TEORIE

Dacă între extremitățile A și B ale unui conductor metalic se aplică diferențe de

potențial (U) diferite, curenții electrici rezultați prin acel conductor (I) sunt direct
proporționali cu valorile aplicate, constanta de proporționalitate reprezentând
conductanța conductorului (G).

I=G·U (1)

O altă formă de scriere, mai folosită, este următoarea:

U=R·I (2)

acum constanta de proporționalitate este R=1/G , fiind numită rezistența electrică

a conductorului.
[R]SI=1ꭥ(1ohm) 
[G]SI=1ꭥ(Symens)

Expresia (2) reprezintă legea lui Ohm, sub cea mai cunoscută formă. Ținând cont de
mișcarea purtătorilor de sarcină într-un conductor de lungime l și secțiune S, ea se
poate exprima
sub forma:           

      R=2.m.vn.e2.λ . 1S = ρ1S

unde:
_ṽ - reprezintă viteza medie pătratică a electronilor de conducție din metal
λ - drumul liber mediu al acestora
m – masa unui electron
e – sarcina electronului
ρ – rezistivitatea materialului
n – densitatea electronilor de conducție
Dacă R are o valoare constantă, indiferent de tensiunea aplicată la extremitățile lui,
conductorul respectiv se numește liniar. Altfel, avem de-a face cu un conductor neliniar.

Scopul lucrării  
Se dorește verificarea legii lui Ohm pentru un circuit simplu, în curent
continuu. Se va pune astfel în evidență rezistența unui element de circuit.
Prin trasarea dependenței curent-tensiune se calculează efectiv această
valoare din panta graficului obținut.

Materiale necesare

1) REZISTOR

Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice și electronice a cărei principală

proprietate este rezistența electrică. Rezistorul obișnuit are două terminale; conform legii lui
Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporțional cu tensiunea aplicată pe
terminalele rezistorului. Cel mai important parametru al unui rezistor este rezistența sa
electrică, exprimată în ohmi.
Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relația între tensiunea la borne și intensitatea
curentului prin element, atunci când dependența U=f(I) este liniară.
În circuit, rolul rezistorului poate fi:

 producerea căderii de tensiunii dorite între două puncte din circuit;

 determinarea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;
 divizarea unei tensiuni într-un raport dat (circuit divizor de tensiune);
 terminarea unei linii de transmisie(ca rezistență de sarcină).

2)AMPERMETRU

Ampermetrul este un aparat de măsurare a intensității curentului electric ce trece printr-

un conductor sau un circuit electric.
Există ampermetre folosite pentru curent continuu (c.c.) și ampermetre pentru curent
alternativ (c.a.). Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric este,
în SI Amperul. Pentru a măsura curentul ce trece printr-un element (componentă) de
circuit, ampermetrul se montează în serie cu acesta. Dat fiind că în timpul operației de
măsurare, prin ampermetru trece curentul de măsurat, rezistența lui electrică internă
(constructivă) trebuie sa fie cât mai mică posibil (putând ajunge până la 10-3 Ω), pentru o
bună precizie și pentru limitarea pierderilor de energie nejustificate.
La aparatele analogice indicatoare, deviația sistemului mobil care este legat rigid cu acul
indicator al instrumentului, este cu atât mai mare cu cât valoarea numerică a curentului
de măsurat este mai mare. Această deviație este determinată de un cuplu de forțe de
natură electromagnetică (la ampermetrele electromagnetice și magnetoelectrice) sau de
natură electrodinamică (la ampermetrele electrodinamice).

3)VOLTMETRU

Voltmetrul este un aparat electric de măsură folosit pentru măsurarea mărimilor tensiune

electrică sau diferența de potențial electric dintre două puncte ale unor circuite electrice.
Voltmetrele clasice sunt compuse din dispozitive de măsură propriu-zise, alături de care
pentru extinderea domeniului de măsură sau/și divizarea în game de măsură sunt incluse
în construcție rezistențe adiționale și divizoare de tensiune.

4) SURSA DE ALIMETARE

Mod de lucru
Se vor monta pe rând în circuit cele cinci rezistențe Ri și pentru fiecare în parte se
înregistrează dependența tensiunii aplicate la borne, în funcție de curentul care străbate
rezistorul Ri (U=f(I)).Pentru aceasta se va mări tensiunea sursei din potențiometrul
acesteia, înregistrându-se defiecare dată curentul corespunzător (acesta nu trebuie să
depășească valoarea limită înscripționată pe sursa de alimentare). Rezultatele se
consemnează în tabel.Pentru unul din rezistoare, ales arbitrar, se va trasa pe hârtie
milimetrică graficul acestei dependențe. Din panta dreptei se va determina valoarea
medie a rezistenței, formula (4) servind ca primă estimare.

În cazul unei dependențe liniare U=f(I), rezistența este panta dreptei:  U= R ∙ I

Rezistenta Nr.determinar U(V) I (A) Ui/Ii U/ Rpanta
i Imed(Ω)
1 0,168 0,01 16,8
2 0,193 0,02 9,65
R1 3 0,245 0,03 8,16 10,47 7,625
4 0,333 0,04 8,32
5 0,473 0,05 9,46
1 0,237 0,01 23,7
2 0,426 0,02 21,3
18,3
3 0,551 0,03
R2 6 20,51 18,225
4 0,796 0,04 19,9
19,3
5 0,966 0,05
2
1 0,268 0,01 26,8
2 0,544 0,02 27,2
32,7
3 0,982 0,03
3
R3 29,41 32,025
29,3
4 1,175 0,04
7
30,9
5 1,549 0,05
8
1 0,890 0,01 89
2 1,796 0,02 89,8
R4 3 3,000 0,03 100 93,8 94,25
4 3,880 0,04 97
5 4,660 0,05 93,2

Concluzii

Tensiunea electrică variază în funcţie de intensitatea curentului,totodată s-a

observat dependenţa variaţiei tensiunii.
În timpul executării acestei lucrări este posibil să fi apărut anumite erori
cauzate de neatenţia experimentatorului şi poziţionarea incorectă a acestuia
faţă de aparat.