Comentariu

În poezia “Monosilab de toamna”, autorul prin intermediul eului liric îşi exprimă
sentimentele şi trăirile. Printr-o scurtă descriere a peisajului de toamnă, el redă starea
dificilă în care a ajuns şi cât de mult a fost cuprins de singurătate. Elementele peisajului
de toamnă: „frunze de metal” ; „lemnul mut”. Acestea sugerează expresiv singurătatea
eroului liric. Autorul descrie toamna ca un anotimp al melancoliei și al tristeței. Poezia
sugereză o gamă largă de sentimente doar prin câteva versuri.  Opera lui Bacovia redă
un peisaj simplu, monoton, însă totodată de o semnificație profundă a unui interior
răvaşit. Ea împărtăşeşte aceleaşi stări disperate şi tipic caracteristice stilului autorului ca
şi celelalte creaţii ale lui.

În continuare, putem remarca trecerea de la descrierea elementelor autumnale la

descrierea elementelor camerale. Drept exemplu pot servi : „în odaie” ; „peste foi, singur,
un condei frec” ; „lampa plânge” ; „pe pat” și altele. Elementele date se pot atesta
începând cu al treilea vers, iar cele autumnale, chiar din primul vers. În acest mod, este
profilată trecerea de la peisaj la interior. Procedeul contribuie la crearea atmosferei
lăuntrice a sufletului singuratic.

În poezie pot figura momente în care elementele exterioare sunt proiectate pe stările și
sentimentele eului liric. Aceste momente sunt exemplificate în următoarele versuri :
„lampa plânge… anii tăi, anii mei trec” ; „va fi cândva altfel natural” etc. Datorită
motivelor sumbre. în poezie este prezentă o atmosferă pesimistă, accentuată de
evidențierea sentimentelor eului liric prin intermediul imaginilor plastice și a simbolurilor
poeziei.

Cel mai sugestiv efect se datorează prezenței multiplelor cuvinte monosilabice. Se

remarcă și efectul onomatopeei „poc”, dar și efectul cauzat de abundența imaginilor
plastice. Sunt prezente vocalele închise (u, î), care accentuează starea tragică.

Pilonul pe care se axează poezia propriu-zisă este interferența dintre câmpurile

semantice ale noțiunilor de toamnă, tristețe și singurătate, format din următoarele
noțiuni : latență, întuneric, pesimism etc.

Încă un element esențial pentru constituirea atmosferei dominante în poezie este

prezența repetițiilor și a paralelismului sintactic, „fragmentarea” versului propriu-zis în 2
părți egale, pentru a susține cadența. Repetițiile și paralelismul accentuează sensul și
mesajul global transmis. Este evidentă starea de disperare a eului liric. Sunt folosite o
serie de figuri de stil pentru a accentua sentimentele poetului: