i Me a méige PACEA 381 1oli DE OAMENI bin iid. Se 2 eg atagr € Intr-o zi, ins, cdutarile mele au luat sfarsit, caci am Q. ee a sunt primit nu numai un raspuns, ci am vazut cu ochii ceea ft Nicolay ce céutam de mult timp. Acum, scopul vietii imi era ‘S== Motovilov. clar: dobandirea Duhului Sfant. Prin intalnirea cu un om, ,bietul Serafim”, asa cum obisnuia el sa-si spuna, Provin din oragul Simbirsk, L-am vazut pe Duhul Sfant, eu insumi fiind invaluit in dintr-o familie instarita. lumina Lui. in copilarie, doream cu ardoare sa aflu care este Astfel, am crezut de cuviinta a vi-l face cunoscut pe scopul vietii crestine. acest binecuvantat om si vas al Duhului Sfant, a cérui viata am scris-o, in povestea ce urmeaza. Am intrebat numeroase persoane despre acest lucru, ins nu am aflat raspuns. Am cercetat si o multime de preoti cu privire la aceasta, dar in raspunsurile lor : nu am aflat lamurire.is) n orasul Kursk, din Rusia, traia odat& un negustor si constructor cucernic, pe nume ¢ Isidor Ivanovici. Era un om puternic si BE harnic si se remarca printr-o credintaé de neclintit. El se ocupa mai ales de construirea caselor si a bisericilor din piatra. Sotia sa, Agatia Fotievna, era o adevarata slujitoare cu totul devotata lui Dumnezeu, si foarte milostiva, c&ci in inima ei de mami fi cuprindea pe toti saracii si orfanii, care se bucurau de atentia ei deosebita. Pe acesti parinti, Dumnezeu i-a binecuvantat cu trei copii: Paraskovia, Alexei si, cel mai mic dintre ei, Prohor.flat in puterea varstei, Isidor ajunge grav bolnav si peste putinté de eo (A vindecat. Avand sufletul impacat, la 43 de ani moare, incredintandu-si familia purtarii de grijé a lui Dumnezeu. De atunci, Agatia, pe langa cresterea copiilor, lua in miinile sale toate treburile complicate ale casei precum si responsabilitatea construirii unei biserici ramasa de la sotul ei. Evenimentele ce au urmat in viata ei sunt prevestiri ale darului ce se ascundea in micutul Prohor, ales de Dumnezeu spre a Sa slujite.\Acesta nu s-a departat niciodaté de iubita Iyi, ‘mama, care i-a insuflat dragostea pentru Dumnezeu'¢i pentru Biserica.ntr-o zi, Agatia s-a suit inclopotnita, cumicutul Prohor, care, pe atunci, avea 7 ani. Copilul era nerabdator sa admire privelistea, iar Agatia era atenta la constructia bisericii. Deodata, intorcandu-se catre Prohor, nu-i mai zareste decat piciorusele, copilul cazand in gol si lasand in urma un strigat pierdut. infricogata de moarte, se repede pe scari afara. Jos, Prohor se ridicase singur de la pamant, viu sinevatamat, spre mirarea tuturor. Aceasta a fost prima minune petrecuté cu Prohor, aflat in chip nevazut in purtarea de j4 a Maicii Domnului.he Itdata, pe cnd avea 9 ani, Prohor s-a gy imbolnavit grav, iar Agatia isi pierduse fj \ orice speranta ca se va face bine. “& Micutul Pohor nu mai stia cum sa o mangaie pe mama lui, dar traia cu gandul si nadejdea la Maica Domnului. El nu-i cerea neaparat ca ea sa-l vindece, dar pastra tacerea si astepta cu rabdare. intr-o dimineata, Prohor a strigat-o pe mama lui, sa vind la patut - Mama, Maica Domnului mi-a aparut in vis si mi-a spus ca, atunci cand ne vom intalni, ma va vindeca! Atunci, Agatia isi aminti c&é icoana Maicii Domnului facdtoare de minuni de la Kursk era chiar in acele momente purtata prin oras. De-ndata, il lua in brate pe copilasul ei bolnav si-l duse cu nadejde la Maica Domnului. Curand dupa aceasta, el se insanatosi complet si se dedicd cu ravna studiilor sale.rohor invaté in curand sa citeasc& si s& scrie. Iubea c&rtile si rugaciunea. in rugaciune, Il gisea pe Dumnezeu si ii gasea si pe oameni. Se gasea, de asemnea, pe el insusi. Jocurile si distractiile le evita si isi alegea prieteni care sa fie de o credinta si de un duh cu el. Printre prietenii lui se afla si un nebun pentru Hristos, care avea o influenta benefic& asupra lui. inainte, existau multi astfel de nebuni pentru Hristos, raspanditi in intreaga Rusie. Ei erau oameni cu o chemare speciala de la Dumnezeu. Aveau un comportament straniu, din pricina caruia oamenii din jur ii batjocoreau, dar ei se rugau pentru lume gi rugaciunile le erau indata ascultate. Aceasta era lucrarea prin care ii atrageau pe oameni la credinfa gi la impacarea Jor cu Dumnezeu. Prohor absorbea tot ce vedea la neobisnuitul sdu prieten, ca pe ceva sfant si bun.Astfel, in sufletul sau, lua singur hotararea de a parasi lumea, cu toate indatoririle fata de ea. ga gsi-a petrecut Prohor intreaga copilarie, in iubire \ fata de Dumnezeu de oameni, in ascultare de mama ti pe care o ajuta la munca de care nu se despartea iciodata. Cand implini 17 ani, ii descoperi si mamei sale dorinta pe care o simtea. Ea nu a fost deloc surprinsé, ci a acceptat cu umilint&é aceasta cruce, vazand in ea voia lui Dumnezeu. lar, pe masura ce timpul trecea, . .inima tanarului Prohor Impreuna cu cinci tovarasi de un gand cu el, restea tot mai mult dorinta . , Prohor se indrepté spre Lavra Pecerska din ease darui intreg si curat _~-< Kiev, nadajduind ci in curand avea sa-si 1i Dumnezeu. - “= gaseasc locul mult dorit, intr-o méanastire.umnezeu ji conducea pasii pe drumul cel bun. Ajunsi la Kiev, aflaraé ci intr-o méanastire, la o oarecare distanta, se afla un ascet vazator cu duhul, pe nume Dositei. in realitate, Dositeea, cdci nimeni nu stia c4, sub chipul batranului ascet, se ascundea, de fapt, 0 femeie. Prohor nu mai zabovi si se indrepta catre el. De-ndata ce-I vazu pe Prohor, parca asteptandu-l de multa vreme, sfantul Dositei il binecuvanta si mearga in manistirea Sarovului. Odata cu aceasta, i-a dat si un testament pe care Prohor I-a scris in inima sa pentru tot restul vietii:ntors acasa, Prohor a mai stat sub acoperisul casei materne inca doi ani, pregatindu-si zi sufletul pentru despértirea de viata lui de \ mai inainte, de casa, de frati si de sora, de prieteni, chiar si de iubita lui mama. isi petrecea tot timpul citind gi rugandu-se, cerand de la Dumnezeu luminare si intarire. Cand sosi timpul plecarii, Agatiei fi era greu s se desparta de el: ~ Ar fi trebuit s4 ma ingropi pe mine mai inti , apoi sd te fi dus la manistire, ii spuse ea, intristata. Insa, in cugetul sau, el in ji de arama, pe Piept tot restul vi :>, », pre sfarsitul postului Adormirii Maicii bY Domnului, parintele Pahomie |-a tuns pe fratele Prohor in monahism. Astfel, Prohor a devenit monahul Serafim, care in ebraic’ inseamna ,,arzator’. $i, pe bund dreptate a primit acest nume, caci in toaté vremea ardea cu dorinta si gandul la Dumnezeu, catre Care se inalta neincetat, prin rugaciune. Odata cu taierea parului, si viata sa trecuta a fost taiata, iar de acum jnainte, nu avea sa-si_ mai intoarca privirea inapoi. Nimic nu-l abatea din drumul lui, cdci era atras numai catre cele vesnice, iar toate celelalte i se pareau nevrednice de luat in seama.| data, in timpul Sfintei Liturghii, a avut parte de o descoperire minunata, despre care el insusi a povestit, mai tarziu. Nu intelegea de ce Dumnezeu ii descopera i atatea lucruri minunate, insa le primea cu frica, nerindu-se neincetat in inima sa. »Odata, s-a intamplat si slujesc ca diacon, cand, pe neasteptate, am fost izbit de o raza ca lumina soarelui. Uitandu-ma la aceasta stralucire, L-am vazut pe Domnul Iisus Hristos, sub infatisarea Fiului Omului, stralucind in slava si lumina de nedescris. Iar eu, care sunt praf si cenusa, am primit o binecuvantare speciala din partea Lui. imi simteam inima curaté, iluminata de bucurie in dulceata dragostei de Dumnezeu.”apte ani de viata monahalé au trezit in parintele Serafim setea pentru sfanta insingurare in pustie. Parintele Iosif, } primul sau duhovnic, murise de mult timp. Acum, parintele Pahomie se pregitea si el de plecare. Cand acesta isi trdia ultimele zile, parintele Serafim se afla permanent pe langa el, slujindu-l. Odatd, observa pe chipul lui o expresie de grija si tristete neobisnuita. - De ce esti intristat, sfinte parinte? il intreba el pe batran. - Sunt ingrijorat in privinta surorilor de la Diveevo. Cine va avea grija de ele dupa mine? Parintelui Pahomie ii fusese incredintati grija unei comunitati de maici, aflata la 12 kilometri departare de Sarov. Dorind sa-l odihneasca pe al siu parinte, Serafim i-a promis, atunci, s&-i continue lucrarea. Dupé ce |-a plans cu amar si |-a ingropat pe parintele sau, Serafim primi binecuvantarea sa plece in pustie.a vreo cinci kilometri departare de manastire, pe malul raului Sarov, intr-o padure deasa de pini, se afla o coliba de lemn, formata dintr-o camera, cu o mic& anticamera siun cerdac. Acolo, parintele Serafim mergea sa locuiasca. De acum inainte, viata sa consta in principal din rugaciune, iar in restul timpului ramas, se indeletnicea cu nevointe trupesti: fie lucra in gradina, fie strangea ciuperci, sau intarea malul raului. In zilele de sarbatoare, insa, se ducea la manastire, unde ii primea pe pelerinii care veneau la el pentru sfat. O icoana a Maicii Domnului intr-un colt, o soba, in celalalt, 0 bucata de lemn folosita ca masa si scaun totodata, o oal& de lut pentru. p&astrarea pesmetilor, aceasta era toaté mobila din indepartata sihastrie. Aparent, nimic deosebit nu se petrecea in viata lui, in acest loc pustiu gsi indepartat, dar parintele lucra neobosit la paméntul sufletului sau. in lupti cu propriile patimi, si cAstigand smerenie, ravnea numai_ catre dulcea iubire a lui Hristos. Aici, el era singur si putea sa-si concentreze intreaga atentie la propriul sau dialog cu Dumnezeu. Dadea chiar nume _locurilor dimprejur. Exista acolo un orasel al Ierusalimului, o Golgota, apoi Betleemul, Nazaretul, Taborul, Iordanul. Dealului pe care se afla, ii daduse numele de Athos. Aici, sfantul pustnic a petrecut9 a doi ani dupa retragerea sa in pustie, vrajmasul l-a atacat cu o rautate . puternica, din care pricind s-a descurajat foarte tare. Stia, insa, si calea catre biruinta: rugaciunea. in padure, cam la o jumatate de ora de mers, se afla o piatré uriasi de granit. in fiecare noapte, parintele Serafim se ducea acolo si, cu mainile ridicate la cer, se ruga neincetat: , Dumnezeule, milostiv fii mie, pac&tosului!” fn chilie adusese alt& piatra, pentru timpul zilei, ca sa nu fie vazut de oameni. ” Aceasté nevointa a durat trei ani, pan& cand s-a 3 7 simtitpe deplin iertat, silinistit din partea gandurilor.Itadata, parintele Serafim taia lemne in padure. Trei tarani necunoscuti, plini de arogant3, au venit la el, cerandu-i bani: - Vin oameni la tine gsi-ti aduc bani. - Eu nu iau nimic de la nimeni, raspunse parintele. Dar acestia nu I-au crezut si au inceput sa-l loveasca, cu cruzime. Parintele Serafim, cu toate ca avea alaturi un topor si, pe langa asta, si o mare fort trupeasca, refuza si se apere, amintindu-si cuvintele lui Hristos, din Evanghelie: ,Toti cei ce pun mana pe sabie, de sabie vor pieri’”. Talharii l-au batut, lasandu-l abia viu. A doua zi, dupa ce-si recapata puterile, ajunse la mandstire, cu un urias efort. Capul ii era spart, coastele sfaramate, piepul ranit, iar trupul, acoperit \ in intregime cu rani.n timpul unei consultatii, cand medicii se sileau sd gaseascd tratamentul _potrivit, Prea Sfanta Nascdtoare de Dumnezeu veni, din nou, cu cei doi Apostoli, ca si in cea dintai vizita. Privind catre medici, a spus: De ce va osteniti? Acesta este din neamul nostru. Din acel moment, starea lui de sanatate se imbunatati treptat, dar urmele bataii i-au ramas pe trup, tot restul vietii. Chiar si mai inainte, obignuia s4 mearga aplecat, dar acum, era aplecat si mai tare. De atunci, a inceput s4 umble sprijinit intr-un toiag.hiar daca oamenii cei rai nu au avut mila de acest placut al lui Dumnezeu, animalele salbatice, deveneau blande si pasnice la vederea lui. -Arintele Serafim, din putina mancare pe care 0 avea, 1ranea animalele din padure, care veneau la chilia lui, -a la stapanul lor. Ddat’, apropiindu-ma de coliba lui, pentru a-i face ) vizita, am zarit, de departe, un urs urias, stand si wand paine uscata, din mana parintelui. Atunci, de fric’, m-am oprit, dar parintele, imtindu-ma, si-a trimis, cu un semn, necuvantatorul prieten in padure. Pe urma, m-a primit cu bucurie si mi-a interzis ca, pana la sfarsitul vietii lui, si povestesc cuiva despre cele ce vazusem. > intre timp, la Sarov, plecase la cele vegnice gi staretul Isaia, ales in locul parintelui Pahomie. Noul egumen era acum parintele Nifon.nacel timp, parintele Serafim gi-a ales o noua nevointa: tacerea. Inceta cu desavarsire s4 mai iasa afara din chilia lui si nu-i mai primea nici pe putinii vizitatori care veneau la el, pentru sfat. Nici la manastire nu se mai ducea, sambetele, asa cum obisnuia sa faca, si i se aducea mancare o data pe s&ptamani. Daca se intampla sa intalneasca pe cineva in padure, se culca la pamant, pana cand acel om se indeparta. Aceasta perioada dura cativa ani, pana intr-o zi, cand Maica Domnului il vizité din nou, poruncindu-i s4 paraseasca tacerea gi sd primeasca pe toti aceia pe care ea fi va trimite, pentru ajutor si mangaiere in necazuri.incarcat cu toate darurile Duhul Sfant. Vestea despre darurile sale se raspandise deja in toata Rusia, astfel ca pelerini din toate partile se adunau la Sarov. Tot acum se dedica si lucrarii sale duhovnicesti de Diveevo, implinind promisiunea facuta parinte Pahomie. Incepu sa se ocupe de organizarea manastirii de ma de la Diveevo pe care le numea cu iubire , orfanele sale”.n timp, parintele a inceput sa simta o puternicd stare de epuizare. De aceea, se retrasese la sihastrie, unde nu mai primea asa de multi oameni. Mai inainte, cand iesea din chilie, fratele vecin ii spunea mereu si nu mai lase lumanarile aprinse, pentru ca ar putea provoca un incendiu. Dar parintele raspundea intotdeauna: - Cat voi trai, nu va fi nici un incendiu, dar cand voi muri, moartea mea va fi prevestita printr-un incendiu. Aga a gi fost. fntr-o dimineat&, acelasi cAlugar simti un miros puternic de fum, iesind din chilia parintelui. Dand buzna inauntru, descoperi ca un morman de lucruri luase foc, probabil de la o lumanare cazuta din sfegnic. Alaturi, parintele Serafim era ingenuncheat in fata icoanei Maicii Domnului, imbracat cu obisnuitul sau vesmant alb, cu capul descoperit, cu miinile incrucigate la piept, si avand o cruce mare, de arama, la gat. La inceput, ar fi parut cé doarme. Ochii fi erau inchisi, fata, luminat& de ultima rugaciune. Marele ascet isi incheiase pelerinajul sau paméntesc si se odihnea, pe vecie, in Domnul.Tropar Din tinerete L-ai indragit pe Hristos, fericite, si numai Lui, Unul, ai dorit cu inflacdrare sa-I slujesti, prin rugdciune neintrerupta in pustie, nevoindu-te cu inima plina de umilinta, dobandind iubirea lui Dumnezeu. Pentru aceasta ne rugam tie: Mantuieste-ne pre noi cu rugiciunile tale, preacuvioase Serafime, Parintele nostru! Icoana Maicii Domnului, “Umilenie”, Ia care Sfantul Serafim se inchina, zilnic, in chilia lui, si in fata careia a adormit, in Domnul, la 2 ianuarie 1833.Oralari prelioase ALE OFAN Seranta x Oaroy Bea apa din izvorul de unde beau cai. Calul, dintr-o apd rea, nu va bea niciodata. = Asterne-ti acolo unde isi face culcus pisica. Manénca fructul care a fost atins de un vierme. Culege cu indritzneala ciuperca pe care stau gazele. a Stideste pomul acolo unde sapa cértita. a Casa clédeste-o pe locul unde se inciilzeste sarpele. Fantana sap-o acolo unde se aditpostesc pasitrile pe arsitd. S > . ? a Culca-te si trezeste-te odati cu pitsirile - vei culege toa grauntele de aur ale zilei. Miananca mult verde - vei avea picioare puternice gi inin rezistentd, precum viefuitoarele codrului. Inoata des - gi te vei simfi pe pamant, precum pestele in api Priveste cit mai des cerul - si vor deveni gandurile ta usoare si limpezi. Taci mult, vorbeste putin i in sufletul tiu va poposi taceret iar duhul iti va fi linistit si plin de pace. ( ¥ @ g