Model de răspunsuri

1. Textul este o poezie modernistă, fiind alcătuit din versuri albe (fără rimă) și versuri libere (fără ritm
clasic, cu strofe variabile ca număr de versuri și cu versuri cu măsură inegală).
2. Un epitet din text este înfrigurat și singur.
Comparația este: lăsând în urma mea lucrurile, ca pe nişte dinţi de lapte, smulşi dureros.
Secvența sufletul începuse să-mi împingă în coaste, în tâmple reprezintă o metaforă.
3. Prima trăsătură o constituie existența eului liric, în text identificându-se mărci lexico-gramaticale de
persoana I (verbele eram, rezemam; adjectivele posesive meu, mele; pronumele personal mi și pronumele reflexiv
mă). Astfel, poezia se încadrează în lirismul subiectiv.
Eul liric își mărturisește direct sentimentele, fie într-o formă explicită (de teamă că m-aș putea prăbuși;
mi-era milă; și le iubeam), fie prin intermediul unor figuri de stil, cum ar fi epitetetul dureros sau metafora și-mi
tremura de emoție spinarea ca și cum ar fi trebuit să-mi crească aripi din ea.
IDEEA POETICĂ
4. Secvența surprinde dorința de cunoaștere a copilului. Imaginea olfactivă mirosul pământului ud mă
înfiora devine o metaforă a curiozității specifice vârstei și a emoției în fața a tot ce este nou și necunoscut.
Sugestiv este și simbolul aripilor, care arată că odată cu înălțarea spirituală sporește și setea de libertate.
MIJLOACE DE EXPRESIVITATE

5. Element paratextual care sintetizează perfect semnificațiile textului, titlul acestei poezii este ca o monedă
cu două fețe: aversul - tristețe, reversul - bucurie. Tristețea este provocată de sfârșitul copilăriei, numită metaforic
lumea veche, căci este asemenea paradisului, fiind cea dintâi, cea mai pură și cea mai frumoasă vârstă. Bucuria
izvorăște din metaforă finală, când toate începeau cu moarte. Verbul începeau suprimă durerea despărțirii de
copilărie și impune o viziune optiministă, căci orice sfârșit este un nou început, urmând adolescența, vârsta
marilor elanuri, care vor spulbera tot ce este anacronic, deschizând orizonturi inimaginabile.
Ipoteza 6. Având în vedere că tema poeziei setea de cunoaștere specifică tinerilor, în copilărie sau adolescență,
(opinia) consider că mesajul pe care autorul îl transmite cititorilor este să trăiască din plin de fiecare vârstă și să nu se
teamă niciodată de un nou început.
ArgumentPeI de o parte, poetul pare să-i avertizeze pe tineri că nicio vârstă nu durează prea mult, fapt pentru care
Ilustrt cu trebuie
exemplesăcomentate
se bucure cu intensitate de frumusețea fiecărei clipe, mai ales în copilărie, care are ceva magic. Este
vârsta la care se trezește conștiința de sine și ființa umană începe să descopere lumea. Metafora îmi rezemam
din text
privirile în norii de primăvară se referă la primele încercările de a pătrunde ceea ce este ascuns, privirile fiind
simbolul dorinței de cunoaștere, primăvara, al începutului vieții, iar norii, al tainelor universului. Imaginea
olfactivă mirosul pământului ud mă înfiora reflectă atracția față de tot ce este nou și necunoscut. Sugestiv este și
simbolul aripilor, care arată că paralel cu înălțarea spirituală sporește și setea de libertate. Copilul conștientizează
însă că, pe măsură ce crește, simțurile i se ascut și privirile și auzul sunt pregătite pentru a dezlega tainele, fapt
care va distruge aura miraculoasă a lucrurilor. De aceea, îi este milă de lucrurile pe care le iubea, având
sentimentul unui sacrilegiu, ca Adam când a încălcat porunca lui Dumnezeu și paradisul i-a fost interzis. Este
primul semn al iminentului epilog la lumea veche, cea dintâi creată de Dumnezeu, cea mai pură și cea mai
frumoasă. Sfârșitul copilăriei provoacă o copleșitoare tristețe, ea devenind simbolul paradisului pierdut.
Argument II Pe de altă parte, autorul transmite un mesaj optimist, îndemnându-i pe adolescenți să nu rămână ancorați
înexemple
Ilustrat cu trecut, să pășească cu încredere și curaj peste pragul vârstelor. Având experiența omului ajuns la maturitate, știe
comentate că din
aceștia
text regretă despărțirea de copilărie, temându-se de lumea nouă a adolescenței, în care inițial oricine
pătrunde înfrigurat și singur. Comparația lucrurilor din trecut cu niște dinți de lapte smulși dureros cu sfoara
subțire a vremii aceleia, reflectă perfect convulsiile trecerii de la o vârstă la alta. Însă aceasta este legea
implacabilă a evoluției. Înaintând în vârstă, o nevoie acută a de a înțelege lumea în profunzime, exprimată
prin metafora sufletul începuse să-mi împingă în coaste, în tâmple, nemaiavând loc, pune stăpânire pe
sufletul și cugetul tânărului. Verbul începeau, din fina,l suprimă tristețea, căci urmează adolescența, vârsta
marilor elanuri, care vor spulbera tot ce este anacronic, deschizând orizonturi inimaginabile.
Concluzia În concluzie, orice sfârșit este un nou început și orice început își are frumusețea lui, pentru că aduce noi
provocări și oferind noi perspective asupra vieții.