GLANDELE ENDOCRINE – TOPOGRAFIE, CARACTERISTICĂ

GENERALĂ, PARTICULARITĂŢI DE STRUCTURĂ ŞI FUNCŢII.

Adaptarea la modificările mediului intern şi extern ale organismului, se

realizează prin mecanisme de reglare şi integrare, care au loc prin
intermediul sistemului nervos şi a celui endocrin, între care există
profunde interacţiuni funcţionale şi morfologice.
Sistemul Sistemul
nervos endocrin

Ţesutul sau
organul
reglat
Sistemul endocrin
*este un sistem major de integrare,
*un ansamblu format din glande
endocrine, hormoni, căile de
transport ale acestora, precum şi
celulele ţintă influenţate de hormoni.
Glandele endocrine
*sunt glande cu secreţie internă,
*fără canale proprii de eliminare,
ale căror unităţi morfofuncţionale
sunt responsabile de producerea
hormonilor.
În organismul uman se întâlnesc următoarele glande şi structuri endocrine:

- HIPOFIZA
- EPIFIZA
- TIROIDA
- PARATIROIDELE
- TIMUSUL
- SUPRARENALELE
- PANCREASUL INSULAR
- Componentele endocrine ale OVARELOR ŞI ALE TESTICULELOR

Hormonul este o substanţă chimică, produsă de glandă endocrină

specializată, cu rol de mesager, purtător al unei informaţii, care determină
răspunsurile apriori programate ale celulelor ţintă.

Celulele ţintă sunt purtătoare de receptori specifici, ce primesc informaţiile

transmise de hormoni şi răspund prin anumite efecte.
 GLANDA
TIROIDĂ -
glandula
thyreoidea
Topografie Se localizează în regiunea anterioară a gâtului: istmul ei se află la
nivelul cartilajelor traheale I-III, iar polii superiori ai lobilor ating laringele. Este
constituită din 2 lobi (drept şi stâng) uniţi prin istm.

Structura Din exterior glanda tiroidă este acoperită de o capsulă fibroasă, de la

care în interior penetrează trabecule, care împart ţesutul glandular în lobuli alcătuiţi din
foliculi. În interiorul foliculilor se află o materie coloidală.

Coloidul conține hormoni ai glandei tiroide, alcătuiţi din proteine şi

aminoacizi ce conțin IOD.

*Epiteliul folicular glandular al tiroidei posedă o capacitate selectivă către

acumularea iodului mai mare decât alte ţesuturi.
*În ţesuturile glandei tiroide concentraţia iodului este de 300 ori mai mare
decât în plasma sângelui.
 Hormonii srcretați
Hormonii glandei tiroide sunt:
- Tiroxina, tetraiodtironina (T4)
- Triiodtironina (T3)
- Tireocalcitonina
Aceşti hormoni :
*reglează metabolismul bazal
*intensifică metabolismul caloric, procesele oxidative şi dezasimilarea proteinelor,
glucidelor,
*contribuie la evacuarea apei şi caliului din organism,
*reglează procesele de creştere şi dezvoltare,
*stimulează activitatea glandelor suprarenale, sexuale şi mamare,
*mareste activitatea SNC.
 HIPOFUNCŢIA ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEI TIROIDE
Cretinismul. Hipofuncţia glandei tiroide (hipotireoza), care apare în copilărie,
provoacă cretinismul. Simptomele lui sunt reţinerea creşterii şi tulburarea proporțiilor
corpului, reţinerea dezvoltării sexuale şi psihice.
Mixedemul. La omul adult hipofuncţia glandei tiroide provoacă mixedemul. Se
reduce metabolismul bazal cu 30-40%, masa corporală creşte. Apare apatia,
tumefierea feţei şi a corpului, dereglarea funcțiilor sexuale, scade temperatura
corpului.
Gușa endemică. Ea reprezintă hipofuncţia glandei tiroide, însoţită de proliferarea
ţesutului glandular, numită guşă. Glanda tiroidă este hipertrofiată, numărul foliculilor
este mărit, însă secreția hormonală este scăzută, cauzată de insuficiența de iod.
Hiperfuncția glandei tiroide provoacă Boala Basedow, simptomele căreia sunt:
mărirea glandei tiroide, exoftalmia, accelerarea palpitațiilor cardiace, iritabilitatea
excesivă, creşterea metabolismului bazal şi a temperaturii corpului, pofta exagerată
de mâncare cu pierderea în greutate. În boala Basedow are loc producerea
excesivă de hormoni cu creşterea concentraţiei lor în sânge până la efecte toxice,
de aceea se mai numeşte tireotoxicoză.
 GLANDELE
PARATIROIDE
–
glandulae
parathyroideae
Topografie Sunt prezentate de 4 corpusculi mici, situaţi
posterior de lobii laterali ai tiroidei, câte 2 de fiecare parte.

Structura Glandulocitele paratiroide sunt grupate în

foliculi, care conţin substanţă coloidală.

Hormonii srcretați Glandele paratiroide produc

parathormonul, care are un rol în reglarea metabolismului
calciului şi fosforului.
 HIPOFUNCŢIA ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEOR PARATIROIDE

Lipsa glandelor paratiroide duce la moarte din cauza tulburărilor respiratorii, ce apar în urma
convulsiilor muşchilor respiratori.

La om hipofuncția glandelor paratiroide duce la :

*scăderea nivelului de calciu în sânge,
*creşte considerabil excitabilitatea SNC, ceea ce provoacă accese convulsive tetanice.

La copiii cu hipofuncţia congenitală a glandelor paratiroide este dereglată:

*creşterea oaselor, dinţilor şi părului,
*se constată contracţia de lungă durată a unor grupuri de mușchi.
*Conținutul de calciu din sânge este scăzut.

Hiperfuncţia glandelor paratiroide se constată în tumoarea malignă a paratiroidelor.

*Conţinutul de calciu din sânge este mărit, iar conţinutul de fosfor anorganic – scăzut.
*Mai târziu apare osteoporoza
TIMUSUL - thymus
Topografie Timusul este alcătuit din 2 lobi: drept şi stâng şi
este situat în partea anterioară a mediastinului superior.
Faţa anterioară a timusului aderă la faţa posterioară a sternului.

Structura Constituie un organ imun central. El produce

T-limfocite, celule antigen descifratoare, care reglează formarea
anticorpilor. Timusul conţine celule limfoide şi corpusculii Hassal.

Hormonii srcretați El produce hormonul timozina, care

participă la reglarea unor funcţii de importanţă vitală:
*propagarea impulsului neuromuscular,
*metabolismul de glucide,
*schimbul de calciu.
 PARTEA
ENDOCRINĂ A
PANCREASULUI
– pars endocrina
pancreatis
Structura Partea endocrină a pancreasului este
reprezentată de grupul de celule care formează insulele
Langerhans, care la rândul lor sunt alcătuite din celule α şi
β.

α – glandulocitele secretă glucagonul, care stimulează

scindarea glicogenului din ficat în molecule de glucoză.
Nimerind în sânge, glucoza ridică concentraţia glucidelor în
plasma sangvină.

β – glandulocite secretă insulina .Insulina mărește

permeabilitatea membranelor celulare pentru glucoză,
contribuind astfel la depozitarea glicogenului și scăderea
concentraţiei glucozei în sânge.
 DEREGLĂRILE FUNCŢIEI ENDOCRINE A
PANCREASULUI.

Diabetul zaharat – este condiţionat de hipofuncţia

pancreasului. Manifestarea principală a diabetului este
creşterea conţinutului de glucoză în sânge (hiperglicemia),
datorită faptului că în diabet ,glucoza absorbită în sânge,
este utilizată incomplet de ţesuturi şi nu se transformă în
glicogen.
 GLANDA
SUPRARENALĂ –
glandula suprarenalis
Topografie Suprarenalele sunt situate la nivelul vertebrelor XI-XII toracice.
Situat retroperitoneal, nemijlocit deasupra polului superior al rinichiului respectiv.

Structura Glanda suprarenală constituie un organ par. La exterior suprarenala

este acoperită cu o capsulă fibroasă.
Parenchimul glandular se împarte în 2 straturi:
-substanţa corticală
-substanţa medulară
Hormonii srcretați
Hormonii corticosuprarenali: Hormonii medulosuprarenal: noradrenalina și
adrenalina
- mineralocorticoizii:
- aldosteronul
- corticosteronul
- dezoxicorticosteronul
- glucocorticoizii:
- cortizonul
- hidrocortizonul
- corticosteronul
- hormonii sexuali:
- androgenii
- estrogenii
- progesteronul
 HIPOFUNCŢIA ŞI HIPERFUNCŢIA GLANDEI
SUPRARENALE

Insuficienţa pronunțată a producerii de hormoni ai

corticosuprarenalei provoacă boala Addison, care se
manifestă prin :

*bronzarea pielii, astenie.

*apare greaţa, voma, diareea,
*slăbeşte până la caşexie completă.

Boala are sfârşit letal.

GLANDELE SEXUALE
(TESTICULUL ŞI
OVARUL)
Glandele sexuale (testiculele şi ovarele) constituie locul de formare a celulelor sexuale
(spermatozoizilor şi ovulelor) şi mai au şi o funcție endocrină, secretând în sânge
hormonii sexuali, care se împart în 2 grupuri:
- hormonii sexuali masculini - androgenii
- hormonii sexuali feminini - estrogenii

Importanța fiziologică a hormonilor sexuali constă în asigurarea

capacităţii de a efectua funcţiile sexuale.
Datorită acestor hormoni se dezvoltă caracterele sexuale secundare.

INSUFICIENŢA FUNCŢIILOR ENDOCRINE A GLANDELOR SEXUALE.

Extirparea glandelor sexuale se numește castrare.
Intersexualitate – se manifestă la bărbaţi prin prezenţa unor particularităţi
caracteristice femeilor, iar a femei – prin prezența unor trăsături bărbăteşti.
Hermafroditizm – într-o parte a corpului se află un testicul, iar în cealaltă parte – un
ovar.
HIPOFIZA -
hypophysis
Este situată în fosa hipofizară a şeii turceşti a osului sfenoid.
Este parte componentă a hipotalamusului diencefalului.

În structura hipofizei distingem

2 lobi:
*anterior
*posterior
* porţiunea intermediară.

Porţiunea intermediară a hipofizei secretă intermidina –

hormonul ce influenţează pigmentarea pielii omului.
 LOBUL ANTERIOR = ADENOHIPOFIZA
Produce şi elimină în sânge hormoni (tropine) care reglează
activitatea altor glande endocrine:
- hormonul adrenocorticotrop (ACTH) – reglează secreţia
cortexului suprarenal
- hormonul gonadotrop – infuenţează funcția glandelor sexuale
- hormonul tireotrop – reglează activitatea glandei tiroide.
Adenohipofiza mai produce hormonul somatotrop – stimulează
procesul de creştere.

HIPOSECREŢIA ŞI HIPERSECREŢIA HORMONULUI DE CREŞTERE.

Nanism hipofizar – apare în hiposecreţia hormonului creşterii la
copiii mici.
Gigantismul – hipersecreţia hormonului de creştere în copilărie.
Acromegalia – hipersecreţia hormonului de creștere la adult.
 LOBUL POSTERIOR = NEUROHIPOFIZA
Elimină 2 hormoni:
-oxitocina – amplifică contracţiile uterului în timpul
naşterii şi stimulează secreţia de lapte.
- vasopresina (hormonul antidiuretic - ADH) – reglează
conţinutul de apă din organism.

DEREGLĂRII FUNCŢIEI ENDOCRINE A LOBULUI POSTERIOR AL

HIPOFIZEI
Diabetul insipid – este cauzat de hipofuncţia neurohipofizei şi este
caracterizat prin:
*eliminarea unor cantităţi mari de urină, lipsită de glucoză
*sete exagerată.
EPIFIZA SAU CORPUL
PINEAL –
corpus pineale
Face parte din diencefal.

Parenchimul corpului pineal constă din lobuli, care conţin pinealocite.

Epifiza secretă melatonina substanta inhibitoare a functiilor glandelor sexuale.

REGLAREA SECREŢIEI ŞI ELIMINĂRII HORMONILOR.

Reglarea şi eliminarea hormonilor se realizează prin mecanisme neuroumorale

complexe

Un rol principal în menţinerea echilibrului hormonal revine hipotalamusului, care

este o parte componentă a diencefalului.
Hipofiza şi hipotalamusul constituie în ansamblu o complexitate funcţională –
SISTEMUL HIPOTALAMOHIPOFIZAR.

Acest sistem efectuează reglarea neuro-umorală a tuturor funcţiilor vegetative şi

menţine constanța mediului intern al organismului – HOMEOSTAZEI.