PROIECT REALIZAT DE

DRAGSAN VICTOR
 INTRODUCERE:

• Belle Époque (din franceză, „Epoca Frumoasă”) este denumirea perioadei celor
aproximativ treizeci de ani de dinaintea primului război mondial, cu referire specială la
atmosfera culturală și artistică din Europa.
CUPRINS:

• Geografia bucureSteana la inceputul secolului XX

• Micul Paris
• Imaginea Bucureştiului in secolul XX
• Reconstituirea HÁrţii Bucureştiului Belle epoque
• Toponime BucureŞtene in “enigma Otilei”
GEOGRAFIA BUCURESTEANA LA INCEPUTUL
SECOLULUI XX
• Ultimele decenii ale veacului al XIXlea și la începutul sec XX, completează zestrea
urbanistică a Bucureștiului cu alte clădiri monumentale datorate unor arhitecți străini sau
puținilor arhitecți români instruiți în școlile din străinătate, în special Franța.
• Palatul Bancii Nationale
• Bucureștiul devine un important centru economic; sunt înființate noi bănci, sunt
construite importante palate publice. Calea Victoriei, în zona centrului istoric al capitalei
dominat de bisericile și hanurile specifice evului mediu au suferit transformări care nu
mai amintesc de acea perioadă, și anume au apărut construcții impunătoare cum ar fi
clădirea CEC ,societatea Agricolă, Hotel de France, Poșta Centrală.
• Palatul Poștelor (1894) Palatul de Justiție (1890-1895)
• Clădiri în stilul arhitectural al renaşterii italiene existau deja din secolul XVII; la
mijlocul secolului XIX începe să predomine stilul arhitectural specific renaşterii franceze;
spre sfârşitul secolului XIX sunt deja construite, nu numai în Bucureşti ci în toate oraşele
ţării, principale clădiri, graţioase, rafinate, în stilul arhitectural al renaşterii franceze sau
italiene. Prezenţa clădirilor de inspiraţie franceză precum şi a atmosferei din cafenelele ca
şi viaţă literar-artistică, îi dau o tentă specifică Bucureştiul începutului de veac XX fiind
numit "Micul Paris".

• Palatul Regal
MICUL PARIS

• Veacul scurs între 1859 şi 1946 avea să fie cel mai înfloritor pentru Bucureşti. Devenit capitală
întregii Românii că urmare a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, oraşul avea să treacă printr-o
adevărată explozie economică, demografică şi culturală. Pe plan economic această este perioada în
care se vor deschide primele mari fabrici ale oraşului, ce acopereau obiecte de consum precum: ţigări,
bere, săpunuri, lumânări, textile şi chiar şi utilaje grele şi avioane. În acelaşi timp oraşul serveşte că un
important centru comercial, atrăgând oameni de afaceri şi magnaţi din toată Europa şi chiar şi din
Statele Unite. Aceste masive afaceri şi oportunităţi financiare au dus la apariţia progresivă a
burgheziei autohtone reprezentatata atât de micii comercianţii cât şi de marii industriaşi şi magnaţi, ce
aveau să înlocuiască pe vechii boieri şi preoţi că cea mai importantă şi puternică clasa din oraş. Tot
acum va creşte în număr şi clasa muncitorilor, atrasă de oportunitatea prezentată de noile fabrici.
• Sub impulsul creşterii demografice şi apariţiei unei vieţi economice care nu se mai baza
pe agricultură, procesul de urbanizare este încheiat. Sunt construite un număr
impresionant de clădiri de toate tipurile, aparţinând unor stiluri arhitecturale extrem de
variate, iar ultimele spaţii verzi dispar sau sunt transformate în parcuri. Cafenelele,
buticurile, magazinele cu vitrină, chiar şi casele cu balcon apar în această perioada şi
încep să facă parte din viaţă oraşului. Astfel, noul oraş, cu străzi largi, cu tramvaie trase
de cai, cu clădiri de câteva etaje aflate în apropierea grădinilor bogate în arbori de diferite
soiuri, este botezat de vizitatorii săi "Micul Paris", fiind încă un oraş al contrastelor şi al
scandalurilor, însă în acelaşi timp, şi un tablou unic, un amestec al culturilor şi în acelaşi
timp o creaţie originală în sine.
• Pentru a completa acest peisaj cultural, mai trebuie menţionate şi cenaclurile, publicaţiile
literare şi marii scriitori ai României ce au trecut prin Bucureşti într-un moment al vieţii,
dacă nu şi-au trăit aproape întreagă viaţă în el. De la romanticul Mihai Eminescu, la
realiştii Liviu Rebreanu şi Camil Petrescu, până la moderniştii Tudor Arghezi şi Lucian
Blaga, toţi au trecut prin Bucureşti şi au fost influenţaţi de el mai mult sau mai puţin. Unii
dintre ei au transpus oraşul în operele lor, precum Mateiu Caragiale în romanul său
definitiv şi operele scurte ale arhicunoscutului său tată, poeziile lui Alexandru
Macedonski şi George Bacovia, romanele citadine ale lui Camil Petrescu, Hortensia
Papadat-Bengescu şi Mihail Sebastian şi operele balzaciene ale lui George Călinescu. Fie
că privesc cu dezgust aglomerarea urbană sau sunt impresionaţi de lumea acesteia, toţi ne
oferă o mostră din perioada de glorie a oraşului.
• Tot în această perioada Bucureştiul va fi ocupat de trupele germane în Primul Război
Mondial, va fi lovit de numeroase cutremure şi incendii, va fi scenă a multe răscoale şi
răzmeriţe, de la conspiraţia care-l va înlătura pe Cuza, până la lovitură de stat împotriva
regimului Antonescu, şi va fi bombardat de aliaţii anglo-americani iar apoi de către foştii
aliaţi germani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar în ciuda tuturor acestor
dezastre, viaţa şi progresul a continuat aşa cum a făcut-o în trecut, oraşul atrăgând în
continuare noi locuitori de la simpli lucrători la genii artistice.
IMAGINEA BUCUREŞTIULUI IN SECOLUL XX
RECONSTITUIREA HÁRŢII BUCUREŞTIULUI
BELLE EPOQUE
• Harta Bucureştiului din anul 1900
BUCUREŞTIUL ŞI ÎMPREJURIMILE SALE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI
AL XX-LEA
TOPONIME BUCUREŞTENE IN “ENIGMA OTILEI”

Strada Arionoaiei

Strada Lapusneanu
 Strada Sf.Apostoli

Strada Antim
BIBLIOGRAFIE

• Wikipedia
• Identitatea.ro
• Coltisorderomania.ro
SFARSIT