UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE” IAȘI

SECȚIA ARTĂ SACRĂ

Opera lui Albrecht Dürer

LUCRARE SEMESTRIALĂ LA ISTORIA ARTEI

Profesor îndrumător, Studentă,

Asist. Univ. Dr. Petru Sofragiu Anca Apostol

2019-2020
Cuprins

Introducere 3
Copilăria și tinerețea

Călătoria în Italia 5
Revenirea la Nurnberg 5
Maturitatea 8
Studii după natură 8
Patimile lui Christos 8
Finalul vieții. Opera în culoare 11
Concluzii
Bibliografie 13

2
Introducere

Am ales să scriu despre artistul pe care l-am

apreciat cel mai mult din Renașterea germană,
pentru perfecțiunea și disciplina liniilor sale, dar
și pentru capacitatea de a sintetiza frumusețea
luminii, a umbrei (într-un cuvânt, a atmosferei)
cu cea a rigorii matematice în desen. Întotdeauna
i-am privit opera ca pe un apogeu al echilibrului
renascentist, fiindcă la Dürer găsim profunzime
în ochii personajelor sale, și o claritate
impecabilă a detaliilor, fără ca grația ansamblului
să fie afectată în vreun fel. Maeștrii italieni
plutesc mai mult în poezie decât Dürer, făcând
loc pentru un soi de festivism vizual pe alocuri,
din acel festivism răsărind mai târziu atmosfera
specifică genului rococo, prin baroc.
Figura 1
Autoportretul artistului la vârsta de 26 de ani (fig. 1)
(1498)

Ca tânăr artist, pot afirma că studiul după opera lui Dürer limpezește ochiul, mintea și mâna care
desenează, fiindcă reproducerea unei lucrări ale artistului constituie o incursiune în mecanismul
său interior care a dirijat cu atâta precizie și gingășie instrumentele de lucru, rezultând
faimoasele sale gravuri și picturi. Artistul s-a precupat mult de lumea sa contemporană, studiind
descoperirile vizuale din Italia și Țările de Jos, apoi a creat un îndreptar propriu al proporțiilor
umane, transpunând viziunea umanistă în cercetarea vizuală a spațiului german, din secolele XV-
XVI.

3
Copilă ria și tinerețea

Albrecht Dürer a fost fiul unui orfevru care a locuit o parte din viață în apropierea orașului
Oradea de astăzi1. Priceput în meșteșugul prelucrării aurului, acesta a părăsit ținutul natal pentru
a se stabili ulterior într-un mare centru comercial al Germaniei, Nürnberg. Comparabil ca
rafinament al mărfurilor meșteșugărești cu Florența 2, Nurnberg adăpostea locuințe atrăgătoare
din punct de vedere arhitectural, având chiar motive ornamentale italiene3.

Albrecht, al treilea născut din cei optsprezece copii ai familiei, a

văzut lumina zilei la data de 21 mai 1471, după ce tatăl său deja se
stabilise la Nürnberg. Giuvaergiul Albrecht a observat capacitățile
fiului său, transmițându-i cunoștințe despre fragila artă a orfevrăriei.
Deși micul Albrecht schița cu multă îndemânare ornamente și
motive decorative, acesta s-a dovedit mai atras de arta picturii și a
desenului, după cum atestă și remarcabilul autoportret realizat la
vârsta de treisprezece ani, în 14844(fig.2).

În memoriile sale, Dürer menționează: ,,Îi spusei tatălui meu că

Figura 2
vreau să urmez pictura, dar el nu fu prea mulțumit, părându-i rău de vremea pierdută cu
ucenicia. Totuși, îmi făcu voia, și în anul 1486, de ziua Sfântului Andrei, mă tocmi la Michael
Wohlgemut să-i slujesc trei ani ca ucenic. În timpul acesta Dumnezeu îmi dădu silință să învăț
bine, dar trebui să îndur multe de la calfe.”5

Ajungând la finalul uceniciei, tânărul Dürer pornește într-o călătorie prin sudul Germaniei 6, mai
precis prin Strasbourg, Bâle, Țările de Jos 7, schițând permanent, chiar realizând câteva gravuri în
cupru și aquaforte, tehnică ce-l va consacra din punct de vedere artistic pe toată durata vieții (de

1 Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, p. 8
2
Idem, pg. 9
3
Ibidem
4
Idem, pg. 10
5
Ibidem
6
Idem, pg. 13
7
Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008, pg. 211

4
altfel, gravura devenise o modalitate de popularizare a imaginii foarte apreciată în Germania
secolului XV). Lucrările sale capătă un realism mai profund decât simpla surprindere a lumii
văzute, aceasta se poate constata din autoportretul realizat în 1491, unde frământarea interioară
se poate citi în ochii artistului, expresivitatea eclipsând chiar acuratețea anatomică.

Contextul artistic german în care s-a dezvoltat Dürer presupunea o bună cunoaștere a înnoirilor
italiene de către maeștrii autohtoni, care nu neagă însă tradiția artizanală și nici realismul specific
Europei de Nord2, manifestat într-un mod aparte în aceste zone geografice, presupunând o
abordare romanticizată a realității până în cele mai mici detalii ale sale.

Călătoria în Italia
Cunoscut pentru prețioasele sale tratate despre
proporțiile umane, Dürer a deprins bazele acestor
cunoștințe cu prilejul sejurului său în Italia 2, unde
a intrat în contact cu operele lui Giovanni Bellini,
Mantegna și a ascultat indicațiile lui Jacopo de
Barbari. Acum este perioada unde el învață
valoarea volumetriei revelată de lumină, schițând,
de asemenea diverse peisaje, în diferite tehnici,
incluzând acuarela. Desenul său se desăvârșește,
de la corecta, dar ușor plata reprezentare de până
atunci, la forme care se deslușesc în atmosfera
unde lumina decide mai mult decât linia.

Revenirea la Nurnberg Figura 3

În anul 1496, Dürer își deschide propriul atelier, consacrându-se mai cu seamă gravurii decât
picturii3. Multe din planșele sale din anii care au urmat includeau ființa umană ca element central
(,,Baia femeilor”, sau ,,Hercule” 1495). În 1498 realizează monumentala serie de xilogravuri
,,Apocalipsa”, probabil și ca răspuns a unor frământări spirituale din acea perioadă, când
oamenii, știind că se apropie anul 1500, se îngrijorau de un posibil sfârșit al lumii. Astfel, Dürer
21 Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008, pg. 211
2
Idem, pg. 212
3
Ibidem

5
realizează o serie de 15 gravuri pe lemn, de format mare (aproximativ 39 x 28 cm), transpunând
în plan imagistic viziunile Sf. Apostol Ioan.

Planșa Cei patru călăreți ai Apocalipsului (fig. 3) prezintă războiul cumplit din vremurile din
urmă, molimele și durerea oamenilor striviți de copitele cailor năvalnici. Compoziția este tratată
cu grijă din punct de vedere anatomic. Elementul de limbaj plastic predominant este linia, ca
instrument vizual specific tehnicilor de gravură. Fiecare detaliu se prezintă cu o claritate
deosebită, contrastul între lumină și umbră fiind trecut în plan secund ca element al realismului.
Importante, în această serie, sunt toate micile amănunte care compun ansamblul, de la drapajele
fin lucrate ale vestimentației îngerilor, la musculatura cailor sau a oamenilor, precum și la mici
elemente simbolice prezente în fiecare compoziție. Lucrarea de mai sus este strucurată în trei
registre orizontale: cerul, linia orizontului (unde se desfășoară central călăreții), și pământul,
adăpostind trupurile asuprite ale muritorilor. Dramatismul,
prezent în fiecare dintre planșele seriei, apare datorită
dinamismului și a multitudinii personajelor, martore la
evenimentele cumplite descrise în Apocalipsă. Calitatea
execuției este remarcabilă, observându-se în delicatețea și
regularitatea liniilor, greu de obținut într-o tehnică de
gravură în lemn.

În Lupta Arhanghelului cu Diavolul (din aceeași serie – fig.

4), bătălia dintre forțele binelui și ale răului se petrece în
planul superior al lucrării, unde se îngrămădesc norii
întunecați3, satul de pe pământ prezentându-se calm și
senin, prin contrast. Sfântul Mihail este redat într-un
dinamism surprinzător față de imaginea tradițională; el își înfige sulița, ridicată cu ambele mâini,
în gâtul balaurului, pe când, în spatele său, legiunea de îngeri războinici se luptă mereu.2

Anii următori au adus o nouă serie de gravuri, de data aceasta lucrate în metal, ilustrând Viața
Mariei4, realizând mai multe plăci cu diferite scene din viața Fecioarei Maria.

31 Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 20
2
Gombrich , E.H., ,,Istoria artei”, Editura ART, 2012, p. 345
4 Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 22
2
Ibidem

6
 În lucrarea Nașterea Mariei (fig. 5), de pildă,
interiorul nu se diferențiază de unul specific
caselor germane din perioada respectivă.
Umanismul își spune cuvântul prin laicizarea
evidentă a scenei. Albrech Dürer, având inteția
de a o apropia pe Maica Domnului de sufletul
privitorului, o reprezintă într-o casă,
înconjurată de femei (o parte dintre acestea
servesc halbe de bere în registrul din stânga-jos
al compoziției2). Un Înger coboară, tămâind,
din ceruri, iar încăperea este scăldată într-o
atmosferă relaxată, dar în același timp de
sărbătoare. Personal, la nivel tehnic, am
remarcat și un rafinament superior al dispunerii
luminii și a umbrei în această serie de gravuri,
în comparație cu
Figura 5 Apocalipsa. Ca
întotdeauna, detaliile fine sunt tratate cu multă grijă de artist.
Claritatea rămâne la același nivel, însă compoziția este mai aerisită,
mai liberă în forme.
Diferite elemente specifice vieții cotidiene germane se pot observa
și în alte gravuri din seria aceasta, cum ar fi Întâlnirea lui Ioachim
cu Ana, fig. 6 (compoziția cuprinde și un orășean corpolent care își
trage pălăria pe ceafă)3.

Maturitatea Figura 6

3
Ibidem

7
Studii după natură
Albrecht Dürer a realizat picturi în acuarelă și desene de o acuratețe uimitoare de-a lungul vieții,
având ca subiect peisaje, ori diferite elemente naturale. Acuarelele sale ilustrând un iepure
(1502), sau o bufniță (1508) merg dincolo de realism, fiind extraordinar de expresive și rafinate
din punct de vedere cromatic. Artistul nu a redat doar frumusețea fizică a acestor animale, ci și
sentimentul pe care ele îl transmit. De asemenea, celebre sunt și studiile sale după diverse
elemente vegetale, unde el încapsulează un adevărat microcosmos5, urmând tradiției
naturalismului grațios al lui Van Eyck2.

Patimile lui Christos

Această serie de 11 planșe propune un stil la fel de dinamic, însă monumentalitatea lucrărilor
creează în artist nevoia simplificării formelor3. Figura lui Iisus domină din punct de vedere
compozițional, în jurul Lui alcătuindu-se o masă compactă, stufoasă de persoane, cu prim-
planuri clare, putându-se observa o ,,respirație” a lucrării în registrul superior, al cerului limpede.
Expresiile faciale sunt sensibil alcătuite, creându-se o atmosferă autentică a evenimentelor.
În gravura ,,Nașterea lui Iisus”(fig. 7), Fecioara Maria, Pruncul și Sf. Iosif ocupă, din punct de
vedere compozițional, o pondere mică, fiind învăluiți de spectacolul
arhitectural din peisaj (Fecioara Maria și Pruncul se găsesc într-o casă
cu tencuiala veche și cu un acoperiș inegal de paie, ale cărui detalii sunt
redate meticulos, în mod evident artistul dorind să atribuie o viziune
meditativă a spațiului modest în care S-a născut Iisus 4, dar și să
accentueze preocuparea pentru descoperirea lumii înconjurătoare prin
analiză matematic-arhitecturală, atribut specific umaniștilor
renascentiști.
Seria Patimilor săpată pe lemn, cu 36 de planșe de mici dimensiuni,
păstreză caracterul simplu al gravurilor populare6, fiind compuse cu
5 Gombrich , E.H., ,,Istoria artei”, Editura ART, 2012, p. 345
2
Ibidem
3
Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 28
4
Gombrich , E.H., ,,Istoria artei”, Editura ART, 2012, p. 346
6 Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 28
2
Gombrich , E.H., ,,Istoria artei”, Editura ART, 2012, p. 349
3
Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 29

8
deosebită claritate. Figura lui Iisus este profund umană, gesturile și expresiile sunt redate cu mai
multă naturalețe și mai puțină teatralitate, sugerând spontaneitatea ce a stat la baza execuției. În
scene precum ,,Iisus în fața lui Anna”, expresia chipului Mântuitorului se ghicește în umbră și
doar capul plecat, încovoierea spatelui trădează suferința.

9
 Figura 7
***

În anul 1504, Albrecht Dürer realizează capodopera

,,Adam și Eva” (fig. 8), o gravură-manifest a căutărilor
sale asidue în domeniul proporțiilor omenești 2, dar și o
reprezentare minunată a grădinii Edenului, unde
șoarecele stă lângă pisică, sau unde cerbul, vaca,
papagalul și iepurele șed nestingheriți în prezența
omului.

Factura de lucru a lui Dürer propune o manieră mai

zbuciumată interior decât ceea ce întâlnim în arta
italiană3, de aceea expresiile personajelor sale sunt mai
profunde ca intensitate a emoțiilor sau viață lăuntrică
decât spectaculoasele compoziții
meridionale. Aceasta se poate observa în numeroasele sale
portrete, realizate părinților (cel al mamei sale este
celebru, realizat în 1514, fig. 9), prietenilor sau
cunoscuților (Portretul lui M. Wolgemut, 1516).

Portretul mamei artistului relevă, fără intenția de

cosmetizare, chipul impresionant al acesteia, urmele
vârstei și ale muncii pentru Dumnezeu și pentru o familie
numeroasă.

Perioada dintre 1513 Figura 9 și 1514 constituie cea mai înfloritoare

parte a carierei artistului. Este momentul când el aduce la lumină lucrări precum Cavalerul,
Moartea și Diavolul (1513), Melancolia (1514), sau Sf. Ieronim (1514). Aceste capodopere
încununează viziunea metaforică și tehnică a maestrului.

10
Melancolia (1514) – fig. 10 - poate fi considerată cea mai renumită dintre operele sale 7, o
compoziție care aduce în discuție tema cunoașterii, posibil reprezentând și criza gândirii umane
din pragul Renașterii. Îngerul adâncit în meditație ține un compas în mână, privind gânditor; la
picioarele sale se află diferite simboluri ale meșteșugurilor omenești, în dezordine. Peisajul din
stânga ilustrează marea peste care strălucește o stea (sau soarele, deasupra căruia se înalță
curcubeul).

Figura 10

Finalul vieții. Opera în culoare

Dürer a reprezentat, pe lângă un geniu al gravurii, și un mare maestru în domeniul picturii,

excelând în autoportrete, portrete și subiecte religioase. Autoportretele sale îi dezvăluie
maturizarea în plan artistic, prin execuție (tratându-se fiecare fir de păr), și în plan personal, prin

7 Nanu, Adina, ,,Albrecht Durer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957, pg. 30

11
schimbarea treptată a expresivității (1493, 1498 și 1500). Capodopera picturii sale religioase o
constituie ,,Adorația magilor” (1509), astăzi distrus, se poate admira prin numeroasele desene
pregătitoare care s-au păstrat și după copia existentă, se poate spune că în acești ani se contura
deja stilul monumental care va caracteriza pictura din perioada târzie a artistului: personajele cu
trupuri sculpturale care par niște statui, compoziția de amploare, rezumându-se la liniile
esențiale8, cromatica venețiană, potolită.

Viziunea monumentală a lui Dürer atinge apogeul în cele două mari tablouri (215x76 cm),
reprezentând cei ,,Patru Apostoli” (1526), fig. 11, unde cei patru Sfinți Apostoli pot fi receptați
ca cele patru vârste ale vieții.

Ultimul său voiaj important este în Tările de

Jos, între 1520 și 1521, constituind o
perioadă foarte prolifică în lucrări grafice,
desene, artistul realizând nenumărate schițe
după animale, sau portrete, clădiri, parcuri,
veșminte ș.a.2 Acuarelele după priveliști de
natură constituie primele peisaje din arta
germană.
Figura 11
În ultimii ani ai vieții, 1523-1528, Dürer publică mai multe tratate: ,,Instrucțiuni pentru a
măsura cu compasul și cu rigla”, ,,Patru
cărți asupra proporțiilor corpului
uman”( fig. 13 și fig. 14), unde își
sintetizează propriile cercetări, punând
bazele desenului în pictură pentru multă vreme.

8 Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008, pg. 212
2
Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008, pg. 216

12
Concluzii Figura 13
Albrecht Dürer a marcat puternic arta europeană, fiind puntea de legătură între renascentismul
italian și cel nordic. Diferențiindu-se de flamanzi prin tendința sa către universalitate, și de
italieni prin mutarea interesului dinspre naturalismul leonardesc către participarea neobosită la
toate preocupările (spirituale și materiale) ale oamenilor 9, Dürer rămâne un maestru singular,
original și nemuritor.

Bibliografie

1. Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008;

2. Nanu, Adina, ,,Albrecht Dürer”, Editura de stat pentru literatură și artă, București, 1957;

9 Zaharia, D.N., ,,Istoria Artei Renascentiste”, Editura Artes, Iași, 2008, pg. 216

13
3. Gombrich , E.H., ,,Istoria artei”, Editura ART, 2012;

4. Mielke, Hans, ,,Albrecht Dürer”, Staatliche Museum, Preusicher Kulturbesitz Berlin,

1991;

5. Colectiv de autori (Tr. Sorin Marculescu), ,,Istoria ilustrată a picturii. 1000 de

reproduceri în culori”, Editura Meridiane, București, 1968.

14