Drăgșan Victor

Tema

A.

1. Sensul secventei din cand in cand este rareori.

2. Varsta pe care o are E. Lovinescu in momentul intalnirii sale cu Virgiliu Monda este de 35
ani.
3. E. Lovinescu se impune in fata elevilor prin masivitatea bustului sau. “Domina clasa cu
masivitatea bustului sau...”.
4. Virgil Monda nu se simte confortabil la ora de latina, deoarece era nominalizat de
fiecare data de E. Lovinescu.
5. E. Lovinescu deschidea la nimereala cartea de latina si punea un elev sa incerce sa
traduca textul, unde profesorul intervenea pentru a-l ajuta pe elev cu traducerea. Textul
trebuia totodata invatat acasa de toti elevii si pregatit pentru ora urmatoare.

B.

Scoala este o institutie publica proprietate de stat sau privata unde se invata disciplinele
prevazute intr-un plan de invatamant.

Consider ca scoala ofera elevilor posibilitatea de a-si dezvolta potentialul datorita persoanelor
implicate in acest domeniu, cum ar fi profesorii.

In primul rand, dascalii au o mare parte de vina in aceasta dezvoltare a elevilor. Spre exemplu, in
fragmentul “25 de ani cu E. Lovinescu” de Virgiliu Monda, unde naratorul este si personaj, acesta l-a
impresionat placut prima data pe profesorul sau E. Lovinescu de latina si a fost nominalizat de fiecare
data, lucru ce-l ambitiona pe elev, ca mai apoi, peste cateva zile sa se prezinte la cancelarie in fata lui cu
cateva poezii.

In al doilea rand, scoala dispune de o multime de informatii pe care le putem afla de la

biblioteca scolii, de la profesori in timpul orelor si este si foarte accesibil, deoarece invatamantul este
gratis. In zilele noastre internetul a acaparat mintea majoritatii elevilor, devenind principalul instrument
de informare, insa cel mai eficient mod de a te dezvolta si informa este la scoala, acolo unde este si un
colectiv care te poate ajuta sa te dezvolti, pe langa toate cele enumerate anterior.

In concluzie, scoala dezvolta elevii prin dedicarea profesorilor, prin modul de a comunica intr-un
colectiv si datorita surselor de informare diversificate.

Subiectul II.

In fragmentul dat, perspectiva narativa este obiectiva si omniscienta.

Perspectiva este obiectiva, pentru ca naratorul povesteste din postura de observator extern,
neimplicat in actiune. Nu exista in text verbe si pronume de persoana I, ci doar de persoana a III-a:
“sedea”, “ridica”, “ii ustura”, “vazu”.

Naratorul relateaza totul pe un ton neutru, impersonal, fara sa faca aprecieri proprii si fara sa-si
exprime impresiile si atitudinea fata de cele prezentate.

Perspectiva este omniscienta, pentru ca naratorul stie tot despre lumea narata: si ce se intampla
in exteriorul personajelor, si ce se intampla in interiorul lor.

In concluzie, in fragmentul dat, perspectiva narativa este obiecitva si omniscienta.