LUMEA ROMÂNEASCĂ PÂNĂ LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XIX-LEA

Rromii - de la robie la emancipare

- originari din India, rromii au început să migreze spre Europa din cauza ocupării teritoriului

locuit din ei de unii conducători afghani dar şi din pricina lipsei resurselor;

- în secolul al XI-lea, îi regăsim în Imperiul Bizantin, unde sunt numiţi „athiganoi” (=de

neatins);

- prima menţiune documentară a rromilor în spaţiul românesc este din 1385, când domnul Ţării

Româneşti dăruieşte mănăstirii Tismana „40 de sălaşe de aţigani”;

- în Moldova, rromii sunt menţionaţi prima dată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1428);

- statutul rromilor era de robi, aceştia fiind în proprietatea unor mănăstiri sau ai boierilor, care

puteau dispune de ei ca de oricare alt bun;

- rromii erau buni meşteşugari în prelucrarea aurului şi argintului (aurari, zlătari), produceau

vase din aramă (căldărari), unelte din fier (fierari) sau din lemn (lingurari);

- unii dintre ei erau cunoscuţi pentru talentul muzical (lăutari);

- în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sub influenţa curentului de opinie favorabil eliberării

rromilor, este prevăzută în Proclamaţia de la Islaz „desrobirea ţiganilor prin despăgubire”;

- domnii celor două ţări extracarpatice au emis mai multe acte prin care li se schimba statutul

social al rromilor, aceştia devenind liberi asemenea ţăranilor clăcaşi;

- ultimul act de acest fel a fost emis de Barbu Ştirbey, domnul Ţării Româneşti, în 1856;

- cuvântul rrom (sau rom) provine din sanscrită şi înseamnă om, bărbat; limba vorbită de

membrii comunităţii rrome este rromani.