.2.2.
Fig. 5.2.2 Circuit pentru masurarea CMRR la un amplificator diferential cu AO.

se selecteaza pentru baza de timp pozitia 5ms/div iar pentru canalele Ch1 sensibilitatea
2V/div iar pentru Ch2 sensibilitatea 2mV/div.
Folosind un voltmetru de ac sau osciloscopul, care in prealabil a fost calibrat, se
masoara tensiunile VICM măs   vg măs si VOCM măs   vo măs si se trec in tabelul
5.2.1.
VOCM  vo măs
 ACM calc  
VICM  vg 
Se calculeaza amplificarea pe mod comun si
măs
 R2 mas
amplificarea pe mod diferential  ADM calc  si se trec in tabelul 5.2.1.
 R1 mas
Se calculeaza raportul de rejectie a modului comun in decibeli pentru amplificatorul
diferential din fig. 5.2.2 cu relatia
 ADM calc
 CMR  Amp _ Dif _ cu _ AO  20lg  CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO  20log10
 ACM calc
si se trece valoarea in tabelul 5.2.1.
Se modifica frecventa generatorului si se completeaza o noua linie in tabelul 5.2.1.
Se traseaza apoi diagrama Bode pentru caracteristica  CMR  Amp _ Dif _ cu _ AO .
f
[Hz]
v 
g măs  vo măs  ACM calc  ADM calc  CMR  Amp _ Dif _ cu _ AO 
[Vvv] [Vvv]  vo măs R   20lg  CMRR  Amp _ Dif
  2 mas
v   R1 mas
_ cu _ AO
g măs
 ADM calc
 20log10
 ACM calc
100 10
1K 10
10K 10
100K 10
1M 10
Tabelul 5.2.1
5.2.2.2 Rejectia tensiunii de mod comun la amplificatorul diferential cu
amplificare 100, realizat cu amplificatorul operational 741.
Se deconecteaza sursele de alimentare si generatorul de semnal.
Se schimba valorile rezisteoarelor R1 pentru a realiza circuitul din fig. 5.2.3.
Se conecteaza sursele de alimentare si generatorul de semnal.
Se repeta masuratorile de la punctul 5.2.2.1 pentru circuitul din fig. 5.2.3.
Fig. 5.2.3 Circuit pentru masurarea CMRR la un amplificator diferential cu

amplificare agala cu 100 cu AO.
Se compara diagramele Bode pentru caracteristica  CMR  Amp _ Dif _ cu _ AO obtinute in
cele doua cazuri si se explica diferentele.
5.2.2.3 Imbunatatirea rejectiei tensiunii de mod comun la amplificatorul
diferential realizat cu amplificatorul operational 741.
Catalogul precizeaza ca CMR pentru 741 este minim 70dB cu valoarea tipica
CMRR  AO =90 dB. Rezultatele obtinute din masuratorile anterioare pentru
amplificatorul diferential arata valori mai mici pentru  CMRR  Amp _ Dif _ cu _ AO decat
CMRR  AO . Situatia se poate imbunatati daca rezistentele din cele doua ramuri ale
R2
AO au acelasi raport . Pentru a realiza aceasta se deconecteaza circuitul de la
R1
sursele de alimentare si se introduce potentiometrul P asa cum se observa in fig 5.2.4.
Fig. 5.2.4 Imbunatatirea CMRR la un amplificator diferential cu AO.

Se aplica de la generator 10Vvv si observandu-se iesirea  vo  se regleaza P astfel incat
semnalul  vo  sa fie minim posibil.
Se refac apoi toate determinarile de punctul 5.2.2.1 si de la 5.2.2.2. si se compara
rezultatele.
Lab. 6 Aplicatii elementare cu AO (partea aIIIa)

Circuit de derivare, Circuit de integrare.
Scopul acestor experimente este de a verifica si demonstra comportarea ca derivator si

integrator a circuitului AO 741.
Important
Pentru aplicatiile cu AO care urmează se recomandă ca sursele de alimentare sa
fie decuplate (filtrate) cu cate un condensator electrolitic de 10 μF (Cf1 si Cf2 in figura
5.0). Se va urmări ca cele două capacităţi de decuplare să fie corect conectate în circuit
din punct de vedere al polarităţii acestora (in caz contrar ele pot exploda).
Alimentarile se conecteaza la circuit numai cu sursa de alimentare oprita.
Generatorul de semnal se conecteaza la circuit numai cand este oprit.
Orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare si a
generatorului de semnal.
6.0 Se verifica amplificatoarele operationale.
amplificare, asa cum este de exemplu cel dat in figura 6.0.
Fig. 6.0 Amplificator inversor

Se verifica sondele si osciloscopul prin plasarea mainii pe capul de masura a sondei,
caz in care pe ecran trebuie sa se vizualizeze semnalul parazit de 50Hz indus de
reteaua de alimentare in corpul experimentatorului. Pentru aceasta verificare se
recomanda ca oasciloscopul sa aiba selectata din baza de timp pozitia 10ms/div iar
sensibilitatea pe verticala sa fie de 5V/div.
Se realizeaza circuitul din figura 6.0
Se regleaza sursele de alimentare: circuitul se alimenteaza cu sursa dubla
Vcc=Vee=(9-10)V.
Se regleaza se generatorul de semnal astfel incat semnalul generat sa fie de
amplitudine 250mV si de frceventa 1KHz axat pe 0 Volti cc.
sensibilitatea de 0,2V/div
Sursele de alimentare se conecteaza la circuit numai cand sunt oprite dupa care se
starteaza (se porneste sursa) alimentarea. Nu se conecteaza alimentarile cu sursa
pornita iar orice interventie in circuit se face numai dupa oprirea sursei de alimentare.
se verifica daca circuitul amplifica de aproximativ 10 ori.
Se masoara tensiunea de curent continuu din iesire si se verifica daca aceasta este in
6.1. Derivator cu AO.
6.1.1 Functia de derivator

Derivatorul, sau circuitul de derivare furnizeaza in iesire o tensiune proportionala cu
viteza de variatie a semnalului aplicat la intrare.
Fig. 6.1.1
In figura D1 este prezentata configuratia de baza a unui amplificator derivator.
Tensiune de iesire este data de:
 
vO  vR  vI  vI  vI  0  RiR  (iR  iC  0)   RiC (D2)
 d v  vI    dv   v 
  RC     RF C  g    RF C  g 
g
vO (D3)
 dt   dt   t 
 
 v g 
Cantitatea   reprezinta viteza de variatie, sau panta semnalului de intrare.
 t 
Cantitatea RC este un factor de proportionalitate cunoscut sub numele de constanta
de timp a capacitatii C. Semnul minus din ecuatia D3 indica faptul ca polaritatea
semnalului din iesirea derivatorului este opusa polaritatii semnalului de la intrare.
Daca semnalul de la intrare este crescator in timp (cu panta pozitiva), semnalul rezultat
la iesirea derivatorului va fi descrescator (cu panta negativa). Daca semnalul de intrare
este descrescator in timp, semnalul rezultat le iesire va fi pozitiv.
O problema importanta a circuitului derivator din fig 6.1 il reprezinta faptul ca este
foarte sensibil la zgomotul electric de frecventa inalta. Deoarece reactanta
condensatorului descreste cu frecventa, aceasta va determina o crestere
corespunzatoare a castigului de tensiune in bucla inchisa (cu 6 dB/octava). Cresterea
castigului in bucla inchisa a derivatorului cu frecventa, este limitata superior de
caracteristica de raspuns a amplificatorului operational in bucla deschisa. Pentru

frecvente mai inalte, unde raspunsul intersecteaza caracteristica AO, circuitul nu se
mai comporta ca un derivator. Pentru a evita limitarea comportarii ca derivator de catre
performantele in bucla deschisa a amplificatorului operational (care sunt dificil de
controlat) se introduce in serie cu condensatorul de intrare rezistorul R S asa cum este
aratat in circuitul compensat din figura 6.1.2. Acest tip de derivator compensat este
mai putin sensibil la zgomot.
Fig. 6.1.2
O alta probelema care cere existenta rezistorului Rs este stabilitatea circuitului.
Circuitul este stabil daca polii paraziti ai AO-ului sunt dincolo de frecventa zeroului
f z _ r cu aproximativ o decada de frecveta. Polul si zeroul introdus de reteaua de
reactie, pulsatia zeroului fiind la frecventa mai mare decat a polului, sunt:
1 1
fz _ r  fp_r  , f  fz _ r .
2 CRS 2 C  RF  RS  p _ r
Realizand aceasta conditie, derivatorul compensat evita instabilitatea.
Functia de derivare se pune in evidenta dupa cum urmeaza :
Fig 6.1.3
Se regleaza amplitudinea semnalului triunghiular dat de generatorul de semnal la
valoarea de 1Vvv iar frecventa se alege de 500Hz.
Se realizeaza circuitul din fig. 6.3
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 0,5 ms/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
pozitiile 0,5V/div si respectiv 0,05V/div.

Se observa ca forma de unda a semnalului la iesirea din derivator este dreptunghiulara.
Se noteaza amplitudinea semnalului din iesire.
 vg 
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   RF C  .
 t 
Se compara valoarea masurata cu valoarea calculata.
Datorita faptului ca circuitul este inversor, iesirea este pozitiva atunci cand panta
semnalului din intrare este negativa si invers.
6.1.2 Dependenta de frecventa a amplitudinii din iesire.

Se schimba baza de timp a osciloscopului la 0,2ms/div si sensibilitatea canalului Ch2
la 0,1V/div.
Se schimba frecventa semnalului triunghiular din intrare de la 500Hz la 1 KHz si se
observa semnalul din iesire.
 vg 
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   RF C  .
 t 
Rezultatele se trec in tabelul T6.1
f vg
  v     v 
0 mas
 vO   calculat    RF mas  C mas  g 
 t 
500Hz 1V
1KHz 1V
5KHz 1V
10KHz 1V
30KHz 1V
Tabelul T6.1
6.1.3 Comportarea selectiva in frecventa a derivatorului.

Se creste frecventa generatorului de la 500Hz.
Urmarindu-se forma de unda din iesire se observa domeniul pentru care circuitul se
comporta ca derivator si respectiv ca amplificator.
Comportarea ca amplificator este caracterizata de forma de unda la iesire identica cu
forma de unda de la intrare.
1
Se compara valoarea cu limita teoretica pentru functionarea ca derivator:  p 
CRS
 vO mas
v 
Se determina amplificarea amplificatorului ca raport si se compara cu
g mas
vO R 
valoarea   F mas .
vg  RS mas
6.1.4 Analiza comportarii selective in frecventa a derivatorului folosind
semnal armonic.
Se aplica semnal armonic de 1Vvv in intrare si se vizualizeaza iesirea incepand cu o
freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se compara defazajul dintre semnalele de la
intrare si iesire. Frecventa la care defazajul intre intrare si iesire este π este frecventa
de la care derivatorul incepe sa se comporte ca amplificator.
6.1.5 Efectul SR-ului finit al AO asupra comportarii derivatorului.

In cazul in care semnalul din intrarea integratorului este liniar variabil in timp, forma
de unda din iesirea derivatorului este dreptunghiulara. Viteza de schimbare a starii
iesirii este limitata de SR-ul amplificatorului operational. Pentru un circuit dat,
considerand nivelul maxim din iesire fixat de sursele de alimentare, se va determina
frecventa semnalului dreptunghiular din intrare pentru care durata palierelor H si L
din semnalul de iesire este zero. Se va utiliza circuitul din fig. 6.1.4
Fig. 6.1.4
Se vor deconecta sursele de alimantare si generatorul de semnal si se va schimba
rezistenta Rs.
Fig. 6.1.5
Se vor conecta apoi sursele si generatorul de semnal la circuit.

Se va modifica frecventa semnalului triunghiular din intrare incepand de la 1KHz si se
va nota frecventa la care forma de unda in iesire arata ca in fig 6.1.5
Se va observa ce efect are aspra iesirii din derivator cesterea in continuare a frecventei
semnalului triunghiular din intrare.
Se va reduce amplitudinea semnalului din intrare (fata de valoarea determinata
anterior) si se va observa iesirea derivatorului. Se va deduce astfel daca circuitul
functioneaza ca derivator sau ca amplificator.
6.1.6 Derivarea semnalului dreptunghiular.
Se foloseste circuitul din fig. 6.1.4
Se aplica semnal dreptunghiular 100mVvv in intrare si se vizualizeaza iesirea
incepand cu o freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se noteaza amplitudinea semnalului din iesire
pentru frecventele 500Hz, 1K, 5K, 10K, 50K, 100K, 250K, 1M.
Se identifica domeniile pe care circuitul se comporta ca derivator respectiv
amplificator.
Se explica forma de unda a semnalului de iesire.
6.2. Integrator cu AO.

6.2.1 Functia de integrator.
Circuitul de baza pentru un integrator este desenat in fig. 6.2.1
Rezistorul determina rezistenta de intrare in integrator deoarece potentialul intrarii
inversaora este zero in semnal. Deoarece condensatorul nu permite trecerea cc, apare
problema lipsei buclei de reactie negativa in cc. Lipsa buclei de reactie negativa in cc
face ca integratorul sa nu functioneze liniar decat in regim dinamic. In regim static,
iesirea integratorului se ‘opreste’ in plusul sau minusul sursei de alimentare. Curentul
care circula prin condensator determina prin sarcina acumulata in condensator, ca
tensiunea de la bornele condensatorului sa se modifice in timp (creste sau scade in
functie de sensul curentului) pina cand iesirea amplificatorului se satureaza in plusul
sau minusul sursei de alimentare.
Fig. 6.2.1
Pentru tensiunea din iesire se scrie succesiv :
t 0 t t
1 1 1 1
 iC dt  CF  iC dt  CF 0 iC dt  uC 0  RCF 0 vGdt

vO  vC  v  vC  0 
I
CF
Considerand tensiunea initiala pe coondensator egala cu zero, se obtine
t
1
RCF 0
vO   vG dt (I1)
Termenul 1/ RC F din Ecuatia I1 este un factor de proportionalitate, numit castigul

integratorului. Variatia tensiunii de iesire este data de variatia sarcinii Q din
 Q I t v  1  
condensator in intervalul de timp t  VC     G   t  . Daca in
 CF CF R  CF  

condensator se aduce in fiecare interval de timp o aceasi cantitate de sarcina, ceea ce
inseamna ca prin condensator curentul este constant, la bornele condensatorului
tensiunea este liniar variabila.
Orice caracteristica neideala a A.O. determina aparitia unei tensiuni de decalaj la iesire
(fara a fi aplicat semnal la intrare). Aceasta tensiune va fi, de asemenea, integrata.
Tensiunea de iesire fie va creste lent de la valoarea zero spre plusul tensiunii de
alimentare, fie va descreste spre minusul tensiunii de alimentare. In orice caz, aceasta
actiune va satura iesirea amplificatorului operational.
In al doilea rand, reactanta condensatorului din reactie variaza cu frecventa. La
frecvente foarte joase, castigul in bucla inchisa (cu reactie) devine foarte mare si se
apropie de valoarea castigului in bucla deschisa a amplificatorului.
Fig. 6.2.2
Un circuit integrator care minimizeza aceste probleme este desenat in Figura
6.2.2a. Pentru a limita castigul in bucla inchisa pentru tensiuni continui, la o valoare
rezonabila (uzual 10 pana la 100), se introduce rezistorul RF. Circuitul echivalent,
valabil in domeniul frecventelor joase, din fig. 6.2.2b, este un amplificator inversor
avand castigul in bucla inchisa de
RF
A . (I3)
R
RF reduce de asemenea tensiunea de decalaj de la iesire datorata exclusiv tensiunii de
decalaj de la intrarea A.O. In cazul in care curentul de polarizare a intrarilor este nenul,
RF reduce tensiunea la care se poate incarca CF. Aceste imbunatatiri, determinate de

introducerea rezistorului R F , limiteaza utilizarea integratorului la frecvente mai mici
decat
1
f1  (I4)
2RF C F
Aceasta frecventa trebuie sa fie mai mica decat frecventa pentru care castigul in bucla
inchisa la frecvente joase a integratorului este unitar (f2), adica
1
f1  (I5)
2RC F
sau
1 1
 ( I6)
2RF C F 2RC F
Ca o problema de ordin practic, f2 ar trebui sa fie fixata cu aproximativ o decada mai
mare decat frecventa de intrare anticipata. Pentru frecvente de intrare mai mici de f1,
circuitul arata ca un amplificator inversor cu un castig de tensiune in bucla inchisa egal
cu (  RF / R ) (Fig. 6.2.2b). Pentru frecvente cuprinse intre f1 si f2, circuitul lucreaza
ca integrator. Impedanta de intrare in integrator este fixata de valoarea lui R.
Fig. I-3
Pentru a reduce efectele curentilor de polarizare ai intrarilor A.O., rezistorul R B este
conectat intre intrarea neinversoare a amplificatorului operational si masa. Valoarea
lui R B este egala cu echivalentul paralel al rezistentelor RF si R.
RF R
RB  (I7)
RF  R
Pentru cele mai bune performante, in general, condensatorul din reactie trebuie
sa fie de calitate buna, pentru a avea scapari cat mai mici, de exemplu din polistiren,
teflon sau mica. Tipul de A.O. ales va afecta acuratetea operatiei. AO cu tranzistori
MOS la intrare sunt folosite pentru perioade de timp de integrare medii, datorita
curentilor scazuti de polarizare ai intrarilor. AO standard, cu tranzistoare bipolare sunt
folosite pentru perioade foarte scurte de integrare, cum sunt cele din anumite filtre
active si din majoritatea aplicatiilor audio.
Functia de integrare se pune in evidenta dupa cum urmeaza :
Fig 6.2.3
Se lucreaza cu semnal dreprunghiular cu coeficient de umplere 1/2.
Se regleaza amplitudinea semnalului dreptunghiular dat de generatorul de semnal la
valoarea de 1Vvv iar frecventa se alege de 10KHz.
Se realizeaza circuitul din fig. 6.2.3
Se conecteaza apoi in circuit sondele osciloscopului asa cum se prezinta in fig 6.2.3 si
se selecteaza pentru baza de timp pozitia 20μs/div iar pentru canalele Ch1 si Ch2
pozitiile 0,5V/div si respectiv 0,5V/div.
Se observa ca forma de unda a semnalului la iesirea din integrator este triunghiulara.
t
1
RCF 0
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   vG dt .
Datorita faptului ca circuitul este inversor, iesirea este crescatoare atunci cand
semnalul din intrare este negativ si invers.
6.2.2 Dependenta de frecventa a amplitudinii din iesire.

Se schimba baza de timp a osciloscopului la 0,2ms/div si sensibilitatea canalului Ch2
la 1V/div.

Se realizeaza circuitul din fig. 6.2.4 schimbandu-se valoarea capacitatii CF.
Fig 6.2.4
Se creste frecventa semnalului dreptunghiular din intrare de la 500Hz si se observa
semnalul din iesire.
t
1
RCF 0
Se calculeaza amplitudinea semnalului din iesire cu relatia vO   vG dt .

Rezultatele se trec in tabelul T6.1
f vg  v   1
t
 0 mas   vO   calculat    v  dt
 RF mas  CF mas 0
G mas
500Hz 1V
1KHz 1V
5KHz 1V
10KHz 1V
30KHz 1V
Tabelul T6.2
6.2.3 Comportarea selectiva in frecventa a integratorului.

Se creste frecventa generatorului de semnal dreptunghiular de la 500Hz.
Urmarindu-se forma de unda din iesire se observa domeniul pentru care circuitul se
comporta ca amplificator si respectiv ca integrator.
Comportarea ca amplificator este caracterizata de o forma de unda la iesire identica cu
forma de unda de la intrare dar defazata cu 180.
Se compara valoarea masurata a frecventei pentru care circuitul se comporta ca

amplificator cu limita teoretica de la care incepe functionarea ca integrator:
1
p 
CF RF
 vO mas
v 
Se determina amplificarea amplificatorului ca raport si se compara cu
g mas
vO R 
valoarea   F mas .
vg  R mas
6.2.4 Analiza comportarii selective in frecventa a integratorului folosind
semnal armonic.
Se aplica semnal armonic de 1Vvv in intrare si se vizualizeaza iesirea incepand cu o
freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se compara defazajul dintre semnalele de la
intrare si iesire. Domeniul de frecventa in care defazajul intre intrare si iesire este π
este domeniul in care circuitul este amplificator si de la care incepe comportarea ca
integrator.
6.2.4 Integrarea semnalului triunghiular.

Se foloseste circuitul din fig. 6.2.4
Se aplica la intrare semnal triunghiular de 1Vvv si se vizualizeaza iesirea incepand cu
o freventa de 500Hz.
Se creste frecventa semnalului aplicat si se noteaza amplitudinea semnalului din iesire
pentru frecventele 500Hz, 1K, 5K, 10K, 50K, 100K, 250K, 1M.
Se identifica domeniile pe care circuitul se comporta ca amplificator respectiv
integrator.
Se explica forma de unda a semnalului de iesire.
6.2.5 Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator datarita

curentilor de polarizare din intrarile AO.
Incarcarea dinamica este un fenomen care apare datorita acumularii in timp a sarcinii
intr-un condensator. Daca in condensator circula un curent intr-un singur sens atunci la
bornele condensatorului apare o tensiune care creste in timp. Daca prin condensator
circula curent in ambele sensuri, sarcina cu care se incarca condensatorul pentru un
sens de circulatie a curentului va fi eliminata din condensator in intervalul de timp in
care curentul circula in sens invers; astfel tensiunea medie de la bornele
condensatorului va fi nula. Incarcarea dinamica apare atunci cand sarcina adusa in
condensator de curentul de incarcare nu este egala cu sarcina luata din condensator de
curentul de descarcare ceea ce se realizeaza cand fie curentii sunt inegali si circula
intervale de timp egale fie cand curentii sunt egali dat circula intervale de timp inegale.
Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator se poate verifica simplu prin
intreruperea contactului K din circuitul din fig 6.2.5.a
Osciloscopul se plaseaza in iesirea AO pentru vizualizarea tensiuni de cc.

Se inchide comutatorul K si se alimenteaza circuitul.
Se deschide comutatorul K si se urmareste sa se observe tensiunea din iesirea AO. Se
observa ca tensiunea din iesire creste in timp ceea ce arata ca CF se incarca in timp
datorita circulatiei prin el a curentului continuu de polarizare a intrarii.
Se noteaza tensiunea maxima din iesire in acest caz.
Fig 6.2.5
Se repeta operatiunile anterioare pentru circuitul din fig 6.2.5b.
Se compara tensiunile din iesirea AO obtinute in cele doua circuite 6.2.5a si 6.2.5b si
se explica diferenta. Se deduce ca rezistorul RF reduce incarcarea dinamica a
condensatorului de integrare.
6.2.6 Incarcarea dinamica a condensatorului din integrator datorita
semnalului de comanda.
Pentru observarea incarcarii dinamice se va realiza circuitul cu scurtcircuit peste
condensatorul CF. Se va elimina apoi scurtcircuitul si se va observa simultan iesirea.
Pentru ca incarcarea dinamica sa fie mai lunga in timp se poate inlocui condensatorul
CF din fig. 6.26 cu un condensator de (1-10) μF.
Se aplica semnal dreprunghiular de 500Hz si 1Vvv cu coeficient de umplere 1/2 in
intrarea circuitului din fig 6.2.6.
Fig 6.2.6
In timp ce se vizualizeaza iesirea se modifica coeficientul de umplere al semnalului

dreptunghiular aplicat in intrare si se noteaza valoarea coeficientului de umplere..
Se noteaza componenta continua pe care se axeaza iesirea dupa modificarea
coeficientului de umplere.
Se explica axarea semnalului din iesirea AO.
Se calculeaza tensiunea de cc pe care se realizeaza axarea.
Se compara aceasta valoare cu valoarea masurata.
Se repeta experimentul anterior pentru circuitul din fig. 6.2.7.
Fig 6.2.7
Se compara tensiunile pe care se axeaza tensiunile din iesirea AO in cele doua cazuri
(fig 6.2.6 si fig 6.2.7) si se explica diferenta.
ANEXA.1
Ex. D-1
Un semnal triunghiular simetric avand frecventa de 1kHz si amplitudinea intre (+1V)
si (-1V) este aplicat in derivatorul din fig. D1. Sa se determine forma de unda a
semnalului din iesirea derivatorului.
Solutie.
Semnalul de intrare fiind definit pe portiuni este necesar sa facem analiza pe fiecare
subinterval de timp din domeniul de definitie al semnalului de intrare. Semnalul fiind
simetric, intervalele T1 si T2 vor fi:
1 1
T T  T    0,5ms
1 2 2 2 f 2 1K
Fig. D2
Panta portiunii crescatoare pe durta T1 este
2V V
panta(T1 )  vO (T1 )   4000
not 0.5ms s
Intr-o maniera asemanatoare, panta portiunii negative pe durta T2 este
2V V
panta(T2 )  vO (T2 )    4000
not 0.5ms s
Folosind relatia D32, tensiunea de la iesirea derivatorului pentru durata de timp T1
este :
V0 (1)  (10k )(0.1 F )(4000V / s  4V
in timp ce pentru durata (T2) este :
V0 (2)  (10k )(0.1 F )(4000V / s)  4V
Figura D2 arata corespondenta dintre semnalele de la intrare si cele de la iesire in
cazul unui derivator. De remarcat este faptul ca pe portiunea crescatoare a semnalului
panta este constanta (pe durata T1) iar semnalul de iesire este o tensiune constanta
negativa. Pe durata T2, panta constanta descrescatoare a semnalului produce o
tensiune constanta pozitiva cu amplitudinea de +4 V.
EXEMPLUL D-2
Determinati valorile componentelor necesare pentru derivatorul compensat in
frecventa din Figura D4 pentru ca acesta sa deriveze in mod corespunzator semnale de
intrare de pana la 2 kHz. Se presupune ca produsul castig-banda al A.O.este de 1 MHz.
Pentru o derivare corespunzatoare a semnalelor de pana la 2 kHz, f2 trebuie sa fie cu
aproximativ o decada mai mare, deci 20 kHz. Algand o valoare standardizata pentru C,
ca de exemplu 0.033 F, se obtine
1
RS =  241
2 (20kHz)(0.033F )
(se va folosi o valoare standardizata de 240 ).
Peste 20 kHz, castigul de tensiune in bucla inchisa ar trebui limitat la o valoare
convenabila in conformitate cu produsul castig-banda al amplificatorului operational.
Astfel, valoarea permisa a castigului de tensiune in bucla inchisa este
1MHz
A CL   50
20kHz
Valoarea castigului in bucla inchisa la frecvente ridicate trebuie sa fie mai mica decat
aceasta valoare maxima. De exemplu, alegand un castig de 50, se obtine :
RF  (50)(240)  12k 
Circuitul final este cel din Figura D4
Frecventa minima peste care circuitul functioneaza ca un derivator este
1
f1   402Hz .
2 (12k)(0.033F )
Circuitul se comporta ca un amplificator inversor pentru frecvente de intrare mai mari
de 20 kHz.
Derivarea si Integrarea Semnalelor Uzuale
Figura I4 ne prezinta efectele integrarii si derivarii asupra unor semnale simple.

Derivand o sinusoida rezultatul va fi o alta sinusoida defazata inaintea acesteia cu 90,
sau o cosinusoida. Integrarea unei sinusoide produce o alta sinusoida defazata in urma
acesteia cu 90, deci din nou o cosinusoida. Din moment ce circuitul prin care se
realizeaza ambele operatii produce o inversare a polaritaii , ambele semnale prezinta o
rotatie a fazei cu 180.
Fig. ID
Derivarea unui semnal dreptunghiular duce la generarea unor “spituri” de
tensiune. Datorita inversarii polaritatii realizate de catre circuit, derivarea pe alternanta
pozitiva a unui semnal dreptunghiular are ca rezultat spituri negative si invers. Un

semnal triunghiular poate fi obtinut prin integrarea unui semnal dreptunghiular.
Semanlul triunghiular de la iesire are panta negativa pe durata de timp pentru care
semnalul dreptunghiular de la intrare este pozitiv.
Derivand un semnal triunghiular va rezulta un semnal dreptunghiular. Atunci
cand panta semnalului triunghiular este negativa, semnalul dreptunghiular de la iesire
este negativ. Integrarea unui semnal triunghiular produce un semnal triunghiular
distorsionat, avand marginile rotunjite. De retinut este faptul ca semnalul de iesire este
defazat cu 180 fata de semnalul de intrare.
Derivatorul
Derivatorul, sau circuitul de derivare furnizeaza in iesire o tensiune proportionala cu
viteza de variatie a semnalului aplicat la intrare:
 V   dV 
V0 (t )  k  i   k  i  (D1)
 t   dt 
unde k este o constanta de proportionalitate. Derivatorul furnizeaza in iesire in orice
moment de timp, o informatie despre panta semnalului aplicat in intrare. In cazul unui
semnal de cc aplicat la intrare, iesirea derivatorului este nula. In majoritatea cazurilor
in care intereseaza extragerea unei informatii legate de viteza de variatie a unui semnal
se foloseste un derivator.
In figura D1 este prezentata configuratia de baza a unui amplificator derivator.
Derivatorul are o structura similara cu cea a amplificatorului neinversr, cu exceptia
faptului ca elementul de intrare este condensatorul si nu rezistorul. Tensiune de iesire
este data de:
 
vO  vR  vI  vI  vI  0  RiR  (iR  iC  0)   RiC (D2)
 d v  vI    dv   v 
  RC     RF C  g    RF C  g 
g
vO (D3)
 dt   dt   t 
 
Fig. D-1
Cantitatea Vi / t reprezinta viteza de variatie, sau panta semnalului de intrare.
Cantitatea RC este un factor de proportionalitate cunoscut sub numele de constanta
de timp a capacitatii C. Semnul minus din ecuatia D3 indica faptul ca polaritatea
semnalului din iesirea derivatorului este opusa polaritatii semnalului de la intrare.
Daca semnalul de la intrare este crescator in timp (cu panta pozitiva), semnalul rezultat
la iesirea derivatorului va fi descrescator (cu panta negativa). Daca semnalul de intrare
este descrescator in timp, semnalul rezultat le iesire va fi pozitiv.
Ex. D-1
Un semnal triunghiular simetric avand frecventa de 1kHz si amplitudinea intre (+1V)
si (-1V) este aplicat in derivatorul din fig. D1. Sa se determine forma de unda a
semnalului din iesirea derivatorului.
Solutie.
Semnalul de intrare fiind definit pe portiuni este necesar sa facem analiza pe fiecare
subinterval de timp din domeniul de definitie al semnalului de intrare. Semnalul fiind
simetric, intervalele T1 si T2 vor fi:
1 1
T T  T    0,5ms
1 2 2 2 f 2 1K
Fig. D2
Panta portiunii crescatoare pe durta T1 este
2V V
panta(T1 )  vO (T1 )   4000
not 0.5ms s
Intr-o maniera asemanatoare, panta portiunii negative pe durta T2 este
2V V
panta(T2 )  vO (T2 )    4000
not 0.5ms s
Folosind relatia D32, tensiunea de la iesirea derivatorului pentru durata de timp T1
este :
V0 (1)  (10k )(0.1 F )(4000V / s  4V
in timp ce pentru durata (T2) este :
V0 (2)  (10k )(0.1 F )(4000V / s)  4V
Figura D2 arata corespondenta dintre semnalele de la intrare si cele de la iesire in
cazul unui derivator. De remarcat este faptul ca pe portiunea crescatoare a semnalului
panta este constanta (pe durata T1) iar semnalul de iesire este o tensiune constanta
negativa. Pe durata T2, panta constanta descrescatoare a semnalului produce o
tensiune constanta pozitiva cu amplitudinea de +4 V.
Derivator Compensat in Frecventa
O problema importanta a circuitului derivator de baza il reprezinta faptul ca este foarte

sensibil la zgomotul electric de frecventa inalta. Deoarece reactanta condensatorului
descreste cu frecventa, aceasta va determina o crestere corespunzatoare a castigului de
tensiune in bucla inchisa (cu 6 dB/octava). Cresterea castigului in bucla inchisa a
derivatorului cu frecventa, este limitata superior de caracteristica de raspuns a
amplificatorului operational in bucla deschisa. Pentru frecvente mai inalte, unde
raspunsul intersecteaza caracteristica AO, circuitul nu se mai comporta ca un

derivator.
Fig. D4
Pentru a evita limitarea comportarii ca derivator de catre performantele in bucla
deschisa a amplificatorului operational (care sunt dificil de controlat) se introduce in
serie cu condensatorul de intrare rezistorul R S asa cum este aratat in circuitul
compensat din figura D4. Acest tip de derivator compensat este mai putin sensibil la
zgomot.
O alta probelema care cere existenta rezistorului Rs este stabilitatea circuitului. In
cazul in care AO are un singur pol in caracteristica, circuitul derivator fara Rs este
stabil. Problema este ca nu exista amplificator operational cu un singur pol. AO 741
are polul dominant la 5Hz dar are in caracteristica si alti poli la frecvente de peste
1MHz.
Fig D5
Reteaua de reactie data in fig D5a are in acest caz un singur pol la frecventa de relatia :
1
vr  vo ,
1  sCRF
1
care determina polul f1  .
2 CRF
In cazul retelei din fig D5b, transferul prin reteaua de reactie este dat de relatia:
1  sCRS
vr  vo
1  sC  RF  RS 
care arata existenta unui pol si a unui zerou, pulsatia zeroului fiind la frecventa mai
mare decat a polului:
1 1
fz _ r  fp_r  , f  fz _ r .
2 CRS 2 C  RF  RS  p _ r
Relatiile arata ca circuitul este stabil daca polii paraziti ai AO-ului sunt dincolo de
frecventa zeroului f z _ r cu aproximativ o decada de frecveta. Realizand aceasta
conditie, derivatorul compensat evita instabilitatea.
Functia de transfer a derivatorului compensat, in cazul AO ideal, este :
vo R s R s 1
 F  F , p  .
vg RS s  1 RS s   p CRS
CRS
a0
Daca AO are amplificare finita a  , se obtine:
s
1
j
a0
s
1
vo R s a R s j
 F  F .
vg RS s   p 1  a  RF s RS s   p 1  a0  RF s
RS s   p 1
s RS s   p
j
vo R sa0
 F
vg RS    
 s    1  s   a0  s   p   s F
R
1 
s

 j
p
 j  RS 
vo R s j a0
 F
vg RS  R   R  
s 2 1  F   s 1  F  a0  p   j  (1  a0 ) j p
  j 
 RS   RS
vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF   p 
1    a0   
 RS  s 2  s 1  j  (1  a0 )
j  
 RF  RF j p
 1 1
 RS  RS
vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF  2 1  R p  (1  a0 )
1   s s 1  a0  F    j  
 RS  R
1 F  RS  j  1
RF j p
RS RS
Expresia de la numitor arata ca polii  p1 ,  p 2 sunt reali si in semiplanul stang. Ei se

pot aproxima simplu acceptand ca unul dintree ei este dominant. Fie  p 2   p1 .
vo R  j a0 s
 F
vg RS  RF 
1  
 s    s   
p1 p2
 RS 
In aceste conditii se obtine:
1  RF   a
 p2    1   a0   j   p   0 j
R  RS   1  RF
1 F
RS RS
 p (1  a0 ) j
 p1    p
 RF 
1   a0   j   p
 RS 
Relatia anterioara permite urmatoarea discutie:


 RF  j a0 s
pt    p1
R  j a0  RS  RF   p1 p 2
 F s  1  
RS  RF    RS 
1     j a0
vo
  RS    RF 1
pt  p1     p 2
vg  s   p1  s   p 2   RS  RF
1 
  p2

  RS 

 RF  j a0 1
 R pt  p1 ,  p 2  
 RF  s
 S 1  
  RS 
care se expliciteaza astfel:


 R s
RF  j a0  F pt    p
 s
RS  RF   RS  p
1   
a
vo  RS   R
   F pt  p    0 j
vg  s   p1  s   p 2   RS 1 F
R
 RS

a  j pt  , a0 j  
 0 s p
R
 1 F
 RS
Comportarea de derivator se realizeaza pe prima ramura din explicitarea
anterioara deoarece functia de transfer este proportionala cu  s  . In concluzie,
frecventa maxima de intrare pina la care circuitul imbunatatit se comporta ca un
p 1
derivator este limitata la valoarea f p    f 2 (D5).
2 2 RsC not
Limitarea este data de conditia ca, la frecventa de lucru ca derivator, impedanta
condensatorului sa fie mai mare decat rezistenta rezistorului Rs.
In domeniul frecventelor joase impedanta condensatorului este mai mare decat
valoarea rezistorului Rs. In acest domeniu de frecventa exista o frecventa la care
castigul etajului este unitar, deci zero decibeli ; aceasta inseamna ca axa de zero
decibeli va intersecta caracteristica derivatorului la o frecventa :
1
f1  ( D6a)
2  RF  RS  C
Pentru functionare este necesara conditia f 2  f  f1 :
1 1
> (D6b)
2RS C 2R F C
La pulsatii mai mari decat  p , deci la frecvente situate deasupra lui f2, reactanta
condensatorului este foarte mica in comparatie cu R S astfel incat circuitul seamana in
principiu cu un amplificator inversor avand castigul de tensiune in bucla inchisa egal
cu
RF
A (D7)
RS
A treia ramura din caracteristica derivatorului compensat incepe in jurul frecventei

1 a0 j
f3 
2 1  RF
RS
si este caracterizata de o cadere cu 20dB/decada (6 dB/octava). Aceasta ramura a
caracteristicii este limitata de amplificarea in bucla deschisa a AO. Se poate demonstra
ca punctul de intersectie dintre caracteristica in bucla deschisa si amplificarea
RF
A are loc la frecventa f 3 .
RS
Fig. D5 prezinta raspunsul in frecventa al derivatorului compensat. Se observa ca AO
are un pol dominant iar functionarea etajului este limitata de caracteristica in bucla
deschisa a AO.
Fig. D-5
Pentru frecvente de intrare situate intre f1 si f2 circuitul imbunatatit
functioneaza corect ca derivator. Frecventa f2 este fixata din proiectare cu aproximativ
o decada deasupra frecventei maxime aplicate de generatorul de semnal in cazul
semnalelor dreptunghiulare. Frcventa maxima a generatorului este in acest caz cu cel
putin o decada sub frecventa f2 pentru ca si armonicele semnalului de intrare sa fie
derivate (nu numai fundamentala) cu scopul derivarii cu distorsiuni mici.
De exemplu, daca cea mai inalta frecventa a semnalului de la intrare care
trebuie derivata este de 500Hz, atunci, f2 ar trebui fixata la aproximativ 10 x 500Hz,
sau 5 kHz pentru o derivare corespunzatoare.
Rezistorul R B este deseori intrebuintat pentru a reduce efectele curentilor de
polarizare a intrarilor amplificatorului operational. Din moment ce condensatorul nu
permite trecerea curentului continuu, R B este necesar sa fie egal cu R F . Totusi, in
multe situatii, R B poate lipsi, intrarea neinversoare conectandu-se direct la masa.
Pentru a putea fi utilizat ca un derivator, A.O. trebuie sa aiba slew-rate-ul
foarte bun SRsemnal  SRAO , in ideea de a reactiona cat mai prompt la schimbari rapide
ale semnalelor, si de asemenea este util sa aiba o valoare mare a produsului castig-
banda. Se recomanda utilizarea condensatorilor de cea mai buna calitate, cum ar fi cei
din poliester si teflon.
EXEMPLUL 3-2
Determinati valorile componentelor necesare pentru derivatorul compensat in
frecventa din Figura D4 pentru ca acesta sa deriveze in mod corespunzator semnale de
intrare de pana la 2 kHz. Se presupune ca produsul castig-banda al A.O.este de 1 MHz.
Pentru o derivare corespunzatoare a semnalelor de pana la 2 kHz, f2 trebuie sa fie cu
aproximativ o decada mai mare, deci 20 kHz. Algand o valoare standardizata pentru C,
ca de exemplu 0.033 F, se obtine
1
RS =  241
2 (20kHz)(0.033F )
(se va folosi o valoare standardizata de 240 ).
Peste 20 kHz, castigul de tensiune in bucla inchisa ar trebui limitat la o valoare
convenabila in conformitate cu produsul castig-banda al amplificatorului operational.
Astfel, valoarea permisa a castigului de tensiune in bucla inchisa este
1MHz
A CL   50
20kHz
Valoarea castigului in bucla inchisa la frecvente ridicate trebuie sa fie mai mica decat
aceasta valoare maxima. De exemplu, alegand un castig de 50, se obtine :
RF  (50)(240)  12k 
Circuitul final este cel din Figura D4
Frecventa minima peste care circuitul functioneaza ca un derivator este
1
f1   402Hz .
2 (12k)(0.033F )
Circuitul se comporta ca un amplificator inversor pentru frecvente de intrare mai mari
de 20 kHz.
Integratoare cu AO
Operatia matematica inversa derivarii este integrarea, iar circuitul care o realizeaza se
numeste integrator. Integrarea este operatia matematica de determinare a ariei
delimitata de o curba si axa Ox. Integratorul furnizeaza la iesire un semnal ( o
tensiune) proportional cu aria delimitata de semnalul aplicat de generator.
Circuitul de Baza
Rezistorul este elementul de intrare in circuit iar condensatorul este elementul din
bucla de reactie. Rezistorul va determina rezistenta de intrare in integrator si va face
ca aceasta sa fie aproximativ constanta. Deoarece condensatorul nu permite trecerea cc
apare problema neexistentei buclei de reactie negativa in cc. Lipsa buclei de reactie
negativa in cc face ca integratorul sa nu functioneze liniar decat in regim dinamic. In
regim static, iesirea integratorului se ‘opreste’ in plusul sau minusul sursei de

alimentare. Curentul care circula prin condensator determina prin sarcina acumulata in
condensator, ca tensiunea de la bornele condensatorului sa se modifice in timp (creste
sau scade in functie de sensul curentului) pina cand iesirea amplificatorului se
satureaza in plusul sau minusul sursei de alimentare.
Fig. I1
Variatia tensiunii de iesire este data de variatia sarcinii din condensator in intervalul de
 Q I t v  1  
timp t  VC     G   t  .
 CF CF R  CF  

t 0 t t
1 1 1 1
 iC dt  CF  iC dt  CF 0 iC dt  uC 0  RCF 0 vGdt

vO  vC  v  vC  0 
I
CF
Considerand tensiunea initiala pe coondensator egala cu zero, se obtine
t
1
RCF 0
vO   vG dt (I1)
Termenul 1/ RC F din Ecuatia I1 este un factor de proportionalitate, numit castigul

integratorului.
Integratorul Compensat.
Ca si derivatorul, circuitul de baza al integratorului prezintat in fig. I1 are cateva

probleme in anumite conditii. In primul rand, orice caracteristica neideala a A.O.
determina aparitia unei tensiuni de decalaj la iesire (fara a fi aplicat semnal la intrare).
Aceasta tensiune va fi, de asemenea, integrata. Tensiunea de iesire fie va creste lent
de la valoarea zero spre plusul tensiunii de alimentare, fie va descreste spre minusul
tensiunii de alimentare. In orice caz, aceasta actiune va satura iesirea amplificatorului
operational. In al doilea rand, reactanta condensatorului din reactie variaza cu
frecventa. La frecvente foarte joase, castigul in bucla inchisa (cu reactie) devine foarte
mare si se apropie de valoarea castigului in bucla deschisa a amplificatorului.
Fig. I2
Un circuit integrator care minimizeza aceste probleme este desenat in Figura
I2a. Pentru a limita castigul in bucla inchisa pentru tensiuni continui, la o valoare
rezonabila (uzual 10 pana la 100), se introduce rezistorul RF. Considerand ca
a0
amplificatorul operational este descris de a  se obtine pentru functia de
s
1
j
transfer a circuitului din fig I2 expresia :
a0
s
1
vo R 1 a R p j
 F  F
vg R 1  s 1  a  RF 1 R s  p a0 RF  p
1  
p R 1 s s R s  p
1
p j
RF
care cu A  se poate scrie in forma:
R
vo R a0 j p
 F 2
R s  s  p   j  a0 j  A p    j p 1  a0  A 
.
vg
Se obtine:
vo R a0 j p
 F 2 ;
vg R s  s  p   j  a0 j  A p    j p 1  a0  A
.
R 1 R 1
A  F , p  ; F p   i
R CF RF R CF R not
Circuitul integrator va avea doi poli in caracteristica notati cu 1 ,  2 .
vo R a0 j p
 F .
vg R  s  1  s  2 
Expresiile celor doi poli se vor deduce in ipoteza existentei unui pol dominant cu care
se obtine:
  

1  -   p   j  ao j  A    j 1  ao ;


  j p 
  1 a  A
o   
 2    a   A p
 p j o j
cu care amplificarea se poate scrie:
vo R a0 j p R a0 j p
 F  F
R  s  a0 j  s   p 
.
vg R  s  1  s   2 
Relatia anterioara permite explicitatea comportarii integratorului pe domenii de
frecventa si anume:
 RF 1
 pt.    p 
 R RF CF
vo R a0 j p  1 1 1
 F   pt.  p     a0 j
vg R  s  a0 j  s   p   RCF s RF CF
 1 a0 j
 pt.   a0 j
 RCF s
2
1
Relatia arata ca pe intervalul    p  circuitul se comporta ca un
RF CF
 RF 
amplificator inversor cu amplificare    . Identificarea acestui domeniu in
 R 
aplicatii se face prin observarea formelor de unda din intrare si iesire (care sunt
identice) si a defazajului intre semnalele din intrare si iesire (care sunt inverse).
Circuitul echivalent, valabil in domeniul frecventelor joase, din fig. I2b, este in
RF
consecinta un amplificator inversor avand castigul in bucla inchisa de A  
R
obtinut prin neglijarea efectului capacitatii CF deoarece impedanta condensatorului, pe
acest domeniu de frecventa, este mult mai mare decat rezistenta RF ceea ce se scrie:
1 1
 RF din care rezulta conditia    p .
CF RF CF
1
Pentru  p     a0 j circuitul este integrator. Caracteristica de transfer are
RF CF
pe acest interval de frecventa o cadere de 20dB/dec. Pe acest domeniu de frecventa
impedanta capacitatii este mai mica decat valoarea rezistorului RF ceea ce face ca
efectul rezistorului RF sa fie neglijabil in grparea paralel RF CF rezultand circuitul
1 1
integrator de baza din fig I2c. Conditia  RF determina    p .
CF RF CF
Pentru   a0 j panta caracteristicii devine 40dB/dec iar functia de integrare este
alterata. Valoarea u  a0 j este pulsatia de castig unitar a AO. Frecventa
1
f2  este frecventa la care integratorul are transfer unitar in tensiune
2 RCF
1
deoarece rezistenta R este egala cu impedanta capacitatii CF : R  ceea ce
2 fCF
determina relatia anterioara de definitie pentru f2.
RF reduce de asemenea tensiunea de decalaj de la iesire datorata exclusiv tensiunii de
decalaj de la intrarea A.O. In cazul in care curentul de polarizare a intrarilor este nenul,
RF reduce tensiunea la care se poate incarca CF. Aceste imbunatatiri, determinate de
introducerea rezistorului R F , limiteaza utilizarea integratorului la frecvente mai mici
decat
1
f1  .
2RF C F
Impedanta de intrare in integrator este fixata de valoarea lui R.
Fig. I-3
Pentru a reduce efectele curentilor de polarizare ai intrarilor A.O., rezistorul R B este
conectat intre intrarea neinversoare a amplificatorului operational si masa. Valoarea
lui R B este egala cu echivalentul paralel al rezistentelor RF si R.
RF R
RB  (I7)
RF  R
Pentru cele mai bune performante, in general, condensatorul din reactie trebuie
sa fie de calitate buna, pentru a avea scapari cat mai mici, de exemplu din polistiren,
teflon sau mica. Tipul de A.O. ales va afecta acuratetea operatiei. AO cu tranzistori
MOS la intrare sunt folosite pentru perioade de timp de integrare medii, datorita
curentilor scazuti de polarizare ai intrarilor. AO standard, cu tranzistoare bipolare sunt
folosite pentru perioade foarte scurte de integrare, cum sunt cele din anumite filtre
active si din majoritatea aplicatiilor audio.
Raspunsul la semnal treapta al integratorului.

Se aplica circuitului integrator un semnal treapta de amplitudine mica notata cu Vi
(astfel incat etajul sa ramana in regiunea liniara de functionare). Raspunsul la semnal
treapta se determina cu
 R a0 j p Vi 
vo  t   L1  F 

R  s  a 
0 j  s   p  s

RF  1 
 a0 j pVi L1  
 s  s  a0 j  s   p  
R
RF  ao j  t p a  t 

vo  t    Vi 1  e p  e o j  (t ) 
R  ao j   p ao j   p 

RF   t
Vi 1  e p 
R 
 p  ao  j t 
ao j
e  (t )  

RF
R
 t

Vi 1  e p  (t ) 
x2
In cazul in care exponentiala se descompune ca e x  1  x  , se obtine:
2


 p t  
2
vo  t   
RF
R
  t
Vi 1  e p  RF 
 (t )   Vi  p t 
R  2 
 (t ) .
 
Abaterea iesirii de la forma liniara de variatie se determina cu eroarea de liniaritate. In
acest scop se apreciaza ca forma de unda ideala in iesire forma data de
 dvo  t  
 vo  t  ideal    t
RF
Vi pt (t ) .
 dt t 0 R
Abaterea de la liniaritate se poate aprecia cu:
 

  
2
 R p t   (t ) 
Vi pt (t )   F Vi   p t 
RF
 
 
 vo  t  ideal  vo  t  R  R 

2
 

 lin  
 vo  t  ideal R
 F Vi pt (t )
R
care determina:
p t t .
 lin  
2 2CF RF
Relatia arata ca pentru erori mici este necesar sa se aleaga constante de timp CF RF
mult mai mare decat intervalele de integrare.
Derivarea si Integrarea Semnalelor Uzuale
Figura I4 ne prezinta efectele integrarii si derivarii asupra unor semnale simple.

Derivand o sinusoida rezultatul va fi o alta sinusoida defazata inaintea acesteia cu 90,
sau o cosinusoida. Integrarea unei sinusoide produce o alta sinusoida defazata in urma
acesteia cu 90, deci din nou o cosinusoida. Din moment ce circuitul prin care se
realizeaza ambele operatii produce o inversare a polaritaii , ambele semnale prezinta o
rotatie a fazei cu 180.
Fig. ID
Derivarea unui semnal dreptunghiular duce la generarea unor “spituri” de
tensiune. Datorita inversarii polaritatii realizate de catre circuit, derivarea pe alternanta
pozitiva a unui semnal dreptunghiular are ca rezultat spituri negative si invers. Un
semnal triunghiular poate fi obtinut prin integrarea unui semnal dreptunghiular.
Semanlul triunghiular de la iesire are panta negativa pe durata de timp pentru care
semnalul dreptunghiular de la intrare este pozitiv.
Derivand un semnal triunghiular va rezulta un semnal dreptunghiular. Atunci
cand panta semnalului triunghiular este negativa, semnalul dreptunghiular de la iesire
este negativ. Integrarea unui semnal triunghiular produce un semnal triunghiular
distorsionat, avand marginile rotunjite. De retinut este faptul ca semnalul de iesire este
defazat cu 180 fata de semnalul de intrare.
Lab. 7 Amplificatoare elementare cu amplificator de diferenţa de curenti

(ADC) (3900).
Amplificator de diferenţa de curenti (ADC) (3900).

Schema echivalenta simplificata a amplificatorului de diferenta de curenti (3900) este
data in figura ADC1. Tranzistorul desenat punctat apare in implementare ca transistor
parazit. Oglinda Q1, Q2 determina ca prin colectorul tranzistorului Q2 sa circule un

 
curent egal cu curentul iIN . Curentul din baza lui Q3 este diferenta dintre curentii
din cele doua intrari ale amplificatorului i 
IN


 iIN . Tensiunea din iesirea
amplificatorului va depinde de amplificarea in curent a tranzistorului Q3 si de sarcina
echivalenta din colectorul acestuia notata cu Re. Se obtine:


vOUT  az iIN 
 iIN 
Fig. ADC1
Circuitul se alimentează cu o singură sursă. Datorita valorii mari a amplificarii a z ,
pentru functionare liniara, circuitul se foloseşte numai cu buclă de reacţie negativă.
Deoarece bucla de reactie negativa minimizeaza semnalul din intrarea
amplificatorului, pentru analiza circuitelor cu ADC si reactie negativa se va folosi
relatia: iI  iI .
Simbolul amplificatorului de diferenta de curenti impreuna cu doua posibilitati de
polarizare a circuitului sunt prezentate in fig. ADC2.
Pentru polarizarea circuitului este necesar sa fie indeplinite doua conditii si anume: 1.
sa existe cei doi curenti continui din intrari si 2. sa existe o bucla de reactie negative in
cc. Curentul din intrarea inversoare poate circula in intrare prin rezistenta din bucla de
reactie negativa. In intrarea neinversoare trebuie injectat un curent de polarizare ca in
fig. ADC2a. Pentru a putea obtine in iesire semnal nedistorsionat cu amplitudine
maxim posibila, rezistorul din reactia negativa trebuie astfel dimensionat incat sa
determine in iesire o tensiune egala cu jumatate din sursa de alimentare.
Circuitul ADC 3900 accepta in intrari curenti de ordinal zecilor de microamperi.
Rezistorul R3 se calculează a.î. să asigure acest curent in intrarea neinversoare. Din
figura ADC1 se observă că tensiunea de c.c. din intrari este VBE ON ceea ce determina:

Vcc  VBE ON
I IN 
R3
 
Bucla de reacţie negativă prin R2 va determina I IN  I IN si va fixa tensiunea din ieşire
la valoarea:
Vcc  VBE ON
VOUT  R2  Ii  VBE ON  R2  VBE ON .
R3
Fig. ADC2
Pentru excursie maxim posibila a semnalului in iesire se impune conditia:
VCC
VOUT  , care determina:
2
V V R V
VOUT  R2  CC BE ON  VBE ON  2 VCC  CC .
R3 R3 2
Se obtine conditia pentru polarizare cu obtinerea in iesire a semnalului nedistorsionat
maxim posibil:
R3  2  R2
In fig. ADC2b se prezinta solutia de polarizare cunoscuta sub numele de “nVBE”.
Legarea la masa a bornei (+) determina o problema in circuit deorece Q1 ,Q2 vor fi
blocate (nu exista motiv ca purtatorii sa se deplaseze pe ochiul pe care nu exista
diferenta de potential). Intrarea inversoare se polarizeaza din iesire desi Q1 ,Q2 sunt
blocate. Amplificatorul functioneaza liniar (bucla de reactie negativa prin R2
controleaza punctele statice de functionare ale tranzistoarelor din integrat). Se obtine
succesiv pentru comportarea in cc:
VBEON  R 
VOUT  R2    VBEON  R2   VBEON  1  2 VBEON .
R  R1 
Numele acestui circuit provine de la faptul ca in cc VOUT este un multiplu de VBEON .
E
Pentru excursie maxim posibila in iesire se impune VOUT  si se obtine
2
R2 E
  1.
R1 2VBEON
Fig. ADC3
Amplificatorul inversor cu AdC este prezentat in doua variante in fig. ADC3a si b.
Functionare se bazeaza pe existenta buclei de reactie negativa atat in semnal cat si in
cc.
E
Impunand VOUT  pentru excursie maxim posibila in iesire se deduce, neglijand
2
VBE, relatia aproximativa care se foloseste in aplicatii R3  2 R2 .
Analiza in semnal se face pe baza relatiei impuse de reactia negativa iid  ii  ii  0
care determina ii  ii . Deoarece:
ii  0

  vg  vi vO  vi vg vO
ii    
 R1 R2 R1 R2
se deduce ca amplificarea in semnal este data de
vO R
 2 .
vg R1

Considerand amplificare finita pentru AdC: vO  a iIN 
 iIN 
se obtine cu relatia:

vg  v vO  vi vg vO
ii  i
  
R1 R2 R1 R2
forma finala
 v v 
vO  a  0  iin   a   g  O 
 R1 R2 
care determina
vO R a R 1
 2  2
vg R1 R2  a R1 1  R2
a
Analiza in semnal a amplificatorului inversor cu AdC din fig. ADC3b, (cunoscut sub
numele de amplificator cu polarizare “ nVBE ”) se face pornind de la conditia ii  0 ,
ceea ce determina relatia pentru amplificare:
vO R
A  2 .
vg R1
Amplificatorul neinversor cu ADC este prezentat in fig.ADC4
Fig. ADC4
Tensiunea de cc din iesire este controlata de bucla de recatie negativa care lucreaza
 
astfel incat I IN  I IN , ceea ce determina
VOUT  VBEON E  VBEON R2 R 
  VOUT  E  VBEON  2  1 .
R2 R3 R3  R3 
E
Impunand VOUT  pentru excursie maxim posibila in iesire, neglijand VBE, se
2
deduce relatia aproximativa R3  2 R2 care se foloseste in aplicatii.
Analiza in semnal se face pe baza relatiei impuse de reactia negativa iid  ii  ii  0
care determina ii  ii . Deoarece:
 vg vg
ii  R  R r  R  r
 1 3 d 1 d
 
i   vO  vi  vO
i
 R2 R2
v R2 R
se deduce ca amplificarea in semnal este data de O   2.
vg R1  rd R1
Mod de lucru in laborator.
7.1. Amplificator inversor cu AdC.

7.1.1 Functia de amplificator inversor
Se masoara sursa de alimentare VCC=10V.
Se regleaza amplitudinea semnalului de la generatorul de semnal la 1Vvv si frecventa
la valoarea de 1KHz.
.
Fig. 7.1.1 Amplificator inversor cu AdC.
pozitiile 0,2V/div
Se masoara tensiunea de cc din iesire VOUT mas si se compara cu valoarea calculata cu
relatia:
VCC  VBE ON
VOUT   R2 mas   VBE ON .
 R3 mas
Plasand cele doua semnale de pe ecranul osciloscopului unul peste altul se observa
daca intre cele doua exista vreo diferenta.
Se va remarca faptul ca semnalele din intrare si iesire sunt identice ca amplitudine, si
sunt in opozitie de faza: iesirea are alternanta pozitiva cind in intrare este alternanta
negativa.
7.1.2 Amplitudinea maxima nedistorsionata a semnalului din iesire
Se aplica semnal armonic de amplitudine 1Vvv si 1KHz in intrarea circuitului din fig
ADC7.1.1. Se creste amplitudinea semnalului de la generator si se noteaza tensiunea
din iesire la care forma de unda din iesire incepe sa fie limitata (la varful alternantei
pozitive si respectiv pentru varful alternantei negative). Se noteaza aceste valori
maxime VOH mas si VOL mas .
Se conecteaza in iesire o rezistenta de sarcina de 1KΩ si se repeta masuratoarea
anterioara. Se noteaza tensiunea din iesire la care forma de unda din iesire incepe sa fie
limitata pentru fiecare alternanta din iesire: VOH  mas _1K si VOL mas _1K .
Se compara cele patru valori astfel obtinute si se observa dependenta de sarcina din
iesire a nivelului maxim de tensiune din iesire VOH mas si VOL mas .
7.1.3 Evidentierea distorsiunii introduse de Slew Rate-ul finit al AO.

ADC7.1.1. Se creste frecventa semnalului de la generator si se noteaza frecventa la
care semnalul din iesirea AO incepe sa se transforme din armonic in liniar. Se observa
ca pe masura cresterii in continuare a frecventei (peste aceasta frecventa la care
semnalul din iesire incepe sa se transforme din armonic in liniar), amplitudinea din
iesire scade iar forma de unda se distorsioneaza prin trecerea din forma armonica in
forma liniara din ce in ce mai mult.
Se repeta masuratoarea pentru cazul in care in iesire este conectata o rezistenta de
sarcina de 1KΩ.
Se observa dependenta de sarcina a frecventei la care intervine distorsionarea formei
de unda datorita efectului finit al parametrului SR.
Se repeta masuratoarea pentru evidentierea distorsiunii introduse de SR in cazul in
care in intrare se aplica o tensiune de 100mVvv , cu si fara rezistorul de sarcina
RS=1KΩ.
Se compara valorile masurate cu cele determinate de informatiile din catalog.
7.1.4 Banda de frecventa

Se aplica in circuitul din fig ADC7.1.1. semnal armonic de amplitudine 100mV si
1KHz.
Se creste frecventa generatorului (de la 1KHz) pina cand pe ecranul osciloscopului se
observa ca amplitudinea semnalului din iesire scade cu 3 dB fata de valoarea din
mijlocul benzii (scade la 0,707 a0).
Se noteaza aceasta frecventa ca fiind frecventa maxima a benzii amplificatorului.
Se repeta masuratoarea de determinare a benzii amplificatorului pentru cazul in care
generatorul aplica un semnal sinusoidal de amplitudine 100 mVvv iar in iesire este
conectata o rezistenta de sarcina de 1KΩ.
Se repeta masuratoarea anterioara de determinare a benzii amplificatorului pentru
cazul in care generatorul aplica un semnal sinusoidal de amplitudine 5Vvv cu si fara
rezistenta de sarcina de 1KΩ. La aceasta masuratoare se va urmari sa nu apara
distorsiuni de Slew Rate in banda amplificatorului. Cine limiteaza banda?
Rezultatele se trec intr-un tabel de forma:

Sarcina Amplitudine semnal intrare [Vvv] Banda de frecventa
∞ 100m
∞ 5
1KΩ 100m
1KΩ 2,5
Tabel T1.1.1
7.1.5 Raspuns la semnal treapta de amplitudine mica.

Se aplica in circuitul din fig ADC7.1.1. semnal dreptunghiular de amplitudine 100 mV
si frecveenta de 1KHz la intrare si se masoara timpul de raspuns a iesirii, notat cu tr, si
definit ca intervalul de timp in care iesirea creste de la 0,1 din valoarea finala la 0,9 din
valoarea finala. Se verifica relatia:
0.35
fs 
tr
in care f s este frecventa determinata la punctul anterior ca frecventa maxima a benzii
de frecventa iar t r este definit pe figura 7.1.2.
Fig. ADC 7.1.2 Definire timpi de comutatie.
7.1.6 Raspuns la semnal treapta de amplitudine mare.

Se aplica in circuitul din fig ADC7.1.1. semnal dreptunghiular de amplitudine 3 V la
intrare si se masoara timpul de raspuns a iesirii, notat cu tr, si definit ca intervalul de
timp in care iesirea creste de la 0,1 din valoarea finala la 0,9 din valoarea finala. Acest
timp va fi determinat de SR-ul AO-ului deoarece imediat dupa aplicarea saltului de
tensiune de la generator intrarea este blocata iar iesirea se va modifica independenta de
intrare, in functie de viteza de incarcare a capacitatilor parazite din structura AO.
7.1.7 Dependenta de frecventa a amplificarii etajului inversor cu AdC.
Se va lucra cu valorile R2=510KΩ si R1=510KΩ pentru circuitul din fig. 7.1.1.
Pentru masurarea amplificarii in tensiune se masoara amplitudinea virf-la-virf a

tensiunii din iesire si intrare si se face raportul celor doua valori. Masuratorile se pot
face cu osciloscopul sau cu un voltmetru de valoare efectiva. Semnalul cu care se
lucreaza este armonic.
Se aplica de la generator un semnal de 100mV la frecventa de 100Hz.
Se masoara tensiunea din iesire.
 v0 masurat
Se calculeaza amplificarea masurata a etajului ca raport  Ainv masurat 
v 
g masurat
Se calculeaza amplificarea etajului in cazul in care AdC este ideal:

 R2 masurat
 Ainv  AdC ideal   .
 R1 masurat
Considerand ca amplificarea in bucla deschisa a AdC este finita si notata cu “a” si
stiind ca amplificarea etajului inversor in functie de amplificarea in bucla deschisa ,
vO R 1
“a”, este data de relatia Ainv   2 , se determina valoarea amplificarii
vg R1 1  R2
a
“a” din conditia:
 R2 mas 1
 Ainv masurat   .
 R1 mas 1   R2 mas
a
Rezultatele se trec in tabelul T7.1.2 de mai jos.
Se modifica apoi frecventa generatorului si se determina un nou set de valori pentru
care se completeaza o noua linie in tabel, s.a.m.d.
frecventa  v0 masurat  Ainv masurat Amplificare estimata Valoare

pentru AO ideal calculata
 R2 masurat pentru
 Ainv  AdC ideal   “a”
 R1 masurat
100Hz
1KHz
10KHz
100KHz
1MHz
Tabel T7.1.2
Se traseaza caracteristica  Ainv masurat in functie de frecventa.
Se traseaza caracteristica  a calculat in functie de frecventa.
Se repeta masuratorile anterioare si pentru cazurile:
a) R2=510KΩ si R1=10KΩ caz in care semnalul aplicat in intrare are amplitudine
25mVvv,
b) R2=510KΩ si R1=100KΩ caz in care semnalul aplicat in intrare are amplitudine de
100mVvv.
Se traseaza caracteristica  Ainv masurat in functie de frecventa.
4.1.7 Precizia amplificarii

Dependenta amplificarii in bucla inchisa a etajului inversor de amplificarea in bucla
deschisa a AdC determina o anumita toleranta in realizarea coeficientului de
R2
amplificare  Ainv  AdC ideal   . Precizia amplificarii se va studia la o frecventa fixa
R1
si pentru diferiti coeficienti de amplificare. Modificarea coeficientului de amplificare
se face prin modificarea rezistentei R1 conform tabelului T7.1.3 de mai jos.
Se va lucra cu R2=510KΩ, R1=10KΩ
Se aplica de la generator un semnal de 100mV la frecventa de 10KHz.
Se masoara tensiunea din iesire  v0 masurat .
 v0 masurat
Se calculeaza amplificarea masurata a etajului ca raport  Ainv masurat 
v 
g masurat

 R2 masurat
 Ainv  AOideal   .
 R1 masurat
Se calculeaza precizia amplificarii
 Ainv  AdC ideal   Ainv masurata
 100
 Ainv  AdC ideal
Se completeaza tabelul T7.1.3
Se va schimba valoarea rezistentei R1 si se vor repeta masuratorile pentru o noua linie
in tabel. Penstru schimbarea rezistentei se opresc (deconecteaza) sursele de alimentare
si generatorul de semnal.
R1  v0 masurat  Ainv masurat Amplificare estimata Precizia

pentru etajul neinversor amplificarii

 R2 masurat
 Ainv  AdC ideal  
 R1 masurat
10KΩ
33KΩ
100KΩ
270KΩ
500KΩ
Tabel 7.1.2
7.1.8 Ampolificator inversor cu polarizare “nVBE “.

Se calculeaza valoarea rezistentei R astfel incat in iesire sa fie jumatate din sursa de
R2 E
alimentare:   1.
R 2VBEON
Se realizeaza amplificatorul din fig. ADC 7.1.3.
Fig. ADC 7.1.3 Ampolificator inversor cu polarizare “nVBE “.

R2 E
in care se indeplineste   1.
R 2VBEON
Se lucreaza cu E=10V. Se aplica semnal armonic de 100mVvv de la generator si se
masoara urmatoarele performante:
-tensiunea de cc din iesire,
-excursia maxima a tensiunii din iesire,
-amplificarea in tensiune,
-banda amplificatorului,
-Slew Rate-ul amplificatorului.
7.2. Amplificator neinversor cu AdC.

7.1.1 Functia de amplificator neinversor
Se masoara sursa de alimentare VCC=10V.
Se regleaza amplitudinea semnalului de la generatorul de semnal la 1Vvv si frecventa
la valoarea de 1KHz.
Fig. ADC 7.2.1 Amplificator neinversor cu AdC.

pozitiile 0,2V/div
Se masoara tensiunea de cc din iesire VOUT mas si se compara cu valoarea calculata cu
relatia:
VCC  VBE ON
VOUT   R2 mas   VBE ON .
 R3 mas
Plasand cele doua semnale de pe ecranul osciloscopului unul peste altul se observa
daca intre cele doua exista vreo diferenta.
Se va remarca faptul ca semnalele din intrare si iesire sunt in faza iar iesirea este
amplificata fata de intrare.
7.2.2 Amplitudinea maxima nedistorsionata a semnalului din iesire

ADC7.2.1. Se creste amplitudinea semnalului de la generator si se noteaza tensiunea
din iesire la care forma de unda din iesire incepe sa fie limitata (la varful alternantei
pozitive si respectiv pentru varful alternantei negative). Se noteaza aceste valori
maxime VOH mas si VOL mas .
Se conecteaza in iesire o rezistenta de sarcina de 1KΩ si se repeta masuratoarea
anterioara. Se noteaza tensiunea din iesire la care forma de unda din iesire incepe sa fie
limitata pentru fiecare alternanta din iesire: VOH  mas _1K si VOL mas _1K .
Se compara cele patru valori astfel obtinute si se observa dependenta de sarcina din
iesire a nivelului maxim de tensiune din iesire VOH mas si VOL mas .
7.2.3 Evidentierea distorsiunii introduse de Slew Rate-ul finit al AO.

ADC7.2.1. Se creste frecventa semnalului de la generator si se noteaza frecventa la
care semnalul din iesirea AO incepe sa se transforme din armonic in liniar. Se observa
ca pe masura cresterii in continuare a frecventei (peste aceasta frecventa la care
semnalul din iesire incepe sa se transforme din armonic in liniar), amplitudinea din
iesire scade iar forma de unda se distorsioneaza prin trecerea din forma armonica in
forma liniara din ce in ce mai mult.
Se repeta masuratoarea pentru cazul in care in iesire este conectata o rezistenta de
sarcina de 1KΩ.
Se observa dependenta de sarcina a frecventei la care intervine distorsionarea formei
de unda datorita efectului finit al parametrului SR.
Se repeta masuratoarea pentru evidentierea distorsiunii introduse de SR in cazul in
care in intrare se aplica o tensiune de 100mVvv , cu si fara rezistorul de sarcina
RS=1KΩ.
Se compara valorile masurate cu cele determinate de informatiile din catalog.
7.2.4 Banda de frecventa

Se aplica in circuitul din fig ADC7.2.1. semnal armonic de amplitudine 100mV si
1KHz.
Se creste frecventa generatorului (de la 1KHz) pina cand pe ecranul osciloscopului se
observa ca amplitudinea semnalului din iesire scade cu 3 dB fata de valoarea din
mijlocul benzii (scade la 0,707 a0).
Se noteaza aceasta frecventa ca fiind frecventa maxima a benzii amplificatorului.
Se repeta masuratoarea de determinare a benzii amplificatorului pentru cazul in care
generatorul aplica un semnal sinusoidal de amplitudine 100 mVvv iar in iesire este
conectata o rezistenta de sarcina de 1KΩ.
Se repeta masuratoarea anterioara de determinare a benzii amplificatorului pentru
cazul in care generatorul aplica un semnal sinusoidal de amplitudine 5Vvv cu si fara
rezistenta de sarcina de 1KΩ. La aceasta masuratoare se va urmari sa nu apara
distorsiuni de Slew Rate in banda amplificatorului. Cine limiteaza banda?
Rezultatele se trec intr-un tabel de forma:
Sarcina Amplitudine semnal intrare [Vvv] Banda de frecventa
∞ 100m
∞ 5
1KΩ 100m
1KΩ 2,5
Tabel T7.2.1
7.2.5 Raspuns la semnal treapta de amplitudine mica.

Se aplica in circuitul din fig ADC7.2.1. semnal dreptunghiular de amplitudine 100 mV
si frecveenta de 1KHz la intrare si se masoara timpul de raspuns a iesirii, notat cu tr, si
definit ca intervalul de timp in care iesirea creste de la 0,1 din valoarea finala la 0,9 din
valoarea finala. Se verifica relatia:
0.35
fs 
tr
in care f s este frecventa determinata la punctul anterior ca frecventa maxima a benzii
de frecventa iar t r este definit pe figura 7.1.2.
7.2.6 Raspuns la semnal treapta de amplitudine mare.

Se aplica in circuitul din fig ADC7.2.1. semnal dreptunghiular de amplitudine 3 V la
intrare si se masoara timpul de raspuns a iesirii, notat cu tr, si definit ca intervalul de
timp in care iesirea creste de la 0,1 din valoarea finala la 0,9 din valoarea finala. Acest
timp va fi determinat de SR-ul AO-ului deoarece imediat dupa aplicarea saltului de
tensiune de la generator intrarea este blocata iar iesirea se va modifica independenta de
intrare, in functie de viteza de incarcare a capacitatilor parazite din structura AO.
7.2.7 Dependenta de frecventa a amplificarii etajului inversor cu AdC.

Se va lucra cu valorile R2=510KΩ si R1=510KΩ pentru circuitul din fig. 7.2.1.
Pentru masurarea amplificarii in tensiune se masoara amplitudinea virf-la-virf a
tensiunii din iesire si intrare si se face raportul celor doua valori. Masuratorile se pot
face cu osciloscopul sau cu un voltmetru de valoare efectiva. Semnalul cu care se
lucreaza este armonic.
Se aplica de la generator un semnal de 100mV la frecventa de 100Hz.
Se masoara tensiunea din iesire.
 v0 masurat
Se calculeaza amplificarea masurata a etajului ca raport  Aneinv masurat 
v 
g masurat

 R2 masurat
 Aneinv  AdC ideal  .
 R1 masurat
Considerand ca amplificarea in bucla deschisa a AdC este finita si notata cu “a” si
stiind ca amplificarea etajului inversor in functie de amplificarea in bucla deschisa ,
vO R2 1
“a”, este data de relatia Aneinv   , se determina valoarea amplificarii
vg R1 1  R2
a
“a” din conditia:
 R2 mas 1
 Aneinv masurat   .
 R1 mas 1   R2 mas
a
Rezultatele se trec in tabelul T7.2.2 de mai jos.
Se modifica apoi frecventa generatorului si se determina un nou set de valori pentru
care se completeaza o noua linie in tabel, s.a.m.d.
frecventa  v0 masurat  Aneinv masurat Amplificare estimata Valoare

pentru AO ideal calculata
 R2 masurat pentru
 Aneinv  AdC ideal  “a”
 R1 masurat
100Hz
1KHz
10KHz
100KHz
1MHz
Tabel T7.2.2
Se traseaza caracteristica  Aneinv masurat in functie de frecventa.
Se repeta masuratorile anterioare si pentru cazurile:
a) R2=510KΩ si R1=10KΩ caz in care semnalul aplicat in intrare are amplitudine
25mVvv,
b) R2=510KΩ si R1=100KΩ caz in care semnalul aplicat in intrare are amplitudine de
100mVvv.
Se traseaza caracteristica  Aneinv masurat in functie de frecventa.
4.1.7 Precizia amplificarii

Dependenta amplificarii in bucla inchisa a etajului inversor de amplificarea in bucla
deschisa a AdC determina o anumita toleranta in realizarea coeficientului de
R2
amplificare  Ainv  AdC ideal   . Precizia amplificarii se va studia la o frecventa fixa
R1
si pentru diferiti coeficienti de amplificare. Modificarea coeficientului de amplificare

se face prin modificarea rezistentei R1 conform tabelului T7.2.3 de mai jos.
Se va lucra cu R2=510KΩ, R1=10KΩ
Se aplica de la generator un semnal de 100mV la frecventa de 10KHz.
Se masoara tensiunea din iesire  v0 masurat .
 v0 masurat
Se calculeaza amplificarea masurata a etajului ca raport  Aneinv masurat 
v 
g masurat

 R2 masurat
 Aneinv  AOideal   .
 R1 masurat
Se calculeaza precizia amplificarii
 Ainv  AdC ideal   Ainv masurata
 100
 Ainv  AdC ideal
Se completeaza tabelul T7.2.3
Se va schimba valoarea rezistentei R1 si se vor repeta masuratorile pentru o noua linie
in tabel. Penstru schimbarea rezistentei se opresc (deconecteaza) sursele de alimentare
si generatorul de semnal.
R1  v0 masurat  Aneinv masurat Amplificare estimata Precizia

pentru etajul neinversor amplificarii
 R2 masurat 
 Aneinv  AdC ideal  
 R1 masurat
10KΩ
33KΩ
100KΩ
270KΩ
500KΩ
Tabel 7.2.3
7.3Amplificator diferential cu AdC
7.3.1 Se va calcula, pentru amplificatorul diferential din figura ADC 7.3.1, tensiunea
din iesire in functie de tensiunile din cele doua intrari vg1 si vg2. Nu se va neglija
rezistenta diodei din intrarea neinversoare si se vor considera amplificari finite pentru
modul comun si pentru modul diferential al AdC.
Fig. 7.3.1
7.3.2 Se va masura factorul de rejectie a modului comun pentru intreg circuitul

folosind configuratia din din fig. 7.3.2. Se va aplica in intrare semnal de 5Vvv si
frecventa 1KHz. Se va masura tensiunea varf la varf din iesire. Raportul celor doua
valori va defini CMRR al intregului circuit la frecventa de 1KHz.
Fig. 7.3.2
7.3.3 Se va imbunatati factorul de rejectie a modului comun folosind circuitul din

fig. 7.3.3 in care rezistenta din intrarea neinversoare se inlocuieste cu una reglabila.
Fig. 7.3.3
Pastrand semnalul aplicat in intrare la punctul anterior se va regla Ra astfel incat
semnalul din iesirea AdC sa fie minim posibil.
Se va recalcula apoi CMRR pentru intregul circuit si se va compara cu valoarea
obtinuta la punctul anterior.
Se va deduce imbunatatirea CMRR si se va motiva aceasta imbunatatire.
7.4 Integrator cu AdC.

Se va calcula expresia tensiunii din iesirea AdC din fig. 7.3.4 pentru intervalele de
timp din secventa generatorului de semnal.
Fig. 7.3.4
Se va realiza circuitul si se va verifica forma si amplitudinea semnalului din iesirea
AdC.
Se va reduce apoi amplitudinea generatorului la 5V si se va urmari forma de unda din
iesirea AdC.
Se va explica incarcarea dinamica a condensatorului.
Se va compara forma de unda vizualizata in iesirea AdC cu forma de unda calculata in
iesire.
7.5 Derivator si integrator cu AdC.

Se va calcula functia de transfer a circuitului din fig. 7.3.5
Fig. 7.3.5
Se va trasa caracteristica de castig si faza (diagramele Bode) pentru amplificarea
etajului.
Se va deduce domeniul pentru care etajul functioneaza ca derivator, amplificator si
derivator.
Se va realiza circuitul si se va aplica in intrare semnal sinusoidal de amplitudine 1Vvv
cu frecventa de 100Hz.
Se va creste apoi frecventa generatorului si se va nota forma de unda si amplitudinea
semnalului din iesire pentru frecventele 500Hz, 1KHz, 5KHz, 10KHz, 25KHz,
50KHz, 75KHz, 100KHz, 250KHz.
Se va deduce prin masuratori domeniile in care etajul functioneaza ca derivator,
amplificator si integrator.
Se vor compara aceste rezultate cu cele calculate anterior.
Lab. 8 Aplicatii cu amplificatoare de diferenţa de curenti (AdC) (3900).
8.0.1 Functionare liniara.

Schema echivalenta simplificata a amplificatorului de diferenta de curenti (3900) este
data in figura ADC1. Tensiunea din iesirea amplificatorului va depinde de
amplificarea in curent a tranzistorului Q3 si de sarcina echivalenta din colectorul
 
acestuia notata cu Re. Se va obtine: vOUT  az iIN 

 iIN .
Fig. ADC1
Circuitul se alimentează cu o singură sursă. Datorita valorii mari a amplificarii a z ,
pentru functionare liniara, circuitul se foloseşte numai cu buclă de reacţie negativă.
Deoarece bucla de reactie negativa minimizeaza semnalul din intrarea
amplificatorului, pentru analiza circuitelor cu ADC si cu reactie negativa se va folosi
relatia: iI  iI .
Circuitul ADC 3900 accepta in intrari curenti de ordinal zecilor de microamperi.
Rezistorul R3 se calculează a.î. să asigure acest curent in intrarea neinversoare.
Fig. ADC2 Amplificator inversor cu AdC

Din figura ADC1 se observă că tensiunea de c.c. din intrari este VBE ON ceea ce
determina:

Vcc  VBE ON
I IN 
R3
 
Bucla de reacţie negativă prin R2 va determina I IN  I IN si va fixa tensiunea din ieşire
la valoarea:
Vcc  VBE ON
VOUT  R2  Ii  VBE ON  R2  VBE ON .
R3
E
Pentru excursie maxim posibila in iesire se impune VOUT  .
2
vO R
Se deduce ca amplificarea in semnal este data de  2 .
vg R1
Fig. ADC3 Amplificator neinversor cu AdC.
Pentru aplificatorul neinversor cu ADC din fig.ADC3 se deduce ca amplificarea in

vO R2 R
semnal este data de   2.
vg R1  rd R1
8.0.2Functionare neliniara.
Functionarea neliniara se realizeaza de obicei cand semnalul din intrare depaseste

domeniu de functionare liniara sau cand circuitul are o bucla de reactie pozitiva
suficient de puternica. Bucla de recatie pozitiva se intalneste in oscilatoare si in
comparatoare. In continuare se vor analiza comparatoarele cu histerezis in
caracteristica
In functie de faza semnalului din iesire se definesc doua tipuri de comparatoare:
comparator inversor si comparator neinversor.
Important
1
Fundamental in analiza comparatoarelor cu histrerezis si a aplicatiilor acestora este
faptul ca in caracteristica de transfer a acestora exista doua ramuri distincte. Fiecare
ramura corespunde unui sens de variatie a tensiunii din intrare. Din acest motiv in
aplicatii se identifica intai sensul de variatie a tensiunii din intrare pentru a stabili pe
care ramura a caracteristicii se deplaseaza punctul de functionare si abia apoi se va
cunoaste tensiunea de prag la care iesirea schimba starea.
2
Schimbarea starii iesirii se face prin trecerea circuitului dintr-o stare limita in alta,
trecere care se face prin trecerea prin regiunea liniara de functionare caracterizata de
 
relatia iIN  iIN .
3
In cazul comparatoarelor, datorita buclei de reactie pozitiva foarte puternica, iesirea va
fi in una din cele doua stari limita posibile in iesire: tensiune maxima in iesire
vOUT  VOH  VCC si respectiv tensiune minima in iesire vOUT  VOL  0
Comparator inversor cu amplificator de diferenta de curenti.
Circuitul comparatorului inversor cu amplificator de diferenta de curenti este dat in

figura 8.0.1.
Bucla de reactie pozitiva in curent este realizata de rezistorul R4. Prin R4 se transfera
la intrare un curent proportional cu tensiunea din iesire. Rezistorul R3 fixeaza curentul
pentru polarizarea intrarii neinversoare. Rezistorul R2 controleaza curentul de semnal
din intrarea inversoare.
Fig. 8.0.1 Comparator inversor cu histerezis

Comportarea circuitului se va analiza pe baza caracteristicii dn fig. 8.0.1 din care se
observa ca in cazul AdC ideal (transimpedanta infinita) fixarea iesirii in starea
 
vOUT  VOH  VCC respectiv vOUT  VOL  0 depinde de realizarea conditiei iIN  iIN
 
respectiv iIN  iIN . Cu alte cuvinte conditia de schimbare a starii iesirii se va putea
 
determina din iIN  iIN . Conditia de schimbare a starii iesirii va determina pragurile
circuitului.
Fig. 8.0.2 Caracteristici pentru AdC

Caracteristica circuitului din fig 8.0.2 pentru sensul crescator al tensiunii din intrare se
va construi variind tensiunea din intrare de la cea mai mica tensiune vIN  0 la cea mai

mare tensiune din circuit vIN  VCC . Astfel cand vIN  0 curentul iIN  0 iar
 
iIN  iR 4  iR3  iIN ceea ce determina din caracteristica din fig. 8.0.2

vOUT  VOH  VCC . Atata timp cat crescand tensiunea din intrare, curentul i IN nu
depaseste valoarea
 VOH  VBEon VCC  VBEon
iIN  iR 4  iR 3   iesirea ramane in starea vOUT  VOH . In
R4 R3
momentul in care tensiunea din intrare crescand, determina curentul din intrarea
inversoare sa depaseasca cu foarte putin curentul din intrarea neinversoare iesirea
schimba starea si trece in vOUT  VOL . Considerand AdC ideal, din conditia de
 
schimbare a starii iIN  iIN se determina pragul comparatorului:
vIN  VBEon VOH  VBEon VCC  VBEon
  .
R2 R4 R3
Se obtine:
R2 R
vIN  Vp 2  VBEon  VOH  VBEon   2 VCC  VBEon  .
R4 R3
Daca se considera ca VOH  VCC se obtine expresia simplificata
R2
V p 2  VBEon  VCC  VBEon  .
R3 R4
Crescand in continuare vIN peste Vp 2 iesirea va ramane fixata in VOL asa cum se vede
in caracteristica din fig. 8.0.3.
Fig. 8.0.3 Comportarea comparatorului inversor cu ADC
Caracteristica circuitului din fig. 8.0.1 pentru sensul descrescator al tensiunii din
intrare se va construi modificand tensiunea din intrare de la cea mai mare tensiune
vIN  VCC la cea mai mica tensiune din circuit vIN  0 . Astfel cand vIN  VCC , iesirea
 vIN  VBEon
va fi in vOUT  VOL  0 . Curentul iIN  este mai mare decat
R2
 VOL  VBEon VCC  VBEon
iIN  iR 4  iR 3   ceea ce determina ca iesirea sa fie stabila in
R4 R3
vOUT  VOL  0 , asa cum se observa din caracteristica din fig. 8.0.2c. Atata timp cat

tensiunea din intrare scazand, curentul iIN nu scade sub valoarea
 VOL  VBEon VCC  VBEon
iIN  iR 4  iR 3   , iesirea ramane in starea vOUT  VOL . In
R4 R3
momentul in care tensiunea din intrare scazand, face ca in intrarea inversoare curentul
sa scada cu foarte putin sub valoarea curentului din intrarea neinversoare, iesirea
schimba starea si trece in vOUT  VOH . Considerand ADC ideal, din conditia de
 
schimbare a starii iIN  iIN ,
vIN  VBEon VOL  VBEon VCC  VBEon
 
R2 R4 R3
se determina pragul Vp1 al comparatorului:
R2 R
vIN  Vp1  VBEon  VOL  VBEon   2 VCC  VBEon 
R4 R3
care sepoate aproxima cu:
R2
Vp1  VBEon  VCC  VBEon 
R3
Scazand in continuare vIN sub Vp1 iesirea va ramane fixata in VOH .asa cum se vede in
caracteristica din fig. 8.0.3a.
Comparator neinversor cu amplificator de diferenta de curenti.
Circuitul comparatorului neinversor cu amplificator de diferenta de curenti este dat in

figura 8.0.4.
Fig. 8.0.4 Comparator neinversor cu ADC

Bucla de reactie pozitiva in curent este realizata de rezistorul R4. Prin R4 se transfera
la intrare un curent proportional cu tensiunea din iesire. Rezistorul R2 limiteaza
curentul pentru polarizarea intrarii nversoare. Rezistorul R3 controleaza curentul de
semnal din intrarea neinversoare.
 
Conditia de schimbare a starii iesirii este iIN  iIN si va determina pragurile circuitului.
Ramura caracteristicii pentru vIN crescator se construieste considerand ca in
momentul initial vIN  0 ceea ce determina ca in iesire sa fie nivelul vOUT  VOL .
Procedand ca in cazul anterior se obtine pentru sensul crescator de variatie a tensiunii

 
din intrare din iIN  iIN urmatoarea conditie de schimbarea a starii iesirii:
vIN  VBEon VOL  VBEon VCC  VBEon
  .
R3 R4 R2
Se obtine:
R3 R
vIN  Vp1  VBEon  VOL  VBEon   3 VCC  VBEon 
R4 R2
relatie ce se poate aproxima cu:
R3
Vp1  VBEon  VCC  VBEon  .
R2
Pentru sensul descrecator al tensiunii din intrare se porneste de la vIN  VCC care
determina vOUT  VOH . Se scade apoi vIN si se obtine din conditia de schimbare a
 
starii iIN  iIN relatia:
vIN  VBEon VOH  VBEon VCC  VBEon
  ,
R3 R4 R2
care determina:
R3 R
vIN  Vp 2  VBEon  VOH  VBEon   3 VCC  VBEon 
R4 R2
Cu aproximatia VOH  VCC tensiunea celui de al doilea prag se scrie:
R3
V p 2  VBEon  VCC  VBEon  .
R2 R4
8.0.3. Se verifica amplificatorul 3900

.
Fig. 8.0.5 Amplificator inversor cu AdC.
E
Se verifica daca tensiunea de cc din iesire este VOUT  .
2
Se aplica vIN  1VVV si se verifica daca amplificarea in tensiune este aproximativ

unitara. Verificarea se face pentru toate amplificatoarele ce se vor utiliza din circuitul
integrat 3900.
8.1 Comparator inversor cu amplificator de diferenţa de curenti (ADC)

(3900).
8.1.1 Se realizeaza circuitul din fig 8.1.1.
Fig. 8.1.1 Comparator inversor cu ADC.
8.1.2 Se explica functionarea circuitului din fig. 8.1.1 si se calculeaza pragurile

comparatorului cu relatiile:
R2 R
Vp1  VBEon  VCC  VBEon  , Vp 2  VBEon  2 VCC  VBEon 
R3 R3 R4
8.1.3 Se masoara pragurile si nivelele din iesire folosind circuitul din fig 8.1.2.
Fig 8.1.2.
Pentru pragul corespunzator cresterii tensiunii din intrare se deplaseaza cursorul
potentiometrului R1 din a spre b pina cand iesirea schimba starea vOUT  VOH in
vOUT  VOL . Se masoara si se noteaza aceasta tensiune, la care iesirea schimba starea,
ca fiind Vp1 .
Pentru pragul corespunzator scaderii tensiunii din intrare se deplaseaza cursorul

potentiometrului R1 din b spre a pina cand iesirea schimba starea vOUT  VOL in
vOUT  VOH . Se masoara si se noteaza aceasta tensiune, la care iesirea schimba starea,
ca fiind Vp 2 .
Se compara valorile masurate pentru praguri cu valorile calculate.
8.1.4 Se traseaza caracteristica comparatorului vOUT  vIN  .

Se va folosi circuitul din fig. 8.1.1.
Se aplica in intrare semnal liniar variabil in timp de amplitudine 10V si frecventa
100Hz cu variatie intre zero si 10V (pozitiv).
Se va elimina baza de timp a osciloscopului si se va urmari pe ecranul osciloscopului
caracteristica vOUT  vIN  .
Se va compara caracteristica obtinuta cu caracteristica dedusa teoretic si se vor deduce
pragurile.
Se introduce baza de timp a osciloscopului si se vizualizeaza forma de unda in timp a
semnalului din intrare si a celui din iesire care se vor nota.
Se vor observa momentele de timp in care iesirea schimba starea si se vor corela
acestea cu sensul de variatie a tensiunii din intrare.
8.1.5. Se inlocuieste in circuitul din fig. 8.1.1 rezistenta R2=100K cu valoarea

R2=510K si se observa ca iesirea nu mai sschimba starea. Se explica motivul.
Se calculeaza valoarea maxima a rezistentei R2 pentru care comparatorul
functioneaza.
8.2 Comparator neinversor cu amplificator de diferenţa de curenti (ADC)

(3900).
8.2.1 Se realizeaza circuitul din fig 8.2.1.
Fig. 8.2.1 Comparator neinversor cu ADC.
8.1.2 Se explica functionarea circuitului din fig. 8.2.1 si se calculeaza pragurile

comparatorului cu relatiile:
R3 R
Vp1  VBEon  VCC  VBEon  , Vp 2  VBEon  3 VCC  VBEon 
R2 R2 R4
8.2.3 Se masoara pragurile si nivelele din iesire folosind circuitul din fig 8.2.2.
Fig 8.2.2. Comparator neinversor cu ADC.

Pentru pragul corespunzator cresterii tensiunii din intrare se deplaseaza cursorul
potentiometrului R1 din a spre b pina cand iesirea schimba starea vOUT  VOL in
vOUT  VOH . Se masoara si se noteaza aceasta tensiune, la care iesirea schimba starea,
ca fiind Vp1 .
Pentru pragul corespunzator scaderii tensiunii din intrare se deplaseaza cursorul
potentiometrului R1 din b spre a pina cand iesirea schimba starea vOUT  VOH in
vOUT  VOL . Se masoara si se noteaza aceasta tensiune, la care iesirea schimba starea,
ca fiind Vp 2 .
Se compara valorile masurate pentru praguri cu valorile calculate.
8.2.4 Se traseaza caracteristica comparatorului vOUT  vIN  .

Se va folosi circuitul din fig. 8.2.1.
Se aplica in intrare semnal liniar variabil in timp de amplitudine 10V si frecventa
100Hz cu variatie intre zero si 10V (pozitiv).
Se va elimina baza de timp a osciloscopului si se va urmari pe ecranul osciloscopului
caracteristica vOUT  vIN  .
Se va compara caracteristica obtinuta cu caracteristica dedusa teoretic si se vor deduce
pragurile.
Se introduce baza de timp a osciloscopului si se vizualizeaza forma de unda in timp a
semnalului din intrare si a celui din iesire care se vor nota.
Se vor observa momentele de timp in care iesirea schimba starea si se vor corela
acestea cu sensul de variatie a tensiunii din intrare.
8.2.5. Se inlocuieste in circuitul din fig. 8.2.1 rezistenta R4=1M cu valoarea

R4=510K si se observa ca iesirea nu mai schimba starea. Se explica motivul.
Se calculeaza valoarea maxima a rezistentei R4 pentru care comparatorul
functioneaza.
8.3. Generator de semnal dreptunghiular cu ADC.
8.3.1. Se explica functionarea circuitului din fig. 8.3.1.
Fig. 8.3.1 Generator de semnal triunghiular si dreptumghiular

8.3.2 Se realizeaza circuitul folosind comparatorul studiat la punctul 8.1 si R=10KΩ,
C=100nF.
8.3.3 Se calculeaza frecventa de oscilatie.
8.3.4 Se masoara frecventa de oscilatie si se noteaza formele de unda din iesirile celor
doua ADC.
8.3.5 Se compara valoarea masurata pentru frceventa de oscilatie cu valoarea calculata.
8.3.6 Se propune o solutie pentru modificarea frecventei de oscilatie.
8.4. Generator de semnal dreptunghiular si triunghiular cu ADC.
8.4.1. Se explica functionarea circuitului din fig. 8.4.1.
Fig. 8.4.1 Generator de semnal dreptumghiular si triunghiular.

8.4.2.Se realizeaza circuitul folosind comparatorul studiat la punctul 8.1 si integratorul

cu ADC pentru care se va considera R1=1MΩ, R2=510KΩ, C=100nF.
8.4.3. Se calculeaza frecventa de oscilatie.
8.4.4. Se masoara frecventa de oscilatie si se noteaza formele de unda din iesirile celor
doua ADC.
8.4.5. Se compara valoarea masurata pentru frceventa de oscilatie cu valoarea
calculata.
8.4.6. Se propune o solutie pentru modificarea frecventei de oscilatie.

Teorie CIA

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie CIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS1

Calculul functiei de transfer in

Divizor de tensiune si divizor de curent

Relatii de trecere dinspre iesire spre intrare

efectul modulatiei grosimii

efectul modulatiei lungimii canalului

esantioneaza o tensiune: Ri->infinit (voltmetru)

furnizeaza un curent la iesire :Ro ->infinit

furnizeaza o tensiune la iesire : Ro->0

curent amplificator ideal de

Amplificatoare ideale de tensiune printr-o bucla de r "-"

mult mai mare

etajul de in tipic AO input offset

Curentii de polarizare a intrarilor

Teorema suprapunerii efectelor

commo mode rejection ratio

PSRR+ =power supply

CMRR,PSRR+->cat mai mari

dependenta de frecventa a amplificarii in bucla deschisa a amplificatorului operational

bucla deschisa bucla inchisa

joasa frecventa/in banda

produsul castig -banda

gain -bandwidth product-GBW

produsul castig - banda ramane neschimbat in bucla inchisa.

Ao=mare banda este mica

Ao=mic banda este mare

condensator utilizat pentru compensare

av depinde de amplitudinea semnalului

Rin finit(dar destul de mare)

amplificator inversor cu AO real

condensator liniar condensator neliniar

Alimentare cu sursa dubla

vin,vg constanta pe intervale

intervalele de timp de ordinul ms

Vout se va limita la VoH

Vout este limitat la VoL

in practica este un interval foarte mic (input)

un comparator discretizeaza tensiunea de la intrare

marimea continua-> marimea discreta

sunt piesa esetiala in convertorul Analog-numeric CAN

etajul de intrare a unui AO real este proiectat in ipoteza ca v+=v-,impedanta mare la

comparator cu AO cu reactie pozitiva

Noua comutatie are loc la

Comutaitalui Vout are loc atunci cand V+=V-

ST de ordinul zecilor microV

cel mai defavoraBIL CAZ

nucleul amplificatorului de instrumentatie :amplificatorul

Vc- contine perturbari,se doreste rejectarea

Daca CMRR AO->infinit dar rezistoarele sunt reale

Catalogul de circuite integrate. Valori absolute. Capsule. Parametrii.

1.1 CATALOGUL DE CIRCUITE INTEGRATE

Schema interna echivalenta

Valori maxime admisibile.

1. Tensiunea de alimentare maxim admisa (  VCC ,VEE )

2. Puterea disipata Intern maxim admisa( PD )

3. Tensiunea diferentiala maxim admisa la intrare ( VID _ MAX _ ADM )

4.Tensiunea de intrare de mod comun maxim admisa ( VICM_MAX_ADM )

5. Temperatura de functionare maxim admisa( TA )

6. Timpul de Scurtcircuit al Iesirii

Paramerii Statici, Paramerii Dinamici

Paramerii statici si paramerii dinamici vor face obiectul urmatoarelor sedinte de

1.2 Capsule de Circuite Integrate

Exista o mare varietate de capsule de circuite integrate.