Războiul de iarnă a fost un conflict militar între Uniunea Sovietică și Finlanda.

A
avut loc la trei luni de la începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Lupta a
început când URSS-ul a invadat Finlanda. S-a terminat odată cu semnarea păcii de
la Moscova, în urma căreia Finlanda a pierdut o parte din teritoriu. Pentru acest
atac, URSS-ul a fost exclus din Liga Națiunilor.
URSS-ul a inițiat acest război pentru a-și proteja interesele de la granița cu
Finlanda și pentru a avea o poziție defensivă mai bună a Leningradului. Acesta se
afla la numai 32 de km distanță față de granița cu Finlanda. Când Finlanda a
refuzat cererile sovieticilor de a ceda o parte din teritoriul său de graniță, URSS-ul
a invadat-o. În speranţa de a proteja Leningradul împotriva unui viitor atac german,
Stalin a încercat să transforme Golful Finlandei într-o cale maritimă sovietică.
Letonia, Lituania şi Estonia au fost intimidate şi obligate să încheie înţelegeri care
au îngăduit staţionarea Armatei Roşii în puncte-cheie de pe teritoriul lor. Apoi,
suveranitatea lor a fost cu totul încălcată printr-o anexare de facto. Înconjurate din
trei părţi de puternica Rusie, aceste ţări nu au avut de ales decât să consimtă.
URSS-ul s-a bucurat de un substanțial avantaj numeric față de finlandezi. A avut
de trei ori mai mulți soldați, de treizeci de ori mai multe avioane și de sute de ori
mai multe tancuri. Cu toate acestea, Armata Roșie a fost lovită grav de epurările lui
Stalin de dinainte de război. Aproximativ 30 de mii de ofițeri au fost executați sau
închiși. Acest lucru, precum și moralul ridicat al finlandezilor, au făcut ca atacurile
sovietice să fie respinse timp de câteva luni de finlandezi. După ce Armata Roșie s-
a reorganizat, a reușit să străpungă liniile de apărare finlandeze. Astfel, Finlanda a
acceptat începerea negocierilor de pace care au avut loc la Moscova. În urma
acestora, Finlanda a pierdut aproximativ 10% din teritoriul de-a lungul graniței cu
Uniunea Sovietica.
Finlanda a făcut parte din regatul Suediei până la începutul secolului al XIX-lea,
când a fost cucerită de către Rusia Țaristă. La sfârșitul Primului Război Mondial,
Finlanda și-a câștigat independența. În timpul perioadei interbelice, relațiile cu
URSS-ul au rămas tensionate. Rușii au cucerit Finlanda pentru a-și proteja capitala
Sankt Petersburg. Finlanda a fost transformată într-o zonă tampon, cu autonomie în
cadrul Imperiului Țarist. A rămas așa până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când
rușii au încercat întărirea autorității centrale a imperiului printr-o politică generală
de rusificare. Politica de rusificare a făcut populația finlandeză să își reafirme
dorința de independență. Astfel, la sfârșitul Primului Război Mondial, Finlanda și-
a declarat independența. Guvernul bolșevic din Rusia a fost în acel moment atât de
slab, încât, după trei săptămâni, a recunoscut independența statului finlandez.
Independența a fost obținută în totalitate după un scurt război civil, prin care
trupele bolșevice au fost expulzate din Finlanda. După terminarea Primului Război
Mondial, Finlanda a devenit membră a Ligii Națiunilor, căutând astfel să-și asigure
securitatea. Principalul scop al Finlandei pe plan extern a fost însă cooperarea cu
Suedia. În plan intern, perioada interbelică în Finlanda a fost marcată de o serie de
violențe anti-comuniste. Partidul Comunist Finlandez a fost declarat ilegal.
Mișcarea Lapua, o mișcare radicală anti-comunistă, a organizat o serie de acțiuni
violente care au culminat cu o răscoală nereușită. După implicarea URSS-ului în
războiul civil din Finlanda, nu a fost semnat, în prima fază, niciun tratat formal de
pace. Trupele finlandeze au avut două incursiuni nereușite în teritoriul Rusiei.
Comuniștii finlandezi de la Moscova au încercat chiar și asasinarea generalului
Mannerheim, liderul mișcării anti-comuniste din Finlanda. La Tartu s-a semnat un
tratat între cele două state la începutul anilor ’20. Prin acesta, granița a fost stabilită
ca fiind aceea care a existat între Imperiul Țarist și provincia autonomă finlandeză
de dinaintea Primului Război Mondial. Ulterior, la începutul anilor ‘30 URSS-ul și
Finlanda au semnat un pact de neagresiune valabil pe zece ani. Cu toate acestea,
relațiile dintre cele două state au rămas tensionate.Stalin și-a afirmat controlul total
asupra URSS-ului la sfărșitul anilor ‘30, iar guvernul bolșevic a început o politică
de recuperare a teritoriilor pierdute la sfârșitul Primului Război Mondial. Aceste
teritorii ofereau o poziție strategică ideală în ochii liderilor sovietici.