Romanul Ion de Liviu Rebreanu este o specie a genului epic în proză, de mare extindere.

Romanul este unul social, realist, obiectiv și psihologic.

Tema romanului este problematica pământului, iubirea, familia, tema destinului și tema
națională și înavuțirea.
Realismul, curent literar din a doua jumătate al sec. al 19-lea ce a luat naștere ca o reacție
împotriva romantismului fundamentat pe antiteze, prezintă fapte reale într-un mod obiectiv.
Omul este privit din punct de vedere social ca un reprezentant al unei categorii sociale.
Personajele sunt fizice, complexe, surprinse in situații tipice. Atitudinea scriitorului este una
critica la adresa societății, iar stilul sobru și impersonal. Elementele realiste în romanul Ion
sunt: tematică socială (drama țăranului însetat de pământ), aspectul monografic, precizia
coordonatelor spațio-temporale, circularitatea, simetria compozițională, prezența unui
narator impersonal și obiectiv la persoana a III-a, căruia îi corespund viziunea naratologică
“din spate” și perspectiva auctorială.
Naratorul este și neimplicat, detașat și nu face evaluări privitoare la faptele desfășurate, la
acțiunile personajelor sau la trăsăturile acestora.
Stilul, sobru și impersonal, are și accente naturaliste. Naturalismul este o orientare literară
europeană de la sfârșitul sec. al 19-lea care radicalizează principiile estetice ale realismului
în direcția reprezentării aspectelor dure, brutale ale realității.
Compoziția romanului este o construcție închisă bazată pe legi clasice, cuprinde doua părți
(Glasul Pământului și Glasul Iubirii), are 13 capitole (ultimul joacă rolul unui epilog) și apare
tehnica contrapunctului.
Acțiunea se desfășoară cronologic urmărind mai multe planuri și fire narative. Planul țăranilor
- urmărește cu precădere destinul personajului Ion.
Planul intelectualilor - urmărește preponderent destinul familiei Herdelea. Planul național -
prezintă rezistența spirituală a românilor într-un Ardeal aflat sub dominație austro-ungară.
Conflictele sunt numeroase, atât interioare cât și exterioare. Conflictele interioare dezvoltă
lumea interioară a personajelor, dramele lor, tensiune nerezolvate. Conflictele exterioare:
(între George și Ion, Ana și Florica), conflicte materiale (Ion și Vasile Baciu), conflicte morale
(de ex. Ion care fură pământul de la Simion Lungu sau Ana care păcătuiește înainte de
căsătorie).
Acțiunea se desfășoară în satul Pripas, construit ca un spațiu tradițional, marcat de obiceiuri
tradiții și mentalități, înainte de Primul Război Mondial, durata acțiunii este de aproximativ 2
ani.
Construcția personajelor este marcată de tehnicile realismului obiectiv si de cele ale
naturalismului. Autocaracterizarea și caracterizarea făcută de celelalte personale,
pluriperspectivismul. Fapte, atitudini, felul de a vorbi și de a gândi, portretul fizic și moral.
Analiza psihologică, monolog interior, tehnica detaliului și antiteza (Ion, Titu).