Lucrările de întreţinere la specia pomicolă cais

15/4/2019
0 Comments
 

Lucrările de întreţinere la
specia pomicolă cais

Tendinţa naturală de creştere

Ritmul de creştere este deosebit de rapid  la cais în primii ani de la plantare (A. Chira şi colaboratorii), formâ
numeroşi lăstari anticipaţi şi înregistrând 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. Pomii ajung rep
diametru al coroanei de 6-8 metri. După intrarea pe rod, în anul 3-4 de la plantare, ritmul de creştere scade pentru
la 7-8 ani, practic coroana să rămână la aceleaşi dimensiuni. Tendinţa naturală a caisului este să formeze o
globuloasă, care, cu timpul, sub greutatea rodului, tinde către o formă globuloasă spre turtită. Coroana naturală
pomii din curţile şi grădinile familiale. O asemenea coroana se formează la pomii care nu sunt taiaţi nicioda
repede pe rod, însă tot aşa de repede se epuizează din cauza rodului abundent. Înainte de a se forma un schelet vi
se degarniseşte aproape complet, iar fructele rămân mici şi pătate, fără valoare comercială. Caracteristic pentru
periodicitatea de rodire, ramuri multe în coroană, arcade de rodire apărute încă de la primii ani de rod şi, nu în u

Forme de coroană

În România, ca şi pe plan mondial, se practică în prezent două sisteme de înfiinţare şi conducere a plantaţiilor d
distanţă de 6 metri între rânduri şi 5 metri pe rând, sau în formă aplatizată, la distanţe de 4,5 metri între râ
aplatizate se practică: palmeta etajată şi

Tăierea de

În rândul pomicultorilor din România şi din străinătate, mult timp s-au purtat discuţii dacă să se aplice sau nu tăie
erau susţinute cu exemple concrete privind producţia şi calitatea fructelor, longevitatea pomilor etc. Odată cu tre
mici la plantaţii pe suprafeţe mari, s-a simţit nevoia aplicării unei tehnologii corespunzătoare cerinţelor biolog
intervenţia pomicultorilor şi prin tăieri. Caisul reacţionează favorabil la tăieri, însă la tăieri moderate şi făcute cu
realizeze forma de coroană care să asigure pătrunderea aerului şi a luminii în tot cursul zilei. Scheletul pomul
capabil să suporte producţii mari de fructe, lucru ce trebuie realizat încă din primii ani de cultură. Tehnica tăier
ca la alte specii. Tăierea ramurilor se face obligatoriu în zona inelului de creştere, cu instrumente bine ascuţit
netezită cu cosorul. Rănile cu diametrul mai mare de 2-3 cm se ung cu mastic sau cu vopsea pe bază de ulei ve
este uşor de efectuat, ştiut fiind faptul că el rodeşte aproape exclusiv pe creşteri de un an. Încă de la formarea c
schelet puternic şi a unui plasament cât mai convenabil pentru formaţiunile de rod. La cais se disting ca for
buchetele de mai. Dacă tăierile de întreţinere a pomului se fac corect, tăierile de fructificare se rezumă la interven
care prin scurtări se stimulează creşteri vegetative şi implicit prelungirea perioadei de viaţă şi normarea producţi
de întreţinere, pentru toate formele de coroană adoptate se urmăreşte: îndepărtarea tuturor creşterilor care concur
unei ramuri de schelet sau semischelet; eliminarea creşterilor care tind să îndesească coroana; asigurarea
echilibrului, mai ales la coroanele în formă de vas; îndepărtarea tuturor uscăturilor şi a creşterilor care se înc
aerului şi pătrunderea luminii, favorizând astfel răspândirea moniliozei şi a altor boli. Tăierile de fructificare se a
vârsta pomilor, vigoarea de creştere, specificul de fructificare a soiului, gradul de afectare a temperaturilor scăz
tăierile de rodire, la soiurile cu fructificare predominantă pe ramuri mijlocii, vor fi concretizate prin: rărirea r
îndepărtarea, în primul rând, a celor inserate pe partea superioară şi inferioară a fiecărei ramuri de schelet s
mijlocii, respectiv ramurile anuale care depăşesc 80-90 cm, cu L, adică la 6065 cm lungime; reţinerea fără scurta
60 cm, rărindu-le la distanţa precizată, 12-15 cm. Toate aceste operaţii se efectuează concomitent cu tăierile de î
preponderent pe buchete, în aceeaşi perioadă (3-4 ani de rodire), tăierile de fructificare constau în: scurtarea ram
bună ramificare, şi rărirea lor la 15-20 cm; menţinerea ramurilor mijlocii întregi când nu depăşesc 40 cm, dar
precizată; rărirea buchetelor de mai la 8-10 cm. După 3-4 ani de rodire, tăierile de fructificare la ambele categor
ramurile de semischelet. Pentru soiurile cu rodire predominant pe ramuri lungi: se scurtează 1/3 din ramurile de
lemn de 2-3 ani, în scopul reîntineririi şi favorizării de noi creşteri. Scurtarea se realizează deasupra unei
favorabilă reluării procesului de creştere; se suprimă 1/3 din ramurile de semischelet, cu vârsta de 4-5 ani, î
prezente în apropierea lor; se menţin 1/3 din ramurile de semischelet, de obicei cele cu poziţie favorabilă, cu b
suprimate sau scurtate în anul următor; se răresc ramurile mijlocii prezente pe schelet sau semischelet, la 12
depăşesc 70 cm, la lungimea de 60-65 cm; buchetele ramificate se scurtează la primele ramificaţii şi se răr
fuctificare preponderent pe buchete: se suprimă 1/5 din ramurile de semischelet cu vârsta de peste 5-6 ani, î
situate în apropierea lor. Înlocuirea ramurilor de semischelet se efectuează treptat pe o perioadă de 5-6 ani p
creşteri; se răresc buchetele de mai la 8-10 cm, înlăturându-se buchetele ramificate de peste 5 ani sau se scurtează
nescurtate ramurile mijlocii cu lungimea de 30-35 cm, rărindu-se la 15-20 cm. Indiferent de modul de fructifi
afectării pomilor de temperaturi scăzute în proporţie de până la 80%, intervenţia este bine să se realizeze la p
reţine un număr mai mare de ramuri mijlocii, îndepărtând, de obicei, concurentele prelungirilor şi ramurile
subşarpante, fără posibilitatea de garnisire. Ramurile mijlocii pot fi reţinute întregi la 70-80 cm, dat fiind faptul c
viabili. Ramurile de semischelet se răresc la 20 -25 cm, înlocuind 1/3 din numărul lor cu ramuri anuale. Se îndep
poziţie nefavorabilă unei bune garnisiri. În anul următor, tăierile de fructificare vor fi efectuate în funcţi

Tăierea în verde a

Tăierea caisului în timpul perioadei de vegetaţie este cunoscută de mult timp. Aplicarea ei însă în producţie s
faptul că necesită un volum mare de muncă calificată. În funcţie de vârsta lăstarului, a perioadei când se exec
disting: plivitul, tăierea de vară şi tăierea după recoltatul fructelor. Plivitul se execută primăvara, îndată ce se i
această fază, lăstarii sunt încă erbacei şi se pot rupe uşor cu mâna. Se îndepărtează în primul rând lăstarii
coroanei, apoi creşterile care concurează lăstarii de prelungire, precum şi o parte din lăstari, în general cei mai de
creştere. Periodic, este bine ca pomii cărora li s-a făcut plivitul să fie verificaţi, pentru că este posibil să ţâşneasc
întâlnit destul de des la cais, şi care trebuie îndepărtaţi sau ciupiţi. Tăierea de vară - tehnica tăierii constă î
superioare a lăstarilor care garnisesc şarpantele şi care depăşesc lungimea de 35-40 cm. Sunt excluşi de la ace
ramurilor de semischelet şi schelet de la pomii a căror coroană a atins maximum de volum, precum şi lăstarii
înlocuiască sau să completeze o ramură de semischelet şi, mai rar, de schelet. Tăierea după recoltatul fructelor -
august. Acest sistem de tăiere se aplică la pomii deja intraţi pe rod şi se bazează pe aceleaşi principii ca la tăierile
este că tăierile în verde după recoltatul fructelor trebuie obligatoriu completate cu fertilizare şi irigare, operaţiu
perioadă când caişii au suportat sarcina producţiei de fructe în perioada cea mai secetoasă şi mai călduroasă
recoltare este bine să se realizeze asupra ramurilor rupte, uscate sau afectate de apoplexie, completate cu tăieri
posibile o îngrăşare suplimentară şi o

Fertilizarea

Tendinţa caisului spre o rodire abundentă trebuie susţinută printr-o bună lucrare a solului şi o fertilizare raţion
plantare, se administrează fiecărui pom în jurul trunchiului, pe o rază ce se măreşte anual cu 0,5 metri, cât
împreună cu 6 grame de azot, 5 grame de fosfor şi 8 grame de potasiu substanţa activă la un metru pătrat. Dup
zona circulară se lucrează cu sapa sau cu freza, la adâncimea de 10-12 cm. În plantaţiile de cais pe rod, mai mult
o fertilizare de bază şi una sau mai multe fertilizări suplimentare. Pentru fertilizarea de bază, la un hectar de l
mijlocie, este necesar să se încorporeze, o dată la doi ani, o cantitate de 40 de tone de gunoi de grajd, asociat cu
câte 100-200 kilograme/hectar azot, 80-100 kilograme/hectar fosfor şi 80-100 kilograme/hectar potasiu. Aces
arătura de toamnă, cu excepţia azotatului de amoniu, care se administrează în trei reprize astfel: 1/3 din doză
înfloritul pomilor şi 1/3 în luna iunie, după căderea fiziologică a fructelor. Pe lângă îngrăşăminte, pe solurile argi
umede se aplică amendamente calcaroase, faţă de care caisul reacţionează destul de bine.