 Două argumente ce sugerează că

specializarea duce la diminuarea costurilor

 Learning by doing

 Extensii ale logicii economiilor de scală

 Experiența unei producții mai mari diminuează
costurile și oferă un avantaj comparativ.
 Creșterea eficienței și îmbunătățiri ale abilității
muncitorilor nu sunt datorate educației și
cercetării (presupune constante), ci cantității
totale de bunuri obținute în timp.
 Exemplul Horndal în Suedia.
 Fabrica de oțel a fost construită în 1835 și a
menținut constantă cantitatea de muncă
utilizată timp de 15 ani, însă producția a crescut
cu 2% anual. Efectul Horndal
 Modelul ratei abilității de învățare a lucrătorilor,
observat în anii 1920.
 La fiecare dublare a producției, numărul de ore
necesare pentru obținerea unui bun tinde să
scadă cu un anumit procent.
 Pe un șantier naval, primul remorcher presupune
10.000 de ore de muncă, în timp ce al doilea
necesită 8000 de ore. Se așteaptă, astfel, ca al
patrulea să necesite 6400 de ore, al optulea 5120
s.a.m.d. Numărul de ore necesare scade cu 20%
la fiecare dublare a producției.
 Curba învățării
 Al Doilea Război Mondial a oferit numeroase
exemple practice de curbe ale învățării.
 Distrugătoarele din clasele Sumner și Gearing
ale Maine’s Bath Iron Works, produse între
1943 și 1945, au presupus o reducere cu
52,3% a numărului de ore necesare
producției.
 Nu doar costurile cu munca, ci și cele cu
capitalul și managementul scad pe măsura
acumulării de experiență.
 Implicații pentru economia internațională:
 Națiunea care produce cea mai mare cantitate
de bunuri are cele mai mici costuri, deoarece a
învățat cum să își utilizeze resursele mai eficient.
 Nu costurile mici duc la specializare, ci
specializarea conduce la costuri mici.
 Spre deosebire de alte modele, learning by
doing nu este reversibil. Reducerea producției nu
anulează experiența câștigată de lucrători.
 Existența curbelor de învățare nu respinge
modelul HO, ci îl completează.
 Ideea centrală: schimbul între națiuni cu
proporții similare ale factorilor poate să apară
datorită economiilor de scară ce conduc la
costuri descrescătoare.
 O posibilă explicație – o mai bună învățare pe
măsura extinderii economiilor de scară.
 Explicația convențională – costurile scad pe
măsură ce dimensiunea fabricilor/industriilor
crește.
 Sunt importante mai ales pentru țările cu
dimensiuni reduse ale pieței interne.
 Fără economii de scară posibile prin comerț
internațional, multe producții interne ar fi
aproape imposibile – componente auto în
Belgia, mobilă in Danemarca, echipamente
electrice în Olanda, oțel în Luxemburg,
medicamente și ceasuri în Elveția.
 Aproape toate bunurile produse în Singapore și
Hong Kong ar fi extrem de costisitoare dacă nu
ar exista economiile de scară oferite de piața
mondială.
 Efectele ofertei de export asupra cererii – Ragnar Nurkse.
Când oamenii vin în contact cu bunuri noi sau superioare,
apar noi nevoi și crește înclinația spre consum.
 Efectul se resimte atât în relațiile state dezvoltate - state
în curs de dezvoltare, cât și între statele dezvoltate.
 Efectul de demostrare explică crearea de noi fluxuri
comerciale.
 Țările din America latină în perioada postbelică.
 Țările din Estul Europei după căderea comunismului.
 Japonia la începutul secolului al XX-lea.
 Orientarea preferințelor: Europa către SUA și SUA către
Europa.
 Teoria similarității între țări (Staffan Linder)
 Teoria ciclului de viață al produsului
(Raymond Vernon)
 Teoria rivalității strategice globale (Brander,
Spencer, Krugman, Helpman)
 Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)

 Au premisa implicită sau explicită că nu se bazează

avantajul comparativ
 Staffan B. Linder
 1961, An Essay on Trade and Transformation
 Linder consideră că modelul HO se aplică doar
comerțului cu produse de bază, unde oferta
precede cererea.
 Comerțul cu produse manufacturate nu poate fi
explicat fără luarea în considerare a cererii.
 Modelul lui Linder examinează mai curând cum
sunt inventate bunurile și cum utilizarea lor se
extinde, decât diferențele de cost ale bunurilor
deja existente.

 Exportul de produse manufacturate este
condiționat de existența prealabilă a unei cereri
naționale reprezentative și a unei perioade de
desfacere numai pe piața internă.
 Apariția noilor produse este strâns legată de
diferitele preferințe și niveluri naționale ale
veniturilor, care devin astfel determinanți ai
comerțului.
 Invenția sau inovația depind de perceperea
existenței unei nevoi.
 O cerere internă considerabilă pentru un
produs potențează curba învățării.
 Linder analizează invenția bunurilor și
extinderea utilizării lor în funcție de
preferințele naționale și nivelurile veniturilor
(acestea devin determinanți importanți ai
comerțului).
 Principalul determinant al inițierii producției
unui bun nu mai este costul, ci piața pentru
acel bun.
 Vremea rece– sobe in Suedia
 Distanțele lungi – automobile mari în SUA
 Populația dispersată – întăietatea în comunicații a Canadei
 Inegalitățile mari din Marea Britanie de înainte și după
Primul Război Mondial – succesul Jaguar, Bentley, Rolls-
Royce.
 Consecința preferințelor naționale – reducerea costurilor
de producție a acelor bunuri – generarea de avantaje
comparative.
 Este dificil de explicat multe preferințe, dar cert e că
invențiile vizează piețele naționale, iar consumatorii cu
preferințe similare din alte țări descoperă noile produse.
 Comerțul apare între țări cu preferințe similare și proporții
similare ale factorilor.
 Mașina de cusut, inventată în SUA, a fost exportată
imediat, exclusiv în marea Britanie. (Singer a construit și o
fabrică în Glasgow). Mașina de țesut s-a mutat din Marea
Britanie în SUA. Fort T, țigaretele, aspiratorul, liftul - toate
s-au “mutat” din SUA în Marea Britanie. Aspirina s-a mutat
din Germania în Marea Britanie și apoi SUA.
 Potrivit lui Linder, motivul petru care aspiratorul sau
mașina de spălat s-au extins peste Atlantic s-a datorat
structurilor economice similare ale celor două țări.
(venituri ridicate, costuri crescânde ale muncii și creșterea
producției de masă).
 Caracteristicile unice ale produselor au condus la o
cerere insensibilă față de preț și la o creștere a
schimburilor cu zonele urbane bogate din țările lumii a
treia (Mercedes, Kodak, IBM).
 Alt fenomen interesant - țara importatoare este cel
mai logic nou jucător pe piața de export. De obicei,
producția națională urmează importurile.
 Dificil de testat empiric. Un factor complicat este
acela că țările similare în ceea ce privește nivelul
veniturilor și structura sunt adesea situate la distanțe
mici, iar costurile mici de transport îngreunează
idetificarea unor evoluții de tip Linder.
 Caută să explice pattern-urile aparent anormale –
din perspectiva avantajelor comparative – din
comerțul internațional (exporturile și importurile
simultane ale aceluiași tip de produs)
 „Similaritatea” între țări (venit/locuitor; gusturile
consumatorilor; înzestrarea cu resurse etc.)
 Comerțul „intra-industrial” și „intra-produs”
 Probleme: anomaliile dispar dacă fluxurile
comerciale se judecă la nivelul de detaliere
relevant („marginalist”)
 Condițiile producției dintr-o țară depind de condițiile cererii.
 Perspectivele cererii sunt, într-o primă fază, naționale. Producătorii vor
oferi bunuri dorite pe piața internă.
 Piața străină este doar o extensie a celei naționale. Cu cât țările sunt mai
asemănătoare, cu atât gama bunurilor exportate este similară gamei de
bunuri importate.
 Comerțul se desfășoară, astfel, între țări cu aceleași preferințe și implică
produse apropiate aflate în căutarea de noi piețe de desfacere, unde
cererea pentru ele există deja.
 Competiția între companii le va determina să se plaseze simultan pe
piețe, ducând la apariția comerțului intra-industrial.
 Similaritatea preferințelor va duce la o suprapunere a cererii de pe acele
piețe naționale.
 Produsele aceleiași ramuri nu sunt identice.
 Bunurile sunt heterogene, chiar dacă au aceeași utilitate. Vor fi diferite ca
ambalaj, culoare, reclamă, service post-vânzare etc.
 Potrivit lui Lassudrie-Duchêne, cererea consumatorilor este una a diferențierii în
similaritate. Ei vor, de fapt, un set de cartacteristici.
 Un consumator francez va dori o mașină germană sau un sortiment de brânză
fabricat în Italia. Consumatorul german va fi atras de caracteristicile unei mașini
franceze.
 Expansiunea comerțului intra-industrial se datorează, astfel, heterogenității
produselor din aceeași ramură.
 Comerțul internațional nu poate fi explicat atât de mult prin diferențele de preț și
de cost, ci , în mare parte, prin diferențierea produselor și, astfel, prin diferite
strategii de cercetare, marketing, publicitate, calitate etc.
 Competitivitatea structurală înlocuiește competitivitatea prin preț.
 O aprofundare a teoriei cererii naționale reprezentative.
 Cu cât producția națională este mai uniformizată, va crește
cererea de import.
 Pragul de banalizare a produsului este echilibrul între „nevoia de
exotism și cea de familiaritate”.
 Avantajele generate de schimb nu pot fi evaluate numai prin
raportare la diferențele de preț, cantitate sau calitate, ci mai ales
în termenii diversității.
 Explicație plauzibilă pentru comerțul cu produse manufacturate
între țări cu structuri economice paralele.
 Diferențierea presupune cheltuieli de creare și stimulare a cererii.
Particularizarea poate fi realizată prin brevete, mărci de fabrică,
ambalaj, culoare, stil de vânzare, chiar loc de origine.
 Cheltuielile de diferențiere sunt asociate costurilor de vânzare și
sunt importante în generarea de avantaje competitive.
 O explicaţie mai complexă a diviziunii internaţionale a muncii
prin prisma evoluţiei cererii.
 Nici o ţară nu poate să păstreze pentru totdeauna
superioritatea în producţia şi exportul unei mărfi.
 Structura economiei mondiale este afectată de o tendinţă
ireversibilă de deplasare a unor sectoare industriale din ţările
mai avansate spre cele mai puţin dezvoltate.
 R. Vernon explică delocalizarea producţiilor industriale prin
ciclul de viaţă a produselor.
 Raymond A. Vernon
 1966, International Investment and International Trade in the Product
Cycle (The Quarterly Journal of Economics)
 Linder și curba învățării oferă terenul unei analize mai elaborate
bazate pe ciclul de viață al produselor.
 Modelul de creștere a vânzărilor poate fi divizat în patru etape –
introducere, creștere, maturitate și declin.
 Aceste etape sunt strâns legate de modificările cererii și ofertei.
 Din perspective cererii, consumatorii trebuie să învețe să utilizeze
produsul (automobil, PC).
 Din perspectivă tehnologică, costurile tind să scadă de-a lungul
ciclului de viață (mașina de scris).
 Modelele competitive. La început, există mulți competitori (VHS și
Beta). Pe măsură ce produsele devin mai standardizate, mai mulți
consumatori le preferă.
 Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva
avantajelor comparative – din comerțul internațional (exporturile și
importurile succesive ale aceluiași tip de produs)
 Ciclul de viață al produsului
 Produs nou (producție în țara de origine; inovație; export experimental)
 Produs matur (producție în țara de origine; consolidare tehnologică;
export consacrat)
 Produs standardizat (producție în străinătate; standardizare; import)
 Aplicații în marketing (problema „prelungirii ciclului de viață al
produsului”)
 Probleme:
 Slăbiciunea teoretică a analogiilor biologice în general folosite în
economie
 „anomaliile” care se vor explicate prin CVP sunt inteligibile dacă reținem
caracterul dinamic al avantajului comparativ.
 Pornește de la una din două premize înrudite:
 Economii de scară
 Concurență oligopolistică
▪ Obs.: există posibilitatea profitabilității într-un anumit sector (de ex.: producția
de aeronave) numai pentru un număr limitat („mic”) de firme
 Comerțul apare și se dezvoltă în constrângerile impuse de cele două
fenomene (și, implicit, nu de avantajele comparative!)
 Se pune problema existenței (și creării, la nivel de politică comercială)
„campionilor naționali” – firme naționale suficient de puternice încât
să reziste competiției internaționale
▪ Aparent temei pentru politici protecționiste (taxe vamale de import; subvenții)
în vederea creării „campionilor”

 Probleme:
▪ Compatibilitatea teoretică și practică între economiile de scară și concurența
imperfectă/oligopolistică și avantajul comparativ
▪ La nivelul politicii comerciale aferente: problemele analizei cost-beneficiu;
problema alegerii campionilor (winner picking); hazardul moral/haosul
motivațional