Dimitri Mendeleev-1

Dimitri Ivanovici Mendeleev s-a născut la 8 februarie 1834, în Tobolsk, Siberia, fiind ultimul
dintre cei 14 copii ai lui Ivan Pavlovici Mendeleev şi al Mariei Mendeleeva.A murit de gripă, la 2
februarie 1907, la Sankt Petersburg. Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele:
mendeleeviu. Un crater de pe Lună a fost numit, de asemenea, Mendeleev.

După ce a absolvit Institutul Pedagogic Central din Sankt Petersburg, Dimitri a plecat timp de doi
ani să facă cercetări la Paris şi Heidelberg, întorcându-se în 1861 la St Petersburg, unde a
devenit profesor de chimie generală, în 1867.

A început să scrie un manual de chimie anorganică, „Principiile chimiei”, pe care ulterior l-a
publicat în numeroase ediţii şi limbi. Organizându-şi materialul pentru lucrare, Mendeleev a
grupat elementele în capitole, în funcţie de valenţa acestora. În timp ce se află în Germania,
Mendeleev a aflat despre masele atomice ale lui Cannizzaro şi le-a utilizat pentru a aranja
elementele în ordine crescătoare.

La 28 octombrie 1869, Dmitri Mendeleev prezenta oficial Societăţii Ruse de Chimie lucrarea sa
privind legea periodicităţii şi prima variantă a tabelului periodic al elementelor.

Savantul rus este recunoscut ca unul din cei doi chimişti care au creat,prima variantă a acestui
sistem al elementelor naturii. Germanul Julius Lothar Meyer a realizat un tabel al elementelor
chimice în 1864, apoi o a doua versiune în 1868, elementele fiind aşezate în ordinea masei
atomice. Mayer şi-a publicat lucrarea mult mai târziu decât Mendeleev, astfel încât nu a putut
avea prioritate în acest domeniu. Se pare că cei doi chimişti, Meyer şi Mendeleev au descoperit
sistemul periodic al elementelor în acelaşi timp.

Ceea ce-i va diferenţia pe cei doi în istoria acestei ştiinţe este faptul că tabloul lui Mendeleev era
o reprezentare mai completă a relaţiei dintre elementele chimice şi, mai mult decât atât, cu
ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existenţa altor elemente (pe care
le-a numit eka-elemente) nebănuite a exista pe vremea sa, precum şi a proprietăţilor generale
ale acestora.

Aproape toate previziunile sale au fost confirmate în proporţie de aproape 100%, de

descoperirile ulterioare din chimie.