GHERASIM OANA, AMF II

EVALUARE SUMATIVĂ

1.Comunicarea eficientă

Comunicarea eficientă este esențială pentru construirea unor relații, personale și profesionale,
armonioase. Deși aceasta poate părea destul de evidentă, în realitate tuturor ni se poate întâmpla
să încercăm să transmitem un anumit mesaj, însă el să ajungă fragmentat sau, uneori, sub cu totul
altă formă, la receptorul nostru nostru. 
De asemenea, modul în care transmitem un mesaj, atât la nivel verbal, cât și la nivel
nonverbal, poate fie să ne îmbunătățească relația pe care o avem cu celălalt, fie să se transforme
într-o sursă de neînțelegere sau conflict. 
La rândul nostru, putem percepe greșit mesajul celuilalt din diferite motive: fie nu l-am
ascultat în mod activ, fie ne-am pierdut atenția pe parcursul conversației sau ne-am concentrat
exclusiv pe ceea ce se întâmplă în interiorul emoțiilor noastre, în loc să înțelegem ce vrea, de
fapt, să ne spună celălalt.
Din fericire, însă, astfel de situații pot fi prevenite, căci putem să ne dezvoltăm abilitățile de
comunicare eficientă. Sigur, acest lucru presupune exercițiu consecvent și conștient în fiecare
situație de comunicare.
Ai putea crede că o persoană care comunică eficient este concludentă sau că știe să-și aleagă
întotdeauna, cele mai potrivite cuvinte. La fel de bine ai putea crede că o persoană care comunică
eficient poate să se adapteze cu ușurință la orice situație și să relaționeze cu o mulțime de
persoane.
Cu toate acestea, este important să reținem câteva trăsături esențiale ale comunicării eficiente,
care presupune, printre altele:
 ascultare eficace pe tot parcursul discuției;
 formularea mesajului într-o manieră clară, ușor de înțeles de către receptor;
 respect și empatie față de receptor;
 armonizarea mesajului verbal cu cel nonverbal (limbajul trupului) și paraverbal ( intonația
vocii, pauzele de vorbire etc.);
 o inteligență emoțională dezvoltată. 
Este important să acordăm atenție unor mulțime de detalii: de la alegerea momentului
comunicării, până la gestionarea disconfortului provocat de emoțiile care s-au tot adunat în ultima
vreme, în așa fel încât să putem transmite mesajul într-un mod echilibrat, și nicidecum
impulsionați de teama, furia sau tristețea din momentul respectiv. În același timp, pe parcursul
discuției este important să fim empatici, să rămânem prezenți în prezent și să acodăm atenție
mesajului celuilalt, pentru a-l înțelege și pentru a ne putea conecta emoțional.
Desigur, comunicarea eficientă este importantă în multe alte situații din viață: de la munca în
echipă pentru un proiect de la locul de muncă, până la prezentarea unui discurs în fața unui public
numeros. 
GHERASIM OANA, AMF II

2.Comunicarea în Administrația publică

Comunicarea în Administrația Publică este o formă de comunicare specifică, având la bază

comunicarea scrisă, precum și principii intransmisibile(Raportul în cadrul administrației publice,
Referatul în cadrul administrației publice, Memoriul în cadrul administrației publice ,
Memorandumul în cadrul administrației publice, Plângerea prealabilă sau recursul
grațios ,  Cererea de chemare în judecată, Dezbaterea în cadrul administrației publice, etc  ) ce
țin de ordine publică, dreptul la bună guvernare, principiul transparenței actului administrativ și
respectarea drepturilor fundamentale ale cetățeanului.
Este necesar ca administrația publică, fie ea centrală sau locală, să înțeleagă cu exactitate care
sunt elementele importante și necesare unei comunicări cât mai eficiente în relația administrație
publică - cetățean, în vederea îmbunătățirii și eficientizării modului în care acestea înțeleg să
administreze.
Prin comunicare, administrația publică nu face altceva decât să dea o mai mare siguranță
principiului transparenței adoptării actului administrativ, ajutându-l pe cetățean să înțeleagă care
sunt cerințele și oportunitățile formulării unui act administrativ.
Comunicând eficient și redând în spațiul public modul prin care actul administrativ este
adoptat, crește gradul de satisfacție al cetățeanului în administrația publică iar pe cale de
consecință actele administrative nu vor mai fi contestate.

3.Transparența decizională

Din totalul actelor normative emise în România, majoritatea dominante sunt creaţia puterii
executive. Dincolo de normele emise direct de Guvern prin intermediul ordonanţelor şi a
ordonanţelor de urgenţă, marea majoritate a legilor adoptate de Parlament sunt iniţiate de Guvern,
fiind redactate în cadrul instituţiilor administraţiei publice.
În aplicarea legilor şi ordonanţelor, Guvernul, ministerele, alte instituţii statale centrale sau de
la nivel local, dar şi toate instituţiile administraţiei publice locale publică în mod continuu un
număr mare de acte normative.
Tot acest corp de legislaţie apare şi este adesea revizuit fără implicarea celor interesaţi, fie că
sunt cei care urmează să aplice actele respective sau cei a căror activitate este reglementată prin
acestea.
Lipsa transparenţei decizionale, alături de alte insuficiențe ale activităţii de reglementare,
conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa
cercetărilor face ca normele să fie deseori revizuite sau înlocuite, lucru ce determină o
proeminentă inconsecvență legislativă şi nu oferă certitudinea necesară cadrului legal existent în
România.
Aplicarea obiectivă a principiului transparenţei ar duce la o mai mare încredere în legi şi
reglementări, din moment ce ele au fost adoptate cu consultarea celor interesaţi. Încrederea în
cadrul legal va avea ca rezultat un mai mare grad de respectare a legii, cu consecinţe pozitive
asupra dezvoltării economice şi a menţinerii unor relaţii de cooperare între aparatul
guvernamental şi societate.