Sunteți pe pagina 1din 44

CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

1. TRANSFORMATORUL ELECTRIC

1.1 INTRODUCERE

ImportanŃa producerii şi utilizării transformatoarelor electrice rezultă din schema


de principiu a unui sistem electroenergetic (figura 1.1), în care o reprezintă genratoarele
electrice, T1 sunt transformatoare de putere ridicătoare de tensiune (pentru a permite
transportul eficient al energiei electrice la distanŃă), T2 sunt transformatoarele coborîtoare,
iar T3 sunt transformatoarele de distribuŃie către diverse receptoare: motoarele electrice
(M), instalaŃiile de iluminat (L), cuptoarele electrice (C) ş.a.

Fig.1.1.
Transformatorul electric este un dispozitiv sttic, având două sau mai multe
înfăşurări cuplate magnetic, în care se transformă - în baza legii inducŃiei
electromagnetice – parametrii electrici (tensiunea, curentul, numărul de faze) şi puterii
electrice în curent alternativ, frecvenŃa rămânând neschimbată. Pentru realizarea unui
cuplaj magnetic cât mai strâns, la frecvenŃe industriale, înfăşurările sunt dispuse pe un
miez feromagnetic.

1.1.1 ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE BAZĂ

Transformatorul electric este construit din următoarele elemente constrcutive de


bază :
Miezul feromagnetic, care realizează un cuplaj magentic strâns între circuitele electrice ale
înfăşurărilor, este construit din tablă electrotehnică cu grosime de 0,3 şi 0,33 mm. În
prezent pentru transformatoarele de putere se utilizează numai tablă laminată la rece cu
cristale orientate (texturată), cu pierderi specifice de 0,45-0,6 W/Kg, la B=1 T şi f=50 Hz.
Tabla electrotehnică, tăiată convenabil în fâşii numite Ńole, se împachetează formând
miezul feromagnetic. Tolele sunt izolate între ele cu lacuri sa oxizi (la tabla texturată).
Consolidarea miezului se asigură prin diferite sisteme, alcătuind aşa zisă „schelă” a
transformatorului, care depind de mărimea şi tipul produsului. În figura 1.2 se indică
scheme de miezuri pentru transformatoare monofazate, iar în figura 1.3 scheme pentru
cele trifazate. Cu litera a au fost noate miezurile cu colane, iar cu b miezurile cu

1
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

a) coloane, în manta. Pentru clarificarea utilizării acestor tipuri de miezuri,


sunt indicate sensurile fluxurilor magnetie la un moment dat şi, prin cercuri, coloanele pe
care se montează înfăşurări.
Partea mieului feromagnetic pe care se dispun înfăşurările poartă denumirea de
coloană, iar părŃile care unesc coloanele între ele se numesc juguri.
Deoarece înfăşurările se execută în sfera miezului şi se montează ulterior pe
coloanele transformatorului miezul feromagnetic se construieşte cu jugul superior
demontabil, de tip suprapus (fig. 1.4,a) sau de tip Ńesut (fig.1.4,b,c şi d). Tăierea tolelor se
execută la 900 sau la construcŃiile mai noi, la 45 0sau la 300 şi 600.
b) Sistemul de înfăşurări este construit din spire realizate din conductoare de
cupru sau de aluminiu, dispuse pe miezul feromagnetic, după ce în prealabil nu au fost
izolate corespunzător
Transformatoarele cu două sau mai multe înfăşurări distincte pentru fiecare
transformatorului. Pentru realizarea unui cuplaj magnetic cât mai strâns între înfăşurările
distincte, acestea se dispun – de regulă – pe aceeaşi coloană a transformatorului.

Fig.1.2

Fig.1.3

2
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.4

Fig.1.5

În tehnica măsurătorilor se utilizează transformatoarele de măsură;


transformatoarele de tensiune şi transformatoare de curent. În automatică şi electronică îşi
găsesc o largă întrebuinŃare transformatoarele de foarte mică putere, cu construcŃii şi
tehnologii speciale.
După modul de răcire se deosebesc transformatoare uscate şi transformatoare în
ulei. Transformatoarele uscate au miezul şi înfăşurările aşezate în aer, sau înglobate în
răşini sintetice; în această categorie ce execută unităŃi cu puteri până la ordinul sutelor de
kVA. La transformatoarele în ulei, miezul şi înfăşurările sunt aşezate într-o cuvă umplută
cu ulei; această construcŃie caracterizează unităŃile de puteri mari şi foarte mari.

3
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.6
1 -miezul feromagnetic; 2 - înfăşurare de joasă tensiune; 3 -înfăşurare de înaltă tensiune;4 –comutatorul de prize; 5 –consola
de fixare a jugurilor; 6 –tiranŃi; 7 –capacul cuvei; 8 –izolator de joasă tensiune; 9 –izolator de înaltă tensiune; 10 –conservatorul de ulei;
11 –cuva

4
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

1.1.2. MĂRIMI NOMINALE ŞI MARCAREA BORNELOR

Pentru transformatoarele de putere cu răcire în ulei funcŃionarea în regim nominal


este definită de următoarele mărimi nominale: puterea, tensiunile şi deci raportul de
transformare, curenŃii, tensiunea de scurtcircuit şi frecvenŃa . La transformatoarele cu prize
de reglare a tensiunii, regimul nominal este cel corespunzător prizei cu tensiunea
nominală.
Puterea nominală a transformatorului este puterea aparentă la bornele circuitului
secundar, exprimată în kVA, pentru care nu sunt depăşite limitele de încălzire.
Tensiunea nominală primară este tensiunea care trebuie aplicată la bornele de
alimentare ale înfăşurării primare a tranformatorului în regimul său nominal de
funcŃionare.
Tensiunea nominală secundară, la transformatoarele cu puteri peste 10 kVA, este
tensiunea care rezultă la bornele înfăşurării secundare atunci când transformatorul
funcŃionează în gol şi se aplică primarului tensiunea nominală primară, comutatorul de
prize al transformatorului fiind pus pe priza nominală. La transformatoarele mici, cu puteri
sub 10 kVA, teniunea nominală este cea corespunzătoare curentului secundar nominal.
Raportul nominal de transformare este dat de raportul dintre tensiunea nominală şi
cea secundară, la mersul în gol.
CurenŃii nominali, primari şi secundari, sunt curenŃii de linie care rezultă din
valorile nominale ale puterii şi ale tensiunilor, definite mai sus.
Tensiunea de scurtcircuit nominală este tensiunea care trebuie aplicată circuitului
de înaltă tensiune al transformatorului pentru ca acest circuit să fie parcurs de curentul
nominal atunci când circuitul de joasă tensiune este legat în scurtcircuit, transformatorul
fiind pe priza nominală şi temperatura înfăşurărilor fiind egală cu temperatura
convenŃională de lucru (750 pentru clasele de izolaŃie A, E, B şi 1150 pentru clasele F şi
H).
FrecvenŃa nominală a transformatorului, în condiŃii normale, se consideră frecvenŃa
de 50 Hz. În cazuri speciale, frecvenŃa se specifică prin caiete de sarcină cu mărime
nominală de bază.
Marcarea bornelor, stabileşte următoarele reguli: La înfăşurările de înaltă tensiune
ale transformatoarelor se prescriu literele A, B, şi C pentru începuturile lor şi X, Y, Z
pentru sfârşiturile acestora; la bornele înfăşurărilor de joasă tensiune se utilizează literele
a, b,c respectiv x, y, z. La transformatoarele cu trei înfăşurări pentru înfăşurarea de medie
tensiune se prescriu literele Am, Bm, Cm şi Xm, Ym, Zm. Punctul neutru al înfăşurărilor,
dacă este scos la borne, pe capac, se notează cu literele N, n şi Nm.
Aşezarea bornelor pe capac se face în aşa fel, încât privind transformatorul de sus
şi din partea bornelor deînaltă tensiune, dispunerea bornelor trebuie să fie în ordinea
NABC, n, a, b, c, Nm Am Bm Cm, cum este arătat în figura 1.7 pentru diferite tipuri de
transformatoare

5
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

a – transformator monofazat; b – transformator trifazat cu două înfăşurări; c – transformator


trifazat cu trei înfăşurări
Fig. 1.7

Trebuie subliniat faptul că atât partea de înaltă tensiune, cât şi pe partea de joasă
tensiune, succesiunea alfabetică a literelor coincide cu succesiunea fazelor în timp,
bobinele înfăşurărilor considerându-se că au acelaşi sens de înfăşurare.

1.1.3. PRINCIPIUL DE FUNCłIONARE AL TRANSFORMATORULUI


ELECTRIC

Se consideră un transformator monofazat având înfăşurarea primară, cu w1 spire,


alimentată de la o sursă de curent alternativ de tensiune u 1; înfăşurarea secundară se
presupune mai întâi deschisă (transformatorul funcŃionează în gol). În această situaŃie (fig.
1.8), transformatorul se comportă ca o bobină de reactanŃă cu miez de fier. Înfăşurarea
primară este parcursă de un curent alternativ i1e relativ mic (2-8% din I1n), datorită
reactanŃei mari a circuitului la funcŃionarea în gol. SolenaŃia înfăşurării primare θ1 = w1i1e
excită prin miezul feromagnetic fluxul ϕ , variabil în timp. Aplicând legea inducŃiei
electromagnetice pe un contur închis Γ care străbate cele w1 spire ale înfăşurării primare
în sensul pozitiv al curentului i1e şi se închide prin aer pe o linie a tensiunii la borne şi
presupunând că fluxul magnetic se închide numai prin miez, se poate scrie ecuaŃia:
℮1 = − w1 dϕ = R1i1e − u1 (1.1)
dt
în care R1 este rezistenŃa înfăşurării primare şi s-a Ńinut seama de sensul ales pozitiv pentru
tensiunea la borne u 1, circuitul fiind considerat receptor. Căderea chimică de tensiune
R1 ⋅ i1e este mică în raport cu tensiunea de alimentare şi se poate neglija, ecuaŃia, (1.1)
devenind:

u1 = w1 ⋅ (1.2)
dt
În înfăşurarea secundară cu w2 spire, care înlănŃuie practic acelaşi flux magnetic ϕ ,
se induce o tensiune electromotoare de transformare, de aceeaşi frecvenŃă ca şi tensiunea
u1 având expresia:

ο − u2 = e2 = −w (1.3)
dt

6
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Raportul tensiunilor la bornele celor două înfăşurări, notat cu ku are valoarea:


u w
ku = 1 = 1 (1.4)
u 2 w2
şi este denumit raport de transformare. În regim armonic raportul valorilor instantanee ale
tensiunilor instantanee este egal cu raportul valorilor efective, deci:
U w
ku = 1 = 1 (1.5)
U 2 w2
Dac ă se conectează la bornele înfăşurării secundare un receptor, circuitul
înfăşurării este parcurs de curentul i2, determinat de tensiunea la bornele secundare la
func Ńionarea în sarcină a transformatorului şi de impedanŃa receptorului (fig.1.10).
Curentul i1 din înfăşurarea primară se modific ă potrivit sarcinii transformatorului. Fluxul
magnetic ϕ este produs de solenaŃia rezultantă a ambelor înfăşurări:
θ µ = w1i1 + w2 i2 (1.6)
care este în acest caz solenaŃia de magnetizare.

7
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

RelaŃia (1.6)exprimă fenomenul de reacŃie a


indusului la un transformator: w1i1 reprezintă solenaŃia
primară instantanee care determină un câmp magnetic
de excitaŃie; w2i2 este solenaŃia secundară instantanee,
care produce, când transformatorul funcŃioneaz ă în
sarcină, un câmp magnetic, de reac Ńie. Cele dou ă
câmpuri magnetice, de excitaŃie şi de reacŃie se compun
şi

determină un câmp rezultant creat, evident

Fig.1.8.
de solenaŃia rezultantă instantanee care rezultă din aplicarea legii circuitului magnetic pe
conturul închis Γ .
Fluxul magnetic ϕ este dictat practic ca variaŃie în timp şi ca valoare instantanee
de tensiunea u1 aplicată la bornele înfăşurării primare, considerând regimuri staŃionare:
dϕ (1.7)
u1 = U 1 2 sin ω t ≈ w1
dt

şi deci:
U1 2 U 2  π
ϕ=∫ sin ωt = 1 sin  ωt −  (1.8)
w1 ω ⋅ w1  2
π
adică fluxul γ este sinusoidal, defazat cu în urma tensiunii u 1 şi este practic acelaşi fie
2
că transformatorul funcŃionează în gol sau în sarcin ă.
Cum solenaŃia de magnetizare este mică în raport cu solenaŃiile înfăşurărilor, se poate
scrie:
i1 w2 1 Ι
≈ = = 1 (1.9)
i 2 w1 k u Ι 2

considerând şi de astă dată un regim armonic. Prin urmare la creşterea solenaŃiei


înfpşurării secundare (creşterea curentului I2) trebuie să crească şi solenaŃia înfăşurării
primare, astfel încât solenaŃia de magnetizare θ µ să rămân ă practic constantă.
Dacă se neglijează pierderile (transformator ideal) se poate scrie:
U 1Ι 1 cosϕ1 ≈ U 2 Ι 2 cos ϕ 2
sau:
U 1 Ι1 cosϕ 2 1 cosϕ 2
⋅ = ; Ku ⋅ = cosϕ1 ≈ cos ϕ 2 (1.10)
U 2 Ι 2 cos ϕ1 k u cos ϕ1
adică sarcina din secundar cu un anumit factor de putere se reflectă în primar aproximativ
cu acelaşi factor de putere. Oricum, chiar la un transformator real cu pierdere nu se
schimbă în limite mari defazajul dintre ( U 1 Ι1 ) în raport cu defazajul dintre ( U 2 Ι 2 ), la
încărcări în jurul valorilor nominale.

8
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Puterea instantanee p1 primită de transformator pe la bornele înfăşurării primare


de regaseste în parte în pierderile prin efect Joule în cele dou ă înfăşurări, în pierderile în
miezul feromagnetic, o parte reprezintă variaŃia în unitatea de timp a energiei localizate în
câmpul de dispersie a înfăşurărilor şi în miezul magnetic, iar cea mai mare parte se
transmite pe la bornele înfăşurării secundare – sub forma puterii instantanee p2 –
receptorului:
p1 = p j + p Fe + p f 2 + p m + p 2 (1.11)

La funcŃionarea în sarcină a transformatorului se produc căderi de tensiune în


înfăşurări datorită rezisten Ńei de dispersie a acestora; tensiunea la bornele secundarului
variază de la funcŃionarea în gol la funcŃionarea în sarcină în funcŃie de căderile de
tensiune din înfăşurări şi din defazajul curentului din secundar faŃă de tensiunea la
bornele respective.

1.1.5 INDUCTIVITĂłILE CIRCUITELOR CUPLATE MAGNETIC ŞI


COEFICIENłII DE DISPERSIE

Se spune că dou ă circuite electrice, unul cu w1 spire şi altul cu w2 spire, sunt


cuplate magnetic dacă liniile câmpului magnetic produs de curentul care parcurge unul
din circuite se închid în parte prin cel de-al doilea circuit. În fig.1.9 s-a considerat că
primul circuit cu w1 spire alimentat de la tensiunea u 1 este parcurs de curentul i1, iar cel
de-al doilea circuit este deschis; câmpul magnetic produs de curentul din primul circuit
înlănŃuie, în parte, cea de a doua înfăşurare. În această situaŃie comportarea celor dou ă
circuite, sub aspectul cuplajului magnetic dintre ele este descrisă cu ajutorul
inductivităŃilor şi a coeficien Ńilor de dispersie.
a. InductivităŃile proprii şi inductivităŃile mutuale

Notând cu ϕ11 fluxul magnetic mediu al înfăşurării (1), produs de curentul i1 care
înlănŃuie spirale acestora, inductivitatea proprie a înfăşurării 1 este, prin definiŃie raportul
dintre fluxul total al înfăşurării 1 şi curentul i1:

L11 = 1 11 (1.12)
i1
Notând cu ϕ12 fluxul magnetic al înfăşurării (2), produs de curentul i1,
inductivitatea mutuală dintre înfăşurarea (2) şi înfăşurarea (1) este:

w2ϕ12 (1.13)
L12 =
i1
În mod analog se definesc inductivitatea proprie a circuitului (2):

L22 = 2 22 (1.14)
i2
şi inductivitatea mutuală a
înfăşurării (1) faŃă de înfăşurarea (2):

L21 = 1 21 (1.15)
i2
cu condiŃia ca înfăşurarea (2) să fie parcursă de curentul i2 iar circuitul (1) să fie deschis.

9
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig. 1.9
Se ştie că în cazul circuitelor filiforme:
L12 =L21 (1.16)

Inductivitatea proprie a unei înfăşurări depinde numai de spirele proprii, pe când


inductivitatea mutuală depinde atât de numărul de spire propriu al înfăşurării la care se
referă, cât şi de numărul de spire al înfăşurării cu care este cuplată magnetic.
b. InductivităŃile de dispersie se definesc pentru a putea aprecia direct cuplajul
magnetic dintre două circuite cu numere diferite de spire.
Se introduc, mai întâi no Ńiunile de fluxuri utile şi fluxuri de scăpări (de dispersie).
De exemplu pentru înfăşurarea 1:
- fluxul util ϕ u12 este egal cu fluxul mutual ϕ12 : ϕ u12 = ϕ12 (1.17)

- fluxul de scăpări ϕσ 12 este fluxul magnetic mediu care înlăn Ńuie numai spirele
bobinei 1, fără să înlănŃuie spirele bobinei 2:
ϕσ 12 = ϕ11 − ϕ12 (1.18)

Inductivitatea utilă a înfăşurării 1, în raport cu înfăşurarea 2 este:



Lu12 = 1 12 (1.19)
i1
Inductivitatea de dispersie (de scăpări) a înfăşurării 1 în raport cu înfăşurarea 2
este:
w1ϕσ 12
Lσ 12 =
i1
(120)
În mod analog se definesc inductivităŃile înfăşurării 2, în raport cu înfăşurarea 1:

- inductivitatea utilă: Lu21 = 2 21 (1.21)
i2

10
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

w2ϕσ 21
- inductivitatea de dispersie: Lσ 21 = (1.22)
i2
RelaŃiile 1.12 - 1.15 şi 1.19 -1.22 permit stabilirea unei legături între
inductivităŃile proprii, respectiv mutuale şi inductivităŃile utile şi de scăpări. Cu
inductivităŃile proprii şi mutuale se operează în cadrul „teoriei fizice”, iar cu
inductivităŃile utile şi de scăpări în cadrul „teoriei tehnice” a transformatorului.
Cuplajul magnetic dintre două circuite poate fi caracterizat şi prin coeficien Ńii de
dispersie care exprimă raportul dintre fluxul de dispersie în anumite condiŃii date, şi
fluxul util.
Coeficientul parŃial de dispersie δ 12 al unei înfăşurări este raportul dintre fluxul de
dispersie şi fluxul util al acelei înfăşurări, definite în raport cu o înfăşurare deschisă:
ϕσ Lσ
σ 12 = 12 = 12 (1.23)
ϕ u12 Lu12
În mod analog se defineşte coeficientul parŃial de dispersie σ 21 pentru cealaltă
înfăşurare:
ϕσ Lσ
σ 21 = 21 = 21 (1.24)
ϕ u 21 Lu 21
Coeficientul total de dispersie σ este raportul dintre fluxul de dispersie σ 1sc al
transformatorului când o înfăşurare este parcursă de curentul i1 iar cealaltă înfăşurare este
legată în scurtcircuit şi fluxul propriu σ 10 al înfăşurării primare la funcŃionarea în gol a
transformatorului, prin înfăşurarea primară trecând acelaşi curent i1 :
ϕ1sc
σ= (1.25)
ϕ10
Se poate demonstra că între coeficientul total de dispersie şi coeficienŃii parŃiali
există relaŃia:
1
σ =1− (1.26)
(1 + σ 12 )(1 + σ 21 )
Coeficientul total de dispersie este, prin urmare, independent de alegerea
înfăşurării primare şi caracterizează în ansamblu cuplajul magnetic dintre circuite.

1.2 Transformatorul monofazat

1.2.1 Probleme generale şi ipoteza privind teoria transformatorului monofazat

Întrucât teoria transformatorului polifazat - şi, deci, a celui trifazat, cu cea mai
largă utilizare - poate fi redusă la teoria transformatorului monofazat, se va studia, pentru
început, transformatorul monofazat.
Studiul transformatorului poate fi efectuat prin două metode utilizând:
a) teoria fizică a transformatorului idealizat, în baza unor ipoteze simplificatoare (în
principal neglijarea saturaŃiei miezului magnetic şi a pierderilor în fier);
b) teoria tehnică a transformatorului real, cu luarea în consideraŃie a principalelor
fenomene care intervin în funcŃionarea transformatoarelor de putere.

11
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

În cele ce urmează se vor prezenta succint consideraŃiile şi ecuaŃiile teoriei fizice,


urmând a se dezvolta teoria tehnică a transformatorului monofazat.

1.2.2 Teoria fizică a transformatorului monofazat

În teoria fizică se acceptă următoarele ipoteze simplificatoare:


a. Se neglijează pierderile prin curenŃii turbionari şi histerezia din miezul feromagnetic.
b. Se neglijează reacŃia curenŃilor turbionari asupra fluxului inductor.
c. Se consideră problema liniară a circuitului magnetic neglijându-se saturaŃia.
d. Se consideră că înfăşurările au parametrii concentraŃi şi constanŃi.
Ca metode de lucru, se operează cu inductivităŃi proprii şi mutuale, aplicând
principiul suprapunerii efectelor. Se consideră regimul cvasistaŃionar; curenŃii de
deplasare dintre spire, între înfăşurări şi miezul feromagnetic se neglijează (nu sunt
neglijaŃi curenŃii de deplasare din circuitele electrice ale receptoarelor).
Fie un transformator monofazat cu două înfăşurări (fig. 1.10). Înfăşurarea primară
cu w1 spire şi rezistenŃa R1 este alimentată de la o sursă de curent alternativ cu tensiunea
u1, iar înfăşurarea secundară cu w2 spire şi rezistenŃa R 2 este conectată la un receptor
RLC serie.
Respectând convenŃiile de sensuri pozitive privind mărimile electrice pentru
înfăşurarea primară (receptor) şi pentru înfăşurarea secundară (generator), prin aplicarea
legii inducŃiei electromagnetice celor două circuite ale transformatorului rezultă ecuaŃiile:
d (ϕ11 + ϕ 21 )
R1i1 − u1 = − w1 d (ϕ 22 + ϕ12 )
dt R2i2 + u2 = − w2
dt

Dacă se exprimă fluxurile proprii şi fluxurile mutuale în funcŃie de inductivităŃi şi


curenŃi (relaŃiile 1.12 - 1.15), ecuaŃiile de mai sus devin:
 di1 di2
 R1i1 − u1 = − L11 dt − L21 dt
 (1.29)
R i + u = −L di 2 di1
− L12
 2 2 2 22
dt dt

Fig.1.10

12
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Aplicând legea inducŃiei electromagnetice circuitului receptor, considerat de


asemenea cu parametrii constanŃi, se obŃine ecuaŃia:
di 1
u 2 = Ri2 + L 2 + ∫ i2 dt (1.30)
dt c
Ordonând altfel termenii ecuaŃiile 1.29 - 1.30 pot fi scrise:

 di1 di2
u1 = R1i1 + L11 dt + L21 dt

 di2 di
− u 2 = R2 i2 + L22 + L12 1 (1.31)
 dt dt
 di2 1
u 2 = Ri2 + L dt + c ∫ i2 dt

Necunoscutele sistemului sunt u 2, i1 şi i2, ceilalŃi parametrii care intervin în ecuaŃii
având valori date.
Teoria fizică poate fi aplicată ca atare la unele transformatoare speciale cu
caracteristică de magnetizare liniară, la care corespund - cu aproximări acceptabile - şi
celelalte ipoteze în care au fost scrise ecuaŃiile sistemului (1.31).

1.2.3 Teoria tehnică a transformatorului monofazat

Spre deosebire de teoria fizică, teoria tehnică a transformatorului îşi propune să


Ńin ă seama de efectul saturaŃiei magnetice şi de pierderile în fier.
Ca metode, teoria tehnică are în vedere următoarele:
a) Suprapunerea efectelor, pe care se bazează teoria fizică (fiecare înfăşurare
tratată distinct, apoi însumarea efectelor) nu mai este posibilă din cauza saturaŃiei.
b) În locul inductivităŃilor proprii şi mutuale se operează cu fluxul util, fluxul de
dispersie şi fluxul total, respectiv cu inductivităŃile utile şi de dispersie.
c) Se consideră că înfăşurările au parametrii concentraŃi şi constan Ńi, iar regimul
este cvasistaŃionar.
Într-o primă etapă se va Ńine seama de saturaŃia magnetică, neglijându-se
pierderile în fier, apoi vor fi luate în consideraŃie şi acestea.

A. Teoria tehnică Ńinând seama de saturaŃia magnetică


Fie un transformator monofazat, cu înfăşurările dispuse concentric pe una din coloane,
aşa cum este cazul real la majoritatea
construcŃiilor, înfăşurarea de joasă
tensiune fiind plasată în interior (fig.6.11).
Dacă w1 este numărul de spire al
înfăşurării primare atunci solenaŃia
primară instantanee care produce câmpul
magnetic de excitaŃie este:

θ = w1 i1 (1.32)

13
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Dacă w2 este numărul de spire al


înfăşurării secundare şi se presupune că
înfăşurarea secundară este parcursă de
curentul i2 (transformatorul funcŃionează
în sarcină), solenaŃia secundară instantanee

Fig. 1.11
are valoarea: θ 2 = w2 i2 (1.33)
Cele două câmpuri magnetice alternative, de aceeaşi pulsaŃie, se compun într-un
câmp magnetic rezultant, produs evident de solenaŃia rezultantă (solenaŃia de
magnetizare):
θ u = w1i1 + w2 i2 (1.33)

Din cauza saturaŃiei magnetice nu se poate şti în ce proporŃie contribuie cele dou ă
solenaŃii θ1 şi θ 2 la stabilirea inducŃiei magnetice într-un punct oarecare al câmpului
rezultant, fiindcă suprapunerea efectelor este posibilă.
Considerând liniile unitare ale câmpului magnetic rezultant, se observă (fig.1.11)
că liniile de câmp pot fi împărŃite în trei categorii:
a) liniile de câmp care se închid după conturul Γ , cuprinse în întregime în miezul
magnetic şi care se înlănŃuie cu ambele înfăşurări (vor fi denumite linii ale câmpului
magnetic util);
b) liniile de câmp care se închid după conturul Γ1 , împarte prin miezul magnetic,
dar şi prin aer - şi care se înlănŃuie numai cu spirele înfăşurării primare, constituind linii
ale câmpului magnetic de dispersie a înfăşurării primare în raport cu înfăşurarea
secundară;
c) liniile de câmp care se închid dup ă conturul Γ2 , parte prin miezul magnetic,
parte prin aer, care se înlănŃuie numai cu spirele înfăşurării secundare constituind linii ale
câmpului magnetic de dispersie a înfăşurării secundare în raport cu înfăşurarea primară.
Liniile câmpului util dau prin secŃiunea transversală a circuitului magnetic fluxul
mediu fascicular ϕ u . Acest flux se înlănŃuie cu cele w1 spire ale înfăşurării primare şi cu
cele w2 spire ale înfăşurării secundare rezultând fluxurile totale utile:
ψ u1 = w1ϕ u
 (135)
ψ u2 = w2ϕ u
Evident liniile câmpului util sunt produse de solenaŃia rezultantă: θ u = w1i1 + w2 i 2 ,
aşa cum rezultă din aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii Γ a
câmpului util. Din cauza saturaŃiei miezului magnetic, fluxul ϕ u şi fluxurile ψ u1 ,ψ u2 nu
sunt funcŃii liniare de solenaŃia θ u care le produce, ci se pot reprezenta în figura 1.2, sub
forma unor curbe cu alura caracteristicilor de magnetizare a materialelor feromagnetice.

În ceea ce priveşte liniile


câmpurilor de dispersie, acestea se
închid parte prin aer, parte prin miezul
magnetic. Cum reluctan Ńa miezului este
mică în raport cu reluctan Ńa porŃiunii de

14
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

aer, (chiar la saturaŃia miezului), se ia în


consideraŃie numai reluctanŃa porŃiunii
de aer, care nu este afectată de saturaŃia
miezului magnetic. Aceasta permite
afirmaŃia căm fluxurile de dispersie
depind liniar de solenaŃiile care le
produc. Se pot defini, prin urmare, o
inductivitate de dispersie
Fig.112
Lσ a înfăşurării primare în raport cu înfăşurare secundară, conform relaŃiei:
12

ψ σ = Lσ ⋅ i1
21 12
(136)

şi respectiv o inductivitate de dispersie Lσ 21 a înfăşurării secundare în raport cu primarul,


conform relaŃiei:
ψ σ 21 = Lσ 21 ⋅ i2 (137)

Evident fluxurile de dispersie (de scăpări) ψ σ 12 şi ψ σ 21 sunt relativ mici în raport cu


fluxurile utile ψ u1 şi ψ u2 , fiindcă primele se închid şi prin aer pe când ultimele se închid
numai prin miezul feromagnetic cu o permeabilitate mult mai ridicată.
Aşadar, înfăşurarea primară este străbătută de un flux total:
ψ 1 = ψ u1 + ψ σ12 = w1ϕ u + Lσ 12 ⋅ i1 (138)

iar înfăşurarea secundară de fluxul total:


ψ 2 = ψ u 2 +ψ σ 21 = w2ϕ u + Lσ 21 ⋅ i2 (139)

Aplicând legea inducŃiei electromagnetice circuitelor primare şi secundare, se


ob Ńin relaŃiile:
 d
 R1i1 − u1 = − dt ( w1ϕ u + Lσ 12 i1 )
 (140)
R i + u = − d ( w ϕ + L i )

2 2 2 2 u σ 21 2
dt
sau ordonând termenii în alt mod:
 di1 dϕ u
u1 = R1i1 + Lσ 12 dt + w1 dt
 (141)
− u = R i + L di2 d ϕ u
+ w2
 2 2 2 σ 21
dt dt
La acest sistem de ecuaŃii mai trebuie adăugate:
a) relaŃia neliniară dintre fluxul ϕ u şi solenaŃia de magnetizare:
Lu
ϕu = θu (142)
w1 w2
în care Lu este inductivitatea corespunzătoare fluxului util.
b) relaŃia de definiŃie a solenaŃiei rezultante:
θ u = w1i1 + w2 i2 (143)

c) relaŃia caracteristică a sarcinii din secundar:

15
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

di2 1
dt c ∫
u 2 = Ri2 + L + i2 dt (144)

În sistemul de ecuaŃii 141 – 1.44 toŃi coeficienŃii sunt constanŃi, cu excepŃia lui Lu,
fapt care nu mai permite rezolvarea sistemului aplicând metoda de reprezentare în
complex.
Totuşi metoda poate fi aplicată din următoarele considerente tehnice:
a. R1 şi deci R1i1 sunt foarte mici (R1i1 ≈ 0,0.1.u1);
di dϕ
b. ψ σ 12 ‹‹ w1ϕ u , (între 3-10%), deci Lσ12 1 ‹‹ w1 u .
dt dt
Înseamnă că din prima ecuaŃie a sistemului 1.40 mai rămâne:

u1 ≈ w1 u (1.45)
dt
adică fluxul mediu fascicular ϕ u este dictat practic, ca variaŃie în timp şi ca valoare
instantanee de tensiune u 1 aplicată la bornele înfăşurării primare. Aşa cum s-a arătat, dacă
u1 este sinusoidală, de forma:
u1 = U 1 2 sin ωt
atunci fluxul ϕ u are expresia:
U1 2 Π
ϕu ≈ sin(ωt − ) (1.46)
ω ⋅ w1 2
U1 2
având amplitudinea: φ m ≈ (1.47)
ω ⋅ w1
Rezultă că în condiŃiile date Oµ nu este practic influenŃat de curenŃii de sarcin ă i1
şi i2, adică este practic acelaşi indiferent c ă transformatorul merge în gol sau în sarcină, la
U1= const.
Dac ă dependen Ńa ϕ u = f (φu ) ar fi liniară între limitele + φ m şi − φ m (linia punctată
din fig. 1.12), atunci variaŃiei sinusoidale în timp a solenaŃiei φ µ i-ar corespunde o
variaŃie sinusoidală în timp a fluxului ϕ u . În această situaŃie s-ar putea defini o
inductivitate L u, corespunz ătoare fluxului util, perfect constantă, independentă de
solenaŃia φ µ - şi sistemul de ecuaŃii care descriu funcŃionarea transformatorului s-ar
transforma într-un sistem cu toŃi coeficienŃii constan Ńi, care permite aplicarea metodei de
reprezentare în complex:

U 1 = R1 I 1 + jωLσ12 L1 + jωw1 φ

− U 2 = R2 I 2 + jωLσ 21 I 2 + jωw2 φ

 Lµ
φ = φ (1.48)
 w1 ⋅ w2 µ
θ µ = w1 I 1 + w2 I 2

 1
U 2 = R2 I 2 + jωL I 2 + jωC I 2

16
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

În realitate dependen Ńa φ = f (θ µ ) nu este liniară. Din acest motiv Lu nu mai este


constantă, ci variază cu fluxul, iar solenaŃia θ u nu mai este o sinusoid ă în timp, conŃinând
pe lângă fundamentală şi armonici de ordin impar (fig.1.13). Se poate lua însă în
consideraŃie numai armonica fundamentală a solenaŃiei θ u şi în consecinŃă se poate lucra
cu sistemul de ecuaŃii (1.48).
Starea de saturaŃie a miezului feromagnetic se reflectă în inductivitatea Lu.
Aceasta se poate calcula cunoscând perechile de valori φ m şi θ um de pe curba φ = f (θ µ )
cu relaŃia:
w ⋅w φ
Lu = 1 2 m (1.49)
θµ m

Deci la o tensiune U1 dată a reŃelei de alimentare, solenaŃia rezultantă θ µ variază

între limitele bine precizate + θ µm şi


− θ µm (fig.1.12) practic independentă de
curenŃii i1 şi i2.
Cu alte cuvinte solenaŃia rezultantă efectivă este practic independentă de valorile efective
ale curenŃilor din înfăşurări. În relaŃia
θ µ = w1 I 1 + w2 I 2 , mărimea θ µ fiind practic
o constantă, înseamnă că la un curent de
sarcină

Fig. 1.13
I2 variabil cu mărime, curentul I1 absorbit de la reŃeaua de alimentare ia intotdeauna o
astfel de valoare încât solenaŃia rezultantă de magnetizare să rămână practic constantă.
În aceste condiŃii se poate scrie:
θ µ = w1 L1 + w2 I 2 = w1 I 10
(1.50)
adică θ µ reprezintă solenaŃia înfăşurării primare la regimul de mers în gol. Cum
pierderile în fier nu au fost luate pân ă acum în consideraŃie, curentul din înfăşurarea
primară la mersul în gol este egal cu curentul de magnetizare I µ .
În sistemul de ecuaŃii (1.48) se pot introduce notaŃiile:
Ε1 = − jωw1φ ; Ε 2 = − jωw2 φ
(1.51)
ca fiind t.e.m. utile primară, respectiv secundară. Valorile efective ale t.e.m. E1 şi E2 sunt:
 2Π
Ε1 = 2 fw1φ m

Ε = 2Π fw φ
 2 2
2 m

(1.52)

17
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

şi evident:
Ε1 w1
= (1.53)
Ε 2 w2
În acest fel primele două ecuaŃii din sistemul (1.48) devin:

U 1 = R1 L1 + jX σ 12 I 1 − E 1
(1.54)
− U 2 = R2 I 2 + jX σ 21 I 2 − E 2

X σ12 = ω ⋅ Lσ 12
unde: (1.55)
X σ 21 = ω ⋅ Lσ 21
reprezintă reactanŃele de scăpări ale celor dou ă înfăşurări.
O formă finală a ecuaŃiilor cere descriu comportarea transformatorului se obŃine
prin raportarea mărimilor unei înfăşurări la cealaltă înfăşurare; de regulă se raportează
mărimile înfăşurării secundare la primar, dar se poate proceda şi invers. Scopul raportării
constă în obŃinerea unor parametrii comparabili pentru cele două înfăşurări, cu
posibilitatea reprezentării ecuaŃiilor transformatorului în diagrame fazoriale cu fazari
comparabili ca mărime (pentru tensiuni, curenŃi, căderi de tensiune) sau într-o schemă
echivalentă unică, cu circuitele corespunzătoare celor două înfăşurări cuplate galvanic.
Criteriul raportării este energetic: Fie că se operează cu mărimi neraportate, fie că
se operează cu mărimile raportate, trebuie să se conserve puterea aparentă respectiv
pierderile în înfăşurarea raportată.
Expresiile mărimilor raportate ale înfăşurării secundare se obŃin înmulŃind a doua
w
din sistemul (1.48) cu 1 şi folosind un artificiu de calcul:
w2
2 2
w w  w w  w w
− U 2 1 = R2  1  ⋅ I 2 ⋅ 2 + jX σ 21  1  ⋅ I 2 ⋅ 2 − E 2 1 (1.56)
w2  w2  w1  w2  w1 w2
sau:
` ` `
−U 2 = R2 I ` 2 + jX `σ 21 ⋅ I 2 E`2 (1.57)
de unde rezultă:
2
 ` w 
` w1 R2 = R2  1 
− U 2 = U 2  w2 
 w2
2
 ` w1 w 
E 2 = E2 = E1 X `
σ 21 = X σ 21  1  (1.58)
 w2  w2 
 ` w 2
I 2 = I 2 2 w 
w1 Z = Z 2  1
`

 2
 w2 

În final se obŃine următorul sistem de ecuaŃii:

18
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

U 1 = R1 I 1 + jX σ 12 I 1 − E 1
 ` ` ` ` ` `
− U 2 = R 2 I 2 + jX σ 21 I 2 − E 2
 `
E 1 = E 2 (1.59)
 `
 I 1 + I 2 = I 10 = I µ
U ` = R ` ⋅ I ` + jX ` ⋅ I
 2 2 2

cu impedanŃa de sarcin ă formată din:


2 2
w   1  w1 
R = R 1  şi X ` =  ωL −
`
 
 w2   ωC  w2 

Acestui sistem îi corespunde diagrame de fazori din fig. 1.14 în care s-a luat ca
mărime de referinŃă fluxul φ . Tensiunile electromotoare sunt defazate în urma fluxului
cu
π `
. Deoarece I 10 = I µ reprezintă doar (2-8)% din I 1n rezultă că I 1 şi I 2 sunt aproape în
2
`
opoziŃie de fază. Acelaşi lucru se poate spune şi despre tensiunile U 1 şi U 2 .

În diagrama de fazori succesiunea înscrierii fazorilor este marcată prin cifre; s-a
construit mai întâi diagrama corespunzătoare primei ecuaŃii, apoi diagrama
corespunzătoare celei de a

Fig.1.14

19
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

a doua ecuaŃii din sistemul (1.59).

B. Teorie tehnică a transformatorului Ńinând seama de pierderile în fier.

Fluxul magnetic prin miezul transformatorului variind periodic în funcŃie de timp,


în miezul feromagnetic se produc pierderi prin histerezie şi pierderi datorate curenŃilor
turbionari induşi în tole. În consecin Ńă în diagrama fazorială ar trebui să apară o
componentă a curentului de mers în gol în fază cu E1, care să reflecte existenŃa pierderilor
în fier.
a) Pierderile prin histerezie pot fi exprimate prin relaŃia:

ρΗ = σ Η ⋅ f ⋅ B 2
(1.60)
şi se iau în consideraŃie defazând curentul I 10 absorbit din reŃea, la mersul în gol, la
unghiul α de avans histerezis înaintea fluxului φ (fig. 6.15), valoarea lui α fiind dată de
relaŃia:
ρΗ
sin α = (1.61)
Ε1 I 10
Dacă U 1 = const. şi α este constant. RelaŃiile (6.59) se păstrează dar curentul de
mers în gol are dou ă componente:
I 10 = I µ + I Η
(1.62)
Componenta I µ este componenta de magnetizare şi este în fază cu fluxul φ ; ea
este aceea care produce fluxul util. Componenta I Η corespunde pierderilor histerezis şi
ρΗ
este definită prin relaŃia: I H = I 10 sin α = (1.63)
Ε1

Fig.1.15

20
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

şi este în fază cu t.e.m. − E1 , adică în cuadratură cu fluxul φ .


b) Pierderile prin curen Ńi turbionari se au în vedere considerând că
înfăşurarea primară şi curen Ńii turbionari din fierul miezul magnetic formează un
transformator cu

secundarul în scurtcircuit. Tensiunile


electromotoare care întreŃin aceşti
curen Ńi turbionari sunt stabilite în
principal tot de fluxul util φ , astfel că
π
sunt defazate cu în urma lui, adică
2
` `
sunt în fază cu E 1 sau E 1 sau E 2 . Fie
I F curentul echivalent, raportat la
primar, al curenŃilor turbionari. Cum
t.e.m. corespunzătoare circuitelor
curen Ńilor turbionari raportată la primar
este evident E1 , înseamn ă ci I F şi
E 1 sunt în fază (fig.1.16). Valoarea
curentului I F este dată de relaŃia:
ρF
IF =
E1

Fig.1.16

Şi în cazul considerării pierderilor în fier se păstrează valabilitatea ecuaŃiilor (1.59), dar


curentul de mers în gol are trei componente:
I 10 = I µ + I H − I F (1.65)

De obicei componentele de pierderi I H şi − I F , având aceeaşi fază, se însumează


într-o singură componentă, denumită componenta watată a curentului de mers în gol,
adică:

I 10 = I 1µ + I 1w 1 6.66)
Conform acestei ultime relaŃii curentul I10 este în avans faŃă de fluxul φ cu
unghiul β , definit prin relaŃia :
ρ f + ρh ρ
sin β = = Fe (1.67)
E1 I 10 E1 I10

21
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Componenta Iw este redusă în comparaŃie cu I µ astfel încât I 10 este defazat cu


aproape 90 o faŃă de U 1 , de unde rezultă că la mersul în gol transformatoarele
funcŃionează cu un factor de putere redus.
Diagrama de fazori din figura 1.14 nu se modifică decât sub aspectul compunerii
curenŃilor.
Primele două ecuaŃii ale sistemului (1.59) împreun ă cu relaŃia (1.66) pot fi
interpretate ca ecuaŃiile unui cuadripol în T (fig.1.17).

Fig.1.17

`
S-a Ńinut seama că E 1 = E 2 şi s-a notat:
− E1 = jX µ I 1µ (1.68)

unde xµ este reactanŃa corespunzătoare circuitului de magnetizare.


Pierderile în fier au fost luate în consideraŃie prin rezistenŃa Rm, a cărei valoare se
determină din relaŃia:
ρ ρ +ρ E2
Rm = 2Fe = H 2 F = 1 (1.69)
I 1w I 1w ρ Fe

Regimul de funcŃionare în gol

Corespunde alimentării înfăşurării primare cu tensiunea U1, secundarul fiind


deschis (schema electrică pentru încărcarea în gol a transformatorului monofazat este
dată în fig.1.18). Schema echivalentă şi diagrama de fazori pentru regimul de mers în gol
sunt reprezentate în fig.1.19, a şi b, ele rezultând din figurile 1.17 şi respectiv 1.14,
considerând I 2` = 0 .

22
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.18

La funcŃionarea în gol se determin ă raportul de transformare al transformatorului


(la U 1 = U 1n ):
U E w
Κµ = 1 ≈ 1 = 1 (1.70)
U 20 E2 w2
considerându-se I10<<I1n, deci U1 ≈ E1 .

Fig.1.19
Puterea luată de transformator de la reŃea în regimul de mers în gol se transformă
în pierderi. Pierderile Joule produse în înfăşurarea primară sunt neglijabile în raport cu
pierderile nominale :
ρ j10 = R1 ⋅ I 102 ≈ (0,1...3) 0 ρ jn (1.71)
00
Pierderile produse în miezul feromagnetic au o valoare apropiată de pierderile în
regim nominal, deoarece fluxul magnetic prin miez are o valoare aproape constantă de la
funcŃionarea în gol la funcŃionarea în sarcină. Practic pierderile măsurate de wattmetrul
din fig.1.18. la U1=U1n, se consideră pierderile în fier nominale ale transformatorului,
constituind o mărime foarte importantă în aprecierea acestuia.
Dacă se variază treptat tensiunea U1 aplicată la bornele înfăşurării primare de la
zero la cca 1,15 U1n şi se trec într-un tabel
valorile măsurate se pot trasa
curbele I 10 = f (U 10 ), P10 = f (U 10 ) şi cos
ϕ10 = f (U 10 ) , la I 2 = 0 şi f = const.

23
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Aceste curbe, reprezentate în figura


1.20 constituie caracteristicile de
funcŃionare în gol.
Curentul la funcŃionarea în gol este
de asemenea un parametru prescris prin
standard, exprimat de regulă în procente
din curentul primar nominal. La seria
unitară de transformatoare trifazate cu
puteri pân ă la 1600 kVA, i0 = (1,5 − 3) %.
Fig.1.20
În regimul de mers în gol transformatorul se comportă ca o bobină de reactan Ńă cu
miez de fier saturat. Dacă tensiunea de alimentare este sinusoidală, rezultă că şi fluxul
este sinusoidal (relaŃiile 1.7 şi 1.8). Acesta poate fi scris, considerând u1 = U 1 ⋅ 2 cosωt :
U1 2
ϕ = Β ⋅ Α Fe = sin ωt (1.72)
c
ω ⋅ w1
unde Α Fe c este aria secŃiunii miezului feromagnetic (coloanei) şi deci inducŃia magnetică
are expresia :
U1 2
Β= sin ωt = Β n sin ωt (1.73)
ω ⋅ w1 AFec
adică variază sinusoidal în timp. Prin aplicarea legii circuitului magnetic rezultă curentul
de mers în gol:
H ⋅ l Fe
i10 = (1.74)
w1
de unde rezultă că i10 nu mai are o variaŃie sinusoidală în timp, deoarece dependenŃa
dintre B şi H nu este liniară. Cunoscând caracteristica de magnetizare a miezului sub
forma ϕ = f (i µ ), variaŃia în timp a curentului de magnetizare se determină grafic, aşa
cum se arată în figura1.21. VariaŃia în timp a curentului de mers în gol i10 = f (t ) poate fi
determinată dacă se are în vedere că iu şi iw sunt defazaŃi cu 900, iar variaŃia componentei
active (wattate) se consideră sinusoidală (fig.1.22). Curbele curentului de magnetizare iu
şi a curentului de mers în gol i10 conŃin, în afara fundamentalei, numeroase armonici de
a
ordin superior, printre care armonica de ordinul 3 în opoziŃie de fază, armonica 5 în fază
etc. La inducŃii peste 1,6 T amplitudinea armonicii 5 poate depăşi 30% din amplitudinea
fundamentalei.
Factorul de putere la funcŃionarea în gol se determină cu relaŃia:
p
cosϕ10 = 10 (1.75)
U 10 I 10
şi depinde de gradul de saturaŃie al transformatorului. InducŃia magnetică B creşte
proporŃional cu U10, dar după cotul curbei de magnetizare o mică sporire a inducŃiei
conduce la o creştere mare a curentului de magnetizare, deci la o scădere a factorului de
putere, (fig.1.20).

24
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.21 Fig.1.22

Regimul de scurtcircuit

Un transformator electric funcŃionează în scurtcircuit în cazul când înfăşurarea


primară este alimentată de la o sursă de curent alternativ, iar bornele înfăşurării secundare
se conectează în scurtcircuit, impedan Ńa receptorului fiind nulă (Z=0).
În exploatare, când la bornele înfăşurării primare este aplicată tensiunea nominală,
regimul de scurtcircuit reprezintă un regim de avarie, în înfăşurări circulând curenŃi de
15-25 ori mai mari decât curenŃii nominali. În tehnica încercărilor transformatoarelor se
realizează încercări de scurtcircuit în baza schemei din figura 1.23, primarului aplicându-
i-se progresiv tensiuni mici astfel încât curen Ńii din înfăşurări să depăşească cel mult 10-
20% curenŃii nominali. Alimentarea primarului cu tensiune variabilă se efectuează prin
intermediul unui regulator de tensiune. Notându-se valoarea tensiunii U1k aplicată
primarului (numită tensiune de scurtcircuit şi măsurată cu voltmetrul V), a curentului I1k
din înfăşurarea primară măsurat cu ampermetrul A şi a puterii P1k absorbită la
funcŃionarea în scurtcircuit, măsurată cu wattmetrul W, se trasează caracteristicile
I1k=f(U1k), P1k=f(U1k) şi cos ϕ1k = f (U 1k ) a căror alură este arătată în fig.1.24.
La funcŃionarea transformatorului în scurtcircuit curenŃii prin înfăşurări au valori
foarte mari şi curentul de mers în gol se poate neglija. Schema echivalentă şi diagrama de

Fig.1.23

25
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fazori corespunzătoare funcŃionării în


scurtcircuit sunt reprezentate în figurile 1.25 şi
1.26, unde:

Rk = R1 + R2`

(1.76)
X σ k = X σ 12 + X σ` 21

Curentul de scurtcircuit are valoarea efectivă I 1kn dată


de relaŃia:
Fig. 1.24
U 1n
I 1kn = (1.77)
Rk2 + X σ2k

Tensiunea de scurtcircuit nominală a transformatorului se defineşte ca fiind


tensiunea aplicată înfăşurării de înaltă tensiune când joasa tensiune este în scurtcircuit
pentru a se ob Ńine prin înfăşurări curenŃii nominali, adică:

Fig.1.25 Fig.1.26

U 1k = I 1n ⋅ Z k (1.78)

sau în procente din tensiunea nominală:


U
µ k = 1k 100 (1.79)
U 1n
Tensiunea de scurtcircuit poate fi scrisă sub forma:
µ k = µ k2 + µ k2
a Γ

în care: (1.80)

Rk ⋅ I 1n
µk = 100
a
U 1n

26
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

este componenta activă a tensiunii de scurtcircuit, iar


X σ ⋅ I 1n
µ kr = k (1.81)
U 1n
este componenta reactivă.
Tensiunea de scurtcircuit depinde de puterea transformatorului şi de construcŃia
înfăşurărilor; în mod uzual u k = 5 ÷ 12% , valorile fiind standardizate în funcŃie de puteri
pentru a se asigura posibilităŃile de funcŃionare în paralel şi pentru limitarea curenŃilor de
scurtcircuit din reŃele. Din (1.77), (1.78) şi (1.79) valoarea efectivă a curentului de
scurtcircuit nominal se poate scrie:
100 ⋅ I1n
I 1kn = (1.82)
µk
Puterea primită de transformator din reŃea la funcŃionarea în scurtcircuit este
transformată în principal în pierderi în înfăşurări prin efect Joule, deoarece pierderile în
miez sunt foarte mici (uk este mică). Pentru I1k = I 1n se consideră că pierderile măsurate
cu wattmetrul indică pierderile nominale în înfăşurări.
Trebuie men Ńionat că pierderile la funcŃionarea în scurtcircuit ale aceluiaşi
transformator pot diferi dacă măsurarea se efectuează pe transformatorul decuvat sau
încuvat, în al doilea caz liniile câmpului de dispersie putând produce pierderi
suplimentare destul de importante în elementele cuvei.

Regimul de funcŃionare în sarcină

Se realizează atunci când înfăşurarea primară este alimentată la tensiunea


U 1 = U 1n = const. , iar impedanŃa de sarcină este variabilă. În aceste condiŃii interesează
cum variază curen Ńii prin înfăşurări şi tensiunea la bornele secundarului, precum şi
bilanŃul puterilor.
AdmiŃând şi acum ipoteza I 10 ≈ 0 , schema echivalentă a transformatorului este
cea din figura 1.27, iar diagrama de fazori este arătată în figura 1.28. EcuaŃiile de
funcŃionare devin:
( )
U 1 = (R1 + R2` )I 1 + j X σ + X σ` I 1 − U `2
12 21
 `
(1.83)
 I 1 = − I 2

27
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.27 Fig.1.28

sau Ńinând seama de expresiile (1.76):


( )
U 1 = Rk + jX σ I 1 − U `2 = Z k ⋅ I 1 − U `2

k
(1.84)
`
 I 1 = − I 2
unde Rk şi X σ k sunt rezistenŃa şi reactanŃa globală (kapp) ale transformatorului; diagrama
de fazori simplificată din fig.1.28 se mai numeşte şi diagrama Kapp a transformatorului.

1.2.5 BILANłUL ENERGETIC ŞI RANDAMENTUL TRANSFORMATORULUI


MONOFAZAT

a. Bilan Ńul puterilor se poate stabili plecând de la ecuaŃiile tensiunilor în mărimi


neraportate:

U = R I + jX I − E
 1 1 1 σk2 1 1

− U 2 = R2 I 2 + jX σ 21 I 2 − E 2 jX σ k (1.85)

 E 2 = w2 E 1
 w1
şi înmulŃind prima ecuaŃie cu conjugatul complex al curentului I 1 (marcat prin I 1 *), iar a
*
doua ecuaŃie cu I 2 :

U 1 ⋅ I 1* = R1 I 12 + jX σ I 12 − E 1 ⋅ I 1*
 k2

 * 2 2 w2 *
(1.86)
− U 2 ⋅ I 2 = R2 I 2 + jX σ 21 I 2 − E1 ⋅ I 2
 w 1
Prin adunarea acestor ecuaŃii se ob Ńine:
* * 2
( k2 21
)
2 2
U 1 ⋅ I 1 − U 2 ⋅ I 2 = R1 I 1 + R 2 I 22 + j X σ I 1 + X σ I 2 − E 1 ⋅ I 10
*
(6.87)

S-a Ńinut seama că:


* w * *
I 1 + 2 I 2 = I 10
w1
Pe de altă parte:
*
( ) *
( )
E 1 ⋅ I 10 = E 1 I 10 cos E 1 , I 10 + j E 1 I 10 sin E 1 , I 10
*
(1.88)

* π
iar ( E 1 , I 10 ) = 3 − β conform explicaŃiei din fig.1.29. În consecin Ńă:
2
*
E 1 ⋅ I 10 = − E 1 I 10 sin β − j E 1 I 10 cos β (1.89)
łinând seama că, în general:
*
U ⋅ I = S = P + j ⋅Q (1.90)
se poate scrie:

28
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

*
U 1 ⋅ I = U 1 ⋅ I cosϕ1 + jU 1 I1 sin ϕ1
(1.91)
*
U 2 ⋅ I 2 = U 2 I 2 cosϕ 2 + jU 2 I 2 sin ϕ 2
şi separând componentele în ecuaŃia (6.87), cu considerarea expresiei (1.89) se obŃin
relaŃiile:
2
P1 = U 1 ⋅ I1 cosϕ1 = U 2 I 2 cosϕ 2 + R1 I 1 + R2 I 22 + E1 I10 sin β
(1.92)
2 2
Q1 = U 1 ⋅ I1 sin ϕ1 = U 2 I 2 sin ϕ 2 + X σ k 2 I 1 + X σ 21 I 2 + E1 I 10 cos β

Prima ecuaŃie reflectă principiul conservării energiei. Puterea primară se regăseşte


în puterea secundară şi în pierderile din transformator.
A doua ecuaŃie arată că puterea reactivă furnizată de reŃea primarului este parŃial
transmisă receptorului, iar restul serveşte pentru magnetizarea fierului (E1I0 cos β ) şi
corespunde în timp energiei magnetice înmagazinată în câmpul magnetic de dispersie
( X σ k 2 I12 + X σ 21 I 22 ). Corespunzător relaŃiilor (1.92) s-a redat în mod sugestiv în figura 1.30
repartiŃia puterilor activă P1 şi reactivă Q1 pe care le primeşte transformatorul de la reŃea.
La funcŃionarea în sarcină a transformatorului, în afară de pierderile în p ărŃile
active - în miezul feromagnetic şi în înfăşurări - denumite pierderi principale, se mai
produc pierderi suplimentare în înfăşurări, în piesele metalice de consolidare, în cuvă, etc.

b. Randamentul transformatorului monofazat se exprimă, ca la orice maşină, prin


raportul:
P U I cosϕ 2
η= 2 = 2 2 (1.93)
P1 U 1 I 1 cosϕ1
sau, având în vedere relaŃia întâia din sistemul (1.92):
U 2 I 2 cos ϕ 2
η= (1.94)
U 2 I 2 cos ϕ 2 + p j1 + p j 2 + p Fe
unde p j1 şi p j2 sunt pierderile în înfăşurări corespunzătoare sarcinii I2 iar p Fe sunt
pierderile în miezul feromagnetic.

29
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.29 Fig.1.30

∆U 2 U = U 1n = const.
∆µ = 100[%] = f (I 2 ) pt.  1 (1.96)
U 20 cosϕ 2 = const.
sau:
∆U 2
∆µ = 100 = f (β ) (1.97)
U 20
în care:
I2 I
β= = 1 (1.98)
I 2 n I 1n
este factorul de încărcare al transformatorului. Scriind:

`
∆U 2 U 20 − U 2 U 20 − U 2`
= = `
(1.99)
U 20 U 20 U 20

şi observând că:

U 20` = E2` = E1 ≈ U 1
rezultă:
∆U 2 U 1 − U 2`
≈ (1.100)
U 20 U1

DiferenŃa ( U 1 − U 2` ) se poate calcula utilizând diagrama simplificată (Kapp) a


transformatorului. Din figura 1.31 rezultă:

2 2
DA = OD − DA = OC − CD − DA

unde:
DA = Rk I 1 cosϕ 2 + X σ k I1 sin ϕ 2
CD = X σ k I1 cosϕ 2 − Rk I 1 sin ϕ 2
Utilizând aproximaŃia:

30
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

1 2
1− x2 ≈ 1− x , pentru x <1, şi
2
înlocuind pe OA = U 2` în expresia
căderii de tensiune se obŃine:
Fig.1.31
2
R I X σ I1  1  X σ I1 RI 
∆µ =  k 1 cos ϕ 2 + k sin ϕ 2  +  k cos ϕ 2 − k 1 sin ϕ 2  ⋅100
 U1 U1  2  U1 U1  (1.101)

care se mai poate scrie:

R I I X σ I1n I  1  X σ I1n I R I I 
∆µ =  k 1n ⋅ 1 cosϕ 2 + k ⋅ 1 sin ϕ 2  +  k ⋅ 1 cosϕ 2 − k 1n ⋅ 1 sin ϕ 2  ⋅ 100
 U 1 I 1n U1 I1n  2  U1 I 1n U 1 I 1n 
(1.102)
sau:
1
( )
∆µ = µ k a cos ϕ 2 + µ k Γ sin ϕ 2 ⋅ β + (
µ k cos ϕ 2 − µ ka sin ϕ 2
200 Γ
)
2
⋅β2
(6.103)
Prin urmare căderea de tensiune depinde de parametrii transformatorului (cuprinşi
în µ k a şi µ k Γ ), de defazajul ϕ 2 din secundar şi de curentul de sarcin ă, evidenŃiat prin
factorul β . În figura 1.32 sunt prezentate caracteristicile externe prin funcŃia U 2 = f (I 2 )
la U1= const şi cosϕ 2 , iar figura 1.33 prin funcŃia ∆u[%] = f (β ) , ridicată în aceleaşi
condiŃii. Se observă că pentru o sarcină capacitivă are loc o creştere a tensiunii la bornele
secundarului, de la gol la sarcină.

Fig.6.32 Fig.6.3
CARACTERISTICA RANDAMENTULUI

η = f (I 2 )sauη = f (β ) , la U1=const. şi cosϕ 2 =const. se poate predetermina în


baza rezultatelor obŃinute la încercările în gol şi în scurtcircuit. Dacă :
I I` I
β = 2 = `2 ≅ 1 (1.103)
I 2 n I 2 n I1n
puterea transformatorului monofazat se exprimă astfel :
I
S = U 2n ⋅ I 2 = U 2n I 2 2 = S n ⋅ β (1.104)
I 2n
În mod analog se pot exprima pierderile în înfăşurări prin relaŃia :

31
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

p j = β 2 ⋅ p jn ≅ β 2 ⋅ p kn (1.105)

Pierderile în fier sunt practic independente de sarcin ă. Cu aceste precizări, relaŃia


(6.94) se mai poate scrie :
β ⋅ S n ⋅ cosϕ 2
η= (1.106)
β ⋅ S n cosϕ 2 + β 2 + p jn + p Fe
La factor de putere constant şi tensiune secundară practic constantă se poate
d
determina β n pentru care randamentul are valoare maximă. Făcând η = 0 , rezultă că

valoarea maximă a randamentului are loc pentru :
p Fe
βm = (1.107)
p jn

6.3. TRANSFORMATORUL TRIFAZAT

6.3.1 CONSTRUCłIA TRANSFORMATOARELOR TRIFAZATE

Intr-o reŃea trifazată se pot utiliza fie trei transformatoare monofazate alcătuind un
grup transformatoric fie un transformator trifazat cu miez unic. În primul caz (fig.1.36)
înfăşurările primare ale celor trei transformatoare monofazate sunt conectate în stea,
începuturile A, B, C urmând a fi alimentate de la reŃea, ca şi înfăşurările secundare, la
cere capetele a, b, c alimentează reŃeaua utilizatorilor. Oricare din sistemele de înfăşurări,
primare sau secundare, pot fi însă conectate şi în triunghi. În figura 1.37 este reprezentată
o

32
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.36 Fig.1.37

construcŃie trifazată compactă, având acelaşi miez pentru toate fazele, ambele înfăşurări
fiind conectate în stea. Ambele soluŃii prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje. La grupul
transformatoric, fabricaŃia şi transportul sunt mai uşoare, iar - pe de altă parte - este
suficient un singur transformator monofazat de rezervă în staŃie, dar construcŃia în
totalitate este mai scumpă. SoluŃia este curent folosită pentru transformatoare de mare
putere ( S n >40 MVA) şi tensiuni ridicate (UI.T. ≥ 220kV), la care problemele de transport şi
montaj intervin pe primul plan. A doua soluŃie este mai pu Ńin costisitoare deoarece
înfăşurările sunt montate pe un circuit magnetic unic, dar transformatorul este mai greu
de transportat în cazul unităŃilor de mare putere şi este necesar un transformator trifazat
de rezervă, în staŃie.
Posibilitatea utilizării pentru transformatoarele trifazate a miezurilor cu trei
coloane şi două juguri reiese din analiza figurilor 1.38, a, b, şi c. Dacă trei
transformatoare se plasează unul faŃă de celălalt ca în figura 1.38,a atunci coloanele 1`, 2 `,
3` (fig. 1.36) se pot reuni într-o singură coloană. Însă într-un sistem trifazat simetric,
suma fluxurilor magnetice utile a celor trei faze este nulă:

φ A +φ B +φC = 0 (1.108)

Prin urmare, în coloana comună din figura 1.38, a fluxul magnetic va fi totdeauna
nul şi această coloană nu se justifică. Se ajunge deci la soluŃia constructivă din figura
1.38,

33
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.38
b, cu trei coloane şi şase juguri, axele coloanelor fiind plasate în planuri dispuse la 1200
între ele. Această construcŃie, simetrică din punct de vedere magnetic, este însă dificilă;
pe de altă parte se pot desfiin Ńa jugurile miezului magnetic al fazei B, obŃinând
construcŃia mai simplă şi mai economică din fig.6.38 c, cu cele trei coloane în acelaşi
plan.

această construcŃie introduce o oarecare nesimetrie magnetică. În practică nesimetria se


reduce prin mărirea secŃiunilor jugurilor rămase cu 5-15%. Totuşi, datorită nesimetriei
magnetice, la funcŃionarea în gol curenŃii din înfăşurările dispuse pe coloanele laterale
sunt mai mari decât curentul din înfăşurarea dispusă pe coloana din mijloc. Curen Ńii la
funcŃionarea în gol IA0, IB0, IC0, a căror sumă este nulă în cazul conectării în stea fără fir
neutru, vor forma deci un sistem trifazat nesimetric, cu defazaje diferite de 1200.
EcuaŃiile diferenŃiale sau în complex ale transformatorului monofazat, diagrama
de fazori şi schema echivalentă se pot utiliza şi pentru studiul funcŃion ării unui grup
format din trei transformatoare monofazate. Pentru transformatoarele trifazate cu miez
compact aplicarea teoriei transformatorului monofazat la una din fazele transformatorului
trifazat este posibilă numai dacă transformatorul funcŃionează în sarcină simetrică. În cele
ce urmează se va avea în vedere această situaŃie, urmând ca funcŃionarea
transformatorului trifazat încărcat nesimetric să fie examinată într-un paragraf special.

1.3.2 CONEXIUNILE ŞI GRUPELE DE CONEXIUNI ALE


TRANSFORMATOARELOR TRIFAZATE

A. Schemele de conexiuni

Înfăşurările primare, respectiv secundare ale transformatoarelor trifazate pot fi


conectate, în principiu, în stea, în triunghi sau zigzag.
a) Conexiunea stea se simbolizează prin litera Y pentru înfăşurarea de înaltă
tensiune şi litera y pentru joasa tensiune. Această schemă se realizează conectând
împreun ă începuturile sau sfârşiturile de fază, (fig.1.39,a), iar capetele libere se scot la
bornele transformatorului; uneori se scoate şi nulul conexiunii la o bornă accesibilă pe
capacul transformatorului, marcarea bornelor fiind cea indicată la par. 1.1.3.
În regim armonic, valoarea efectivă a tensiunii de linie este de 3 ori mai mare
decât valoarea efectivă a tensiunii de fază - (fig.1.39,b). La conexiunea stea armonicile

sinfazice (de ordinul 3,9,15 etc.) din


tensiunile de fază , de amplitudini
egale, nu apar în tensiunea de linie.
Această conexiune se utilizează la
transformatoarele de putere pe partea
de înaltă şi foarte înaltă tensiune,

34
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

precum şi la transformatoarele de
distribuŃie.
b)Conexiunea triunghi se
simbolizează
Fig. 1.39

prin litera D pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi litera d pentru joasa tensiune. Practic
schema se realizează conectând sfârşitul unei înfăşurări de fază cu începutul altei înfăşurări,
legăturile de la punctele respective de conectare fiind scoase la borne. Există două moduri
distincte de a efectua aceste conexiuni: fie prin conectarea extremităŃilor A cu Y, cu Z şi C
cu X (fig.1.40,a) la o înfăşurare de înaltă tensiune, fie prin conectarea extremităŃilor X cu
B, Y cu C şi Z cu A. La conexiunea triunghi tensiunea de fază este egală cu tensiunea de
linie, iar curentul de fază este de 3 ori mai mic decât curentul de linie (fig.1.40,b). Din
această cauză schema de conexiuni triunghi se utilizează în cazul în care curenŃii de linie au
valori mari, deci pe partea de joasă tensiune a transformatoarelor de putere, rezultând o
secŃiune de conductor a înfăşurării de fază mai redusă, cu avantaje tehnologice de execu Ńie.
La această schemă de conexiuni armonicile sinfazice din curba curenŃilor de fază nu mai
apar în curba curentului de linie,

Fig.1.40

35
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Fig.1.41

acestea închizându-se în interiorul conexiunii; prin urmare curentul de linie nu mai


conŃine armonica de ordinul 3.

c) Conexiunea zigzag se simbolizează prin litera z pentru înfăşurarea de joasă tensiune şi


prin litera Z pentru înalta tensiune (mai rar utilizată, la transformatoare speciale). Fiecare
înfăşurare de fază este formată din câte două semibobine identice care se conectează în
felul următor: sfârşitul unei semibobine de pe o coloan ă este legat cu începutul unei
semibobine de pe altă coloană (de exemplu x cu b `, y cu c` ;i z cu a` în fig.1.41),
extremităŃile x`, y` ;i z` fiind conectate în stea.
Tensiunea de fază la schema de conexiuni zigzag, în cazul când cele dou ă bobine
de pe coloane diferite au acelaşi număr de spire, are valoarea:
U f z = 2U fb ⋅ cos 300 = 3U fb (1.109)

unde U fb este tensiunea corespunzătoare unei semibobine.


Dacă cele şase semibobine s-ar înseria tot câte două, dar ambele de pe aceeaşi
coloană, s-ar realiza o schemă de conexiuni stea. În acest caz tensiunea de fază ar fi:
U f y = 2U fb (1.110)

deci mai mare decât în cazul conexiunii z, în raportul:


U fy 2U fb 2
= = ≅ 1,15 (1.111)
U fz 3U fb 3
Prin urmare, tensiunea pe fază la conexiunea zigzag este mai mică decât la
conexiunea stea. Pentru a obŃine aceeaşi tensiune, numărul de spire trebuie majorat de
1,15 ori, deci înfăşurarea conectată în zigzag are un consum de material conductor cu
15% mai mare decât înfăşurarea conectată în stea sau în triunghi.
Între mărimile de fază şi cele de linie este aceeaşi dependenŃă ca şi la conexiunea
stea:
U l = 3U f z Il = I fy (1.112)

Schema de conexiuni zigzag se utilizează pe partea de joasă tensiune a


transformatoarelor de distribuŃie.

1.4.FUNCłIONAREA ÎN PARALEL A TRANSFORMATOARELOR DE


PUTERE

36
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Dou ă sau mai multe transformatoare se consideră că funcŃionează în paralel dacă


au bornele primare legate la aceeaşi reŃea de alimentare, de tensiunea U1, iar bornele
secundare sunt conectate la o reŃea receptoare de tensiune U2. În figura 1.42 este
reprezentată schema de principiu a conectării în paralel a două transformatoare
monofazate, în care Z este impedanŃa sarcinii.
PrezenŃa mai multor transformatoare funcŃionând paralel în staŃiile electrice de
transformatoare se justifică printr-o investiŃie eşalonată în timp, printr-un grad de
siguranŃă

în exploatare sporit şi prin


posibilitatea de a asigura
încărcarea transformatoarelor în
regimuri optime.
Desigur, în această situaŃie, pentru
o putere totală dată, costurile
investiŃiei cresc, deoarece se
măresc consumurile de materiale şi
spaŃiile necesare amplasamentului;
totodată cresc şi pierderile de
putere. Trebuie, însă, avut în
vedere faptul că receptorul
alimentat de la staŃie se

Fig.1.42

dezvoltă treptat în mai mulŃi ani, ca putere cerută de la staŃie şi nu există nici o raŃiune că
se utilizează în staŃie, de la început, un transformator a cărei putere să acopere sarcina la
care se va ajunge de abia peste câŃiva ani. În majoritatea cazurilor, fracŃionarea puterii
transformatorului în mai multe unităŃi mai mici se dovedeşte economică şi apare pe
deplin justificată înzestrarea treptată a staŃiei cu unităŃile necesare, pe măsura dezvoltării
receptorului deservit de staŃie. În acelaşi timp se rezolvă mai economic şi problema
rezervei şi asigurării continue cu energie electrică a receptorului întrucât, dacă se
defectează unul din transformatoarele staŃiei, celelalte pot suporta complet sau parŃial,
pentru o scurtă vreme, întreaga sarcină.
Pe de altă parte, în cazul unor sarcini reduse la anumite ore ale zilei, sau
sezoniere, există posibilitatea scoaterii din funcŃiune a unor unităŃi în scopul micşorării
pierderilor de energie şi utilizării celor rămase în funcŃiune la randamente maxime.

1.4.1 CONDIłIILE GENERALE ALE FUNCłIONĂRII ÎN PARALEL

La funcŃionarea în paralel a două sau mai multe transformatoare trebuie


îndeplinite următoarele condiŃii generale:

37
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

a) să nu apară curenŃi de circulaŃie între transformatoarele conectate în paralel, deoarece


aceşti curen Ńi provoacă pierderi importante şi limitează puterea transformatoarelor;
b) fiecare transformator să se încarce cu o putere proporŃională cu puterea lui nominală,
iar curenŃii din secundar să fie, pe cât posibil, în fază.
La conectarea în paralel a unor transformatoare identice ca putere şi construcŃie,
aceste condiŃii se realizează de la sine. În practică se conectează însă, de multe ori,
transformatoare diferite ca putere şi construcŃie. În cele ce urmează se analizează
asemenea situaŃii, considerând - pentru simplitate - dou ă transformatoare monofazate.
Unele abateri de la condiŃiile de mai sus sunt permise de norme şi standarde, dar
numai în limitele care se vor arăta în continuare.
La început se consideră că cele două transformate funcŃionând în paralel (fig.1.43)
sunt complet diferite ca puteri nominale, rapoarte de transformare şi tensiuni de
scurtcircuit.

1.4.2 CONDIłIILE IMPUSE TRANSFORMATOARELOR FUNCłIONÂND ÎN


PARALEL; ÎNCĂRCAREA TRANSFORMATOARELOR

Utilizând schemele echivalente simplificate ale celor două transformatoare


funcŃionând în paralel şi debitând pe sarcina de impedanŃă z cu raportarea mărimilor
primare la secundar, se obŃine schema echivalentă a staŃiei din figura 1.44.

`` ``
Cu z KI şi z KII s-au notat impedanŃele
globale (kapp) raportate la secundar
ale celor două transformatoare. Dacă
U 1 este tensiunea reŃelei de alimentare,
aceeaşi pentru cele dou ă
transformatoare iar k uI şi k uII sunt
rapoartele de transformare, presupuse
diferite, ale celor dou ă
transformatoare, tensiunile lor primare
raportate la înfăşurarea secundară au
expresiile :
`` U `` U
U 1I = 1 ;U 1II = 1 (1.113)
kuI k uII
Fig.1.44

În baza schemei echivalente din figura 1.44 se pot scrie ecuaŃiile:


 U 1`` = Z ``k ⋅ I 1``I − U 2
 I I

 U 1 II = Z k II ⋅ I 1``II − U 2
`` ``

 (1.114)
 I 1``I + I 1``II = I 2

U 2 = − Z ⋅ I 2

38
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

`` ``
în care I 1I = − I 21 şi I 1II = − − I 2 II sunt respectiv curenŃii primari raportaŃi la secundar
(egali şi de semen contrare cu curen Ńii reali din secundar), iar U 2 este tensiunea secundară
reală.
Din primele două ecuaŃii rezultă curenŃii:
``
`` U 1I + −U 2
I 1I = I 2I = ``
Z kI
`` (1.115)
`` U 1 II + −U 2
I 1 II = −I 2 II = ``
Z k II
precum şi curentul total absorbit de consumator:
 1 1  U 1``I U 1``II
= U 2  `` + `` +
`` ``
I2 = I +I + ``
1I 1 II
Zk  Z ``k (1.116)
 I Z k II  I
Z kII
Eliminând tensiunea U 2 între ecuaŃiile (6.115) şi (6.116) se ob Ńin expresiile celor doi
curenŃi sub forma:
`` `` ``
`` Z k II U 1 I − U 1II
I 1I = −I 2I = I 2 ` ``
+ `` ``
Z k I + Z k II Z k I + Z k II
`` `` `` (1.117)
`` Z kI U 1 I − U 1 II
I 1 II = − I 2 II = I 2 `` ``
− `` ``
Z k I + Z k II Z k I + Z k II
Prin urmare curenŃii debitaŃi de cele două transformatoare funcŃionând în paralel
au fiecare câte două componente. Primele componente, diferite pentru fiecare din cele
două transformatoare, respectiv:
`` ``
Z kII Z kI
I 2 `` ``
şi I 2 `` ``
(1.118)
Z kI + Z kII Z k I + Z kII
sunt componentele utile, impuse de sarcina comună.
Celelalte componente sunt independente de curentul I 2şi au valori absolute egale.
Ele există chiar când transformatoarele funcŃionează în gol, adică I 2 =0. Aceste
componente reprezintă, în fapt, un curent comun care se închide între cele dou ă
transformatoare în paralel (fig.1.45), numit curent de circulaŃie sau de egalizare. Într-
``
adevăr se constată că, dacă în curentul I 1I componenta respectivă are expresia:
`` ``
U 1I − U 1II
I circ = `` ``
(1.119)
Z k I + Z kII
``
în curentul I 1III al celui de-al doilea transformator această componentă are exact aceeaşi
expresie, dar cu semn schimbat.

39
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Curentul de circulaŃie străbate primul


transformator într-un sens, iar pe cel de
al doilea în sens invers, fiind
independent de sarcină. El încarcă
suplimentar unul din transformatoare
şi descarcă pe celălalt, provocând
încălziri nepermise în transformatorul
supraîncărcat. Anularea acestui curent
de circulaŃie impune:
Fig.1.45

`` ``
U 1I − U 1II = 0 (1.120)

adică cele două tensiuni trebuie să fie egale în mărime şi în fază.


`` ``
Egalitatea U 1I = U 1II înseamnă că rapoartele de transformare ale celor dou ă
transformatoare funcŃionând în paralel trebuie să fie egale. Standardele impun o abatere
maximă de +0,5% determinată la platforma de încercări, pentru raportul de transformare,
tocmai pentru a limita apariŃia curen Ńilor de circulaŃie.
RelaŃia (1.120) referindu-se la mărimi complexe, impune şi aceeaşi fază pentru
`` ``
tensiunile U 1I = U 1II . De aici rezultă o a doua condiŃie, importantă mai ales pentru
transformatoarele trifazate, şi anume că transformatoarele funcŃionând în paralel trebuie
să aibă aceeaşi grupă de conexiuni.
În continuare se va analiza încărcarea transformatoarelor conectate în paralel,
considerându-se respectate cele două condiŃii pentru anularea curenŃilor de circulaŃie şi
anume:
- aceleaşi rapoarte de transformare;
- aceleaşi grupe de conexiuni.
Din ecuaŃiile (1.117) rezultă, în ipoteza Icirc=0, relaŃia:
`` ``
I 1I Z kII I
``
= `
= 2I (1.121)
I 1II Z k I I 2 II
sau:
I 2I
``
I 2 In Z k II ⋅ I 2 IIn U 2 kII j (ϕ kII −ϕ kI )
= `` = l (1.122)
I 2 II Z kI ⋅ I 2 In U 2 kI
I 2 IIn
`` ``
în care U 2 KI = z KI ⋅ I 2 KII siU 2 KII = z KII ⋅ I 2 IIn reprezintă tensiunile de scurtcircuit ale celor
două transformatoare, iar ϕ kI şi ϕ kII reprezintă unghiurile interne ale impedanŃelor
globale, definite prin relaŃiile:
X σ`` µΓ X σ`` µΓ
tgϕ kI = ``kI = I ; tgϕ kII = ``kII = II (1.123)
Rk I µ aI RkII µ aII
Considerând ϕ KI = ϕ KII , dar µ KI ≠ µ KIII , relaŃia (1.122) se scrie:

40
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

I 2 I I 2 II U 2 kII
: = (1.124)
I 2 In I 2 IIn U 2 kI
sau, înmulŃind peste tot cu tensiunea U2n şi ordonând altfel termenii:
SI SI µk
= n ⋅ II (1.125)
S II S II n µ kI
Prin urmare, puterea aparentă totală S=SI+SII se repartizează pe cele dou ă
transformatoare direct proporŃional cu puterile aparente normale, dar invers proporŃional
cu tensiunile de scurtcircuit relative. Scriind:
S In
SI µ SI S
= KI şi = II
S II S II n S In S IIn
µ kII µ KI µ kII
se obŃine relaŃia:
SI S S + S II
= II = I (1.126)
S In S IIn S I n S IIn
+
µ KI µ kII µ KI µ kII
care permite calculul încărcării celor dou ă transformatoare funcŃionând în paralel,
cunoscând puterile nominale şi tensiunile de scurtcircuit.
Pentru ca transformatoarele să se încarce proporŃional cu puterile lor nominale se
impune ca ele să aibă aceleaşi tensiuni de scurtcircuit relative. Standardele în vigoare
admit o abatere de ± 10% , determinată la platformă, pentru tensiunea de scurtcircuit
prescrisă.
În cazul când µ KI = µ KIII , dar ϕ KI ≠ ϕ KIII , rezultă că valorile relative ale curenŃilor
I 21 / I 2 In şi I 2 II / 2 IIn sunt egale în modul, dar defazate cu unghiul ϕ KII − ϕ KI , aşa cum este
arătat în figura 1.46.
O diferen Ńă de fază poate apare în cazul când transformatoarele conectate în
paralel

sunt de puteri diferite şi chiar dacă


µ KI = µ KII rezultă:
P P
µ aI = kIn ; µ aII = kIIn (1.127)
S In S II n
şi deci µ aI ≠ µ aII , atrăgând după sine
şi µ ΓI ≠ µ ΓII , respectiv
Fig.1.46 ϕ KI ≠ ϕ KII .

În consecin Ńă transformatoarele funcŃionând în paralel trebuie să nu fie de puteri mult


diferite între ele (raportul puterilor să nu depăşească valoarea 1:4). Standardele admit ca

41
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

ϕ KIII − ϕ KI să fie de cel mult 15% situaŃie în care, prin însumarea geometrică a celor doi
curenŃi (fig.1.46) în loc de însumare algebrică, suprasarcina corespunzătoare nu depăşeşte
3,5% din sarcina normală când tensiunile de scurtcircuit ar fi egale şi în fază.
În concluzie, pentru o bună comportare a transformatoarelor funcŃionând în
paralel, este necesar să fie îndeplinite urătoarele condiŃii:
a) acelaşi raport de transformare, cu abateri maxime în limitele +0,5%;
b) aceeaşi grupă de conexiuni;
c) aceleaşi tensiuni de scurtcircuit în modul, cu abateri maxime în limitele ± 10%;
d) tensiunile de scurtcircuit să fie în fază, cu abateri admisibile până la 15 0.

1.5 TRANSFORMATOARE SPECIALE

În categoria transformatoarelor speciale vor fi incluse transformatoarele a căror


construcŃie diferă de construcŃia clasică a transformatoarelor de putere ca două înfăşurări.
Printre acestea, o mai mare importanŃă prezintă: autotransformatorul, transformatorul cu
trei înfăşurări, transformatoarele pentru schimbarea numărului de faze, transformatoarele
pentru sudare şi pentru alimentarea cuptoarelor cu arc, etc.
1.5.1 Autotransformatorul
Este un transformator cu miez feromagnetic şi o singură înfăşurare de fază,
prevăzută cu una sau mai multe prize; în fapt înfăşurarea de joasă tensiune reprezintă o
parte a înfăşurării de înaltă tensiune, cele două p ărŃi fiind legate galvanic.
Autotransformatoarele pot fi monofazate sau trifazate; cele trifazate sunt conectate numai
în stea. În figura 1.47 sunt prezentate schema de principiu (a) şi schema electrică (b) ale
unui transformator monofazat. Înfăşurarea A-X este înfăşurarea de înaltă tensiune cu
wi spire, iar înfăşurarea a-x (sau M-N) este înfăşurarea de joasă tensiune cu w j spire; prin
urmare, înfăşurările primară şi secundară ale autotransformatorului sunt cuplate
electromagnetic şi conectate galvanic, o parte din înfăşurare fiind comună atât primarului
cât şi secundarului.

Fig.1.47
Fig.1.47.
Autotransformatoarele pot fi atât ridicătoare cât şi coborâtoare de tensiune.
Raportul de transformare al autotransformatorului poate fi constant sau variabil în cazul
autotransformatoarelor reglabile. Reglajul tensiunii se face în trepte, tensiunea minimă a

42
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

unei trepte fiind limitată de tensiunea pe spiră. Pentru o anumită poziŃie a legăturii
galvanice dintre cele dou ă înfăşurări, raportul de transformare este:

U i wi
K= = (1.128)
U j wj
Notând cu wa numărul de spire al porŃiunii adiŃionale a înfăşurării, parcursă numai
de curentul I 1 de pe parte de înaltă tensiune şi cu I s curentul prin porŃiunea de înfăşurare
comună, se poate scrie cu notaŃiile şi sensurile din fig.1.47,b relaŃia dintre curenŃi în
punctul M:

Is + Ii = I j (1.129)

iar din aplicarea legii circuitului magnetic de-a lungul unei linii de câmp magnetic util
rezultă, în regim armonic, ecuaŃia scrisă în calculul complex simplificat:

wz I i − w j I s = ( w j + wa ) I 10 (1.130)

Neglijând curentul de magnetizare ( I 10 ≈ 0) se poate scrie:

I i wj wj 1 1
= = = = (1.131)
I s wa wi − w j wi k −1
−1
wj
sau Ńinând seama de ecuaŃia (1.129):

k −1
I s = (k − 1) I i = Ij (1.132)
k
relaŃie care arată că valoarea curentului I s din partea comună de înfăşurare depinde
nemijlocit de raportul de transformare şi este mai mică decât valoarea lui I j .

Puterea transferată de autotransformator, în ipoteza că pierderile sunt neglijabile,


este:

S = Ui Ii ≈ U j I j (1.133)

O parte din această putere este transformată pe cale electromagnetică, prin


inducŃie:

k −1 k −1
Se = U j I s = U j I j =S (1.134)
k k
iar diferenŃa:
1
S g = S − Se = S (1.135)
k
reprezintă puterea transferată direct din primar în secundar pe cale galvanică.

43
CAPITOLUL I TRANSFORMATORUL

Din examinarea relaŃiei (1.134) rezultă avantajele utilizării autotransformatorului:


miezul feromagnetic se dimensionează pentru puterea electromagnetică S s < S i , iar
porŃiunea de înfăşurare comun ă pentru curentul I s < I j .

44