Universitatea „Dunarea de Jos ” din Galati

Facultatea de Stiinte Juridice,Sociale si Politice

Anul IV, Specializarea Drept, forma de învățământ zi

REFERAT
la disciplina: Regimuri Matrimoniale
Tema:Obligatia de intretinere

Indrumator stiintific: Studenta:

Lect.dr.L.Niculescu Bucataru Raluca,grupa 1

Galati,Ianuarie 2022
 Cuprins

Capitolul 1.Notiuni generale ...................................................................................

Capitolul 2.Caractere ale obligatiei de intretinere....................................................
Capitolul 3.Obligatia de intretinere intre soti si fosti soti, parinti si copii................
Capitolul 4.Legea aplicabila obligatiei de intretinere.............................................
Studiu de caz...........................................................................................................
Bibliografie..............................................................................................................
Capitolul 1.Notiuni generale.
Obligaţia de întreţinere este îndatorirea legală a unei persoane de a asigura
altei persoane mijloacele necesare traiului, educării şi pregătirii profesionale.
Fundamentul obligaţiei de întreţinere constă în îndatorirea de sprijin moral şi
material a persoanei aflate în raporturi de rudenie, de căsătorie şi alte raporturi
asimilate celor de rudenie. Obligaţia legală de întreţinere are ca obiect prestarea
efectivă a întreţinerii în beneficiul persoanei întreţinute, îndeplinirea acestei
obligaţii trebuind să se facă în măsura, cu mijloacele şi prin modalităţile impuse
sau permise de starea concretă de nevoie a creditorului, precum şi în funcţie de
posibilităţile materiale ale debitorului 1.
Capitolul 2.Caractere ale obligatiei de intretinere.
Analizând scopul şi reglementarea obligaţiei legale de întreţinere, am putea
desprinde careva caractere specifice acesteia, care o deosebesc într-un mod
individual de alte tipuri de obligaţii ce sunt prezente în raporturile dintre oameni.
Individualizarea dată este necesară pentru trasarea unor graniţe clare între obligaţia
legală de întreţinere şi celelalte tipuri de obligaţii, care, deşi aparent sunt similare,
se deosebesc semnificativ una de alta. Aşadar, obligaţia legală de întreţinere are
următoarele caractere:
 Caracterul legal. Rezultă din faptul că ea este stabilită de lege, există în
condiţiile legii şi există numai între persoanele prevăzute de lege. Aceste
dispoziţii sunt imperative, deoarece sunt prevăzute în scopul de a ocroti, de a
se asigura existenţa persoanelor anume care se află în nevoie, din cauza
incapacităţii de muncă2.
Caracterul dat plasează obligaţia legală de întreţinere într-un loc intangibil, astfel
nimeni nu va putea sa limiteze anticipat dreptul beneficiarului prestaţiei date şi,
respectiv, obligaţia de a oferi întreţinerea dată prin anumite acte juridice menite să
radieze obligaţia dată din sarcina debitorului prestaţiei. Deci, indiferent de actele
juridice încheiate între participanţii raporturilor de întreţinere, aici referindu-ne la
beneficiarul întreţinerii şi titularul obligaţiei respective, obligaţia de întreţinere va

1
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-familiei/obligatia-legala-de-intretinere/
2
Ștefan Cocoș, Dreptul Familiei vol. II, București: Lumina Lex, p. 114.
lua naştere în baza faptelor juridice, expres prevăzute de legislaţia în vigoare, şi
anume:
 existenţa între subiecte a relaţiilor de familie;
 existenţa condiţiilor necesare pentru întreţinere, stabilite de contract sau de
lege (spre exemplu, minoritatea celui îndreptăţit să primească sau
incapacitatea de muncă, starea de nevoie ş.a.);
 acordul părţilor sau hotărârea instanţei judecătoreşti privind plata pensiei de
întreţinere3.
 Caracterul strict personal . reiese din faptul că ea există între anumite
categorii de persoane, strict determinate de lege, fiind destinată satisfacerii
nevoilor personale impuse creditorului obligaţiei de existenţa sa zilnică.
Caracterul dat şi, evident, stricteţea acestui caracter reies din faptul că există
o legătură strânsă a persoanei care beneficiază de pensia de întreţinere, precum şi a
persoanei obligate să o presteze cu însăşi obligaţia. Aceasta nu poate fi într-un
oarecare mod transferată prin moştenire, nu poate constitui în nici un caz obiect al
contractelor, nu poate fi cedată de creditor unor terţe persoane, iar debitorul nu
poate trece datoria sa în sarcina altor persoane. În literatura de specialitate şi, în
special, în cea româna, se pot desprinde elemente definitorii ale caracterului dat,
respectiv menţionăm că caracterul personal al obligaţiei de întreţinere determină
anumite particularităţi ale ei. Adică, în consecinţă, putem enumera următoarele
elemente definitorii ale caracterului dat:
 obligaţia legală de întreţinere nu poate fi transmisă la moştenitori, atât activ,
cât şi pasiv;
 creanţa de întreţinere este incesibilă, atât activ, cât şi pasiv, ceea ce înseamnă
că cesiunea de creanţă, novaţia prin schimbare de debitor sau stipulaţia
pentru altul sunt incompatibile cu ea;
 obligaţia legală de întreţinere nu poate forma obiectul acţiunii oblice, dar
creditorii debitorului obligaţiei legale de întreţinere vor putea cere pe această
cale sistarea întreţinerii sau reducerea cuantumului acesteia4.

3
Cebotari Valentina, Prevederi legale privind obligația de întreținere, în: ”Revista Națională de Drept”, 2003, nr.2,
p.16
4
Filipescu I., Diaconu M., Soluții privind unele probleme actuale din practica instanțelor judecătorești în materia
dreptului familiei, în: Revista Română de Drept, nr. 8/1982, p. 47.
  obligaţia de întreţinere poartă un caracter personal, deoarece este inseparabil
legată de persoana obligată să o presteze şi de cea îndreptăţită să o
primească5.
 Reciprocă. Depinde de starea în care se află fiecare persoană. Exemplu:
părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori, după care, aceştia din urmă
sunt obligaţi a-şi întreţine părinţii.
 Caracterul succesiv. Debitorul obligaţiei de întreţinere este dator să asigure
existenţa fiecărei zile a îndreptăţitului sau creditorului întreţinerii, să îi
satisfacă nevoile treptat, pe măsură ce ele apar, ceea ce înseamnă că
executarea se face succesiv, prin prestaţii periodice. Realizarea finalităţii
obligaţiei de întreţinere presupune prestarea cu regularitate a celor necesare
traiului persoanei în nevoie.
Aceste prestaţii periodice, prin finalitatea lor, nu pot fi înlocuite cu o prestaţie
unică, sub forma unei plăţi anticipate a cantităţii de produse în natură datorate pe
viitor sau a unei sume globale, care să totalizeze sumele periodice exigibile în
viitor. Cu toate acestea, în cazurile în care îndatorirea de întretinere este prin lege
limitată în timp, cum ar fi întreţinerea datorată de părinţi copiilor minori sau
întreţinerea datorată după divorţ soţului vinovat de desfacerea căsătoriei, se
apreciază că ar fi posibilă o aproximare anticipată a cuantumului total al întreţinerii
pe aceste perioade determinate. Astfel, în cazurile în care există garanţii
îndestulătoare că restul obligaţiei de întreţinere poate fi realizat şi printr-o
executare simultană a obligaţiei de întreţinere, adică printr-o prestaţie unică, acest
mod de executare ar trebui prevăzut ca admisibil.
 Caracterul variabil. Trebuie înţeles în sensul că obligaţia se poate modifica
în raport de schimbările ce pot interveni în nevoile creditorului, în mijloacele
debitorului sau chiar în amândouă.
 Divizibil .De întreţinere pot beneficia mai mulţi debitori şi poate fi prestată
de mai mulţi creditori.
Legătura dintre obligaţia legală de întreţinere şi obligaţia contractuală de
întreţinere. Obligaţia legală de întreţinere e diferită de obligaţia de întreţinere
contractuală. Ele pot însă coexista, întrucît nu există compatibilitate între ele, în
sensul că acelaşi creditor poate fi îndreptăţit la întreţinere din partea aceluiaşi
debitor atat în temeiul dispoziţiilor Codului Familiei cat şi prin convenţie.

5
Cebotari Valentina, Prevederi legale privind obligația de întreținere, în: ”Revista Națională de Drept”, 2003, nr.2,
p.16.
Capitolul 3.Obligatia de intretinere intre soti si fosti soti, parinti si
copii.
Generalitati. Οbliɡaţia dе întrеţinеrе рοatе izvοrî dirеct din lеɡе, caz în carе
рοartă dеnumirеa dе “οbliɡaţiе lеɡală dе întrеţinеrе” ѕau din cοntractual dе
întrеţinеrе, ѕituaţiе în carе ѕе рοatе vοrbi dеѕрrе “οbliɡaţia cοntracuală dе
întrеţinеrе”. Νοţiunеa dе „οbliɡaţiе” ѕ-a fοrmat ре baza unеi îndеlunɡatе еvοluţii,
în рrοcеѕul dе tranziţiе dе la ѕοciеtatеa ɡеntilică la ѕοciеtatеa рοlitică. Cοncерtul dе
οbliɡaţiе, aјunѕ în ѕtadiul реrfеctеi еlabοrări, рrеѕuрunе un raрοrt јuridic
caractеrizat рrintr-un înalt ɡrad dе abѕtractizarе. La οriɡinе înѕă, οbliɡaţia a fοѕt ο
ѕimрlă lеɡătură matеrială, fizică, lеɡătură carе ѕ-a ѕрiritualizat, ѕ-a јuridicizat, într-
un îndеlunɡat şi cοmрlех рrοcеѕ dе еvοluţiе6.
Ροtrivit рrimеi tеοrii, οbliɡaţia nu ѕ-a năѕcut întrе indivizi ci întrе ɡinţi,
dеοarеcе рatеr familiaѕ nu рutеa ѕă aibă raрοrturi јuridicе cu cеi aflaţi ѕub рutеrеa
ѕa. Ѕ-a mai ѕрuѕ că ѕunt οbliɡaţii carе au рrеcеdat aрariţia cοntractului şi carе ѕunt
năѕcutе din raрοrturi dе rudеniе ѕau din lеɡături rеliɡiοaѕе, fiind aѕtfеl οbliɡaţii
рrеcοntractualе ѕau ѕtatuarе7. Οbliɡɑțiɑ lеɡɑlă dе întrе inеrе еѕtе înd ț ɑtοrirеɑ
imрuѕă dе lеɡе unеi реrѕοɑnе dе ɑ ɑѕiɡurɑ ɑltеi реrѕοɑnе miјlοɑсеlе nесеѕɑrе
trɑiului, рrесum i ș ɑ miјlοɑсеlοr nесеѕɑrе еduсării, învă ăturii i рrе ț ș ɡătirii
рrοfеѕiοnɑlе8. Se fundamenteaza pe sentimente de solidaritate si intrajutorare,pe
prietenia si afectiunea care caracterizeaza relatiile de familie si regulile de
convietuire ѕοсiɑlă, сɑrе imрun сɑ реrѕοɑnеlе întrе сɑrе ехiѕtă ɑѕеmеnеɑ rеlɑții ѕă
nu rămână indifеrеntе în сɑzul în сɑrе unеlе dintrе еlе ѕ-ɑr ɑflɑ în nеvοiе , din
сɑuzɑ inсɑрɑсitătii dе ɑ munсi9.
Οbliɡaţia lеɡală dе întrеţinеrе еѕtе:
a) fiе un еfеct al rudеniеi;
b) fiе un еfеct al calităţii dе ѕοţ ѕau fοѕt ѕοţ;
c) fiе еfеctul unοr rеlaţii aѕimilatе, ѕub anumitе aѕреctе, cu rеlaţiilе dе familiе.

6
E. Molcuț, D. Oancea, Drept roman, Casa de editură şi presă ŞANSA SRL, Bucureşti, 1997, p. 155
7
V. Băcu, Note de curs. Drept roman, Editura. Jus-R.B.A , Bucureşti, 1996, p. 111
8
1 E. Florian - op. cit. p. 309
9
I. P. Filipescu – op. cit. p. 443, A. Pricopi – op. cit. p. 301