TEMA NR .

3 – DREPT EUROPEAN
Libera circulație a persoanelor în U.E și restricțiile în caz
de necesitate

Odată cu aderarea statelor la Uniunea Europenă, cetățenii acestora

dobândesc automat anumite drepturi și obligații de care se pot bucura pe teritoriul
european. La baza drepturilor dobândite regăsim documentul cel mai important al
U.E reprezentând drepturile fundamentale ale Uniunii Europene. Astfel în Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se regăsesc toate drepturile și
obligațiile pe care cetățenii ar trebui să le cunoască și respecte.
Uniunea Europeană pune accentul pe cetățenii săi oferindu-le libertăți egale
de care aceștia au nevoie chiar dacă sunt diferiți din punct de vedere al naționalității,
culturii,religiei. De asemenea aceștia sunt uniți prin cetățenia europeană, lucru care
le oferă libertatea de a se bucura de toate drepturile unui cetățean european dar cu
condiția de a respecta anumite obligații. Însă cetățenia europeană nu o înlocuiește
pe cea națională fiind doar o extindere a acesteia. Uniunea Europeană promovează
și protejează drepturile fundamentale prin intermediul Cartei cu scopul de a
menține pacea între statele membre și de a progresa ca societate.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene se bazează pe 6 criterii ce
fac Uniunea Europeană o societate unde cetățeanul este principalul subiect. În
prezenta lucrare se analizează al cinci-lea criteriu al Cartei acesta
incluzând drepturile cetățenilor, în particular Dreptul la libera circulației a
persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene.
Conform art. 45 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
aceasta oferă libertatea de circulație și de ședere. Astfel ,,orice cetățean al Uniunii
are dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre.” Prin
elaborarea acestui drept se încearcă evitarea discriminării din punct de vedere
al cetățeniei și statului din care provin . Cetățenii ce se bucură de acest drept au
posibilitatea de a călătorii sau de a se încadra în piața muncii, cu obligața de a nu
încălca drepturile celorlalți și de a nu comite acte împotriva statului de drept.
Odată cu cetățenia U.E atribuită de Tratatul de la Mastricht, s-au creat mai multe
semnificații ale liberei circulații a persoanelor. Inițial aceastea era limitată doar de
două aspect: o activitate individuală și salarială.
Prin intermediul cetățeniei europene și a Tratatului de la Mastricht se
recunoaște dreptul unde:,, Orice cetăţean al Uniunii care îşi are reşedinţa într-un stat
membru şi care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege şi de a fi ales la
alegerile locale din statul membru în care îşi are reşedinţa în aceleaşi condiţii ca şi
resortisanţii acelui stat. Acest drept se va exercita în condiţiile adoptate de
Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după
consultarea Parlamentului European; aceste norme de aplicare pot prevedea
dispoziţii derogatorii în cazul încare probleme specifice ale unui stat membru justifică
acest lucru.”
 Toate drepturile ce se atribuie cetățenilor europeni, în special pentru libera
circulație și ședere nu au o formă permanentă, acestea fiind supuse schimbării prin
introducerea anumitor restricții în caz de necesitate.
Astfel, restricțiile asupra dreptului de liberă circulație se aplică în contextual
ordinii ,siguranței și sănătății publice. Motivele restricțiilor acestui drept trebuie
însoțite de dovezi concrete care să demonstreze aplicarea sancțiunilor. Astfel, un
comportament neadecvat al unei persoane ce este considerat un pericol real și ale
cărui acțiuni amenințătoare vizează instituțiile societății poate determina aplicarea
unor restricții. Pe de altă parte nu orice tulburare minoră a ordinii publice este
considerate subiect de invocare a ordinii publice.
Conform art. 27 punctul 2 al Directivei 2004/38/CE a Parlamentului
European și a Consiliului ,,Măsurile luate din motive de ordine publică
sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază
exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu
pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.”
Un alt context unde se pot pune în aplicare aceste restricții se încadrează în
domeniul sănătății publice. Astfel interzicând persoanelor să intre pe teritoriul statelor
membre din motive medicale. Datorită acestui motiv se poate justifica se poate lua
decizia de a expulza persoanele de pe teritoriul unde s-au stabilit. Astfel, în cazul
expulzării persoanele implicate vor fi anunțate motivul expulzării dar și modul în care
aceasta poate ataca decizia luată de statul unde a fost primit dar și data în care ar
trebui să părăsească teritoriul.
Astfel conform art. 29 pct 1 al Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European
și a Consiliului ,privind sănătatea publică se precizează condițiile măsurilor de
restricționare încât:,, Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei
circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea definite de
documentele relevante ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli
infecțioase sau parazitare contagioase, dacă acestea fac obiectul unor dispoziții de
protecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă.”
În ceea ce privește decizia de expulzare există anumite condiții ce trebuie
îndeplinite pentru a se recurge la această variantă. Decizia de expulzare nu poate fi
luată decât dacă statul gazdă analizează factori precum durata în care cetățeanul a
stat, vârsta, condițiile medicale , starea financiară precum și cultura dar și situația
familiei sale.
În concluzie drepturile și libertățile de circulație a persoanelor pe teritoriul
Uniunii Europene pot avea avantaje dar și dezavantaje .Astfel cetățenii pot avea
diverse activități de tip individual sau financiar pe teritoriul gazdă cu condiția
respectării constituției statului unde își exercită activitățile. Statul gazdă este obligat
să le ofere acestora un tratament egal asemenea propriilor cetățeni astfel evitând
orice fel de discriminare. Cetățenii europeni trebuie să își cunoască foarte bine
drepturile,libertățile și obligațiile pentru a reuși să se apere în cazul unui proces de
inegalitate și discriminare. Drepturile cetățenilor europeni se îmbină cu drepturile
omului astfel încât trebuie să fie tratați egal indiferent de originea sau zona
demografică din care provin.
Uniunea Europeană se confruntă din ce în ce mai des cu diferite cazuri unde
drepturile
cetățenilor europeni sunt încălcate din cauza diferenței de cultură și origine.