Avortul spontan

Avortul spontan reprezinta pierderea unei sarcini în primele 23 de

săptămâni. Acesta un moment dificil atât pentru mamă, pentru familia acesteia, cat și
pentru medicul ce monitorizează sarcina. Avortul spontan este o trauma fizică și
emoțională, reprezentând de fiecare dată un moment dificil.

Cauze de avort spontan

Printre cauzele mecanice enumerăm : orice anomalie a cavității uterine

(exemplu: malformațiile uterine, sinechiile uterine),aderențe anormale ale pereților
cavității uterine: fibromul uterin cu dezvoltare spre cavitatea uterină –-hipotrofia
uterină creează un spațiu prea mic pentru dezvoltarea fătului, insuficiența cervico
istmică (beanta cervico istmică –când canalul cervical este deschis). Acestea sunt
resposabile de obicei de avortul tardiv.
Chiar dacă protecția fătului este complexă, embrionul este vulnerabil la
agresiunile infecțioase, din pricina imaturitații sistemului său biologic. Și mai mult
decât atât, el este un bun mediu de cultură pentru germeni. Microorganismele pot
patrunde fie direct din sângele matern, transplacentar, determinând moartea fătului,
fie pe cale ascendentă din vagin, col uterin, compromițând membranele amniotice și
ulterior afectând fătul. Astfel apar cauzele infecțioase. Microorganismele care pot
determina avortul spontan sunt variabile: germeni banal, în special din tractul urinar
digestiv, vaginal;  bacterii, paraziți ce determină boli bine codificate, sifilis,
toxoplasmoză, bruceloză, listeria, rickettsioză, infecții cu micoplasma /ureaplasma,
chlamidia.

Investigații radioimagistice și de laborator

Pot fi utile in stadiul incipient de avort (amenințare de avort , iminență de

avort ),deoarece dau detalii despre evoluția sarcinii: ecografia transvaginală sau
transabdominală precizează evoluția sarcinii si impune tratamentul de susținere a
sarcinii. Restul investigațiilor (hematologice , urinare, culturi , teste pentru boli
infecțioase si altele) sunt individulizate in functie de particularitatea cazului si au ca
scop depistarea cauzei.

Avort spontan : conduita terapeutică

În stadiile incipiente,tratamentul ar trebui sa se adreseze cauzelor

avortului ce rar sunt cunoscute la prezentarea pacientei la medic. Deoarece rolul
principal revine hormonilor care influențează evoluția sarcinii,pe primul loc este
administrarea de progesteron in cure stabilite si de lunga durata. La acest tratament se
pot adaugă, in functie de varsta gestationala, substanțe ce actionează pe reactivitatea
uterină (antispastice, tocolitice). Daca sunt evidențiate cauze anatomice (ex
insuficiența cervico-istmică), se corectează această patologie. In cazul existenței
afecțiunilor cardiovasculare, metabolice, renale, infecțiilor, este necesara aplicarea
concomitenta a tratamentului adecvat cu respectarea contraindicațiilor privind
sarcina.Dacă este declanșat avortul,se impune chiuretaj uterin evacuator.