https://www.youtube.com/watch?

v=KpwxwVQUBC8
Abuzul si dependenta de alcool
Dr. Elena Calinescu
Medic primar Psihiatrie
Doctor in stiinte medicale

Abuzul de alcool genereaza multiple consecinte organice si psihice cu care medicii de orice specialitate se confrunta zilnic si este
cauza a peste 50 % din accidentele rutiere mortale, alcoolul este cea mai larg raspandita substanta utilizata in scop adictiv.

Abuzul si dependenta fizica de substante psihoactive se definesc, conform criteriilor moderne (D.S.M. - IV - TR si I.C.D. - 10),
dupa cum urmeaza :
 Abuzul de o substanta este un pattern (model / tipar) maladaptativ al utilizarii acesteia care conduce la o suferinta sau disfunctie
semnificativa.
 Dependenta la o substanta genereaza suferinte si dificultati mai grave la care se adauga semnele dependentei fizice (toleranta si
sevrajul).

Abuzul de o substanta - Criterii de diagnostic :

 pierderea controlului asupra consumului
 suferinte / disfunctii cognitive, sociale, ocupationale
 absenta tolerantei si sevrajului
 prezenta a cel putin unuia din urmatoarele criterii :
o problema cu indeplinirea obligatiilor curente la scoala, locul de munca sau in familie datorita utilizarii repetate a unei substante
psiho-active
o utilizare recurenta a unei substante in situatii riscante (de exemplu sofatul)
o continuarea utilizarii substantei in ciuda consecintelor prejudiciante (sociale, interpersonale) provocate / exacerbate de utilizarea
substantei
o probleme legale repetate ca o consecinta a utilizarii substantei

Dependenta la o substanta - Criterii de diagnostic :

 prezenta a cel putin 3 simptome din urmatoarele pe o perioada de cel putin 12 luni :
o simptomele tolerantei (nevoia acuta de a creste dozele pentru a atinge efectul subiectiv al intoxicatiei, scaderea progresiva a
acestuia, efect la utilizarea aceleiasi doze)
o simptomele sevrajului care sunt cupate de administrarea unei noi doze din substanta respectiva
o pierderea controlului in patternul de utilizare a substantei obiectivat prin unul din urmatoarele simptome :
 substanta este administrata in cantitati mai mari sau pentru o perioada mai lunga decat a intentionat initial pacientul
 dorinta continua si eforturi repetate de a stopa / controla administrarea substantei
o consecinte ale consumului (cel putin una din urmatoarele) :
 o considerabila perioada de timp pierduta in activitati legate de obtinerea substantei, utilizarea ei sau revenirea din starea de
disconfort care insoteste utilizarea substantei respective
 reducerea sau renuntarea la activitati importante pentru individul respectiv (sociale, ocupationale, recreationale) datorita
utilizarii substantei
 substanta este utilizata in pofida recunoasterii de catre individ a problemelor somatice si psihice pe care aceasta i le provoaca
sau i le exacerbeaza

Problemele de alcool se structureaza intr-un spectru de manifestari polimorfe. In functie de cantitatea zilnica consumata, pacientii
care depasesc limita admisa, fara insa a intruni criteriile pentru abuz sau dependenta, sunt considerati a avea un consum hazardat sau
daunator. Acesti doi termeni sunt reuniti in categoria de consum la risc. Importanta lor rezida in faptul ca in aceasta zona se
plaseaza majoritatea consumatorilor problematici de alcool.

Consumul moderat de alcool :

 Barbati : mai putin sau cel mult 2 unitati* pe zi
 Femei : mai putin sau cel mult 1 unitate* pe zi
 Persoane peste 65 ani : mai putin sau cel mult 1 unitate* pe zi

Consumul de risc de alcool :

 Barbati : mai mult de 14 unitati* pe saptamana sau mai mult de 4 unitati* la o ocazie
 Femei : mai mult de 7 unitati* pe saptamana sau mai mult de 3 unitati* la o ocazie

* 1 unitate = 12 g alcool pur = 1 bere (350 ml) = 1 pahar vin (150 ml) = 1 shot de tarie (40 ml)
Cum se formează și evoluează dependența de alcool?

Share
Alcoolul este o substanță care, consumată în cantități mari, pe perioade îndelungate, poate crea dependență, având urmări grave
asupra vieții unei persoane. Tocmai de aceea, pentru a limita efectele negative produse, dependența de alcool necesită tratament într-
un stadiu cât mai incipient.
În acest articol vom discuta despre:

 Ce este dependența de alcool;

 Simptomele dependenței de alcool;
 Cauzele dependenței de alcool;
 Cum evoluează dependența de alcool?
 Complicații asociate cu dependența de alcool;
 Testul pentru dependența de alcool;
 Tratamentul dependenței de alcool.
Tabel de continut

1. Ce este dependența de alcool

2. Simptomele dependenței de alcool
3. Simptomele dependenței de alcool includ:
4. Cauzele dependenței de alcool
a. Reducerea stresului
b. Obținerea stării de bine
c. Modalitate de a face față unei pierderi
d. Gestionarea anxietății
e. Lipsa conexiunilor sociale
f. Modalitate de a face față rușinii și timidității
g. Modalitate de a face față unor trauma
5. Cum evoluează dependența de alcool?
a. Complicații asociate cu dependența de alcool
b. Efecte pe termen scurt ale dependenței de alcool
c. Efectele pe termen lung ale dependenței de alcool
6. Testul pentru dependența de alcool
7. Tratament pentru dependența de alcool
8. Tratamentul dependenței de alcool
a. Programe de reabilitare
b. Alcoolici anonimi și alte grupuri de sprijin
9. Alte tipuri de tratament pentru dependența de alcool
10. Concluzii
Ce este dependența de alcool
Această dependență, uneori cunoscută și sub numele de „alcoolism”, este cea mai severă formă a problemei privind consumul de
alcool. Dependența descrie o dorință puternică, de multe ori necontrolabilă, de a bea, chiar dacă o persoană este conștientă că acest
lucru are un impact negativ asupra vieții sale.
Un dependent de alcool petrece mult timp gândindu-se la această substanță și nu poate controla cantitatea consumată, chiar dacă
acest aspect poate duce la probleme grave, atât pe plan personal, cât și profesional sau financiar. Dependența de alcool duce la
modificări ale creierului și ale compoziției neurochimice, astfel încât persoana respectivă nu își mai poate controla acțiunile.
Consumul de alcool joacă un rol important în viața de zi cu zi a persoanelor dependente, ceea ce ar putea duce la formarea unei
toleranțe fizice sau la simptome de sevraj dacă se vor opri.
Această dependență poate afecta orice persoană, indiferent de categoria socială sau de vârstă. Factorii psihologici, genetici și
comportamentali pot contribui la dezvoltrea acestei boli.
Există grade diferite de dependență de alcool, care se pot manifesta în mai multe moduri. Frecvența cu care este consumat, cantitatea
consumată și gravitatea dependenței variază de la persoană la persoană: spre exemplu, unii oameni pot consuma alcool o zi întreagă,
în timp ce alții beau în exces, apoi o perioadă devin abstinenți, până când, la scurt timp, încep din nou să consume.
Dependența de alcool se poate dezvolta în decurs de câțiva ani. În timp, consumul crește nivelul de dopamină din creier, ceea ce
face experiența de băut mai plăcută. Pe termen mediu sau lung, consumul excesiv de alcool poate modifica în mod semnificativ
nivelul dopaminei din creier, aspect care va determina organismul să simtă o nevoie tot mai mare de alcool pentru a avea o stare de
bine bine și pentru a evita gândurile și sentimentele negative.
Simptomele dependenței de alcool
Dependența de alcool poate fi dificil de recunoscut. Spre deosebire de drogurile ilegale precum cocaina sau heroina, alcoolul este
disponibil la scară largă și acceptat în multe culturi, fiind asociat cu anumite situații sociale sau cu relaxarea.
Tocmai de aceea, poate fi dificil de diferențiat între o persoană care obișnuiește să consume doar câteva pahare, ocazional, și între o
persoană care are o problemă reală legată de alcool.
Simptomele dependenței de alcool includ:

 O cantitate mare de alcool consumată odată;

 Frecvența ridicată de consum;
 Toleranță crescută la alcool și lipsa stării de „mahmureală”;
 Consumul la ore nepotrivite: la primele ore ale dimineții;
 Consumul în locuri nepotrivite: la serviciu, la școală etc.;
 Nevoia compulsivă de a bea și incapacitatea de a stopa consumul;
 Planificarea evenimentelor sociale, de familie și profesionale în jurul alcoolului;
 Evitarea contextelor sociale unde alcoolul nu este consumat;
 Schimbări ale cercului de prieteni – formarea prieteniilor cu alte persoane, care de asemenea, obișnuiesc să consume alcool;
 Evitarea contactului cu persoanele dragi;
 Ascunderea alcoolului în locuință sau decizia unei persoane de a bea singură, fără să fie văzută;
 Apariția letargiei și a depresie;
 Probleme la locul de muncă, probleme financiare;
 Prezența simptomelor sevrajului (transpirație, tremurat, greață, iritabilitate etc.), care se opresc odată ce persoana respectivă
reîncepe să bea alcool.
Cauzele dependenței de alcool
Există mai mulți factori care pot crește riscul de a dezvolta această dependență. Oamenii pot apela la alcool dintr-un singur motiv
inițial și pot dezvolta treptat o dependență. De exemplu, consumul de alcool în timpul
Deși există motive diferite pentru dependența de alcool, unele dintre cele mai frecvente sunt:
Reducerea stresului
Apelarea la alcool pentru a reduce factorii de stres zilnici poate influența probabilitatea de a dezvolta dependența. Deoarece alcoolul
are un efect calmant, sedativ, băutul produce un sentiment de plăcere. Cu toate acestea, consumul frecvent de alcool crește toleranța,
aspect care rezultă într-un consum crescut de alcool pentru a obține aceleași efecte.
Obținerea stării de bine
Consumul de alcool poate oferi oamenilor o modalitate de a evita înfruntarea realității, un sentiment de ușurare față de problemele
actuale, de care mintea încearcă să scape. Cu toate acestea, consumul continuu de alcool, cu scopul de a trece cu bine peste o zi
dificilă, se poate transforma într-o problemă serioasă.
Modalitate de a face față unei pierderi
Pierderea unui membru al familiei sau a unui prieten poate avea un impact semnificativ atât emoțional, fizic, cât și mental asupra
unei persoane. Alcoolul poate ușura durerea resimțită și este utilizat pentru a trece prin momente dificile, însă se poate transforma în
adicție.
Gestionarea anxietății
În anumite cazuri, alcoolul este folosit de către persoanele care suferă de anxietate, sentiment ce declanșează stări de îngrijorare
permanente. Consumul de alcool scade inhibițiile și oferă o senzație de confort în situații sociale, însă, în timp, acest obicei poate
duce la comportamente de dependență.
Lipsa conexiunilor sociale
În anumite cazuri, oamenii beau pentru că nu se simt cu adevărat conectați la alte persoane. Ei cred că alcoolul fie va umple golurile,
fie va facilita crearea de conexiuni cu alți oameni. Cu toate acestea, rezultatul este de cele mai multe ori exact opusul.
Modalitate de a face față rușinii și timidității
Mulți oameni experimentează, în anumite contexte sociale, sentimente precum rușinea și timiditatea, care se pot dovedi
traumatizante. Deși alcoolul poate masca temporar rușinea și timiditatea, acestea îi pot determina pe unii oameni să se angajeze într-
un comportament necugetat, pe care ulterior să îl regrete.
Modalitate de a face față unor trauma
Specialiștii sunt de părere că dependența de alcool este declanșată de anumite traume pe care le poate experimenta un om. Există
multe forme de traume, dar majoritatea sunt reprezentate de evenimente anterioare în care persoana care a dezvoltat dependența de
alcool nu a avut suport. Tocmai de aceea, tratarea unei traume nerezolvate este cheia pentru recuperarea emoțională.
Cum evoluează dependența de alcool?
Plecând de la cauzele care declanșează dorința de a bea, transformată ulterior în necesitate, dependența de alcool se formează în
câteva etape: în primul rând, corpul va dezvolta o toleranță la alcool. Pe măsura dezvoltării toleranței, persoana care consumă alcool
va simți nevoia de a mări cantitatea pentru a simți din nou efectele băuturii.
Apoi, în momentul în care consumul de alcool scade, vor apărea simptome fizice precum durerea de cap, amețeala, tremuratul,
iritabilitatea. Dorința de a face ca aceste senzații să dispară și dorința de a simți efectele alcoolului vor accelera dorința de a bea, în
acest mod instalându-se dependența de alcool.
Complicații asociate cu dependența de alcool
Efectele alcoolului pot varia ca severitate, însă în anumite cazuri, acestea pot pune viața în pericol sau chiar pot fi fatale.
Efecte pe termen scurt ale dependenței de alcool

 Timp de reacție redus, scăderea vigilenței;

 Reflexe slăbite;
 Reducerea activității creierului;
 Scăderea inhibițiilor;
 Vedere încețoșată;
 Dificultate de a respira;
 Stare de neliniște, anxietate.
Efectele pe termen lung ale dependenței de alcool

 Probleme ale sistemului nervos, ficatului și pancreasului;

 Creșterea tensiunii arteriale și creșterea nivelului de colesterol, care cresc riscul de infarct și accident vascular;
 Slăbirea sistemului imunitar;
 Apariția ulcerului;
 Complicații ale unor afecțiuni medicale, precum diabetul;
 Probleme sexuale;
 Scăderea fertilității;
 Malformații congenitale;
 Probleme ale sistemului osos;
 Probleme ale vederii;
 Risc crescut de apariție a cancerului de ficat, gât, colon etc.;
 Depresie;
 Demență.
De asemenea, dependența de alcool poate provoca probleme pe plan social, cum ar fi:

 Neînțelegeri în familie, divorț;

 Abuz domestic;
 Dificultate de a găsi și a menține un loc de muncă;
 Probleme financiare.

Testul pentru dependența de alcool

Transferina cu deficit de carbohidrați (CDT) este testul de sânge care ajută la detectarea consumului de alcool pe termen lung și se
poate realiza într-un laborator autorizat. Creşterea CDT peste 3% poate indica un consum cronic de alcool.
În afară de acest test, mai există și alte analize care pot indica potențiale leziuni ale ficatului sau un nivel scăzut de testosteron (în
cazul bărbaților) și care pot indica consumul cronic de alcool, de asemenea.
Totuși, pentru o diagnosticare corectă, este nevoie de mai multe investigații. Multe dintre persoanele care suferă de dependență
neagă faptul că se confruntă cu o problemă și nu recunosc că beau prea mult alcool.
Tratament pentru dependența de alcool
Tratarea dependenței de alcool poate fi complexă și dificilă. Pentru ca tratamentul să funcționeze, persoana care suferă de
dependență de alcool trebuie să vrea cu adevărat să se vindece. Pentru că, dacă nu se simte pregătită pentru această schimbare, nu
poate fi forțată să se supună unui tratament. Astfel, succesul tratamentului depinde de dorința persoanei de a se vindeca.
Recuperarea unei persoane care suferă de alcoolism este un angajament pe toată durata vieții și un continuu proces. Nu există o
soluție rapidă pentru tratarea acesteia și este nevoie de îngrijire zilnică. Din acest motiv, în anumite cazuri, se spune că dependența
de alcool nu este niciodată „vindecată”, ci gestionată, cu efort din partea persoanei respective.
Tratamentul dependenței de alcool
Programe de reabilitare
O opțiune comună de tratament pentru cineva cu dependență de alcool este un program de reabilitare, într-un centru specializat, sub
supraveghere medicală. Un program de internare poate dura între 30 de zile și un an și poate ajuta persoana în cauză să facă față atât
simptomelor declanșate de întreruperea consumului de alcool, cât și provocărilor emoționale.
Alcoolici anonimi și alte grupuri de sprijin
Mulți oameni dependenți de alcool se adresează, de asemenea, programelor cu 12 pași, cum ar fi alcoolici anonimi (AA). Însă
indiferent de tipul de sistem de asistență, este util ca persoana în cauză să se implice în cel puțin un grup de sprijin atunci când trece
prin procesul de recuperare.
Aceste comunități îi pot ajuta pe cei care se luptă cu dependența de alcool să facă față provocărilor de zi cu zi și de a rămâne
abstinenți. În cadrul acestor comunități, se pot împărtăși experiențe similare de către toți membrii, ceea ce poate duce la legarea unor
noi prietenii.

Alte tipuri de tratament pentru dependența de alcool

O persoană cu dependență de alcool poate beneficia și de alte tratamente, precum:

 Medicația – la indicațiile medicului specialist;

 Psihoterapia – este utilă pentru a ajuta persoana în cauză să gestioneze stresul procesului de recuperare și să își formeze
abilitățile necesare pentru a preveni recidivarea. În plus, psihoterapia este utilă în tratarea cauzelor care au dus la dezvoltarea
acestei dependențe (existența anumitor afecțiuni psihice, vindecarea traumelor etc.);
 Adoptarea unei alimentații sănătoase: aceasta poate ajuta la diminuarea efectelor negative produse de alcool asupra sănătății
fizice, cum ar fi creșterea sau pierderea în greutate;
 Adoptarea unui stil de viață echilibrat: pe lângă o alimentație sănătoasă, la fel de importantă este și calitatea somnului,
renunțarea la alte vicii, dacă există (fumat, spre exemplu), exercițiile fizice regulate etc.;
 Înconjurarea de persoane care sprijină demersul vindecării și gestionării dependenței de alcool.
Dependența de alcool poate implica mai multe metode de tratament diferite. Este important ca fiecare persoană să se implice într-un
program de recuperare care să susțină starea de sobrietate pe termen lung.
De asemenea, mai este important de menționat faptul că odată ce persoana respectivă a luat decizia de a scăpa de dependența de
alcool, trebuie să ceară ajutor medical specializat, pentru că simptomele sevrajului alcoolic (efectele fizice și psihice pe care le
experimentează o persoană atunci când reduce sau elimină consumul de alcool în mod brusc) pot fi foarte severe și, în anumite
cazuri pot pune viața în pericol.
Concluzii
Din cauza complicațiilor și a efectelor negative pe care le are asupra stării de sănătate, este necesar ca dependența de alcool să fie
tratată cât mai devreme. Aproape toate riscurile asociate cu dependența de alcool pot fi evitate sau tratate, cu o recuperare reușită pe
termen lung.
În cazul în care observați, la dumneavoastră sau la persoanele apropiate, schimbări produse de consumul de alcool asupra vieții de zi
cu zi, pasul următor este să găsiți opțiunile de tratament care vă vor ajuta să remediați această problemă, cât de repede se poate. Cu
cât ajutorul specializat pentru tratarea dependenței de alcool este cerut mai devreme, cu atât dumneavoastră sau persoana respectivă
se poate întoarce mai repede către o viață sănătoasă și normală.

Etapele alcoolismului
Publicat: 22.07.2019
lcoolismul este un flagel al contemporaneității, o problemă pentru societate și o tragedie pentru familie. Până de curând, a fost
considerat „dependență”, dar astăzi se numește boală. Boala periculoasă se dezvoltă treptat, curge ușor de la o etapă a alcoolismului
la alta. Adesea, trecerea este invizibilă: „câteva pahare” în timpul sărbătorilor devin o necesitate zilnică, iar pacientul nu are timp să-
și evalueze în mod adecvat starea sa. O perioadă lungă de timp, familia și cei din jur nu recunosc adevărul, sperând că persoana se
va opri. Dar acest lucru este auto-înșelăciune!
Primele semne ale problemei necesită un tratament profesional a alcoolismului. Viteza și eficiența acestuia depind de două puncte.

1. Stadiul bolii.
2. Centrul de narcologie ales (condiții, posibilități, metodologii aplicate, profesionalismul personalului).
Prima etapă a alcoolismului: inițială (ușoară)
Alcoolismul este o boală, care nu apare în mod neașteptat ca gripa sau dizenteria. Acesta se dezvoltă treptat, întotdeauna având o
etapă anterioară. Constă în consumul regulat „cultural” de băuturi (ocazie, în companie). La persoanele predispuse la dependența de
alcool, această perioadă curge rapid. Alarmă ar trebui să devină astfel de schimbări în comportamentul, uman cum ar fi:

 așteptarea unui alt motiv pentru a bea;

 ridicarea dispoziției de la gândul băuturii;
 trecerea la consumul de băuturi mai puternice;
 pierderea măsurii în timpul următorului consum de băuturi;
 băutura în salvă.;
 dificultatea de a renunța la propoziția „de a trage câte un păhărel”;
 îmbunătățirea tolerabilității alcoolului. Tot ceea ce nu este prevăzut de natură, organismul respinge, așa și alcoolul, la
început provoacă reflexe vomitive, care cu timpul dispar;
 capacitate de a schimba planurile de dragul „chefului”;
 apariția stocului de alcool (în frigider sau în bar întotdeauna este ceva).
La această etapă, este încă posibil de a se opri. Numai abstinenţa absolută, schimbarea cardinală a atitudinii față de obiceiurile
proaste pot salva persoana. Este suficient lucrul cu psihologul profilului corespunzător.
Etapa a doua: dependența mentală și fizică
Trecerea la a doua etapă necesită un tratament specific urgent a alcoolismului. Este imposibilă eliminarea independentă a problemei,
boala afectează organismul la nivel psihologic și fizic. În această etapă apar:

1. pseudo-dipsomanii frecvente (durata 2-5 zile);

2. dorința de a consuma doza în secret, pentru relaxare;
3. apariția sindromului de întrerupere;
4. senzație de disconfort fără băutură, agravarea somnului;
5. pofta zilnică de alcool, cu pauze rare pe termen scurt;
6. scăderea libidoului, dificultatea de a atinge satisfacția sexuală;
7. scăderea activității fizice, slăbiciune;
8. poftă de mâncare scăzută, lipsa necesității de a gusta;
9. neglijarea contactelor sociale, ignorarea normelor;
10. ascunderea banilor pentru alcool, indiferența că familia poate pierde ceva din cauza cumpărării unei sticle de băutură;
11. „reducerea dozei” (după primul pahar, o îmbunătățire semnificativă a dispoziției, după al doilea – apariția bruscă a
ebrietății);
12. intensificarea crizelor (în viață apar mai multe probleme, totul este enervant, gravitează, pare a fi o „dungă neagră”).
A treia etapă a alcoolismului: „dipsomanie” cu manifestarea degradării personale
Vindecarea unui alcoolic în starea severă este cea mai dificilă. Organismul uman este otrăvit cu toxine alcoolice, se încep
problemele, legate de funcționarea organelor principale: ficat, stomac, rinichi, inimă. Afecţiunea atinge și structurile creierului,
celulele mor, viteza de procesare a informațiilor scade rapid. Dacă procesul nu este oprit, acesta duce la degradarea personală
completă.
Semne, care indică neglijarea procesului:

 dipsomanii „adevărate” (durata – o săptămână – o săptămână și jumătate);

 schimbări bruște de dispoziție, atacuri de furie și agresiune;
 tulburări de memorie;
 dorința irezistibilă de a consuma doza de alcool de dimineață;
 comportament imoral;
 reacție scăzută;
 scăderea inteligenței;
 starea de euforie cu umor negru și vulgar este înlocuită brusc de disforie cu atacuri de furie sau plâns;
 pierderea simțului de responsabilitate (nu se sperie de absența de la serviciu, nu se mai îngrijorează nevoile familiei etc.).
Tratament profesional a alcoolismului în clinica „Bric”
Tratamentul dependenței de alcool este o sarcină dificilă. Pentru un rezultat pozitiv este nevoie de o abordare cuprinzătoare în baza
programului individual. Vă propunem o terapie calitativă, cu reabilitarea și adaptarea ulterioară la Centrul de narcologie „Bric”.
Clinica a creat condiții excelente pentru o aflare confortabilă a pacienților. Cu pacienții lucrează specialiști, care au o experiență
vastă, cu aplicarea celor mai eficiente tactici și programe. Atmosfera plăcută și caldă, atenția și empatia personalului, abordarea
competentă – toate acestea vor ajuta la recuperarea și revenirea la starea normală. Indiferent de stadiul dependenței, vă vom ajuta să
combateți problema. Dacă o persoană apropiată are probleme – contactați-ne urgent!
Cum să ieșiți din starea de dipsomanie
Publicat: 13.08.2019
Dipsomania este una dintre cele mai grave manifestări ale dependenței de alcool. Se caracterizează prin consumul de băuturi
alcoolice în timp de mai multe zile și incapacitatea băutorului de a se opri independent. Toți, care au în familie o persoană, care a
fost influențată de”șarpele verde își pun întrebarea este cum dipsomania.
Există două tipuri de stări de dipsomanie – adevărată și pseudo, și de acest lucru depinde planul de acțiuni ulterioare. Când vine
vorba de compromiteri unice, de exemplu, pe baza suprasolicitării emoționale sau a stresului, care durează 2-3 zile, acestea pot fi
considerate cazuri „pseudo”. Acesta nu este un alcoolic avid, ci o persoană sănătoasă care, prin efortul voinței sale, va putea ieși din
această stare. Dacă scufundarea în lumea alcoolului se prelungește pentru câteva zile, o săptămână sau mai mult, iar acest lucru se
întâmplă în mod regulat și există semne ale etapelor neglijate ale alcoolismului, atunci în fața noastră este o persoană care are nevoie
de un tratament special.
Ieșirea din starea de pseudo dipsomanie și modalități de înlăturare a sindromului mahmurelii
În unele cazuri, ieșirea din starea de dipsomanie este posibilă fără ajutorul narcologilor la domiciliu, cu utilizarea metodelor
populare și a medicamentelor. Sunt folosite medicamentele, care elimină toxinele, ameliorează durerea, au un efect sedativ.
Puteți încerca următoarele metode:

 duș rece;
 băutură abundentă (ceai dulce, suc, apă minerală);
 cărbune activat (tabletele curăță organismul de toxine);
 aspirină (înlătură amețelile, frisoanele);
 medicamente sedative pe bază de plante (tinctură de talpa gâștei, valeriană, „Persen”);
 produse lactate (ajută la activarea funcției tractului gastro-intestinal);
 supa de pui (organismul are nevoie de hrană) , dacă apetitul a apărut – ciorba din varză acră este perfectă;
 multivitamine (care conțin mai mulți reprezentanți ai grupului B).
Nu este recomandat să beți cafea. Cea mai bună alternativă este ceaiul dulce, glucoza susține sistemul cardiovascular și oferă
organismului putere.
 
Înlăturarea adevăratei dipsomanii la persoana care suferă de alcoolism
Alcoolicii „cu experiență” nu pot fi ușor întorși la viața normală. Dacă dipsomania durează o săptămână și mai mult, iar băutura este
un fenomen regulat, atunci aveți nevoie de un tratament calificat a dependenței de alcool. Acesta este etapizat, se realizează prin
metode speciale de către specialiști competenți. Este cel mai eficient în condițiile Centrului de narcologie. Un mare plus este că
pacientul se află într-un mediu confortabil, care nu îi amintește de viața anterioară și de tovarăşii lui de beţie.
În caz de stare gravă de dipsomanie, este imposibil de rezolvat independent problema din mai multe motive.
În primul rând, aveți nevoie de medicamente speciale, eliberate în farmacii numai pe bază de prescripție medicală. În al doilea rând,
numai un medicul-narcolog poate alege combinația potrivită de medicamente și dozarea. În al treilea rând, acest lucru nu va vindeca
organismul otrăvit, slăbit și nu va curăța creierul care necesită continuarea „banchetului”. În al patrulea rând, auto-tratamentul poate
duce la consecințe fatale.
Eliminarea eficientă a stării de dipsomanie este posibilă numai cu ajutorul unui specialist. Medicul-narcolog astăzi poate fi chemat
la domiciliu. Medicul va ajunge la fața locului și va efectua un set de măsuri pentru a aduce rapid alcoolicul la starea normală.
Dacă aveți nevoie de ajutorul unui narcolog la domiciliu, atunci trebuie să solicitați serviciile acestuia la centrele de narcologie cu o
bună reputație. Nu uitați că astăzi există o mulțime de șarlatani, care dau anunțuri despre scoaterea din starea de dipsomanie.
Acordarea neprofesionistă a „ajutorului” amenință cu dezvoltarea sindromului de abstinență.
Eliminarea stării de dipsomanie în condițiile Centrului de narcologie
O eliminarea calitativă a stării de dipsomanie poate fi efectuată la Centrul de narcologie. Astăzi vă oferim ajutorul specialiștilor
clinicii Bric. Aici sunt garantate siguranța și eficacitatea tratamentului. Programul de normalizare a stării este întocmit individual,
poate include:

 perfuzii intravenoase (glucoză, Hemodeză);

 injecții cu sedative;
 cursul terapiei de restaurare;
 tratamentul simptomatic medicamentos (de exemplu, apariția simptomelor depresive poate fi eliminată de tranchilizante,
antidepresive).
Detoxifierea vă permite să curățați organismul de toxine alcoolice și produse de dezintegrare a alcoolului. Acest lucru este necesar
pentru a restabili funcționarea normală a organelor interne, pentru a preveni complicațiile. După măsurile primare de retragere din
starea de dipsomanie și de detoxifiere, puteți începe terapia generală.
Etapa finală – ajutorul psihologic și adaptarea socială va face eficient tratamentul alcoolismului. Întorcând alcoolicilor claritatea
minții, psihologii experimentați și adictologii clinicii „Bric” îi vor ajuta la conștientizarea profunzimii problemei și a pericolului
dependenței de alcool. Sarcina specialiștilor în această etapă – este formarea în mintea pacientului a unor noi obiective și dorința de
a trăi o viață bogată și plină de satisfacții.
Tratamentul alcoolismului la domiciliu
Publicat: 13.07.2019
Alcoolismul nu este o dependență obișnuită, ci o boală teribilă, de care nu toată lumea se poate vindeca. Potrivit statisticilor 26,5%
din populația Ucrainei în timpul vieții se confruntă cu această tulburare. Și majoritatea pacienților nu se adresează pentru ajutor. Ei
nu recunosc problema sau încearcă să scape de ea în mod independent. Practic, tratamentul alcoolismului la domiciliu este efectuat
atunci când un alcoolic cu ajutorul unor persoane apropiate sau a specialiștilor încearcă să-și depășească boala.
Paguba alcoolului
Băuturile alcoolice sunt o adevărată otravă pentru organismul uman. Acestea conțin în compoziția sa etanol, care, chiar și într-o
cantitate mică, dăunează sănătății și agravează calitatea vieții. Alcoolul afectează negativ toate aspectele vieții umane și distruge
literalmente nu numai organismul, ci și persoana pacientului. Băuturile alcoolice afectează negativ:

 sistemul nervos;
 ficatul;
 sistemul cardiovascular;
 tractul gastrointestinal;
 funcțiile reproductive;
 funcția rinichilor.
Consumul sistematic de băuturi alcoolice duce la dezvoltarea unor boli grave:

 accident vascular cerebral;

 ciroza hepatică;
 infarct miocardic;
 demență;
 cancer și ulcer gastric.
În afară de răul daunele fizice, alcoolul are un efect negativ asupra stării emoționale, distruge psihicul, făcând persoana antisocială.
Bețivii suferă adesea de depresie și schimbări de dispoziție. În stare de ebrietate alcoolică se comit 80% din infracțiunile habituale.
Alcoolicii sunt o amenințare reală pentru persoanele din jur și pentru ei înșiși. Ei foarte des nu sunt angajați în câmpul muncii, duc
un stil de viață antisocial și nimeresc în necazuri. Familia lor, prietenii și oamenii din jur suferă.
Tratamentul complex al alcoolismului este o condiție obligatorie pentru întoarcerea persoanei la un stil de viață normal și
restabilirea legăturilor sociale.
Eficacitatea tratamentului la domiciliu
Vindecarea la domiciliu este reală. Dar foarte mult depinde de etapa bolii. Boala are în trei etape:

1. Prima. Persoana are o dorință irezistibilă de a consuma băuturi alcoolice. În absența unei astfel de oportunități, dorința lui
dispare pentru o perioadă de timp. Dar, în curând, apare din nou, iar după consumul de alcool, pacientul încetează să-și
controleze pe deplin acțiunile sale. El devine agresiv și iritabil, și pentru fiecare caz de consum de alcool găsește o scuză.
Adesea, persoana nu-și amintește tot ceea ce a comis într-o stare de ebrietate.
2. A doua. Dispare controlul asupra cantității de băutură, organismul uman se obișnuiește cu alcoolul, iar dependența se
manifestă la nivel fizic. Pacientul foarte des se află în stare de dipsomanie, are probleme grave de sănătate, suferă de
insomnie.
3. A treia. Este însoțită de degradarea completă a personalității. Pentru persoană nu mai există nimic în afară de alcool. Sensul
vieții lui – modul de obținere a unei alte doză de alcool și consumul acesteia. Întreruperea stării de dipsomanie este extrem
de dificilă. Eliminarea stării de dipsomanie trebuie efectuată sub supravegherea specialiștilor și medicilor.
Primele două etape la o abordare corectă pot fi vindecate la domiciliu, însă eficacitatea unui astfel de tratament este pusă la îndoială.
Alcoolicul are nevoie de o îngrijire non-stop. IMPORTANT! Numaidecât este necesară dorința pacientului de a se vindeca.
A treia etapă a alcoolismului necesită o abordare profesională și intervenția specialiștilor. Este imposibil să scapi de o astfel de
dependență la domiciliu.
Cum poate fi învinsă dependența la domiciliu
Există mai multe metode populare de a scăpa de dorința de consum de alcool la domiciliu:

 Medicamente. Acestea pot fi comprimate, care suprimă dependența, picături, codificare medicamentoasă. Medicamentele
trebuie să fie prescrise de un medic-narcolog, dacă alegeți singur medicamentele, vă puteți greși cu dozele sau
compatibilitatea medicamentelor, ceea ce va duce la o deteriorare a stării de sănătate.
 Remedii populare. Sunt utilizate ierburi, miere și alte mijloace. Această abordare ajută numai la prima etapă și poate fi
utilizată în calitate de terapie auxiliară.
 Psihoterapie. Această metodă include vizitarea întâlnirilor alcoolicilor, hipnoza, sugestia pacientului că va muri în caz de
consum a băuturilor alcoolice. Tratamentul dependenței de alcool prin intermediul psihoterapiei este popular în țările
occidentale.
 Refuz desinestătător. Refuzul complet de consum al alcoolului fără medicamente și asistență externă. Ajută numai în prima
etapă și este necesară dorința puternică și sinceră a persoanei de a scăpa de această năpastă.
Pentru a accelera recuperarea, medicii-narcologi recomandă respectarea recomandărilor generale:

1. Somn complet cel puțin 8 ore pe zi;

2. Alimentare corectă;
3. Refuzul oricăror lucruri, care cauzează dependența;
4. Plimbări la aer liber;
5. Înreruperea relațiilor cu alcoolicii;
6. Efort fizic moderat;
7. Lipsa de stres și emoții pozitive.
Cum să scapi de alcoolism?
 Centrul de narcologie „Bric” oferă un ajutor complex în tratamentul alcoolismului. Specialiștii Centrului ajută alcoolicii la orice
etapă și găsesc o abordare pentru fiecare pacient. Folosind tehnici avansate și eficiente, ei ajută la tratarea dependenței la nivel fizic
și psihologic.
Dacă tratamentul alcoolismului la domiciliu nu v-a ajutat sau doriți să obțineți ajutorul profesioniștilor, atunci adresați-vă la clinica
„Bric”, iar aici veți primi tot ajutorul de care aveți nevoie.

 Tratamentul alcoolismului
În societatea modernă, alcoolismul este o boală destul de răspîndită. Mulți preferă să tacă despre această problemă, să ascundă
adevărul neplăcut de ei înșiși și de cei care îi înconjoară. Dar dacă alcoolismul nu este tratat, acesta distruge treptat nu numai
organismul uman, ci și personalitatea. Pierderea muncii, risipirea familiei, scufundarea treptată "în fundul" vieții – este rezultatul
unei boli progresive. Tratamentul alcoolismului în clinica «BRIC» este o soluție rapidă și eficientă a problemei. Recunoașterea
existenței unei probleme și adresarea la util către specialiștii clinicii este cheia revenirii la o viață normală completă.

„Mi s-a spus că sunt o femeie frumoasă și deșteaptă și că nu am cum să fiu alcoolică”. Cum ajungi dependentă de alcool și
cum te lupți să-ți treacă

Scris de:  Raluca Cristian

  
Și-a ales singură pseudonimul. „Alina. Vreau să mă cheme Alina, pentru că e un nume care nu-mi place deloc”.
 CONȘTIENTIZAREA
 FAZA 1
 FAZA 2
 DEZINTOXICARE LA SOCOLA
 ALCOOLICII ANONIMI
 TERAPIE LA ALIAT
 RUȘINEA
 DE A V AȚI ASCUNSELEA
 CUM I A AFECTAT ALCOOLUL VIAȚA
 PRIETENIILE
 STIGMATIZAREA
 UN PLAN DE VIITOR: TERAPIE PENTRU FEMEILE ALCOOLICE

Alina* are 32 de ani. A avut perioade în care a băut zilnic? Da. A ascuns alcool? Da. A dat vinul pe vodcă? Da. Şi-a propus
de zeci de ori să nu mai bea? Da. A eșuat? Da. A încercat iar să se lase? Da. A pierdut prieteni? Da. A depus eforturi reale ca
să renunţe la băutură? Da. I-a fost rușine? Da. E dependentă de alcool, deși e o femeie inteligentă și educată? Da.
Ca ea, sunt multe alte persoane, dar tăcerea crește odată cu stigmatizarea. Alcoolismul e o problemă reală, care probabil
există în aproape fiecare familie din România. E o problemă de care statul român nu prea se preocupă, e o problemă pe
care, de obicei, nu o vedem ca pe o boală, ci ca pe o alegere personală. Îi arătăm cu degetul pe bețivi, le întoarcem spatele, îi
judecăm. Iar critica este cu atât mai dură cu cât persoanele dependente sunt femei. Tocmai de aceea, Alina a ales să
vorbească despre ce înseamnă să fii femeie și să fii dependentă de alcool. 

La 16 ani, Alina locuia cu părinții și era elevă la un liceu din Piatra Neamț, orașul ei natal. Tot atunci, a început să bea. Mai întâi,
ocazional, cu prietenii. „Cum e-n România”, spune ea, „că e normal să bei la o vârstă atât de fragedă”.

Nu e nimic anormal că prima dată când a pus gura pe alcool s-a și îmbătat. Era de așteptat. Organismul nu e obișnuit, nu știi cât să
bei și când să te oprești ca să nu te amețești prea tare. „Prima dată când am băut, m-am și îmbătat. După aceea, era o chestie de
weekend, mai ales vara, în vacanțe. Fiind oraș mic, unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, aveam și mai multă libertate din
partea părinților în ceea ce privește ora de întors acasă, locul unde te duci, oamenii cu care te duci”, povestește ea cu un ușor accent
moldovenesc.

După liceu, a plecat de acasă și a mers la facultate în Iași. A intrat printre primii la Facultatea de Economie şi Administrarea
Afacerilor, în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, și și-a început viața de student. Pe toată durata studiilor a locuit singură,
într-un apartament al unor prieteni de familie.

De la consumul de alcool în weekend sau la întâlnirile cu prietenii a ajuns, în câțiva ani, să bea singură, acasă. Atunci a început să
înțeleagă că s-ar putea să aibă o problemă cu băutura, dar nu își imagina că e dependentă de alcool. Nu încă. Nu cu adevărat. Nu ea.
Am o problemă cu alcoolul vs. Sunt dependentă de alcool. Două tipuri de conștientizare

Vorbesc cu Alina despre dependența ei prin telefon. Nu vrea să-i știu numele real, dar vrea să vorbescă despre dependența de alcool
cu care se confruntă pentru că știe că acest subiect nu e destul de vizibil în România. Alcoolismul e condamnat, e stigmatizat, asta
da, dar nu considerat o problemă atât de importantă de către statul român, încât să existe programe bine puse la punct pentru
dependenții de alcool.
Discuțiile cu ea au avut loc în august, în mai multe zile. Au fost fragmentate pentru că nu putea să vorbească oricând despre
dependența ei. Ca să poți vorbi despre asta, ai nevoie de intimitate și de o stare anume în care să vrei să povestești.   

„Când te-ai gândit prima dată că ești dependentă de alcool?”

„M-am gândit devreme că, da, beau cam mult, era de demult un grăunte de gând că sunt dependentă. Dar, din punctul meu de
vedere, există două faze. Faza în care îți dai seama că ai o problemă, dar te gândești că Lasă, că rezolv. Nu vreau eu acum să rezolv,
dar, când o să vreau, o să rezolv. Și faza a doua, când îți dai seama că vrei să rezolvi acum, dar că nu e așa simplu și că o să
trebuiască niște efort. Deci sunt două idei: Mă pot opri când vreau fără să fac niciun efort? sau Trebuie să fac eforturi ca să nu
beau? Și de chestia asta, că trebuie să fac eforturi, cam prin 2015 mi-am dat seama. Probabil că, în primă fază, încă nu vrei să îți pui
etichete, încă nu vrei să crezi că ți se întâmplă ție.
Faza întâi: „Nu vreau eu acum să rezolv, dar, când o să vreau, o să rezolv”

Avea 21-22 de ani și era la facultate când și-a dat seama că a început să bea singură. La început, din plăcere. Apoi, pe măsură ce
conștientiza că are o problemă legată de consumul de alcool, începea să-i crească nivelul de anxietate. Ca să scape de anxietate, bea.
Și, astfel, a intrat într-un cerc vicios în care i-a devenit din ce în ce mai greu să se abțină.

„Eram încă în perioada în care îmi plăcea cum mă făcea să mă simt. Mai volubilă, mai carefree (n.r. – lipsită de griji), totul
era mai colorat. Știi cum e când stai și râzi cu prietenii de o chestie de care, treaz, nu ai râde? Ceva de genul ăsta. Îmi dădea
o stare de bine, încă. Dar atunci când am început să beau și singură – și într-un mod destul de abuziv – nu știu dacă mie nu
cumva tocmai asta mi-a creat anxietate. Apoi intri într-o vâltoare. Ca să scapi de anxietate ce faci? Bei mai mult”.

Prinsă în această spirală, Alina a început să bea din ce în ce mai mult. Pe măsură ce bea, organismul ei se obișnuia, așa că, pentru a
ajunge la stările pe care le căuta, avea nevoie de o cantitate mai mare de alcool sau de băuturi mai tari. La început, bea câte ceva
acasă, înainte să se vadă cu prietenii. Apoi, bea pur și simplu, fără să mai aibă nevoie de întâlniri cu alți oameni.

„În timp, a început să-mi trebuiască mai mult. Simțeam că nu mi-e de ajuns ce se consumă cu prietenii și mă pregăteam și beam și
de acasă”.

Totuși, în perioada facultății, chiar dacă începuse să bea singură, nu și-a pus problema că ar trebui să se oprească. De ce?

„Pentru că începusem lejer. Hai, juma de sticlă de vin… Mă gândeam: Ei, ce mare lucru? Toată lumea bea un pahar de vin roșu.
Dup-aia, crește nivelul de consum, pentru că nu te mai atinge un pahar de vin roșu. Cred că prin anul trei de facultate m-am gândit
mai serios la asta, pentru că atunci a început să mă afecteze și pe plan educațional”.

Chiar dacă nu a fost niciodată genul de elev foarte studios, care să se pregătească pentru evaluări cu mult timp înainte, Alina era
obișnuită să ia note bune. Însă, la facultate începuse să nu mai acorde atenție examenelor. De obicei, se pregătea cu o săptămână
înainte de examen și se descurca bine, dar, spre finalul facultății, ajunsese catimpul alocat pregătirii pentru un examen să scadă. Mai
întâi de la șapte la șase zile, apoi la cinci, până când a ajuns să învețe doar cu o zi – două înainte de examene.

Când avea de învățat, se abținea de la băut pentru că, dacă ar fi gustat cât de puțin, nu s-ar mai fi putut opri. „Mă trezeam panicată,
cu două zile înainte de examen, că trebuie să învăț. Când învățam, luam pauză de la băut, pentru că, dacă aș fi zis că beau doar puțin,
nu m-aș fi oprit. Și s-ar fi dus planurile”.

Pentru că a tot amânat studiul, a fost nevoită să repete anul al treilea de facultate. A pus eșecul pe seama faptului că nu a învățat, iar
asta era, știe și ea, o consecință a consumului de alcool.

Capacitatea de concentrare nu a fost niciodată o problemă pentru ea, atât timp cât a acordat atenție studiului, evitând să bea. Dovadă
faptul că, în anul următor și-a luat licența și, ulterior, a făcut și un masterat tot la Universitatea Alexandru Ioan Cuza.
Faza a doua: „Atunci mi-am dat seama că e o problemă mai mare ca mine”

Chiar dacă semnalele de alarmă legate de consumul excesiv de alcool au apărut prin anul al treilea de facultate, au mai trecut câțiva
ani până când a acceptat că e posibil să fie dependentă de alcool și a decis, împinsă de părinți, să depună eforturi ca să se lase de
băut. 

„Nimeni nu știe exact de ce devii dependent. Că m-am întrebat de ce mi s-a întâmplat mie, dintre toți prietenii ăștia cu care beam cot
la cot. Că poate să fie pe fond genetic – nu e cazul la mine – , pe fond depresiv și așa mai departe. Prietenii mei puteau să se
distreze, să se îmbete chiar, dar în limitele acceptabile. Nu m-am simțit mai slabă în comparație cu ei, dar am fost invidioasă că ei
pot să se modereze. Și că, chiar dacă exagerează de câteva ori, nu o fac ca mine. Deci am simțit o oarecare invidie”, spune Alina.
În timp, Alina a început să bea mai mult, mai des și nu numai la întâlnirile cu prietenii, ci și singură, acasă.

Dacă, în perioada ei de studenție, începuse să bea înainte să meargă la câte o petrecere sau să iasă în oraș cu prietenii, în timp, a
ajuns să bea destul de mult și când stătea acasă și voia să se relaxeze la un film.
Creșterea consumului de alcool nu a avut loc după vreun eveniment anume. Nici de tristețe, nici de supărare. A început să bea din ce
în ce mai mult, gradual, pe măsură ce i-a crescut toleranța la alcool.

„Ce e nașpa la alcool – mai ales la o persoană care are probleme cu alcoolul – este că începi să legi cam toate emoțiile de
alcool. Ești vesel, vrei să bei. Ești trist, vrei să bei. Când am mai avut recăderi și mă întreba cineva de ce am băut… Nu știu!
Asta este cel mai insidios”.

Alina își amintește bine când a auzit prima dată de alcoolism. Era copil și se uita la un serial pentru adolescenți. „Într-un episod,
unul dintre personaje, o femeie, a devenit alcoolică. Țin minte că eram copil și mă gândeam: Dar ce e așa de greu să se
oprească? Mulți oameni rămân cu acest gând despre adicție și când devin adulți, mulți au impresia că Ce e așa de greu să te
oprești? Oprește-te! Așa credeam și eu despre acea femeie din serial, care într-un episod a devenit alcoolică și în alt episod s-a oprit
și apoi totul a fost frumos. Și așa credeam și despre mine, ziceam că o să mă pot opri când vreau. Nu dacă vreau, deci aveam cumva
stabilit că vreau, era doar o chestiune de timp când anume o să vreau să fac asta. Nu stabilisem momentul. Dar, de vreme ce
spuneam că o să mă opresc când o să vreau, era clar că, în mintea mea, ceva îmi spunea că trebuie să mă las de băut. Încă nu
devenise situația atât de gravă încât să-mi dau seama”.

Ce a făcut-o, totuși, să realizeze gravitatea situației? Faptul că începuse să facă o prioritate din a bea și, în cele din urmă, faptul că a
început să nu-și mai amintească tot felul de lucruri: cum a ajuns acasă, cu cine a fost, ce a făcut.

„A fost încetul cu încetul. Mi-am dat seama că deja dădeam prioritate ideii de a bea. Am conştientizat că am o problemă când nu mi-
am mai amintit ce făcusem, dar nu la modul fun (n.r. – amuzant). Nu mai țineam minte cum am ajuns acasă. Mi-a fost frică. Atunci
mi-am dat seama că e o problemă mai mare ca mine. Mi-a fost frică pentru că se putea întâmpla orice”, mărturisește Alina.

Apoi spune că nu doar ea a considerat că e cazul să ia măsuri în privința problemelor cu alcoolul: „Au intervenit și părinții mei și a
urmat un lung șir de încercări”.
„Hai să găsim o soluție, că tu nu poți singură”. Dezintoxicare la Socola

La începutul lui 2016, Alina se întorsese la Piatra Neamț și locuia cu părinții. Văzând-o zi de zi, aceștia au observat că fiica lor bea
mult și des, așa că au început să aibă tot felul de discuții și certuri pe tema asta.  

„Erau tot felul de epioade care se repetau, beții. Beam mai des, beam și în timpul săptămânii. Ei (n.r. – părinții) îmi ziceau Hai să
găsim o soluție, că tu nu poți singură. Ai încercat, nu poți. Mai încercasem și înainte cu un psiholog, dar a fost cam apă de ploaie.
Și, pentru că mi s-a recomandat un medic de la Socola (n.r. – Institutul de Psihiatrie Socola din Iași), așa că m-am dus acolo, la
dezintoxicare”.

A stat internată trei săptămâni, timp în care a luat tratament medicamentos și s-a văzut zilnic sau o dată la două zile cu un medic
psihiatru și cu un psiholog. După ieșirea din spital, a mai mers o vreme la psiholog și a mai luat pastile, care trebuiau reduse gradual.

A funcționat? Nu. Dar Alina nu știa, atunci, că recidiva este o parte des întâlnită a procesului de recuperare de orice dependență. Și
nu știa că rata de recidivă pentru abuzul de alcool este de 90%, mult mai mare decât, de exemplu, pentru abuzul de droguri (40% –
60%).

„N-a funcționat pentru că, la o lună după ce am ieșit din spital, am băut din nou. Ideea era ca pastilele să fie scoase gradual. Deși nu
aveam eu un tratament prea puternic, știam că e periculos să bei alcool dacă iei pastile. Și, înainte să încep să beau, parcă îmi
programasem să uit să iau pastila”.

„Cum te-ai simțit prima dată când ai băut iar?”, o întreb, imaginându-mi că o să aud o poveste despre păreri de rău și dureri de cap.
Spre surprinderea mea, nu a fost așa: „Primele pahare după ieșirea de la Socola au fost super, dar problema a fost că nu au rămas
doar câteva. Am zis că s-a întâmplat o dată și că asta e, dar s-a întâmplat din nou la ceva timp”.

De-atunci, Alina a trecut, în continuare, printr-un lung șir de încercări de a se lăsa de băut. Niciodată nu a avut simptome fizice în
perioadele când s-a lăsat. Cel mult, a avut un mic tremur al mâinilor. „Am citit și eu povești de groază despre sevraj, dar eu nu am
avut sevraj fizic, din fericire. De obicei, a doua zi, o ușoară stare de anxietate, atât”, spune ea.
Experiența de la Alcoolicii Anonimi: „Pentru mine nu a funcționat, dimpotrivă”

La câteva luni de la încercarea de la Socola, Alina s-a dus la un centru al Alcoolicilor Anonimi (AA), un program de dezalcoolizare
despre care tot auzise. „Știam de program, mergea pe o idee diametral opusă faţă de cele de la Socola. Că medicamentele nu te pot
ajuta deloc, dar nici tu nu te poți ajuta, Dumnezeu te va ajuta. Dintre cei 12 Pași de la Alcoolicii Anonimi, la pasul al doilea scrie că
îți lași voința unei puteri superioare. Nu zice nimeni că trebuie să fie Dumnezeu, știu că, la un moment dat, mi-au zis că poate să fie
un copac. Și am întrebat cum naiba să las voinţa unui copac?”, spune ea.

Ce s-a întâmplat cât a stat acolo? În primul rând, nu avea intimitate. Alina a stat într-o cameră cu alte două femei, așa că singurele
momente când mai apuca să petreacă timp singură erau când ieșea afară, în curte, și citea. „În rest, erau numai zone comune, nu
aveai unde să stai și singur, erau tot timpul ședințe, iar eu am nevoie să pot să stau și singură”, povestește ea.
Fiecare om care a trecut pragul centrului cât a stat Alina acolo trebuia să citească Big Book (o carte tematică) și să completeze un
caiet de sarcini. „Trebuie să lucrezi pașii din caietul ăla. Îți dai seama, zici că ești la caligrafie. Trebuie să citești Big Book-ul și să
completezi caietul. Erau acolo și exerciții valide, cele în care trebuia să povestești despre tine, dar erau și de-astea, de exemplu să
definești alergia, așa cum e ea definită în Big Book. Erau construite ca să se vadă că ai citit Big Book-ul. Erau tot felul de exerciții
de-astea, cum ar fi Unde te vezi peste cinci ani?, cu care eu nu rezonam deloc. Nu li se potrivește multora metoda asta, dar, fiind
prima, e considerată panaceu”, spune Alina.

La centru mai erau și trei psihologi. „Ideea era să vorbești cu fiecare și apoi să-ți alegi unul cu care să continui. La început, am
crezut că mă înțeleg cu unul dintre psihologi, dar mi-a zis că sunt foarte contrariantă, că de ce pun atâtea întrebări și că de ce nu doar
citesc Big Book-ul, să înțeleg despre ce e vorba? Am citit Big Book-ul, care, apropo, are vreo 80 de pagini, scrise prin 1930!”.

Centrul în care a fost ea era unul mixt. Adică se aflau acolo și femei, și bărbați – toți cu dependențe, fie că era dependență de alcool,
de jocuri de noroc, de droguri sau etnobotanice. Numărul bărbaților din centru era considerabil mai mare decât al femeilor. „Cred că
cel mai mult au fost, la un moment dat, cinci fete și vreo 18 bărbați. Eram cu toții destul de tineri, erau mulți puștani cu
etnobotanice. Abia dacă erau vreo doi trecuți de 40 de ani”, își amintește ea.

Fără televizoare și acces la internet sau telefon, s-a simțit ruptă de lume. De fapt, spune ea, asta era și ideea. Să nu te mai gândești la
nimic altceva decât la abstinență. Însă, pentru o persoană inteligentă, sceptică și care pune lucrurile sub semnul întrebării, programul
pus la cale în 1935 de către Bill Wilson și Robert Smith, doi foști alcoolici, și bazat pe religie nu este unul care să poată fi adoptat cu
ușurință.

„Țin minte că era perioada alegerilor din Statele Unite și voiam să știu ce se întâmplă, eram curioasă și i-am cerut unui tip de acolo
telefonul, ca să mă uit să văd despre ce e vorba. Și mi-a zis: Dar ce contează? Nu trebuie să-ți pese de asta, lasă totul acum și
concentrează-te asupra ta. Și mi-am dat seama că și absența poate să devină o dependență. Sunt oameni atât de încrâncenați
în abstinență, încât fac din asta absolut toată viața lor. Până la urmă, o dependență ce e? E ceva ce te împiedică să ai o viață
echilibrată. Și, dacă tu ești abstinent pentru că ți-ai pus niște ochelari de cal și nu te mai uiți nici în stânga, nici în dreapta și
te gândești doar să nu beau, să nu beau, să nu beau, atunci tot nu ești ok”, spune ea.

În altă zi, ar fi vrut să se uite, împreună cu alte fete din centru, la un film. Așa că au cerut permisiunea să vadă unul de pe memory
stick: „Și mi s-a răspuns: Dar nu vreți voi să vă uitați la un film religios? Mi s-a zis inclusiv că ateismul meu nu este bine văzut”.

Tânăra nu a rezonat deloc cu programul de la Alcoolicii Anonimi. Spune că e învechit, plictisitor și că s-a simțit constrânsă,
dar nu pentru că nu avea voie să consume alcool, ci pentru că nimeni dintre cei din jur nu părea să vrea să o înțeleagă.

Cu toate acestea, au existat și părți bune: ședințele de grup, unde se vorbește liber și unde îți dai seama că nu ești tu singurul care
ascunde băutură în coșul de rufe sau că nu ești tu singurul care s-a îmbătat și a făcut cine știe ce lucru rușinos. „Asta e partea bună,
pentru că te mai eliberează oarecum de rușine și de ideea că tu ești cel mai rău om de pe planetă și doar tu ai făcut asta”, spune
Alina.

„Pentru mine, programul Alcoolicii Anonimi nu s-a potrivit, nu am rezonat deloc cu programul 12 Pași. Mi se pare arhaic. A fost o
experiență plictisitoare. Tot programul ar fi fost de șase luni, dar eu aș fi înnebunit dacă stăteam atât. Am rezistat șase săptămâni”,
spune ea.

Alina mai atrage atenția asupra unei probleme, când vine vorba despre programele de dezalcoolizare din România. În afara
internărilor în spital, pentru care se acordă concediu medical plătit, pentru alte programe nu ai de ales, ca dependent de alcool, decât
fie să îți iei concediu fără plată, dacă angajatorul îți permite, fie să renunți la locul de muncă. Altfel, nu ai cum să petreci între o lună
și șase luni într-un centru de dezalcoolizare. „Cum să stai o lună fără niciun venit, fără niciun sprijin?”, se întreabă Alina. În centrul
în care a fost ea, tariful lunar era de aproximativ 2.000 de lei.  

După șase săptămâni la Alcoolicii Anonimi, Alina și-a sunat părinții – avea voie să vorbească la telefon câteva minute pe zi – și le-a
spus că vrea să plece acasă: „Le-am zis că pot să mai stau în centru, dar că nu o să se schimbe nimic pentru mine. Ce-a fost de citit,
am citit, ce-a fost de împărtășit, am împărtășit. Dar că ceva nou nu mai am ce să învăț, doar că îmi crește frustrarea că sunt
înconjurată de oameni, dar totuși izolată”.

„12 pași mi s-a părut o prostie. În primul rând, a apărut prin 1930. Pentru mine, cât am stat acolo, a fost oribil. Încercau să-
mi spună să nu mă mai gândesc la nimic, să nu-mi pese de nimic altceva decât să nu mai beau. Pentru mine nu a funcționat,
dimpotrivă, am ajuns să beau mai mult. Și pentru multe persoane nu funcționează 12 pași”.

O altă problemă pe care Alina a sesizat-o în programul Alcoolicii Anonimi este că responsabilitatea eșecului este pusă pe umerii
dependentului în totalitate. Cu alte cuvinte, dacă nu reușești să te lași de băut sau dacă te lași, dar nu te menții, ești considerat
responsabil pentru că nu ai folosit așa cum trebuie programul.

„La 12 pași vin oameni care într-adevăr suferă și, dacă nu funcționează pentru ei, nu li se spune că e greu să scapi de dependența de
alcool, li se spune că nu au folosit ei programul cum trebuie. E un program care te face pe tine vinovat. Tu oricum te simți în ultimul
hal, că ești dependent – poți fi de băutură, de jocuri de noroc, de droguri – tu oricum te simți nașpa. Și te duci acolo și ce ți se spune?
Să crezi în Dumnezeu și că e vina ta pentru ce ți se întâmplă”, spune ea.

La plecarea din centru, Alinei i s-a spus că nu e pregătită să plece și că se poate întoarce oricând. „Dar mi-am dat seama că nu
funcționează pentru mine. Am plecat și, a doua zi, am băut”.
„La Socola e bine că faci detox”

Încercarea Alinei și a părinților ei de a pune capăt dependenței de alcool nu s-a oprit însă după experiența în centrul AA. O perioadă,
o lună și jumătate-două, a mers la un alt psiholog. Nici de data aceasta nu a funcționat, pentru că nu s-a lăsat de băut. „Au tot fost
perioade de băut, nebăut, băut, nebăut”, spune ea.

Apoi, în toamna lui 2017, a decis să meargă din nou la Socola: „De data asta, am stat o lună. La Socola e bine că faci detox, că îți
bagă perfuzii, te mai curăță. Dar, de data asta, am dat de un psiholog cu care nu am rezonat. Îmi spunea: Uite ce înseamnă să
bei. Păi, serios? Îmi spui tu mie ce înseamnă să bei? Mai bine hai să discutăm puțin despre fond, nu despre formă”.

Atunci a fost ultima dată când a luat medicamente ca tratament pentru dezalcoolizare. Mai ia și acum uneori, la nevoie, Anxiar
(substanța activă este lorazepamul), un tratament care se prescrie pentru anxietate. „Nu știu dacă e mai mult un efect placebo să știu
că e în geantă. Pe mine nu m-au prins niciodată pastilele, nici drogurile. Fiecare are viciul lui”, spune Alina. 
Terapie la ALIAT: „Mi se pare că sunt work in progress”

În mai 2018, în perioada în care începuse să bea cel mai mult și mai des, Alina a decis să meargă în Suceava la un psiholog de
la Clinica ALIAT, specializată în adicții. De atunci, face terapie individual, o dată pe săptămână, iar de la începutul lui 2020 efectele
terapiei au început să se vadă.

„Foaia s-a schimbat de la începutul anului. A fost o schimbare mai radicală, chiar dacă au mai fost momente rare și scurte
de consum anul ăsta. Cred că am decis că trebuie să pun punct, că nu prea mai avea unde să ducă. La un moment dat, știi –
știi, simți, ţi-e frică, habar nu am exact ce e – că nu e cazul să mai continui”.

Înainte de acest an, Alina a avut perioade în care a băut legat zile sau săptămâni la rând. A avut zile când se trezea dimineața și se
gândea ce să bea ca să-și facă curaj pentru o nouă zi. Chiar și la începutul anului se gândea la băut destul de mult. Acum a ajuns în
punctul în care gândurile legate de consumul de alcool nu-i mai ocupă zilnic mintea.

„La început, e undeva în colțișorul minții, mai ales când faci lucruri pe care le asociezi cu băutul, că e ca un fel de automatism, dar
se estompează în timp. De exemplu, am fost ieri în supermarket și, na, treci pe lângă rafturi întregi (n.r. – cu sticle de alcool). N-am
avut vreun sentiment anume. Dar mă gândesc că testele adevărate sunt când se întâmplă ceva mai în afara statu quo-ului (n.r. – în
afara evenimentelor de zi cu zi, la evenimente speciale). Dar, așa, zi de zi, nu mă mai gândesc. Acum sunt bine, sunt în espectativă”,
mărturisește Alina.

„Au trecut deja doi ani de când merg la terapie la ALIAT. Mi se pare că sunt work in progress (n.r. – că progresează), dar parcă
sunt la final draft (n.r. – ultimul capitol, mai aproape de reușită), cel puțin în anul ăsta. Mie carantina mi-a prins bine din punctul
ăsta de vedere. Ce recăderi am avut din ianuarie până acum au fost de scurtă durată și nu intensive”, spune ea.

Pentru că, da, există și momente de recădere, zile în care mai bea. Dar acum știe că și acestea fac parte din proces și nu se mai
judecă atât de aspru pentru ele.

„Am trecut de faza în care fiecare zi e o luptă. Am și eu triggers (n.r. – mecanisme de declanșare) unde trebuie să mai lucrez.
Mai am uneori acel sentiment de vinovăție și rușine, dar nu mai e așa un sentiment de disperare, ca și cum nu mai vezi
luminița de la capătul tunelului. Asta e, ne mai împiedicăm”.

În terapie, Alina discută cu psihologul ei despre posibile cauze care au dus la consumul excesiv și dependența de alcool. Spune că,
deși e important să identifici factorii declanșatori, ca să știi în ce puncte ești vulnerabil, această căutare este foarte complicată după
ani întregi de consum inconștient.

„E foarte greu să identifici cauzele după atâția ani. Poate dacă te duci la câteva luni – un an după ce ai început să bei și este proaspăt
începutul, cred că poți identifica mai ușor. Dar, așa, după ani de consum, unde intervine și dependența, e mult mai complicat.
Probabil că am și un comportament destul de adictiv în general. M-am apucat de fumat, fumez mult. Îmi place nu știu ce, fac mult
din acel nu știu ce. Și a contribuit mult și asta”, crede Alina.
„Orice alcoolic are niște rușine în minte”

Consumul excesiv de alcool poate să modifice starea de spirit și comportamentul unei persoane. Când se îmbată, unii devin
melancolici sau triști, unii veseli și gălăgioși, alții – agresivi. Alina spune că, la ea, comportamentul varia în funcție de starea pe care
o avea când se apuca de băut. Însă ceea ce rămânea constant era faptul că, de fiecare dată, nega că a băut, deși pentru cei din jur era
evident că a făcut-o.
„De cele mai multe ori, îmi accentua starea pe care o aveam atunci când începeam să beau. Adică, dacă eram într-o stare bună,
deveneam și mai expansivă. Dacă eram într-o stare tristă, deveneam mai depresivă. Dar ceea ce făceam mereu era să neg. Niciodată
n-aș fi recunoscut în momentul când eram sub influența alcoolului că am băut. Nu și nu și nu! Chiar dacă era evident, negam,
eventual făceam și pe ofensata”.

Încerc să o conving pe Alina să-mi povestească și câteva experiențe personale. Nu vrea să o facă. Chiar dacă e protejată de
anonimat, ea însăși încă nu e pregătită să discute cu lejeritate despre unele momente prin care a trecut, deși le discută în terapie. „Nu
ai cum să nu fii rezervat la asta, e ceva atât de intim. Și rezerva vine și din faptul că sunt femeie și există mentalitatea asta că femeia
nu trebuie să fie bețivă”, mărturisește Alina.

„Sunt convinsă că ai vrea să-ți povestesc niște momente foarte nașpa, dar nu o să le dau, pentru că mi-e și mie rușine de ele.
Momente de blackout (n.r. – după care nu și-a mai amintit ce a făcut), de prostii. Crede-mă, le-am avut pe toate. Dar nu
vreau să vorbesc despre ele pentru că mi-e foarte greu. Nu sunt încă atât de departe în progresul meu încât să le discut cu
lejeritate. Dar, crede-mă, orice alcoolic are niște rușine în minte. Asta înseamnă dependența, până la urmă, pentru că este o
dependență foarte puternică. Am avut perioade de blackout. Când ajungi la o dependență atât de mare, ai momente de
blackout. Pur și simplu bei și nu mai ții minte”.

Rușinea și vinovăția sunt sentimente pe care mulți dintre alcoolici le cunosc bine. Bei și ți-e rușine că ai băut. Bei și, a doua zi, te
simți vinovat. Ca să scapi de rușine și de vinovăție, te afunzi din nou în băutură. Iar lucrurile se derulează în continuare ca într-o
spirală din care nu ai puterea să ieși de unul singur: „Partea proastă atunci când vrei să scapi de dependența de alcool și nu poți este
că, după ce bei, te simți vinovat. Ca să uiți de vinovăție, bei din nou. Și din nou, și din nou. Te simți nașpa că ai băut, te simți
vinovat, îți pare rău, regreți. Și cui pe cui se scoate și te adâncești mai mult. Nu rezolvi nimic”.

În cazul ei, sentimentul de vinovăție este puternic legat și de unele pericole în fața cărora s-a aflat, de-a lungul timpului, fără să le
conștientizeze atunci cu adevărat. Unul dintre ele, care a marcat-o puternic, este faptul că a condus mașina după ce băuse.  

„Ai condus băută?”

„Da, spre rușinea mea, da”.

„Crezi că te-ai pus în pericol?”

„Nu doar că cred, știu asta. Și nu m-am pus doar pe mine în pericol. Din fericire, nu am avut niciun accident, dar crede-mă că și
acum mai am coșmaruri cu chestia asta. Acum, a trecut, gata, răsuflu ușurată. Dar, de fiecare dată când mai aud la televizor că nu
știu cine în stare de ebrietate a avut accident, a lovit sau a omorât oameni, mă simt cu musca pe căciulă, chiar dacă nu a fost cazul
meu. Dar asta poate pentru că am avut noroc. Mai sunt oameni care cred că ei conduc mai bine beți. Când îi aud, îmi vine să-i dau
cap în cap. Cum adică, mă, conduci mai bine beat? Asta e una dintre cele mai mari prostii pe care le-am făcut. Tocmai de-asta n-am
avut acces la mașină o perioadă”.

Părinții i-au interzis Alinei în unele perioade să conducă mașina sau să plece de acasă. Încercau, în felul acesta, să o protejeze și să o
țină departe de tentația alcoolului. Însă, spune ea, un astfel de control nu funcționează.

„La un moment dat ajunseseră să-mi spună: Dar de ce vrei să te duci la magazin acum, la ora asta, să-ți iei țigări? Culmea e că
răbufneam, pentru că, cu cât încerci să controlezi pe cineva – mai ales o persoană care are probleme de dependență – găsește soluții
și răbufnește și mai mult”, spune ea.
„Persoanele care au probleme cu alcoolul sunt cele mai bune la De-a v-ați ascunselea”

Nu e o generalizare forțată să spui că majoritatea dependenților de alcool dau mulți bani pe băutură. Nici că alcoolicii care locuiesc
cu familia sau cu partenerii de cuplu ajung, de multe ori, în situația de a ascunde sticlele pe te-miri-unde.

Alina le-a bifat pe amândouă.

„Ca femeie, te gândești să-ți iei o pereche de pantofi, dar ți se pare prea mult să dai 300 de lei pe ei. Dar, dacă stau să adun cât am
dat pe băutură, să zicem, aș fi avut cei 300 de lei. Nu mi-am făcut niciodată socoteala, cred că mi-a fost frică să o fac”.

O întreb dacă a ascuns vreodată alcool. „Cred că persoanele care au probleme cu alcoolul sunt cele mai bune la De-a v-ați
ascunselea. Am ascuns alcool de toți cei cu care am locuit. Cel mai frumos este când uiți unde l-ai ascuns și trebuie să-l cauți a doua
zi. Într-un fel, un om care crede că are dreptate, nu ar avea nimic de ascuns, dar trebuia să-l ascund, pentru că ar fi urmat certuri,
discuții”.

Chiar dacă băutura ei preferată este vinul, în timp, Alina a ajuns să bea tărie. De ce? Din două motive. Pe de o parte, pentru că vinul
este mult mai greu de ascuns. Pe de altă parte, pentru că trebuia să bea cantități mari de vin ca să se amețească. Cu vodcă, ajungea
mai rapid la rezultatul dorit.
„Băutura mea preferată este vinul, dar, având în vedere că este mult mai greu de ascuns vinul și de consumat în cantități care să mă
aducă la starea pe care mi-o doream, am trecut pe tărie. Oarecum din rațiuni logice. Ca să obțin efectul dorit și pentru că e mai ușor
de ascuns, poți să o pui într-o sticlă de apă minerală și nu bate la ochi că ai o sticlă de apă minerală în geantă. Că, ce să faci? Nu poți
să umbli cu trei sticle de vin în geantă”, spune ea.
Viața profesională, relațiile cu ceilalți, pierderea încrederii de sine

Alina a început să simtă efectele consumului excesiv de alcool dinainte de terminarea facultății, când a trebuit să repete anul al
treilea. Chiar dacă și-a luat licența în anul următor, chiar dacă a făcut, mai apoi, un masterat la Universitatea Alexandru Ioan Cuza
din Iași, chiar dacă a avut tot felul de joburi, spune că viața ei profesională a fost afectată de dependența de alcool.

„A afectat-o enorm (n.r. – viața profesională), într-un mod negativ. Dar, până la urmă, îmi place să cred că mai sunt tânără. Din
păcate, dependența de alcool te afectează pe toate planurile. De la pierdut prietenii, la viață profesională și te afectează și mental,
pentru că îți scade încrederea de sine. Te bagă în spirala aia de: beau, dup-aia mă simt nașpa și, ca să nu mă mai simt nașpa, beau
iar. Și uite-așa, în carusel”.

Părinții ei i-au fost alături și au sprijinit-o cum au putut mai bine. Uneori mai răbdători, alteori încercând să o constrângă. „Au fost și
momente mai dificile, dar fără sprijinul lor nu știu unde s-ar fi ajuns. Au fost momente dificile, pentru că ei, încercând să-mi
controleze mie băutul, au încercat să mă controleze pe mine”, spune Alina.  

Acum, are o relație. Spune că iubitul ei, deși a prins-o în cele mai grele momente, i-a fost alături în ciuda acestora.

Cât despre prieteni, mulți dintre ei s-au îndepărtat. Cei cu care nu avea o relație foarte apropiată pur și simplu și-au văzut de drum,
iar cei mai apropiați au încercat să-i spună, voalat, că are o problemă cu alcoolul și că ar fi bine să încerce să și-o rezolve.

„Prieteniile oricum se mai distanțează, după o vârstă, oamenii își fac familie, au copii, dar, la mine, fiind și asta cu alcoolul, a
agravat. De multe ori, m-am marginalizat eu singură, pentru că, uneori, în loc să ies, preferam să stau acasă și să beau”, spune Alina.

„În facultate eram mișto, sunt o persoană volubilă și oamenilor le făcea plăcere să stea cu mine, dar, încetul cu încetul, am
început să beau foarte mult și am devenit nașpa. Și nu prea mai voia nimeni să petreacă timp cu mine. Când ești alcoolic, nu
mai vrea nimeni să stea cu tine, pentru că ești mereu ori deprimat, ori… și e neplăcut. Că nici nu poți să vorbești, că este
tabu, mai ales ca fată”.

De multe ori, Alina nu a înțeles de ce o evită prietenii când bea. Dar, după ce a fost de partea cealaltă a baricadei când a sunat-o o
prietenă care băuse, și-a dat seama cât e de neplăcut pentru o persoană treză să stea de vorbă cu una care a băut prea mult: „La un
moment dat, m-a sunat o amică. Băuse, am vorbit cu ea și mă întrebam dacă așa fac și eu cand beau, pentru că e stresant. E stresant
să porți discuții interminabile la telefon, când celălalt oricum uită discuția sau nu te poți înțelege cu el. Și mă gândeam: OK, that
makes sense (n.r. – are sens comportamentul celor care evită astfel de discuții)”.

Stă să se gândească puțin. Crede că uneori era, poate, considerată ciudată, cu stările ei ba de veselie exagerată, ba de tristețe
accentuată.
„Mă dor toate prieteniile pe care le-am pierdut”

Câteodată se simte singură. Crede că a greșit în relațiile de prietenie, dar nu are ce să facă decât să meargă mai departe și să depună
eforturi ca să scape de dependența de alcool. De la începutul anului, de când încearcă să fie abstinentă, a observat că reacțiile
oamenilor față de ea s-au mai schimbat.

Acum, încearcă să-și reia vechile legături de prietenie. Cu unele merge, cu altele, nu. „Trebuie să accept. Într-un fel, cred că e
nevoie și de timp. Au trecut cinci sau șase luni, hai să treacă mai mult timp și mai vedem după. Mă dor toate prieteniile pe care le-
am pierdut”, spune ea.
Din cauza faptului că a devenit dependentă de alcool, Alina s-a izolat și a pierdut mai multe prietenii.

Un aspect important în deteriorarea unei relații de prietenie este, în opinia Alinei, pierderea încrederii. Tu îți pierzi încrederea în
tine, dar și cei din jur își pierd încrederea în tine. Lucrurile pe care le spui ajung, în timp de dependență, să nu mai aibă vreo valoare.

„Tot timpul, când bei, le spui celor din jur: Gata, mă las, de mâine nu mai beau! Și e o minciună, pentru că o să bei mâine. Și îi
minți pe cei de lângă tine și, la un moment dat, nu te mai ascultă, ei o văd ca pe o minciună pentru că a fost o minciună atâta timp.
Așa că nu ai cum să dovedești că, gata, de acum sunt serioasă. Așa că aștepți să se vadă prin comportament, nu ai cum să dovedești
altfel că vrei să te lași. Vrei să dovedești, dar nu ai cum”.

„Ce ai sfătui o persoană care ia în calcul că ar putea să fie alcoolică?”

„Dacă deja se consideră alcoolică, să înceteze de acum. Să nu se ducă mai mult, pentru că este foarte greu să te duci de pe o pantă și
mai în sus. Aș spune că e bine că-și dă seama că are o problemă. Și i-aș mai spune să încerce să nu bea o lună. Sau două luni. Și,
dacă are o problemă să nu bea două luni, poate își dă seama dacă e dependență sau nu”.
„Și dacă își dă seama că nu poate să se abțină?”

„Aș spune să se gândească de ce. Tu singur trebuie să îți dai seama de ce ai băut. Tocmai la asta vreau să găsesc eu răspunsul”.

„Dar ce-ai sfătui o persoană care o relație apropiată cu un alcoolic? Cum ar trebui să se comporte, dacă ar vrea să îl ajute?”

„Din păcate, cred că ar trebui să îl lase în pace. Dacă cineva nu vrea să fie ajutat, nu poți să-l ajuți. S-ar putea să considere spusele
tale ca pe un atac. Dacă nu ți-a cerut ajutorul și dacă nu e în pericol, nu, nu trebuie să te duci să-i spui. Depinde de fiecare om, dar eu
știu că, la început, când mi s-a spus că am o problemă, am negat. Și nu o să recunoască nimeni din prima, pentru că este o chestie
foarte rușinoasă, mai ales ca femeie”.
„O fată nu poate să bea așa!”. Stigmatizarea

Alina a acceptat să își spună povestea pentru că știe că, la fel ca ea, sunt multe femei pline de rușine, care nu vorbesc despre
problema lor din cauza stigmatului. Multe femei care se simt extrem de singure în lupta cu alcoolismul. „Dacă pe o singură femeie o
ajută să nu se mai simtă singură, e bine. Pentru că este cea mai mare prostie asta, să te simți singur. Și să te simți absurd că nu ești o
femeie delicată. Dacă citește o singură femeie articolul, aș vrea să simtă că poate să schimbe ceva”, spune Alina.

A simțit stigmatizarea pe pielea ei. De la faptul că oamenii nu o credeau că spune adevărul despre cât a băut, pentru simplul fapt că
li se părea ireal ca o femeie să bea atât de mult, până la faptul că i s-a spus că e imposibil ca o femeie frumoasă, educată și deșteaptă
ca ea să fie alcoolică. De parcă dependența de alcool ar face o selecție înainte de a decide pe cine să atingă. De parcă doar cei
urâți și săraci ar putea fi alcoolici, iar cei frumoși, deștepți și cu bani nu au voie să aibă probleme – în niciun caz probleme
atât de rușinoase.

Alina își amintește cum, la una dintre întâlnirile Alcoolicii Anonimi la care a fost după ce a ieșit din centru, unul dintre bărbații
alcoolici din grup i-a replicat că se laudă când spune că a băut un litru de vodcă într-o zi. „Un tip mai în vârstă s-a uitat la mine și a
zis: Hai, mă, că minți, o fată nu poate să bea așa! De obicei, oamenii mint spunând că beau mai puțin, nu că beau mai mult. Eu nu
încercam să bravez. Dar, da, într-o zi, de-a lungul zilei, mi s-a întâmplat să beau atât, un litru de vodcă. Dacă stai să te gândești,
înseamnă patru sticluțe mici, de 250 de mililitri. Dacă bei una de dimineață, una la prânz, una după amiază și una seara, ai băut un
litru. Dar m-a amuzat când a zis că n-are cum să facă asta o fată. Vreau să scrii cât de tabu este alcoolul pentru femeile alcoolice.
Oamenii râdeau de mine, ziceau că e imposibil ca o femeie să bea așa mult. Mi s-a spus clar că sigur mint, că e imposibil să fi băut
atât. Dar eu chiar atât am băut!”.
Stigmatizarea persoanelor dependente de alcool este mai mare când vine vorba despre femei decât în cazul bărbaților.

Nu e singurul exemplu că problema ei a fost minimizată de către oamenii care – culmea! – ar fi trebuit să o înțeleagă cel mai bine.

Există încă ideea preconcepută că alcoolul devine o problemă doar atunci când nu reușești să mai păstrezi un loc de muncă, atunci
când, din cauza exceselor, ți se destramă familia, când nu te mai îngrijești, când nu îți mai îngrijești locuința. Când devii
disfuncțional, într-un fel sau altul. La ea nu a fost cazul și tocmai de aceea unii nu i-au luat în serios dependența de alcool.

A întâlnit astfel de reacții din partea celor care erau, la rândul lor, dependenți, dar și din partea unor cadre medicale.

„E și o chestie despre clasă, că mie mi s-a spus, când m-am dus la Socola, că sunt o femeie frumoasă și deșteaptă și că nu am
cum să fiu alcoolică, că nu are sens să mă stresez, că nu sunt chiar alcoolică. Ca și cum ar exista niște parametri. Nu există!
Poți să fii și frumoasă, și proastă, și urâtă, și deșteaptă și să fii alcoolică, chiar nu contează! Culmea e că zic asta specialiști,
oameni din spital, medici. A fost o prostie! Poți să fii și superb, și urât, și să fii alcoolic. M-a scos din sărite că mi s-a spus că
nu pot să fiu alcoolică pentru că sunt funcțională, deșteaptă și frumoasă. Ca și cum asta înseamnă că nu poți să fii alcoolic.
Oamenii văd alcoolismul ca și cum trebuie să cazi în șanț. Și asta e cel mai rău, pentru că, atunci când ceri ajutor, ți se spune
că ești foarte ok”.
În loc de încheiere: „Dacă reușesc să mă fac bine cu totul, vreau să fac un program de terapie doar pentru femei”

Pe parcursul eforturilor ei, Alina a învățat că alcoolismul e o boală, ca orice altă dependență. A învățat că, dacă ești dependent de
alcool, ești arătat cu degetul. A învățat că, așa cum tu, ca alcoolic, crezi, la începutul conștientizării, că te poți lăsa oricând, așa cred
și ceilalți. Ceilalți nu știu că e o boală, nu știu că nu poți să te lași și cred că, de fapt, nu vrei să te lași. A învățat că lucrurile sunt de
o sută de ori mai complicate pentru femeile alcoolice decât pentru bărbați. A învățat că dependența de alcool duce la o tăcere din ce
în ce mai accentuată, că alcoolismul este mult mai extins decât se vede în jur, pentru că fiecare alcoolic încearcă să își ascundă
problema, din cauza stigmatizării și a vinovăției care îl macină.

După ce a învățat toate aceste lucruri de una singură, Alina a decis să se înscrie la Facultatea de Psihologie din Iași, așa că, din
toamnă, va fi din nou studentă. Ce planuri are? Vrea să termine Psihologia și să devină terapeut, ca să ajute femeile dependente de
alcool.

„Alcoolismul la femei este nebăgat în seamă. De multe ori, când se vorbește despre dependența de alcool, se vorbește despre
bărbați. Mi-am dat seama cât de greu e pentru femei să vorbească despre dependențele lor. Stigmatul de alcoolic există și
față de bărbați, dar față de femei este dublu. Eu mi-aș dori ca, dacă reușesc să mă fac bine cu totul, să fac un program de
terapie doar pentru femei. Să le ajut să nu se mai simtă vinovate, că despre femeile care au probleme cu alcoolul se spune
numai: Bețiva! Distrusa! La bărbați, când se discută, se spune: A, are o problemă!”
 Sunt multe idei preconcepute despre alcoolici, spune Alina: „Nu e ca și cum, dacă ești alcoolic, trebuie neapărat să fii bărbat și să
stai pe străzi sau în gară. Poți să fii alcoolic și dacă ai bani”.

În opinia ei, alcoolismul la femei este cu atât mai ignorat cu cât este vorba despre femei casnice. Gospodine, cum le spune Alina:
„Am fost la un centru unde erau gospodine. Ele nu beau mult, dar beau tot timpul. Sunt multe femei alcoolice tăcute. Există o tăcere.
Alcoolica tăcută, o gospodină care își trăiește chinul simplu. Păi femeia asta stă, își face ciorba ei și mai ia încă o bere și încă una.
Nu doar bărbații beau. La bărbați e altfel. Nu e acceptat cu totul nici la bărbat, dar e oarecum acceptabil. La femei e mult mai
nașpa”.

Alina are 32 de ani. S-a apucat de băut la 16 ani și acum, după 16 ani, simte că lucrurile încep să se schimbe în bine pentru ea: „Sunt
optimistă, deși nu e stilul meu să fiu optimistă. Dar fake it till you make it (n.r. – prefă-te până îți iese)!”.
Îți recomandăm și
Sharing is smart living!

Cum se simte alcoolismul când nu mai ai speranțe: „N-am să mă las, refuz să renunț la singurul lucru care mă face să mă
simt bine“

Scris de:  Raluca Cristian

  

 DE LA ANXIETATE LA ALCOOLISM
 COPILĂRIA
 ADOLESCENȚA
 FĂRĂ PRIETENI
 DEPENDENȚA DE PĂRINȚI
 PARTENERI MULT MAI ÎN VÂRSTĂ
 TENTATIVELE DE SINUCIDERE
 LOCURILE DE MUNCĂ
 DEPENDENȚA DE ALCOOL CA SOLUȚIE PENTRU PROBLEME
 CEILALȚI NU ÎNȚELEG
 ALTERNATIVE DE TRATAMENT

Bianca* are 49 de ani și e din Brăila. Copilăria și adolescența ei, dominate de o boală nediagnosticată la timp, au dus la o
relație de dependență cu părinții și la un nivel crescut de anxietate. Consumul de alcool a venit ca o soluție firească pentru
toate problemele. Când bea, nu mai simțea frică și durere. Când bea, putea să doarmă. Experiențele nefericite din spitalul
de psihiatrie și faptul că s-a simțit neînțeleasă de către cei din jur au dus-o în punctul în care a renunțat să mai lupte pentru
propria viață. A avut două tentative de sinucidere, iar acum, chiar dacă nu plănuiește neapărat să-și ia viața, nici să trăiască
nu are în plan. A ales să-și spună povestea ca să le arate celorlalți și partea mai puțin plină a paharului: aceea că, de multe
ori, alcoolicii nu vor să lupte cu alcoolismul pentru că e singurul lucru care le mai aduce alinare.

*Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol nu este cel real.

„Aș vrea să vorbesc despre cum sunt tratați pacienții în spitalele de psihiatrie, despre diagnostice puse fără o minimă investigare,
despre dependențe și posibilitățile concrete de ameliorare. Sunt o persoană educată, afectată de depresie și anti-religioasă.” Așa suna
mesajul pe care Bianca l-a trimis folosind formularul Spune-ți povestea, cu ajutorul căruia oricine vrea să se facă auzit ne poate
contacta.

O sun ca să aflu câteva detalii despre ea înainte de a stabili cum vom aborda povestea ei și, la prima noastră discuție, îmi
mărturisește că, de fapt, a ajuns într-un spital de psihiatrie după ce a încercat să se sinucidă. De ce a încercat să se sinucidă? Pentru
că suferă de depresie.

„Bine, și sunt și alcoolică”, spune ea, în treacăt. După alte câteva cuvinte, îmi dau seama că povestea Biancăi nu e numai despre
felul în care a fost tratată la psihiatrie, e o experiență de viață dramatică și alambicată care a pornit din copilărie, a trecut prin
depresie și anxietate și a dus în cele din urmă la alcoolism. Un alcoolism de care nu vrea să scape și pe care îl consideră singura
soluție pentru tot ce înseamnă durerea cauzată de viață.

Picăm de acord că nu voi folosi numele ei real în articol și stabilim o altă discuție telefonică, în care să vorbim pe larg despre viața
ei.

Citește aici o altă poveste despre o depresie lungă și atipică. „Am primit ură până în 24 de ani, când se formează personalitatea.
Asta e. Eu nu m-am iubit pentru că ceilalți nu m-au acceptat.“
„Am constatat că băutura mă ajută să trec peste frică.“ Drumul de la anxietate la alcoolism

„Azi e una din rarele zile când mă simt bine, mă și mir”, spune ea când răspunde la telefon, câteva zile mai târziu. Are 49 de ani și,
imediat după Revoluție a studiat Română-Germană la Facultatea de Litere din București, dar, când vorbește despre ea, spune că e o
distrusă care nu mai are multe de pierdut în viață pentru că deja a pierdut tot.

„Toată povestea cu alcoolismul a început demult, când am constatat că mă ajută să-mi depășesc fricile. Am avut o problemă de
sănătate fizică ciudată, dar care începuse să se agraveze. Atunci, mi s-a spus că mai am de trăit trei-patru zile. Asta s-a întâmplat
după ce am terminat facultatea, deci pe la 24 de ani”, începe Bianca să-și povestească viața.

Până atunci mai bea, așa, la aniversarea vreunei colege. Nu exagera cu băutura pentru că la ea în familie nu se consuma alcool și, în
afara casei, nu avea prieteni și nici nu ieșea prea mult în oraș.

Atunci, la 24 de ani, după ce a stat două luni prin spitale până i s-a pus un diagnostic pentru o boală autoimună cu care se lupta din
copilărie, pe care nu vrea să o numească și care a însemnat o sursă majoră de stres, Bianca a fost externată. „După ce am ieșit din
spital a fost îngrozitor, nu mai puteam să mă mișc, aveam o greutate foarte mică, bașca mi s-a spus că mai am câteva zile de trăit și
m-au ținut acasă cu ideea că nu mai au ce să-mi facă. A fost destul de traumatizant. Apoi, câteva luni m-am simțit bine, după care mi
s-a părut că revine boala. Îți dai seama ce panică! Atunci am constatat că băutura mă ajută să trec peste frica respectivă.“

Din acel moment, de fiecare dată când se simțea speriată sau încolțită, bea.

„Tot consumând, se instalează alcoolismul, îți dorești să bei din ce în ce mai des. Devine din ce în ce mai la îndemână, vezi că
e o soluție. În momentul de față, eu am ajuns la ideea că alcoolul e singurul lucru care mă mai face să mă simt bine. Că
efectiv așa este, din păcate.“

Pentru că locuia cu părinții, în primă fază, bea pe ascuns. Își cumpăra ceva când venea de la serviciu – nu avea pretenții, alcool să
fie, să o liniștească – se ducea în camera ei și bea singură, noaptea. În timp, dependența ei de alcool a încetat să mai fie un secret.

Și-a dat seama că are un consum de alcool problematic pe la 30 de ani. Atunci a început să se simtă rău pentru că bea în combinație
cu tratament psihiatric. Nu mai reușea să se ducă nici la serviciu, pentru că nu voia decât să stea în casă și să doarmă.

Acum, Bianca e trează cam 10 zile pe lună, în cel mai bun caz. În rest, bea zi de zi câte doi litri de vin. Nu că n-ar bea mai mult, dar
ăsta e maximul pe care poate să-l ducă.
Copiii îi inspirau teamă, părinții au fost totul. Copilăria

Boala care i-a marcat copilăria și adolescența a început să se manifeste din ce în ce mai puternic pe la 4-5 ani. Atunci a slăbit foarte
mult. Deși mânca, avea o greutate sub cea medie pentru un copil de vârsta ei. Tot atunci a început să fie bolnăvicioasă și, drept
consecință, mama ei a devenit extrem de protectoare. „Normal că a fost hipergrijulie, având în vedere că de la vârsta de 8 luni a stat
cu mine prin spitale din cauza bolii și de fiecare dată i se spunea că nu mai e nimic de făcut și că o să mor“, împărtășește Bianca.

Poate că din cauza bolii care a transformat-o într-un copil scheletic, poate pentru că părinții ei hiperprotectori i-au indus ideea că
poate fi periculos să intre în contact cu alți copii sau poate, pur și simplu, pentru că e o fire introvertită, Bianca n-a prea avut prieteni
în copilărie.

„Nu simțeam că am prea multe în comun cu ceilalți copii. Mă deranjau, mi se păreau gălăgioși, îmi inspirau teamă cumva.
Probabil și din cauza faptului că eu, fiind bolnavă de la 8 luni, am fost super protejată și s-a căutat să nu intru prea mult în
contact cu copiii, de teamă să nu iau alți microbi și să mă îmbolnăvesc iar.“
Bianca se temea de copiii de vârsta ei și, decât să se joace cu ei, prefera să stea singură.

Erau și perioade în care părinții o trimiteau la joacă în fața blocului. Dar ea, deja obișnuită să stea mai mult în prezența adulților, se
ferea să facă asta: „Nu-mi plăcea să stau cu copiii și stăteam pur și simplu în scara blocului și așteptam să treacă timpul ca să pot să
intru înapoi în casă. Nu am avut niciodată dorința de a mă apropia de alți copii, nu m-a interesat, nu mi-a făcut plăcere să mă joc cu
ei, nu-mi plăceau jocurile lor“.

Chiar și așa, când o întreb cum a fost copilăria ei, răspunde fără să ezite: foarte frumoasă. Nu a avut prieteni, spune ea, dar a avut o
familie care a compensat și care întotdeauna a fost totul pentru ea: mama și tatăl ei. Și bunicii, cât au mai trăit. Și școala, cel puțin la
început.

Bianca învăța bine. Nu făcea mari eforturi pentru asta și nimeni nu a pus presiune să ia note mari. Învăța, părinții o iubeau și cam la
asta se rezuma micul ei univers în copilărie. În clasa a zecea însă, lucrurile au început să se complice.
„Adolescența a fost sinistră“

Pentru că, în perioada comunistă, exista concepția că nu poți să faci mare lucru cu filologia, Bianca a urmat un liceu cu profil de
mate-info. Nu înțelegea mare lucru și făcea eforturi serioase ca să obțină niște note decente, ea, care în gimnaziu era obișnuită să
aibă rezultate foarte bune.
„Adolescența a fost sinistră. Eram la un liceu care nu corespundea din niciun punct de vedere cu înclinațiile mele, care sunt
umane. Iar cele mai bune două licee din oraș erau, amândouă, de matematică. De la o școală generală unde eram premianta
clasei, am ajuns la un liceu unde am constatat că nu fac față și, la un moment dat, rămân și corijentă la matematică.“

În clasa a zecea, când a trebuit să dea examenul de treaptă ca să poată continua liceul, presiunea a crescut. Nu atât din partea
familiei, cât în context social, că ce-o să zică lumea dacă nu iei treapta și trebuie să te angajezi la șantierul naval?

Pe lângă școală, în adolescență, relațiile cu ceilalți de vârsta ei au fost traumatizante: „Eu eram, din cauza bolii, într-o stare fizică și
cu un aspect de care nici nu vreau să-mi amintesc și, normal, de aici complexele. Eram foarte slabă și oricum nu sunt vreo
frumusețe, chiar dacă n-aș fi fost slabă. Dar, fiind și scheletică, tabloul era complet“.

Din cauza complexelor care au făcut-o să se izoleze și să aibă conflicte cu mai toți ceilalți tineri de vârsta ei, Bianca a avut o singură
prietenă pe durata liceului. O fată la care ținea ca la o soră, dar cu care a pierdut legătura la 18 ani. „Nu te simțeai singură?”, o
întreb. „Ba da, dar mă simțeam singură pentru că așa e normal când toți ceilalți sunt altfel – arată altfel, au alte rezultate la școală. E
normal ca ei să se simtă bine și tu să te simți un paria.“
„De ce, dragă, ești complexată? Că ești slabă?“ Prima dată la psihiatru

În vacanța de vară dintre clasele a XI-a și a XII-a, Bianca a avut o criză mai urâtă, pe care nu o detaliază, în urma căreia a ajuns
prima dată la un medic psihiatru. Mama ei a dus-o la consult, iar experiența nu a fost dintre cele mai încurajatoare.

Când a aflat că e anxioasă și complexată, doctorița nu a tratat-o cu seriozitate și i-a dat o replică pe care Bianca și-o amintește și
acum, pentru că a determinat-o ca, ulterior, să nu mai caute ajutor la medici: „Mi-a zis: De ce, dragă, ești complexată? Că ești
slabă? Și eu am o domnișoară biolog care e foarte slabă și poartă bluze cu mâneci lungi vara și se simte foarte bine. Dacă asta e
soluția, să porți mâneci lungi când ești slabă, soluție venită de la un doctor, deja nu mai am ce discuta“.

A plecat de la psihiatrie dezamăgită și cu niște pastile pe care le-a luat trei săptămâni și care o ajutau să doarmă.
„Toată viața mea nu am avut prieteni și nici acum nu am“

În clasa a XII-a, când se pregătea să dea admitere la ASE în București și să continue parcursul studiilor cu profil real care nu
prevesteau decât nefericire, a venit Revoluția. Odată cu ea, a apărut speranța că, dacă va face o facultate cu profil filologic, va avea
cum să-și găsească un loc de muncă decent și care să-i placă.

„După ce a venit Revoluția și părinții și-au dat seama că o să se schimbe totul, mi-au permis să fac ce îmi place“, spune ea. Așa că,
în 1990, a intrat la Facultatea de Litere din București, secția Română-Germană.

Îmi imaginez că mutarea în Capitală și viața de studenție au reprezentat pentru Bianca un nou început, plin de prieteni, petreceri și
libertate. Presupunerea mea e greșită, pentru că, de fapt, și în facultate a fost la fel de izolată. Sau chiar mai izolată, neavând părinții
aproape.
Toată adolescența ei a fost marcată de singurătate.

„Mă duceam la facultate, nu vorbeam cu nimeni, veneam acasă și stăteam. Dacă aveam chef, mă duceam și mă plimbam
prin magazine, dar mi-era frică să umblu pe stradă. Că, venită la 18 ani într-un oraș mare, eu eram mult mai copilăroasă
decât ar fi trebuit la vârsta respectivă. Bucureștiul mare, fel de fel de personaje, mi-era cam frică și preferam să nu ies.
Stăteam în casă, tricotam, fel de fel de prostii, până vinerea, când îmi făceam bagajul și mă întorceam acasă. Toată viața
mea nu am avut prieteni și nici acum nu am.“

A locuit cu chirie într-un apartament, inițial cu o verișoară, apoi singură. N-a simțit nevoia să-și facă prieteni și n-a interesat-o nimic
altceva decât să studieze: „Nu mi-am dorit viața de student. Sunt tineri care de-abia așteaptă viața din studenție, cu petreceri, eu nu,
pe mine mă îngrozea așa ceva”.
„Eu am fost copilul lor toată viața, până acum doi ani.“ Dependența de părinți

Părinții Biancăi au murit în urmă cu doi ani, la 80 de ani, la câteva luni diferență unul de altul. Până atunci, exceptând perioada de
studenție și câteva încercări de-ale ei de a locui cu partenerii de cuplu, femeia a stat în aceeași casă cu părinții, care au încercat să o
protejeze în continuare ca și când ar fi fost copil. „În principal, eu am fost copilul lor toată viața, până acum doi ani”, spune ea.

În copilărie, când s-a îmbolnăvit, afecțiunea ei nu a putut fi diagnosticată. Din această cauză, nu numai că a fost toată viața
bolnăvicioasă, ci a trăit – împreună cu părinții – într-o stare de incertitudine. Până la 24 de ani, când a primit diagnosticul de boală
autoimună, a fost suspectată de tot felul de boli grave, de la cancer la tuberculoză intestinală. Teama continuă de moarte a dus la o
relație de dependență între ea și părinți.

Nu vrea să detalieze modul în care a afectat-o stilul hiperprotector al părinților, pentru că despre morți numai de bine: „Până la
urmă, e ușor să spui: da, sunt o victimă. Dar, când ajungi la o vârstă, e și responsabilitatea ta să-ți faci viața. Deci, de la un punct, e
și vina mea, dacă ar fi să fie o vină”.
Când și-au dat seama că bea, au încercat s-o convingă să se lase cu vorba bună. Apoi au apelat la tot felul de restricții. Nimic nu a
funcționat, pentru că, spune Bianca, atunci când ești alcoolic, găsești cele mai inventive metode ca să obții ceea ce îți dorești.

Cum te simțeai când îți spuneau să te lași?

Le spuneam și lor ce îți spun și ție acum. N-am să mă las, pentru că refuz să renunț la singurul lucru care mă face să mă simt bine.
Mi se pare îndreptățit lucrul ăsta, pentru că toată viața, atunci când cei de vârsta mea se simțeau bine, erau fericiți, mergeau la
petreceri și aveau iubiți, eu stăteam și sufeream din cauza complexelor mele sau sufeream din punct de vedere fizic.

Deci eu cumva mă simt penalizată și nu accept să renunț la acest ultim lucru care mă face să mă simt bine, când toată viața nu m-
am simțit bine, deși poate aș fi avut dreptul. Nu, sub nicio formă! 
Alegerea unor parteneri mult mai în vârstă. Relațiile de cuplu

Bine, bine, mă gândesc, ai avut o relație de codependență cu părinții tăi și nu ai avut prieteni de vârsta ta, dar un iubit tot trebuie să fi
avut. Nu, spune Bianca, ea n-a avut iubiți. De fapt, se referă la faptul că nu a avut parteneri de cuplu de vârsta ei. Relațiile ei cu
bărbați au început târziu, spre 30 de ani, și au fost cu persoane mult mai în vârstă decât ea.

„Eu n-am avut iubit. Pe mine nu m-au interest băieții de vârsta mea niciodată. Deci eu n-am avut o relație în care să mă
plimb cu un băiat, să mă duc la film cu un băiat. N-am avut nici în liceu, nici în facultate. Eu, la un moment dat, pe la 28-29
de ani, l-am întâlnit pe acest bărbat care era mult mai în vârstă decât mine, mai mare cu peste 25 de ani, și asta a fost prima
mea relație. N-am avut iubiți.“

Bărbatul despre care povestește Bianca era un italian pe care îl cunoscuse prin scrisori. Un an s-au vizitat, apoi ea s-a mutat la el, în
Italia. Cum au reacționat atunci părinții? Nu s-au opus plecării. „L-au cunoscut și ei și. Chiar dacă nu știau exact vârsta din buletin,
era evident că e mult mai mare decât mine. Cumva se așteptau la asta, pentru că eu mereu am căutat compania oamenilor mai în
vârstă, nu a copiilor. Nu se așteptau să vin acasă cu vreun băiat de vârsta mea.“ Relația a mai durat încă un an, după care cei doi s-au
despărțit și Bianca s-a întors să locuiască cu ai ei.
Partenerii de cuplu i-au tolerat alcoolismul.

După ce s-a întors în România, s-a angajat la o mică firmă din Brăila. În timp, între ea și șeful ei, din nou un bărbat mult mai în
vârstă, s-a înfiripat o poveste de dragoste. La 32 de ani, Bianca a intrat într-o relație care a durat opt ani. „Dar ar fi trebuit să dureze
mereu“, spune ea, cu regret. 

Bărbatul de care s-a îndrăgostit de această dată era mai mare decât ea cu 24 de ani – un tip care arăta bine în ciuda vârstei, care se
îmbrăca bine, educat, cu caracter și care a început să-i acorde atenția de care ea avea nevoie în felul în care avea nevoie, adică deloc
agresiv, ci răbdător. „Era ceea ce se numește un domn, avea tot ce vrei”, adaugă Bianca.

După o lună-două de la începutul relației, s-au și mutat împreună. Câțiva ani, lucrurile au decurs bine. Apoi, situația lui financiară s-
a agravat. Gândul că ea trebuie să susțină viața de zi cu zi a dus-o într-o zonă puternică de stres psihologic. La un moment dat, chiar
a vrut să se sinucidă. Peste toate acestea, a venit și presiunea din partea mamei ei, care insista ca Bianca să iasă din această relație și
să se întoarcă acasă.

„Și-atunci s-a terminat. Din păcate, mi-a fost frică (n.r. – să continui), acea relație ar fi trebuit să fie o căsnicie. Ar fi trebuit să
fie până când moartea ne va despărți. El chiar era omul lângă care ar fi trebuit să trăiesc toată viața. Regret și în ziua de azi“, spune
ea.     

Consumul de alcool a fost vreodată o problemă în relațiile tale de cuplu? 

Nu. El vedea, își dădea seama că am o problemă, dar nu a fost vreun impediment pentru el. Poate că explicația cinică e că a
acceptat pentru că nu avea unde să se ducă. Bună, rea, cum eram, erau niște bani în casă, o casă unde nu se plătea chirie și se
trăia. Suporți, mă gândesc. Sau poate chiar ținea la mine și mă accepta așa cum sunt, astea-s iluziile mele.

Cum a fost când te-ai întors la ai tăi la 40 de ani? Ai văzut-o ca pe un regres?

Da. Singurul lucru bun legat de întoarcerea acasă a fost că eram cumva răsfățată. Nu trebuia să gătesc, nu trebuia să fac nimic,
dacă nu voiam.
„Cine s-ar mai uita la mine? Și-așa sunt o epavă“

După relația cu bărbatul vieții ei, Bianca a intrat într-o alta, dar despre care spune că e una de compromis. Un compromis care
durează deja de 10 ani, cu un bărbat cu care nu vrea să locuiască, căruia nu-i caută prezența nici măcar când se simte singură sau
când îi e rău, cu care se întâlnește mai mult în weekenduri. O relație de camaraderie, mai degrabă decât una de iubire.

„Nu e chiar o relație, e un fel de job part-time. Nu am pretenții prea mari de la relația asta, nu sunt de acord să locuim împreună, ne
vedem doar la sfârșit de săptămână, când îl mai ajut cu treburile gospodărești și atât, în rest mai vorbim la telefon. Nu e nici o relație
deschisă, adică fiecare nu are alți parteneri. Eu, în primul rând, nici n-aș putea să am, că cine s-ar mai uita la mine? Și-așa sunt o
epavă. Dar nici el. E un fel de camaraderie. N-am ce să-i reproșez, dar n-aș numi-o relație. Dacă stai cu un om două zile pe
săptămână nu cred că se poate numi o relație. Stai două zile pe săptămână că nu te simți bine, altfel ți-ai dori să stai împreună tot
timpul, nu? Dar asta nu se întâmplă, și-atunci am hotărât că e mai bine așa, pentru că fiecare dintre noi e la o anumită vârstă. De data
asta, el e apropiat de vârstă cu mine. Dar fiecare dintre noi e ciudat. Și el, ca și mine, un singuratic. Fiind bătrâni, avem obiceiurile
noastre și nu ne mai convine să ne deranjeze cineva. Că, la un moment dat, începe să te deranjeze și cineva care dă sonorul prea tare
la televizor”, explică Bianca statutul relației ei de acum.
Deși are numai 49 de ani, Bianca vorbește despre sine ca și cum ar fi la capătul vieții.

S-a obișnuit să stea singură și nu-l caută nici când se simte neputincioasă, nici când nu are în casă un plic de ceai sau o conservă și
nu se simte în stare să meargă până la magazin. „Așa mi-am gândit viața. Nu pot să am pretenții, asta e, îmi asum și sfârșitul”, spune
ea, ca și când, la cei 49 de ani pe care îi are, viața ar fi ajuns la final.
„O mică tentativă de sinucidere.“ Prima

La 38 de ani, Bianca a avut prima tentativă de sinucidere. Locuia de câțiva ani cu bărbatul pe care încă îl regretă, dar de vreun an el
nu mai câștiga nimic. Ajunsă la capătul puterilor pentru că ea era cea care trebuia să susțină toate cheltuielile din casă, în condițiile
în care nu era obișnuită să se descurce singură și avea un loc de muncă unde trăia constant stări de anxietate, a clacat.

„Am avut o cădere nervoasă, o mică tentativă de sinucidere. Am luat pastile, dar le-am luat prostește, că nu aveam cum să mor de la
pastilele pe care le-am luat eu atunci“, spune ea. Chiar dacă s-a trezit singură din somnul indus de pastile, partenerul ei s-a speriat și,
împreună cu mama Biancăi, a decis să o ducă la psihiatrie.

De la 18 ani, când mama ei a dus-o la doctorița care i-a prescris pastile pentru somn și mâneci lungi pentru complexe, și până la
aproape 40 de ani, când a avut prima tentativă de sinucidere, nu a mai fost la psihiatrie. De psiholog nici nu a venit vorba vreodată. 

„M-au dus la psihiatrie, unde m-au întrebat de ce am vrut să mă sinucid. Eu am explicat de ce și, în urma explicațiilor, s-a ajuns la
diagnosticul de atacuri de panică. Ceea ce nu prea seamănă cu ce simțeam eu.“ 

Psihiatrul i-a dat atunci un tratament pentru anxietate pe care l-a urmat o perioadă. Apoi, după ce a observat că nu se simte mai bine
și că, oricum, combinația dintre anxiolitice și alcool îi agravează starea, a renunțat.
A doua tentativă de sinucidere

A doua tentativă de sinucidere a fost mai serioasă. În august 2018, când părinții ei încă trăiau, iar Bianca se întorsese la ei după
despărțire și nu lucra, i-a venit ideea să-și pună capăt zilelor combinând niște pastile de-ale tatălui ei cu alcool. 

„Era în cursul zilei de 10 august, duminica, eram cu părinții acasă. Pur și simplu, am găsit flaconul și știam că e bun, pentru
că știam ce efecte au pastilele. Am luat tot borcanul, cred că 30 de pastile, și am avut niște țuică, votcă, nu știu ce am avut,
după care am băut și niște spirt medicinal. Nu prea mult, că n-am putut. Nu mai țin minte cât am băut, că am adormit.“

Bianca deja era de multă vreme în etapa în care nu se mai ferea să bea de față cu părinții, așa că nu a fost nimic neobișnuit că a
adormit în mijlocul zilei. „Lucrul era știut, când mă vedeau că mă culc, se închidea ușa la dormitor și așteptau să mă trezesc, adică
nu mai era ceva care să se facă pe furiș”, spune ea, după care adaugă: „Nu îmi amintesc cum am ajuns la urgență, m-am trezit la
psihiatrie, legată de pat și cu o branulă în mână”.

O întreb de ce a vrut să se sinucidă și dacă a fost ceva premeditat. Vorbește despre faptul că e greu să trăiești în casă cu doi oameni
care sunt din ce în ce mai bătrâni, mai ciudați și mai bolnavi, mai ales când nu ai în viața ta o contrapondere. Că, dacă ai trăi cu
părinții în vârstă, dar i-ai vedea numai seara, când te întorci de la job, sau dacă ai avea parte de prieteni sau de un partener care să-ți
mai ridice starea de spirit, poate ar fi mai ușor. „Dar, când toată ziua nu vezi altceva decât bătrânețea asta exprimată în toate felurile,
e greu, până la urmă, te apasă.“

Nu a planificat dinainte să se sinucidă, dar, spune ea, există acest gând recurent, latent, la care revine ori de câte ori are un moment
mai prost.
„Ce, stau să discut cu o nespălată ca tine?“ Experiența din spital

Bianca s-a trezit la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului de Psihiatrie din Brăila, unde, de fapt, primirea n-a fost prea prietenoasă.
„Ce, stau să discut cu o nespălată ca tine?”, au fost primele cuvinte pe care le-a auzit în spital, rostite de o asistentă medicală, și care
îi răsună și azi în minte. Când a auzit-o, Bianca a sărit la ea.

Apoi, probabil că au sedat-o, pentru că s-a mai trezit noaptea, în salon, legată de pat, alături de  persoane agitate, care urlau și se
zbăteau. I s-a părut normal să fie legată, pentru că cel mai probabil a fost agitată și, prin urmare, a meritat acest tip de tratament:
„M-am trezit și eram lucidă, mă trezisem și din beție. Îmi dădeam seama că, la ce am făcut, n-am unde să mă aflu decât acolo, că
asta e consecința logică a ceea ce făcusem”.

În iureșul întâmplării, printre strigăte ale celorlalți internați, a venit la ea un bărbat – medic sau asistent – care i-a scos branula, a
dezlegat-o de pat și care i-a vorbit ca unei persoane normale, nu ca unui nebun. A fost singura oază de decență pe care a primit-o la
psihiatrie.
„Până dimineața a tot venit cineva în permanență în salon și ne spunea stați culcați!, stați culcați! Nu te lăsau să te ridici în capul
oaselor în pat, n-am înțeles de ce”, povestește ea, vizibil afectată de felul în care erau tratați pacienții psihiatrici.

A doua zi a ajuns în fața unei comisii de medici unde i s-au pus tot felul de întrebări uzuale, iar diagnosticul la care au ajuns a fost
cel de inversiune afectivă.

Inversiunea afectivă este o tulburare caracterizată prin modificarea sentimentelor de dragoste în sentimente de ură, în sensul că
persoanele care i-au fost apropiate pacientului, persoanele la care a ținut mai mult sunt considerate dușmani.

La finalul discuției, s-a pus problema să o interneze, dar Bianca a refuzat. „Mama a spus că se angajează să-mi dea tratamentul la
domiciliu, ceea ce n-a fost cazul. I-am zis mamei: Ești conștientă că tratamentul ăsta îl iei de la farmacie și dup-aia, când îmi vine
nebuneala, îl iau pe tot odată. Și ce rezolvi? Gândește-te! Așa că nu am luat niciun tratament“, mărturisește ea.

De fapt, i-a fost teamă să aibă la îndemână un alt tratament psihiatric, care ar fi putut să o facă mai agresivă în combinație cu alcool
sau, și mai rău, ar fi facilitat o altă încercare de suicid.

„Când combinam pastile cu alcool, începeam să fiu agresivă, să fac lucruri necugetate, nu era în regulă. Nu îmi amintesc exact în ce
consta agresivitatea asta. Era verbală, dar am avut și niște momente de agitație când am dărâmat ceva prin casă. Văzând că lucrurile
se înrăutățesc, am decis singură să nu mai iau în viața mea niciun fel de tratament psihiatric“, spune ea.

Experiențele pe care le-a avut în secțiile de psihiatrie au făcut-o să-și piardă orice urmă de încredere în medici: „Ultimul psihiatru
mi-a pus un diagnostic și mi-a dat un tratament dintr-o discuție de câteva cuvinte. Iar cealaltă, care era medicul meu curant, avea
întrebări de genul: Dar ce faci acasă toată ziua? Păi nu fac nimic, mă joc pe calculator. De fapt, asta și fac. Și zice: Vai, dar cum nu
faci nimic? Că sunt atâtea de făcut într-o casă! Da, dacă ești sănătos la cap, dar depresivul nu face nimic, că asta e una din
manifestările depresiei. Astea sunt lucruri pe care și eu le știu, doar citindu-le, dar, dacă ești medic, (n.r. – ar trebui să ai o altă
abordare, mai profesionistă)”.

Nu te-a diagnosticat niciunul dintre medici cu depresie?

Nu. 
Locurile de muncă

Adunat, Bianca a lucrat în jur de 18 ani. A lucrat fragmentat, fie pentru că a plecat din țară, fie pentru că a avut căderi urâte. „Pe
timpul ăla trăiau ai mei și m-au sfătuit să stau acasă să-mi revin. Ne descurcam cu banii, că aveau și ei amândoi pensii. Și, după ce
stai acasă o vreme, constați că e bine și nici nu te mai tentează să ieși din zona de confort ca să te apuci să-ți cauți altceva”, spune ea.

La început, după ce a terminat facultatea, a lucrat ca translator șapte ani. Și-a dat demisia ca să plece în Italia, la partenerul ei de
atunci. Când s-a întors în țară, s-a angajat ca secretară la o firmă mică din Brăila, unde l-a și cunoscut pe cel de-al doilea partener.

Unele joburi i-au plăcut. La locul de muncă unde a lucrat ca translator i-a plăcut mult și s-a simțit ca într-o familie. Mai târziu, a mai
avut un job la un magazin, unde era tot ca într-o famile. „Dar de data asta eu eram bunica. Era în 2008 și cel mai bătrân dintre
colegii mei era cu vreo doi ani mai mic ca mine, restul erau între 20 și 30 de ani.“

O singură dată a fost concediată din cauza alcoolismului. Și, de fapt, nu știe dacă angajatorii ei și-au dat seama că bea, dar cu
siguranță au observat că are o mulțime de absențe nemotivate.

A plecat de la ultimul loc de muncă în urmă cu un an, iar acum trăiește din chirii. „Nu muncesc, dar am niște venituri lunare care îmi
permit să trăiesc decent, ca un pensionar care cât de cât se descurcă de la o lună la alta. Mai ales că eu am o viață care nu necesită
decât plata facturilor, mâncare și ceva medicamente, din când în când. Nu mă interesează să-mi cumpăr haine și nu mă duc în altă
parte decât la cumpărături, nu am alte pretenții și dorințe”, spune Bianca.

La un moment dat ar putea să iasă la pensie. Dacă o să mai prindă acel moment, spune femeia de numai 49 de ani: „Nu-mi pun
speranțe într-o pensie care oricum va fi foarte mică. Eu sper să se termine mai repede și să fie cât mai puțin dureros, altceva ce pot
să mai sper?“.

Ce să se termine mai repede?

Viața. 
„Când beau, mă simt liniștită, că nu mă mai gândesc la nimic“

Bianca are o casă și, deși e greu, se descurcă și cu banii. Încă. N-a ajuns pe drumuri, n-a ajuns să ceară nimănui, gestionează
resursele pe care le are. Uneori, lucrurile la care se gândește devin copleșitoare. Din cauza asta bea. Din cauza asta are probleme cu
somnul și, din nou, bea. Pentru ea, consumul de alcool e o soluție.
„Mă gândesc la tot felul de lucruri care, în mintea mea, iau niște proporții colosale tot gândindu-mă la ele și neavând cu cine
să le discut, ca să-mi dea și o altă perspectivă. Și, la un moment dat, cedezi. Plus că am probleme mari cu somnul, adică
dorm foarte puțin și foarte prost. După câteva zile în stilul ăsta, simt nevoia să nu mai știu de nimic și să dorm. Când beau,
mă simt liniștită, că nu mă mai gândesc la nimic și dorm. Pentru mine ăsta e idealul, să dorm și să nu mai știu de nimic.“

După ce o ține așa vreo 20 de zile pe lună, când vede că nu mai poate, se oprește din băut. În primele zile are o stare de rău fizic,
după care urmează o perioadă în care încearcă să se simtă normală: „Atunci mă simt așa, neutru din punct de vedere psihic. Încerc
să-mi văd de obligațiile zilnice și să nu mă gândesc la nimic”.
Crede că alcoolul e singurul care o poate scăpa de anxietatea care o apucă atunci când se gândește la tot răul care i se poate
întâmpla.

E mai rău când nu bei decât când bei, din punct de vedere emoțional?

Da. Sunt mai neliniștită, pentru că tot timpul îmi creez fel de fel de scenarii pornind de la orice flecușteț. Scenarii care ar putea să
se adeverească, dar poate nu la dimensiunea la care le văd eu. Tristă n-aș putea să spun că sunt, dar, având în vedere că am rămas
absolut singură, n-am ce să fac toată ziua decât să-mi amintesc ce-a fost când eram copil, când eram mai tânără.

Există doar ce-mi amintesc, prezentul nu există. Prezentul înseamnă doar să mă gândesc cât mai am până mor, cât mai am până
mă-mbolnăvesc grav și n-o să aibă cine să mă ajute, în sensul că să-mi ia o cutie de medicamente de la farmacie când n-o să fiu în
stare să mă dau jos din pat. Astea sunt gândurile de zi cu zi. Plus partea cu banii, că mă gândesc că, la un moment dat, n-o să mai
pot face față și atunci o să ajung pe străzi, probabil.

Ți-ai dorit vreodată să te lași?

Nu. Nu. Dar nu văd de ce să mă las! Poate când trăiau ai mei, la un moment dat, mă gândeam că să n-o mai chinui pe mama. Dar
gândul ăsta nu făcea față prea mult. Adică nu a fost niciodată o dorință sinceră.
Viața, azi: „Ca și cum, din greșeală, m-a uitat cineva pe lumea asta“

Pierderea părinților e un eveniment dureros pentru oricine. Dar e cu atât mai tragic în situația unei relații de codependență, cum a
avut ea cu ai ei. Chiar dacă se certau des, chiar dacă existau inconveniente, chiar dacă uneori o oboseau văicărelile lor și bătrânețea
care plutea în casă, atunci când au murit, s-a simțit pierdută.

„Când încă trăiau și locuiam împreună, ajungeam uneori să mă satur de ciudățeniile și neputințele lor. La un moment dat, mă rugam
să-mi dea Dumnezeu măcar un an în care să mai trăiesc singură, fără ei, oricât ar fi de greu, doar să văd cum este. Când am rămas
fără tata a fost – și este în continuare – un fel de sfârșit și pentru mine. Eu, în momentul de față, mă simt ca și cum, din greșeală, m-a
uitat cineva pe lumea asta. Ca și cum am murit și eu, dar fizic încă trăiesc. Pentru că eu nu mai am viață, eu tot timpul îmi amintesc
cum era, dar în momentul de față nu există nimic decât băutura și gândul că, în curând, o să mă îmbolnăvesc. Poate de cancer, poate
de o boală de-asta cumplită, și o să mor, dar cine știe în cât timp și cum o să mor? Ăsta e prezentul, viața actuală. În rest, amintiri”,
spune Bianca, lipsită de orice urmă de speranță că viața ei ar putea deveni mai bună, dacă ar încerca.
„Asta este soluția la orice – acest alcool care mă face să dorm zile în șir și să nu mă mai gândesc la nimic“

În afară de bărbatul cu care se vede în weekenduri, nu mai are deloc viață socială. Nu păstrează legătura nici cu rudele, pentru că toți
au o viață, un loc de muncă, o familie. Au cu ce să se laude, cum s-ar spune, pe când ea cu ce s-ar putea lăuda? „Eu sunt o epavă!
Bine că am un acoperiș desupra capului și nu dorm prin gunoaie, pe stradă. Cu cine și ce să vorbesc? Nu văd cine ce ar avea de
vorbit cu mine. Ce să spun eu într-o conversație? Că zac în pat, că beau? Despre ce să vorbesc? Că sunt o distrusă? Mi se pare
penibil, așa că stau cât mai retrasă“, mai spune Bianca.

Uneori, când se panichează din cauza problemelor financiare, îi mai trece prin cap să se angajeze. Altfel, nu. Chiar și pe acest plan
se simte imobilizată, pentru că e greu să-ți găsești un loc de muncă la 49 de ani într-un oraș mic, cum este Brăila.

Dacă ar putea să dea timpul înapoi, singurul lucru pe care l-ar schimba ar fi că nu s-ar mai despărți de bărbatul pe care l-a iubit cel
mai mult. Nu-i pare rău că nu s-a căsătorit și nu a făcut copii, singurul ei regret e că l-a îndepărtat pe el.

Nu regretă consumul excesiv de alcool pentru că, spune Bianca, a fost soluția pentru toate problemele ei. Teoria nu este una nouă.

Medicul canadian Gabor Maté, renumit pentru experiența în lucrul cu trauma și adicțiile, e de părere că dependența – nu numai de
alcool, ci și de mâncare, țigări, droguri sau sex – este o încercare de a rezolva o problemă de viață, de obicei una care implică durere
emoțională sau stres; ea apare atunci când individul nu are o soluție pozitivă pentru o problemă de viață nerezolvată.

„Asta este soluția la orice – acest alcool care mă face să dorm zile în șir și să nu mă mai gândesc la nimic. Dorm, nu-mi mai e frică,
nu mai sunt îngrijorată, nu mă mai interesează nimic, nu-mi mai pasă de nimic. Da, asta este soluția. Și, până adorm, am și câteva
ore în care chiar mă simt bine, îmi dă o stare de tonicitate“, spune Bianca.
Viața ei în ziua de azi e la fel ca a unui bătrân care se apropie de sfârșit. Petrece cea mai mare parte a timpului în pat, iese foarte
puțin din casă și, atunci când o face, se duce până la supermarket și înapoi, se joacă pe telefon, se uită la televizor și cam atât. Și
multe nopți nedormite.

„E ca și cum m-a aruncat cineva în mijlocul Dunării, dar eu nu știu să înot. Eu încă mă străduiesc să nu mă înec, fac niște eforturi să
nu mă înec, dar probabil că n-o să mai rezist mult până o să se întâmple. Cam așa e viața mea, tot ce se întâmplă e o provocare care
mă depășește“, spune Bianca.
„Nu ai voință“ sau „vrei să le faci rău altora“. Alcoolismul neînțeles de ceilalți

Povestea Biancăi nu e una optimistă. Nu e despre un om care încearcă și care, măcar pe anumite perioade, reușește să se abțină de la
consumul de alcool. E un caz fără speranță, spune ea, obosită de propria viață.

E de părere că nu există soluții pentru alcoolism, pentru că n-are cine să te-ajute. Nu din rea voință, ci pentru că ceilalți nu înțeleg
situația în care te afli.

„Când te văd că ești așa, într-o stare de delăsare totală, ceilalți îți spun că ești nesimțit. Mama spunea că nu am voință – dar
asta pentru că era bine crescută și nu folosea expresii jignitoare. Sau consideră că faci lucrurile astea cu premeditare sau ca
să le faci lor rău. Cum consideră bărbatul cu care sunt acum. Ca și cum aș avea eu vreo plăcere să-i văd pe ceilalți că suferă
din cauza mea. Toți suntem limitați ca înțelegere și nu prea are cine să te ajute.“

Cu tot pesimismul ei, Bianca nu exclude că ar exista și posibilitatea în care cei din jur să înțeleagă că, de fapt, alcoolismul e o boală.
„Cine știe cum, să fii norocos și să ai în preajma ta pe cineva care să înțeleagă că ești bolnav și să te lase în voia ta sau să te ajute cu
ce trebuie. În rest, nu prea există ajutor.“

Ce înseamnă să te ajute cu ce trebuie? Poate, se gândește ea, dacă ar fi avut posibilitatea să meargă la psiholog, altfel ar fi stat
lucrurile și în cazul ei. Acum, însă, nu se mai pune problema, din motive financiare.  

Ți-ai dori să ai bani ca să mergi la psiholog?

Nu știu, poate aș încerca la un moment dat. Deși aici nu e Bucureștiul, nu-i Clujul, nu-i Iașiul. Și competențele psihologilor… nu
știu, nu prea am încredere, deși nu am fost la vreunul.

E vreun lucru despre care crezi că te-ar ajuta să te simți mai bine?

Nu, niciun lucru în afară de cel despre care am vorbit, adică alcoolul.
Ce alternative de tratament ai dacă ești alcoolic

Dacă bănuiești că ai putea avea probleme legate de consumul de alcool sau pur și simplu ești curios cum stai cu băutul, poți intra
pe alcohelp.ro, ca să-ți faci testul AUDIT de evaluare a consumului de alcool.

În București, poți apela cu încredere la clinicile Aliat și ColorMind, specializate în adicții. 

ALIAT a demarat și proiectul AlcoLine 9335, un helpline de informare și sprijin psihologic pentru persoanele dependente de alcool
și pentru apropiații acestora. Dacă suni la 021 9335 de luni până vineri, între orele 10.00 și 17.00, poți primi informații despre ce
înseamnă dependența de alcool și despre resursele terapeutice existente în diferite regiuni ale țării.

În afară de internarea într-un spital de stat și întâlnirile AA (Alcoolicii Anonimi), unde se poartă discuții de grup între dependenți de
alcool, fără participarea unui specialist, o persoană care are probleme legate de consumul de alcool nu are prea multe variante de
tratament gratuite.

Există comunități terapeutice în țară, de obicei sprijinite de biserici (cum sunt Aşezământul Nazaret și Casa Olarului, din localitatea
Șura Mică de lângă Sibiu, sau Izvorul Tămăduirii, din Bacău), dar și pentru șederea în astfel de centre, unde poți să stai perioade
îndelungate, trebuie să plătești.

Ce trebuie să facă un alcoolic care vrea să meargă la psiholog, dar nu are bani să-și plătească ședințele?

Să meargă la un medic psihiatru, cu bilet de trimitere de la medicul de familie. Psihiatrul pune un diagnostic și face o scrisoare
medicală prin care recomandă consiliere psihologică sau psihoterapie. Apoi, cu acea scrisoare, persoana care are consum
problematic de alcool merge la o clinică de psihoterapie sau la un psiholog (de preferință specializat în adicții) care are contract cu
Casa De Asigurări de Sănătate (CNAS) și depune o cerere prin care solicită decontarea serviciilor de consiliere/terapie prin CNAS.

În limita locurilor disponibile și dacă cererea este aprobată, acea persoană poate începe psihoterapia, care poate fi decontată integral
sau parțial.
 Când depresia este invizibilă: „Ascunzi pentru că ți-e rușine și vrei să fii ca ceilalți“

Scris de:  Raluca Cristian

  

 DE UNDE VINE DEPRESIA

 CUM SE SIMTE
 DIAGNOSTICUL
 TRATAMENT PSIHIATRIC
 PSIHOTERAPIE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ
 VIAȚA PROFESIONALĂ, UN REFUGIU
 VIAȚA SOCIALĂ
 RELAȚIILE DE CUPLU
 STIGMATIZAREA
 ACCEPTAREA ȘI VINDECAREA
 OPINIA UNUI PSIHIATRU PSIHOTERAPEUT

Iulia* are 46 de ani. E cadru didactic și se află acum, din pasiune, la cea de-a treia facultate. E o femeie educată, atrăgătoare
și spune că a avut parte întotdeauna de sprijinul familiei. Toate aceste avantaje nu au ferit-o de depresie. O depresie lungă,
cu care s-a luptat mai bine de 25 de ani, până când a descoperit combinația potrivită de medicamente și psihoterapie. În
completarea poveștii ei, Mihai Bran, medic psihiatru și psihoterapeut, vorbește despre semnele depresiei și care sunt pașii
care trebuie făcuți dacă crezi că ai depresie sau bănuiești că cineva apropiat suferă de această boală.

Material susținut de Janssen în cadrul campaniei „Să  Învingem Depresia“.

„Depresia e o suferință ascunsă, o durere surdă, e un dușman foarte perfid, pentru că nu știi că e acolo. Cinci ani, eu nu am știut că e
acolo. Depresia e departe de a fi o glumă, te doare și fizic și te doare și psihic faptul că nu ești suficient pentru ceilalți, că nu însemni
nimic, că nu ești capabil de nimic. Exact astea erau gândurile din depresie: că nu valorez, că, și cu mine, și fără mine, e același lucru,
că sunt incapabilă să fac lucruri pentru viața mea.“

Cuvintele îi aparțin Iuliei*, o femeie de 46 de ani care a fost diagnosticată cu depresie în jurul vârstei de 20 de ani.

Chiar dacă știe că depresia e o boală și că e absolut normal să caute ajutor fără să ascundă acest lucru, din cauza stigmatizării, a
preferat să publicăm povestea ei sub anonimat. Prin urmare, numele folosit în acest articol nu este cel real.

„Mi-era frică de muream.“ De unde vine depresia

În 1989, Iulia avea 14 ani. De-abia intrase la liceul pedagogic din orașul ei, când a izbucnit Revoluția. Mama ei lucra la CEC, iar
tatăl ei era șofer subofițer în fosta securitate. Securist.

„Chiar dacă era șofer subofițer, nu avea cine știe ce funcție, își lua salariul de la securitate. Așa că, la Revoluție, noi – eu, sora mea
și mama – ne-am trezit peste noapte singure și expuse. Veneau vecinii peste noi să caute arme în casă. Țin minte că stăteam în
centrul orașului și tot șuvoiul acela de oameni cu răngi, cu ce aveau, treceau pe lângă noi și strigau: Moarte securiștilor! Eu stăteam
chircită în baie, mi-era frică de muream, n-o să uit niciodată“, începe Iulia să povestească felul în care a debutat marea schimbare
din viața ei.

Povestea Iuliei despre depresie a început la Revoluție, cu frică, și a continuat în anii care au urmat, cu respingere și stigmatizare.

Două-trei zile, cele două surori și mama lor l-au căutat disperate pe bărbat, fără să știe dacă mai e sau nu în viață. Când acesta s-a
întors acasă teafăr, au fugit cu toții la o rudă, unde au stat ascunși până când s-a mai diluat agitația acelor zile.

„Pe drum, îmi aduc aminte cum îl țineam pe tata de mână, în timp ce în jur auzeam numai: Moarte securiștilor! Și tata zicea și
el: Da, da, să-i omorâm, moarte, moarte! Ca să putem să trecem mai departe. Pe urmă s-a terminat cu Revoluția, dar tot timpul
auzeam cum se trăgea. Chiar și acum, de fiecare dată când aud artificii, îmi aduc aminte cum se trăgea la Revoluție“, povestește
Iulia.

Acele zile din decembrie ’89 au fost grele pentru multe familii, dar pentru Iulia greul de-abia atunci începea. Ceea ce a urmat a fost,
spune ea, o viață perturbată. În toți anii de liceu a trăit cu respingerea, reproșul și acuzațiile de a fi fiica unui securist.

„Cel mai mult m-a afectat nu frica de la Revoluție, ci ceea ce a urmat. De exemplu, la liceu aveam un coleg care îmi spunea
de multe ori: Securisto, teroristo, du-te acasă! Și plecam de la școală acasă, plângând. În bloc, aveam un vecin care lucra în
armată și care nu urca în lift cu mine și nu mă lăsa să-i ating copiii. Cred că la un an-doi de la Revoluție, eram cu prietenii,
și un alt vecin mi-a strigat: Asta e fata șoferului de la securitate!“

Pentru că a fost atacată constant cu astfel de apelative în perioada ei de adolescență, Iulia a crescut învățând că nu merită să fie
tolerată, acceptată, iubită. A crescut învățând să nu se iubească pe sine.

„Credeam că asta e normalitatea, să plâng.“ Cum se simte depresia

Ura pe care o primea din partea unora dintre colegi sau vecini era de neînțeles pentru Iulia. Ca să se protejeze, a devenit la rândul ei
extrem de sarcastică. Numai că, în spatele sarcasmului pe care îl afișa peste zi, au început să apară multe nopți de plâns. Plângea pe
ascuns.  

„Nu făceam legătura între felul în care mă simțeam și felul în care am fost tratată, credeam că mă simt rău doar ca urmare
a sperieturii de la Revoluție, că o să fim omorâți. Introduceam totul în ideea de traumă, de frică și mai puțin mă gândeam la
faptul că am primit ură până în 24 de ani, când se formează personalitatea. Că asta e. Eu nu m-am iubit pentru că ceilalți nu
m-au acceptat“.

Dar asta e explicația pe care Iulia a găsit-o de-abia la 45 de ani, când a intrat într-un proces constant de psihoterapie individuală. În
perioada ei cea mai tulbure, a adolescenței, nu realiza ce anume o doare: „Nu aveam o explicație logică pentru nopțile mele de plâns.
Nici nu mai știu, că nu aveam o cauză anume, nu îmi amintesc.“
Acum, Iulia vorbește despre depresie, dar în adolescență nu spunea nimănui că plânge pe ascuns și că simte o tristețe profundă.

Chiar dacă spune că a fost apropiată de părinții și de sora ei, Iulia tot nu le vorbea despre durerea care o copleșea noapte de noapte.
De ce? Nu știe să răspundă. Poate pentru că i-a fost rușine, poate pentru că a crezut că așa e normal să se simtă: „Poate că am crezut
că așa e normalitatea, din moment ce așa am crezut începând cu 14 ani. Că doar aveam cu cine să vorbesc, sora mea era tot timpul
lângă mine, mama mea, chiar dacă era ocupată, tot timpul vorbea cu noi, vorbea mult cu noi. Nu știu. Credeam că asta e
normalitatea, să plâng că nu sunt geniu, prostii din astea. De fapt, eram depresivă“. 

„Alții și-au dat seama ce e cu mine, că eu nu puteam“

Au trecut cinci ani de chin până când altcineva – nu Iulia – a început să suspecteze o depresie. Avea 19 ani când, după nopți întregi
de plâns pe tot felul de motive, a început să spună că nu vrea să mai trăiască și, uneori, să nu mai răspundă la stimuli. Sora ei, mai
mare cu șase ani, a fost cea care le-a atras atenția părinților că Iulia nu se simte bine și că e cazul să caute ajutor specializat.     

În perioada aceea, Iulia terminase liceul și încă nu intrase la facultate. Altă dezamăgire, alt șoc: „Nu mai știu exact cum mă simțeam,
știu doar că nu îmi găseam locul. Descopeream la mine negativism, dar nu-mi dădeam seama ce e cu mine. Alții și-au dat seama ce e
cu mine, că eu nu puteam, eram… eram alt om. Picasem și la Litere la București, sub linie. Mamă, cum a fost! Cumplit! Eu
plângeam din timpul liceului, dar nu am spus. Însă atunci cred că începusem să spun că nu vreau să mai trăiesc“.

Peste respingerea cu care avusese de-a face pe toată durata liceului, peste eșecul de a nu intra la facultate din prima, a venit o altă
greutate. Aceea de a lucra ca educator-învățător la o casă de copii.

„Era o realitate foarte dură. Imaginează-ți copiii ăia pe care îi vedeai prin filme că se legănau, imediat după Revoluție. Ei fuseseră
ținuți închiși de când s-au născut și veneau la casele de copii din toată țara, iar eu cu ei aveam de-a face. Și aia a fost o picătură într-
un pahar, așa încât, în vara următoare, nici n-am putut să dau din nou la facultate“, povestește ea.

Diagnosticul de depresie atipică și șapte ani de „ești irecuperabilă!“

Avea 20 de ani când familia a decis că trebuie să caute un psihiatru. Iulia se afla într-o stare de tristețe accentuată și de apatie, nu-și
mai dorea nimic de la viață și nu mai reacționa la stimuli. Nu s-a împotrivit la ideea de a merge la psihiatru, pentru că nu avea
puterea să facă asta și pentru că voia să se facă bine.

Părinții ei aflaseră despre un medic psihiatru și-au mers direct acolo, cu încredere oarbă. În felul acesta, n-au mai fost nevoiți să
ceară recomandări în stânga și-n dreapta, riscând să se afle prin bloc că fata are probleme psihice: „Ca să vezi ce tâmpiți și noi, ca să
nu afle lumea că eu am probleme – că era stigmatul, dacă aveai o problemă psihică erai terminat“.

La psihiatru, Iulia a primit diagnosticul de depresie atipică. Depresia atipică prezintă multe dintre semnele tipice depresiei
majore sau distimiei, dar se caracterizează și prin dispoziție îmbunătățită ca reacție la evenimente pozitive.

Din păcate, spune Iulia, psihiatra la care s-a dus prima dată și la care a mers vreme de șapte ani, n-a ajutat-o prea mult. Dimpotrivă.
A ținut-o pe același tratament – un antidepresiv și antipsihotic – care nu numai că nu i-a făcut bine, ba chiar, uneori, o făcea legumă.

„Șapte ani, mi-a zis că sunt irecuperabilă și că nu are ce să-mi facă, așa că să mă obișnuiesc cu gândul. Mă duceam la ea și îi
spuneam: Doamnă, când aud artificii, îmi aduc aminte cum se trăgea la Revoluție! Că nouă ne era frică să nu fim omorâte, eram
singure în casă. Și ea-mi spunea: Vai, ce prostii spui, astea sunt niște prostii! Imaginează-ți un medic care spune asta! Păi știu,
doamnă, că de-aia am venit la psihiatru, că-s prostii!“, povestește Iulia, convinsă că, dacă ar fi nimerit la un medic mai competent
din prima, vindecarea ei s-ar fi petrecut mult mai rapid.

În cei șapte ani sub supravegherea psihiatrei, a fost internată de două-trei ori, o dată inclusiv la spitalul de la Voila. Internările erau,
spune Iulia, ca în filmul „Girl, Interrupted“: „Te duci și petreci timp împreună cu oameni care sunt la fel de roboți ca tine, iei pastile,
te plimbi pe-acolo, te simți mai rău decât înainte, pentru că îți dai seama cât de damaged (n.r. – bolnav) ești, pe urmă pleci, dar nu
cu prea multă serotonină în plus, că mie nu-mi dădea tratamente ca lumea“.

Totuși, Iulia nu a urmat neîntrerupt tratamentul în cei șapte ani. Avea perioade în care se simțea mai rău și lua pastilele, urmate de
perioade în care se simțea mai bine și nu mai lua medicamentele, ca să nu se mai simtă moleșită și să poată să meargă la cursuri,
atunci când a intrat la facultate. De obicei, internările aveau loc vara, în așa fel încât să nu îi afecteze studiile universitare. „Trăiam
revenindu-mi de la sine, cred că mă alimentam din ceea ce făceam, din ce trăiam“, mai spune ea.

„Am vrut să dovedesc că nu sunt deprimată de tot, o prostie!“ A doua psihiatră și schimbarea tratamentului

În al șaptelea an de mers la aceeași psihiatră și luat același tratament fără rezultate pozitive, Iulia a avut ceea ce numește ultima și
cea mai dură cădere. Avea 27 de ani și, într-o noapte, a deschis fereastra apartamentului în care locuia, la etajul opt, cu gândul că nu
mai poate. Din fericire, nu s-a aruncat. Tot din fericire, a doua zi a avut tăria să-i spună tatălui ei să caute un alt psihiatru. 

Atunci, au făcut ceea ce-ar fi trebuit să facă de la început, dacă nu le-ar fi fost teamă de stigmatizare. „Ne-am dus la vecina din bloc,
medic psihiatru cu experiență, la care ar fi trebuit să ne ducem de la început, dacă am fi recunoscut că am o problemă. Am fi
rezolvat același lucru cu șapte ani în urmă“, spune Iulia.

Noua psihiatră a internat-o și i-a schimbat tratamentul. I-a scos antidepresivul și antipsihoticul pe care le luase șapte ani fără
rezultate și i-a recomandat alte două antidepresive, ca să-i regleze nivelul de serotonină din organism. De data aceasta, combinația
de pastile s-a dovedit a avea efect.
După internarea de la 27 de ani, a simțit că trebuie să-și ia viața de la capăt și că învață din nou să relaționeze.

Primul semn că se simte bine a fost acela că, la finalul celor două săptămâni de internare, de-abia aștepta să se ducă să-și dea
examenele din ultimul an de facultate. „După ce am ieșit din spital, urma să plec la București. Mi-a fost frică să plec singură și am
plecat cu tata. Mi-aduc aminte că eram în tren, în compartiment, și mi-era frică de oameni. E dură experiența, e ca și cum iei totul de
la capăt, înveți să vorbești cu oamenii, înveți să nu-ți fie frică de ei. Pe urmă m-am simțit din ce în ce mai bine, am început să am
curaj să fac lucruri“, explică Iulia.

În primii doi ani de la schimbarea psihiatrei, și-a luat tratamentul fără abatere, zi de zi, la ore diferite. Și, deși recomandarea
psihiatrei a fost să mențină tratamentul, la o doză minimă, și după cei doi ani, când a început să se simtă mai bine, Iulia n-a mai ținut
cont de asta.

„Nu am ascultat, am vrut să trăiesc fără pastile și, periodic, mai făceam câte o cădere. Dacă aș fi luat pastile continuu, poate
n-aș mai fi avut căderi, adică episoade depresive. Pentru că ajungeam recurent la gândurile că eu nu merit, eu nu sunt
demnă de a fi iubită, nu mă puteam concentra la muncă, îmi era munca afectată. O luam de la capăt cu toate simptomele. Ar
fi trebuit să o ascult și n-aș mai fi făcut multe dintre decompensările alea, dar am vrut să dovedesc că nu sunt deprimată de
tot, o prostie!“

„Am încercat tot ce s-a putut, droguri cred că mai aveam să caut!“ Cursuri de dezvoltare personală și psihoterapie

În 1994, când Iulia a ajuns prima dată la psihiatru, nu prea exista posibilitatea să mergi la un psiholog. În ultimii ani de regim
comunist, facultățile de psihologie fuseseră desființate și a mai durat până când au fost reînființate și au început să apară psihologi.
Prin urmare, nu a beneficiat de sprijin psihoterapeutic atunci.

Odată cu anii, a început să citească de una singură tot felul de articole despre cum funcționează psihicul uman și a început să caute
cursuri care să o ajute. În 2013, la 38 de ani, a făcut primul curs de programare neurolingvistică (NLP), după care au urmat și alte
cursuri, întâlniri cu antrenori de dezvoltare personală și cu psihologi, dar, până în urmă cu doi ani, toate acestea au fost experiențe
punctuale.

„Am făcut mai multe cursuri foarte mișto. Am fost la Tony Robbins (n.r. – antrenor și autor de cărți de dezvoltare personală) la
Londra, la un moment dat am fost la un psiholog care mi-a zis: ei, ai planuri de viitor, deci n-ai nicio problemă, apoi m-am mai dus
la altcineva cu care am făcut niște cursuri, dar nu făcea terapie unu la unu. Am încercat tot ce s-a putut, droguri cred că mai aveam
să caut ca să-mi găsesc liniștea!“, spune Iulia.

În urmă cu doi ani, la sfârșit de 2019, exact înainte de pandemie, Iulia a avut un nou episod depresiv. Era obosită, supărată, o
copleșeau interacțiunile cu părinții elevilor ei care, uneori, o sunau și noaptea. Nu mai putea. În februarie 2020, s-a dus la un
psiholog cu care a intrat într-un proces de psihoterapie constant. La început a mers la psiholog săptămânal, după care a avut ședințe
la fiecare două săptămâni.
„Psiholoaga mi-a explicat că, de fapt, eu nu mă iubesc pe mine. Pentru că, atunci când s-a format personalitatea, până în 24
de ani, am primit ură și respingere. A fost de necrezut! O explicație atât de simplă pentru toate problemele mele!“

Tot în terapie a început să facă exerciții care au ajutat-o să își îmbunătățească imaginea de sine și să se accepte din ce în ce mai mult.
După șase luni de terapie, psihoterapeuta s-a declarat mulțumită de evoluția Iuliei și i-a sugerat că e pregătită să încheie procesul.
Tot în aceeași perioadă, Iulia a luat ultima dată antidepresive. „De aproape un an nu am mai luat deloc pastile și cred că nici nu o să
mai am nevoie“, spune ea, plină de încredere.

„Am muncit ca o tâmpită! A fost un refugiu, voiam să dovedesc că valorez și eu ceva.“ Viața profesională

Învățătura a fost cea care i-a dat întotdeauna satisfacții Iuliei. Studiul și diplomele au ajutat-o să primească validare, confirmarea că
poate să facă ceva, că e bună, că merită să fie acceptată și apreciată.  

La 14 ani, la Revoluție, tocmai intrase la liceul pedagogic din orașul ei. După liceu, exact în perioada în care starea ei s-a agravat, nu
a reușit să intre la Facultatea de Litere de la Universitatea din București. Dezamăgirea a fost mare pentru Iulia, dar nu s-a lăsat, în
ciuda depresiei. A lucrat un an ca educator-învățător în orașul ei, la o casă de copii, iar după ce s-a pus puțin pe picioare, s-a angajat
în București, la o grădiniță.

În 1998, la 23 de ani, a intrat la Litere, la secția de Biblioteconomie și Știința Informării. După prima facultate a mai lucrat o
perioadă și apoi, în 2007, la 32 de ani, după ce și-a dat seama că-și dorește să predea engleza, a intrat pentru a doua oară la Litere, de
data aceasta la Română-Engleză. A predat o perioadă în învățământul primar și gimnazial și apoi, ca să poată să intre în
învățământul preuniversitar, a mai făcut și două masterate.

Spune că viața ei profesională nu a avut de suferit din cauza depresiei, dar recunoaște că, din cauza stresului, în perioadele ei cele
mai grele era dură cu elevii și se simțea copleșită în interacțiunea cu părinții insistenți.

„Viața mea profesională nu a prea fost afectată de depresie, am muncit ca o tâmpită! A fost un refugiu, voiam să dovedesc
că valorez și eu ceva, că aveam rezultate bune la titularizări, la examene.“

Acum, Iulia e la a treia facultate, una de psihologie. De data aceasta, nu s-a mai înscris la facultate ca să dovedească ceva. „O fac
pentru sufletul meu, nu vreau să devin terapeut. Eu am trăit tot timpul într-un program din ăsta în care, neiubindu-mă, tot făceam
lucruri ca să îmi dau valoare, printre care se află și învățătura. Și, dacă am ieșit din asta (n.r. – nu mai are nevoie de această
validare), nu mai sunt așa preocupată, sunt mult mai relaxată, așa că nu mai învăț la fel de mult“, spune ea.

În majoritatea timpului, Iulia a fost profesoară de engleză. În ultimi doi ani a luat o pauză de la predare și lucrează ca profesor
documentarist. Această schimbare a redus mult contactul cu elevii și părinții, așa că a dispărut una dintre sursele ei majore de stres.

„Aveam prieteni, dar nu mă credeau că am depresie.“ Viața socială

Primii care și-au dat seama că Iulia nu se simte bine au fost membrii familiei. Deși spune că familia a fost mereu unită și că ai ei au
făcut tot ce e omenește posibil ca să o ajute, la început, tânăra nu a vorbit cu nimeni despre tristețile ei. Mai târziu, când problema ei
a primit un nume – cel de depresie – discuțiile au început să aibă loc în familie. „Vorbeam, dar vorbeam degeaba, că ei nu mă
puteau ajuta. Dacă mă duceam la psihiatră, la prima, ea îmi spunea că tot ce-mi trece prin cap e o prostie.“

Pentru toți cei din jur a fost greu, dar mai ales pentru mama ei. „Mult timp, mama îmi spunea că nu vreau să-mi revin și să lupt. Nu
m-am supărat, am luat-o drept dorința ei de a-mi reveni“, spune Iulia.

„Ani de zile m-am considerat defectă, îmi era rușine să spun, erau puține persoanele cărora le spuneam că am ceva. Îmi
doream să fiu normală și să învăț, atâta tot.“

Totuși, nu i-au lipsit prietenii. Cu tot cu depresie, în zilele când nu era la capătul puterilor, ieșea mult în oraș. „Unul dintre motivele
pentru care am insistat să merg în București au fost prietenii. Mergeam săptămânal la teatru, ieșeam în discoteci, dansam foarte
mult, aveam o energie debordantă uneori. Celor apropiați le spuneam, dar nu mă credea nimeni că am depresie. Dacă mă vedeau așa
veselă, nu mă credeau. Spuneau: E, ești depresivă! Păi, uite, ești veselă!“, povestește Iulia. Paradoxal, când cei din jur îi negau
problema de sănătate, Iulia se simțea bine: „În felul ăsta parcă îmi dovedeam că nu am nimic sau că ar părea că nu am nimic“.

„Depresia nu se vede, pentru că noi, după ce ne naștem și începem să fim educați, ascundem. Nu ne plângem, nu ne văităm.
Ascunzi pentru că ți-e rușine, vrei să fii ca ceilalți.“

„Căutam, fără să știu, oameni care să mă respingă.“ Relațiile de cuplu

Iulia nu e căsătorită. După mai multe relații care nu au rezistat, se află acum într-una despre care spune că e mai mult platonică. O
întreb dacă are copii. Nu are, iar decizia are legătură și cu depresia: „Citisem undeva că un copil poate să-ți moștenească
vulnerabilitatea și-am zis că nu vreau să treacă nimeni prin ce am trecut eu, așa că… a fost o formă de responsabilitate. Iar acum e
prea târziu, am educat atâția copii, că nici nu vreau să mai văd! Cât mai trăiesc, vreau să trăiesc liniștită eu cu mine și cu oamenii
dragi“, spune ea și râde.

Depresia i-a afectat profund toate relațiile de cuplu. În primă fază, nu a fost capabilă să intre într-o relație pentru că era mult prea
negativistă. Apoi, când s-a pus pe picioare, a ales parteneri după tiparul cu care era obișnuită: cel de respingere și lipsă a aprecierii.
Depresia și negativismul i-au afectat toate relațiile de cuplu de până acum.

„Îmi aduc aminte că, pe la 20 și ceva de ani, am ieșit cu un tânăr care mi-a zis: Mie-mi place de tine, dar nu-mi place cum
gândești! Am stat mai mult singură până pe la 27 de ani, până am rezolvat-o cu pastilele. N-aveam cum să stau într-o relație, când
eu nu făceam decât să plâng sau eram pe pastile, era imposibil!“, mărturisește ea. 

La 27 de ani, când a început să se simtă mai bine, a cunoscut un bărbat care a fascinat-o și de care s-a îndrăgostit instant. Credea că
el e alesul, dar în scurt timp a aflat că era căsătorit. „Când mi-am dat seama că e însurat, m-am retras, dar el a rămas perfecțiunea
întruchipată pentru mine, toată viața. Ne-am despărțit și eu am plecat din București, dar am păstrat legătura. M-am întors în orașul
meu și am continuat să-l divinizez, iar povestea a durat foarte mulți ani, s-a transformat într-o dependență a mea de el și a lui de
mine. Am fost blocată emoțional în povestea asta până în 2013, când m-am dus la primul curs de NLP care era exact despre relații.
Atunci mi-am dat seama că asta nu era o relație. Deși am încheiat-o din punct de vedere sentimental, am rămas prieteni. De-abia în
2020, când am ajuns în terapie, mi-a zis psiholoaga că e bine să opresc inclusiv prietenia cu el.“

„Când nu te iubești tu pe tine, n-ai cum să ai o relație. După ce am înțeles în terapie niște lucruri, mi-am dat seama că
subconștientul meu era obișnuit cu a fi respins – că asta primeam eu, respingere: du-te, pleacă, nu sta aici cu noi! –, prin
urmare, căutam, fără să știu, oameni care să mă respingă.“

După relația care s-a desfășurat numai în plan emoțional cu bărbatul căsătorit, începând cu 2013, Iulia a încercat o altă relație de
cuplu care a durat câțiva ani, dar care nu a satisfăcut-o.

„Am făcut foarte multe greșeli legate de relații. Cred că toate relațiile au fost afectate de lipsa mea de echilibru interior. Că, dacă eu
aș fi fost mai bine, nu aș fi reproșat niște lucruri. Habar n-am!“, spune Iulia, care se află acum la începutul unei noi relații, despre
care spune că e mai platonică, așa.

„Vai, dar de ce ai ajuns în halul ăsta?“. Despre depresie, cu stigmatizare

Iulia e o femeie educată și știe, acum, că depresia poate atinge pe oricine. Știe că nu e o rușine să ai depresie și să ceri ajutor, știe că
e o boală, la fel ca oricare alta. Totuși, a vrut să fie protejată de anonimat, din cauza stigmatizării puternice care încă există față de
problemele psihice. Iar mediul în care ea își desfășoară activitatea profesională e unul neiertător față de cei care întâmpină astfel de
probleme.

„Mi-a spus odată o mămică: V-am căutat pe Google, doamnă, știu tot despre dumneavoastră! Părinții caută informații pe
internet despre cadrele didactice, caută notele de la titularizare, asta mi-ar mai lipsi, să strige cineva după mine: Oricum ești
o nebună!“

Dar stigmatizarea nu apare numai din partea străinilor, uneori chiar cei de lângă noi au idei preconcepute legate de depresie și
mersul la psiholog sau psihiatru. „Anul trecut, când i-am spus unei prietene că am ajuns la psiholog, mi-a spus: Vai, dar de ce ai
ajuns în halul ăsta? Că tu ai o viață frumoasă! Eu îi spuneam că îmi place la psiholog, că e fantastic, dar pentru ea era ultimul lucru
care se putea întâmpla, să ajungi atât de rău, încât să nu te poți ajuta singur. Altădată mi-a zis un bărbat cu care am avut o relație
scurtă că, dacă eram o luptătoare, nu făceam depresie. Îmi venea să-l strâng de gât când l-am auzit, că numai eu știu cum e să-ți iei
pastilele alea de șapte ori pe zi! Că-ți trebuie voință! Să iei un tratament zilnic timp de doi ani, de câteva ori pe zi, îți trebuie voință!
Nu înțelegea nimic“, spune Iulia.

„Am învățat să mă accept și să mă iubesc.“ Viața, azi

Iulia nu mai ia pastile și nu mai face psihoterapie de aproximativ un an. Acest lucru nu înseamnă că a încetat procesul de dezvoltare
personală. Înseamnă că, acum, se descurcă singură. „Odată ce am rezolvat dezechilibrul sufletesc și am învățat, prin exerciții, să mă
accept și să mă iubesc, mi-am rezolvat relațiile cu ai mei prin terapie. De exemplu, cu tata, cu care mă certam non-stop, pentru că, și
conștient, și inconștient, îl consideram vinovat pentru ce mi s-a întâmplat în perioada de la Revoluție și de după. S-au rezolvat foarte
multe, nu mă mai cert în general, că eram foarte conflictuală“, spune Iulia.
Acum, la 25 de ani de la debutul depresiei, Iulia se simte bine și a ajuns la concluzia că ceea ce a ajutat-o a fost combinația de
tratament medicamentos și psihoterapie.

„Dacă ar fi să extrag o morală în urma depresiei, aia e că sunt cazuri când nu poți să găsești vindecarea completă fără
pastile împreună cu psihoterapie. La mine așa a fost. Dacă erau psihologi la început, pe vremuri, când eram eu în liceu,
poate nu ajungeam la pastile. Și, mai târziu, n-am rezolvat-o numai cu pastile. Dar uite, acum, de un an, nu mai am nevoie
de pastile. Mi se pare un miracol că nu mai există dezechilibrul ăla emoțional.“

Acum, în sfârșit, după mai bine de 25 de ani în care viața ei s-a împărțit între episoade depresive și zile mai bune, Iulia e liniștită. Își
petrece timpul lucrând cu moderație, citind, uitându-se la televizor și conversând cu prietenii. E un om normal, spune ea. 
După 25 de ani de depresie, ar vrea ca alții să nu se lovească de toate greutățile pe care le-a întâmpinat ea. Să facă, în schimb,
terapie, să ia tratament medicamentos, dacă e cazul, și să aibă răbdare, mai spune Iulia, conștientă de faptul că răbdarea e, poate, un
element-cheie în vindecare.

Mihai Bran, medic psihiatru: „Nu contează vârsta, nivelul de educație sau genul. Depresia poate să apară la oricine și
oricând“ 
Mihai Bran, medic psihiatru și psihoterapeut

Mihai Bran, medic primar psihiatru la Spitalul Colțea, psihoterapeut și unul dintre fondatorii platformei Atlas, atrage atenția asupra
faptului că depresia e o boală și că nu trebuie confundată cu tristețea.

În continuare, specialistul vorbește despre semnele care anunță o depresie, pașii care trebuie urmați dacă crezi că suferi de depresie
sau dacă bănuiești că cineva apropiat se confruntă cu această boală.

Ce este depresia?

Mihai Bran: Depresia e o boală, nu e doar o stare de tristețe. Așa cum a declarat Organizația Mondială a Sănătății (OMS), este
problema de sănătate care creează cea mai mare dizabilitate la nivel mondial. E o afecțiune psihiatrică, dar care poate fi tratată și de
către psihologi sau alte specialități.

De ce apare ea?

Mihai Bran: Există mai multe teorii privind apariția depresiei. Se pare că există o componentă biologică, iar aceasta poate fi
explicată prin mai multe dezechilibre la nivelul unor neurotransmițători, serotonina fiind cel mai discutat dintre ei. Apoi, există o
componentă psihologică: diferite evenimente de viață pot predispune la apariția depresiei. Dar există și factori sociali, cum ar fi
pandemii, războaie, evenimente cu impact asupra populației generale, care, la fel, pot crește riscul apariției unui episod depresiv.

În momentul de față, nu există o teorie care să explice cap-coadă apariția depresiei. Depresia poate să apară și la copii, și la
vârstnici, și la persoane de vârstă mijlocie. Nu contează nivelul de educație sau genul, depresia apare la oricine și poate apărea
oricând. 

Care sunt semnele depresiei? Cum îți dai seama că ești în depresie?

Mihai Bran: Semnele cele mai evidente sunt starea de tristețe, starea depresivă, lipsa chefului față de anumite activități care înainte
îți făceau plăcere, o stare de apatie, de retragere socială. Pot să apară și tulburări ale somnului, tulburări alimentare, iar în formele
severe, pot să apară gânduri de suicid.

E important ca starea de tristețe să fie pusă într-un context cantitativ. Nu e suficient că ești trist o zi, că ești trist două zile – asta e
ceva normal, tristețea face parte din viața noastră – problema apare când stările de tristețe se întind pe mai mult de două săptămâni,
apar aproape în fiecare zi și există și o afectare a activității la locul de muncă sau în familie. Adică nu mai ești integrat și începi să te
izolezi.

De ce ascundem depresia?

Mihai Bran: Este vorba despre stigmatizarea tuturor afecțiunilor de natură psihoemoțională. E o chestiune culturală și de educație:
ne e rușine să vorbim despre aceste lucruri, le percepem ca fiind ceva rușinos, ceva sub valoarea noastră, dar, la urma urmei, ele sunt
boli similare bolilor fizice.

Nu ar trebui să percepem afecțiunile psihice ca fiind rușinoase. Există medici pentru aceste boli, există medicamente care le tratează,
deci nu ar trebui să ne fie rușine. În ultima perioadă se vorbește din ce în ce mai mult despre aceste probleme, lucru care vine în
ajutorul educării populației în acest sens. Ne ajută să acceptăm și să normalizăm aceste afecțiuni.  

Care e primul pas când suspectăm o depresie? Mergem la psihiatru sau la psiholog?

Mihai Bran: Corect ar fi să mergi, într-o primă etapă, la medicul psihiatru. Pentru că semne din depresie pot să apară și în contextul
unor boli fizice, organice. De exemplu, în dezechilibre ale glandei tiroide, în patologii asociate unor boli oncologice. Dacă mergi la
un medic psihiatru, acesta poate să vadă problema într-un context mai larg și poate identifica mai ușor cauza ei.

În plus, pot să fie episoade depresive induse de tratamente, de exemplu în corticoterapie (n.r. – în tratamentul cu cortizon). În
diverse afecțiuni autoimune sau la pacienți cu patologie hematologică sau oncologică, și tratamentul poate să inducă un episod
depresiv. Și, atunci, e importantă evaluarea unui medic. 

Apoi, în funcție de gravitate, medicul psihiatru poate recomanda tratament farmacologic sau poate trimite pacientul către o abordare
psihoterapeutică.
E important ca lumea să știe că antidepresivele nu dau dependență și nu te adorm, nu te sedează. Există o gamă largă de
antidepresive, medicamente destul de vechi și de bine testate. Întotdeauna, pe termen lung, pe lângă medicație, e bine să faci și
psihoterapie. Sunt studii care arată că psihoterapia ajută și că, în momentul în care combini tratamentul farmacologic cu
psihoterapia, rezultatele sunt mult mai bune.

Depresia se vindecă sau se ține sub control?

Mihai Bran: Episodul depresiv se vindecă. Doar că, în multe cazuri, un episod depresiv este urmat, ulterior, de altul. Adică tratezi
episodul, ai o perioadă de remisiune și, la un moment dat, peste un anumit timp, un an, doi ani, zece ani, e posibil să mai apară un
episod pe care e posibil să fie nevoie să-l tratezi din nou. Asta nu înseamnă că pacientul respectiv trebuie să ia medicație toată viața,
o să ia punctual pe episoadele respective. Dar se tratează și recuperarea poate fi de 100%.

Uneori, procesul de vindecare e lung. Sunt situații când trebuie să treci prin mai multe scheme de tratament până ajungi la
cea potrivită, sunt situații când trebuie să treci pe la mai mulți psihologi până ajungi la cel potrivit. Câți renunță pe parcurs?

Mihai Bran: Era o statistică, nu știu cât de actuală mai e, care spunea că, în cazul pacienților cu depresie, undeva la 50% ajung în
cabinetul unui medic, iar din aceștia, 50% sunt complianți la tratament, adică își iau tratamentul. Dacă ne uităm și la eficiența
tratamentului, care și aia poate fi spre 50%, lucrurile nu arată atât de bine.

Din păcate, în momentul de față, nici nu avem niște instrumente astfel încât să putem prezice foarte clar ce tratament e eficient
pentru fiecare pacient. Chiar dacă avem o întreagă suită de terapii farmacologice, de medicație antidepresivă, uneori e greu să-ți dai
seama exact ce tratament poate fi eficient în cazul unui pacient.

În ultimii ani au apărut și niște teste genetice, au apărut și niște algoritmi care pot ajuta, dar încă suntem la început în această zonă.
De multe ori, terapia cu antidepresive se dă prin metoda trial and error (n.r. – încercare și eroare). Dar asta nu înseamnă că nu
trebuie să mergem la medic și nu trebuie să luăm tratamentul.

Testele genetice se fac la cererea pacientului? Sunt decontate de Casa de Asigurări de Sănatate?

Mihai Bran: Nu sunt decontate și sunt și destul de scumpe. Se fac la cererea pacientului sau la recomandarea medicului.

Dar succesul tratamentului psihiatric ține și de răbdare, nu trebuie să te grăbești. Tot timpul le spun pacienților mei că au de luat
unul, două, trei medicamente, iar al patrulea e răbdarea.E nevoie de răbdare, pentru că tot ce înseamnă medicație psihotropă nu
acționează de pe o zi pe alta. 

Cât de important e, pentru o persoană cu depresie, sprijinul celor din jur?

Mihai Bran: Este extrem de important. E important să ai o rețea de suport și să ai în jurul tău persoane care să te susțină. Și nu să te
susțină doar verbal, ci și faptic. Nu e suficient să te bată pe umăr și să spună că o să fie bine, asta nu ajută. Important e ca persoana
de lângă tine să te asculte, să te ajute să te mobilizezi, să începi să faci lucruri, să te ajute să ajungi la un specialist atunci când e
cazul. 

Cum poți ajuta o persoană despre care bănuiești că suferă de depresie?

Mihai Bran: În primul rând, să încerci să o asculți, să fii receptiv la ceea ce vrea să spună și apoi să încerci să o direcționezi către
un ajutor de specialitate. E cel mai bun lucru pe care poți să îl faci.

Persoanele cu depresie nu opun rezistență când li se propun soluții, ele caută ajutor. Dar, pentru că boala este de așa natură că nu se
pot mobiliza, uneori pare că nu au voință. Nu e că nu au voință, pur și simplu nu pot face acele lucruri, nu se pot mobiliza.

Se poate vorbi despre prevenție în cazul depresiei?  

Mihai Bran: Mai greu. Un stil de viață sănătos, cu sport, cu o dietă sănătoasă, poate să ajute, dar cred că mai importantă e educația.
Să conștientizăm că și depresia e o problemă de sănătate, e o afecțiune, îi știm primele semne, astfel, putem ajunge mai repede la un
specialist. Nu pot să zic că putem să o prevenim, dar putem să ne educăm și acest lucru ar ajuta.

Îți recomandăm și