Tema 4: Regimul juridic al competențelor autorităților administrației publice

1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din
12.08.1994, cu modificările ulterioare;
2. Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 32-
35 din 09.03.2007;
3. Legea nr. 435/2006 privind descentralizarea administrativă. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
29-31 din 02.03.2007;
4. Legea nr. 98/2012 privind administrația publică centrală de specialitate. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 160-164 din 03.08.2012;
5. Legea nr. 136/2017 cu privire la Guvern. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 252 din 19.07.2017

O veritabilă autonomie locală presupune competențe largi ale colectivităților teritoriale

locale, exercitate prin autoritățile administrative proprii, în vederea satisfacerii intereselor
publice dintre cele mai avariate ale locuitorilor, în raport cu sporirea nevoilor și a
complexității acestora. În egală măsură, competențele sporite reclamă mijloace umane,
materiale și financiare pe măsură, o forță economică adecvată.
Considerând autonomia colectivităților locale temei esențial al oricărui stat democratic,
Consiliul Europei definește dreptul cetățenilor de a participa la gestiunea treburilor publice
drept principiu universal al tuturor statelor membre. În acest sens, colectivitățile locale
urmând să fie reprezentate prin organisme decizionale, constituite în mod democratic, cu o
largă autonomie în exercitarea competenței și utilizarea mijloacelor de îndeplinire a
obligațiilor. Obligațiile specifice ale autorităților reprezentative locale sunt ilustrate pe larg în
Carta europeană a autonomiei locale.1
Autoritățile publice locale sunt autonome, dar nu și suverane. Autonomia este exclusiv
la nivel administrativ, dar nu și legislativ, de guvernare sau judiciar. Autoritățile publice
locale sunt supuse unui control de tutelă administrativă exercitat de administrația de stat.2
Proclamarea principiului autonomiei locale de către Constituția României și a
Republicii Moldova, ca principiu de bază pe care se întemeiază administrația publică locală, a
determinat, alături de alte mutații, o nouă abordare și în ceea ce privește aria competențelor
autorităților administrației publice locale.
Astfel, din analiza dispozițiilor constituționale, reiese cu claritate plenitudinea de
atribuții a autorităților administrative autonome, consiliile locale și primarii, la nivelul unității
administrativ-teritoriale și constau în rezolvarea treburilor publice din comune și din orașe.

1
D.-D. Bratu, Principiile de bază ale administrației publice locale în România, în Administrația publică în statul
de drept, Materialele sesiunii de comunicări științifice, 27-28 septembrie 2008, Institutul de Științe
Administrative din Moldova, Chișinău, 2009, p.223
2
D.-D. Bratu, Principiul autonomiei locale, în Revista Națională de Drept, nr.3, 2007, p.69
Master
Academia de Administrare Publică
 Rezultă că legiuitorul constituant recunoaște, în mod explicit, autorităților locale
autonome atât o competență materială generală la nivelul unității administrativ-teritoriale
respective, cât și inexistența vreunei subordonări față de oricare autoritate a administrației
publice.
Coroborând prevederile constituționale cu cele existente în alte acte normative ce
reglementează administrația publică locală, putem concluziona că autoritățile administrației
publice locale pot avea atribuții în orice domeniu sau sector de activitate, dacă nu există o
interdicție expresă a legii.
Sunt cunoscute diferite criterii de clasificare referitor la atribuțiile autorităților
administrației publice locale.3 Nu ne vom focusa atenția pe analiza acestora. Ceea ce ne dorim
însă, e să aducem în discuție și să supunem unei scurte analize, acele categorii de competențe
reglementate de legiuitorul organic, specifice administrației publice locale, în vederea
asigurării serviciilor publice de interes local: competențele exclusive ale autorităților
administrației publice locale; competențele partajate ale autorităților administrației publice
și competențele delegate conferite tuturor autorităților administrației publice locale.
Pornind de la termenul literar de competență, care se explică prin capacitatea unei
autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții, noțiunea sau conceptul de
atribuții, are, în acest context, înțelesul de sferă de autoritate, de competență, de activitate a
cuiva.
În literatura de specialitate, în mod tradițional s-au exprimat, de asemenea, opinii
referitoare la noțiunea de competență, capacitate, cât și la cea de atribuție or de sarcină.
Sintetizând totalitatea acestor opinii precum și conducându-ne de dispozițiile
constituționale, definim competența autorităților administrației publice locale ca fiind
ansamblul de atribuții stabilite de Constituție și de lege precum și limitele exercitării lor,
care revin, în nume propriu autorităților locale, alese, în cadrul unităților administrativ-
teritoriale.
Competențele exclusive sunt competențele atribuite prin lege autorităților
administrației publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile. Autoritățile
administrației publice locale, au dreptul de decizie și dispun de resursele și mijloacele
necesare îndeplinirii competențelor, cu respectarea normelor, criteriilor și standardelor
stabilite de lege.
3
R. N. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2004, p.173-174; A. Iorgovan, vol.I, 2005, p.500-
501; V. Vedinaș, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Ed. Lumina Lex, București, 2002, p.379-
380
Master
Academia de Administrare Publică
 Autoritățile administrației publice locale de la nivelul satelor, comunelor și orașelor,
exercită următoarele competențe exclusive: administrarea infrastructurii de transport rutier de
interes local; administrarea instituțiilor de cultură de interes local; administrarea unităților
sanitare publice de interes local; amenajarea teritoriului și urbanismului; alimentarea cu apă;
canalizarea și epurarea apelor uzate și pluviale; iluminatul stradal public; salubrizarea,
serviciile de asistență socială cu caracter primar pentru protecția copilului și pentru persoane
vârstnice; serviciile de asistență socială cu caracter primar și specializate pentru victimele
violenței în familie; transportul local de călători și nu în ultimul rând administrarea
domeniului public și a domeniului privat al satului, comunei și orașului, competență ce
constituie subiectul principal de analiză și miezul lucrării noastre de doctorat.
Competențele partajate sunt acele competențe exercitate de către autoritățile
administrației publice locale, împreună cu alte niveluri ale administrației publice (județean,
central), cu o separare clară a finanțării și a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în
parte. Ce am vrea să menționăm aici, este că legislația Republicii Moldova nu operează cu
noțiunea de competență partajată, ci doar de competențe specifice și delegate. Cu toate astea,
recent, prin proiectul Strategiei de Descentralizare în Sectorul Educației, acest concept ar
putea fi statuat și legislativ. Astfel, conform proiectului de Strategie, educația reprezintă o
competență partajată.4
Autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor și orașelor, exercită
competențe partajate cu autoritățile publice centrale privind: alimentarea cu energie termică
produsă în sistem centralizat; construirea de locuințe sociale și pentru tineret; învățământul
preuniversitar de stat, cu excepția învățământului special; ordinea și siguranța publică;
acordarea de ajutoare sociale persoanelor aflate în dificultate; prevenirea și gestionarea

4
Potrivit criteriilor formulate în Anexa nr.1 a proiectului Strategiei Naţionale de Descentralizare, o competenţă
delegată este una în care administraţia publică locală nu are nici-o autonomie în ceea ce priveşte modul de
exercitare şi nu are nici-o autoritate în alocarea fondurilor primite pentru această funcţie prin transferurile cu
destinație specială. Furnizarea serviciilor de educaţie oferă administraţiilor publice locale un anumit grad limitat
de autonomie în definirea conţinutului. Mai mult ca atât, în aplicarea formulei naţionale de alocare,
administraţiile publice locale au dreptul de realocare, conform priorităţilor pe care le au, a unei părţi a
fondurilor primite prin transferurile cu destinație specială pentru educaţie. Aceasta denotă că, din perspectiva
proiectului Strategiei Naţionale de Descentralizare, educaţia este o funcţie partajată, şi nu delegată. În
taxonomia competenţelor, competenţa partajată se situează între competenţa proprie şi competenţa delegată.
Aceasta diferă de competenţa proprie prin faptul că, pe de o parte, raioanele/municipiile nu vor avea
autonomie completă în cazul educaţiei, iar pentru deciziile importante va fi necesară deseori aprobarea
Ministerului Educaţiei. Pe de altă parte, o competenţă partajată diferă de o competenţă delegată prin faptul că
raioanele vor avea o anumită autonomie asupra unor domenii-cheie ale managementului şi finanţelor educaţiei
şi nu vor fi simpli executori ai deciziilor adoptate la nivel central.

Master
Academia de Administrare Publică
situațiilor de urgență la nivel local; serviciile de asistență socială cu caracter primar pentru
persoanele cu dezabilități; serviciile publice comunitare pentru evidența persoanelor;
administrarea infrastructurii de transport rutier de interes local la nivelul comunelor precum și
alte competențe stabilite de lege. Autoritățile administrației publice locale de la nivelul
comunelor și orașelor, exercită competențele partajate cu autoritățile administrației publice de
la nivelul județelor, în cazul furnizării unor servicii de utilități publice prin intermediul
operatorilor regionali.
Autoritățile administrației publice de la nivelul județelor, exercită competențe partajate
cu autoritățile de la nivelul administrației publice centrale cu privire la: administrarea
infrastructurii de transport rutier de interes județean; învățământul special; serviciile de
asistență medico-socială adresate persoanelor cu probleme sociale; serviciile de asistență
socială cu caracter primar și specializate pentru protecția copilului; serviciile de asistență
socială cu caracter primar pentru persoanele cu dezabilități; serviciile publice comunitare
pentru evidența persoanelor precum și alte competențe stabilite de lege.
Competențele delegate sunt competențe atribuite prin lege autorităților administrației
publice locale, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autoritățile publice
centrale, pentru a le exercita în numele și în limitele stabilite de către acestea.
Autoritățile administrației publice locale exercită competențe delegate de către
autoritățile administrației publice centrale privind plata unor alocații și a unor indemnizații
pentru copii și adulți cu dezabilități dar și a altora care sunt exemplificate de lege.

Master
Academia de Administrare Publică