Dimensionarea și gestionarea imobilizărilor corporale și activelor circulante

1. Gestiunea imobilizărilor: conținutul, dimensionarea și sursele de finanțare.Indicatorii utilizării potențialului

tehnic al întreprinderii.
2. Gestiunea activelor circulante: conținut, structura, ciclul de exploatare. Structura, dimensionarea stocurilor.
3. Indicatorii de măsurare a utilizării activelor circulante.
=1=
Imobilizări necorporale – imobilizări nemonetare care nu îmbracă o formă materială, identificabile şi
controlabile de entitate, sunt deţinute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea operațională
sau neoperațională a întreprinderii sau sunt destinate transmiterii în folosinţă persoanelor fizice şi juridice.
Imobilizările necorporale includ:
a) Invenţiile – sunt drepturi exclusive garantate de stat pe o anumită perioadă pentru fabricarea unui fel de
produse, utilizarea sau vânzarea unui produs specific;
b) Mărcile – simboluri înregistrate, protejate de stat cu drept exclusiv de utilizare a lor pentru identificarea
mărfurilor, serviciilor unor persoane fizice şi juridice de mărfurile şi serviciile identice ale altor persoane fizice şi
juridice;
c) Licenţele – drepturi întocmite juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate.
d) Know-how-urile – cunoştinţele tehnico-ştiinţifice, tehnologice, financiare, comerciale, organizatorice, de
gestiune, biotehnice şi de altă natură acumulate de întreprindere, care constituie o taină comercială şi aduc avantaj
economic (profit);
e) Francizele – dreptul acordat de o întreprindere cu renume unei alte întreprinderi prin care aceasta din urmă
poate să exploateze drepturile de proprietate intelectuală sau industrială ale francizorului, în schimbul unei
contribuții financiare, în scopul producerii sau livrării de bunuri sau al prestării de servicii;
g) Programele informatice – set de documentaţie tehnică şi de exploatare, precum şi complexul de programe
pentru sistema de prelucrare a informaţiei;
În componenţa imobilizărilor necorporale se mai includ:
• desenele şi modelele industriale,
• website-urile,
• drepturile de autor,
• alte imobilizări necorporale.
Imobilizările corporale reprezintă activele care îmbracă o formă fizică naturală, sunt deţinute pentru a fi
utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în folosinţă terţilor sau se
află în procesul creării şi nu sînt destinate vînzării.
Imobilizările corporale după componenţă şi omogenitate pot fi divizate în următoarele grupe mari:
* imobilizări corporale în curs de execuţie;
* terenuri;
* mijloace fixe;
* resurse minerale.
Imobilizări corporale în curs de execuţie reprezintă imobilizările corporale procurate sau aflate în procesul de
creare şi de pregătire pentru utilizare după destinaţie, pînă la transmiterea lor în exploatare. În această grupă de
active se includ:  lucrările de construcţie (extindere a clădirilor existente) a clădirilor, construcţiilor speciale;
lucrările de montaj (asamblarea şi instalarea utilajului); alte lucrări capitale şi servicii în curs de execuţie (de
proiectare-explorare).
Terenuri reprezintă imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deţinute de entitate cu
drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entităţii.
În această grupă de imobilizări se includ: terenurile fără construcţii utilizate în scopuri de producție, cum ar fi
suprafeţele agricole destinate livezilor, viilor și cultivarea culturilor agricole; terenurile pe care sînt amplasate
clădiri şi construcţii speciale ale întreprinderii; terenurile cu zăcăminte.
Mijloace fixe sunt imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depăşeşte plafonul
valoric prevăzut de legislaţia fiscală sau pragul de semnificaţie stabilit de entitate în politicile contabile.
 După componenţa sa natural-substanţială mijloacele fixe se clasifică în următoarele grupe:
• clădiri;
• construcţii speciale,
• maşini şi utilaje (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de măsurare, reglare şi utilaje de laborator), instalaţii
de transmisie,
• mijloace de transport,
După durata de utilizare distingem:
● imobilizări corporale amortizabile – activele care au o durată de utilizare (exploatare, extracţie) limitată, la
care se calculează amortizarea;
● imobilizări corporale neamortizabile – activele care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces
de creare. Acestea cuprind terenurile şi imobilizările corporale în curs de execuție.
Sursele de finanţare a mijloacelor fixe sunt:
- fondul de producţie;
- investiţiile;
- creditele bancare.
Amortizarea – este repartizarea sistematică a valorii imobilizării necorporale în decursul întregii durate de
utilizare a acesteia la costuri sau cheltuieli.
Durata de utilizare – este perioada de timp, pe parcursul căreia entitatea prevede să utilizeze imobilizarea
necorporală și să să obţină beneficii economice sau cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte
unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină din utilizarea imobilizării.
Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidenţă amortizabil pornind de la:
• valoarea amortizabilă a obiectului;
• durata de utilizare a acestuia.
Valoarea amortizabilă reprezintă costul de intrare, diminuat cu valoarea reziduală estimată (valoarea
preconizată a unei imobilizări, care entitatea prevede să o obţină la expirarea duratei de utilizare a acesteia).
Durata de utilizare a unei imobilizări necorporale se stabileşte în funcţie de:
• durata preconizată de utilizare,
• eventuala învechire morală (necorespunderea cerinţelor noi faţă de astfel de imobilizări),
• dependenţa duratei de utilizare de valabilitatea dreptului juridic (în cazul imobilizărilor necorporale procurate
de la licenţiar durata de utilizare o constituie termenul contractului de licenţă),
• termenul de valabilitate a titlului de protecţie respectiv. Durata de utilizare a titlului de protecţie (a unui brevet,
a dreptului de autor etc.) poate să coincidă cu perioada de protecţie juridică a acestora, de exemplu, dacă durata de
protecţie a unui brevet de invenţie este 5 ani, durata de utilizare a brevetului poate fi stabilită 5 ani.
Metoda de calcul a amortizării imobilizărilor necorporale aplicată de întreprindere trebuie să reflecte schema de
obţinere a avantajului economic din aceste active. Există diferite metode de calculare a amortizării unei imobilizări:
metoda liniară, metoda unităţilor de producţie, metoda de diminuare a soldului.
Metoda liniară
Suma amortizării nu depinde de intensitatea utilizării activului şi se determină prin raportul
𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑚𝑜𝑟𝑡𝑖𝑧𝑎𝑏𝑖𝑙ă
Suma amortizării = Nr.de ani de funcţionare utilă
Valoarea amortizabilă = Valoarea de intrare – Valoarea probabilă rămasă
Valoarea amortizabilă a obiectului va fi repartizată uniform pe parcursul duratei de funcţionare utilă.
Norma uzurii = 100 / nr. de ani de funcţionare utilă
Metoda în raport cu volumul de produse fabricate
Amortizarea se calculează ţinând cont numai de volumul produselor fabricate, kilometrajul parcurs ş.a.
1. se află uzura ce revine unei unităţi de producţie = valoarea uzurabilă / capacitatea de fabricare a utilajului;
2. apoi uzura ce revine unei unităţi se * cu nr. de produse fabricate în fiecare an şi aflăm amortizarea anuală
Metoda soldului degresiv
 Amortizarea se calculează în baza normei de uzură după metoda liniară, majorată nu mai mult de 2 ori.
Amortizarea se calculează din valoarea de bilanţ, numai în ultimul an se ia în considerare valoarea rămasă
probabilă.
Amortizarea în ultimul an = valoarea de bilanţ – valoarea rămasă probabilă
Metoda degresivă cu rata descrescătoare (cumulativă)
Amortizarea se calculează prin produsul unui coeficient şi valoare uzurabilă.
Coeficientul pt. I an = ultimul an / suma anilor duratei de funcţionare utilă
Principalele trăsături ale amortizeării sunt:
1) nu toate activele pe termen lung se uzează (excepţie fac: fondurile bibliotecare, valori muzeale şi de artă,
active în curs de execuţie);
2) este rezultatul acţiunii factorilor climaterici şi a intensităţii utilizării (uzura fizică);
3) poate fi şi un rezultat al dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific (uzura morală).
Scopurile amortizării sunt:
a) de a recupera banii investiţi;
b) de a avea bani pentru reproducerea mijloacelor fixe;
c) de a include în costuri o parte din valoarea mijloacelor fixe.